286 matches
-
migratoare, iernează în Africa tropicală și în sudul Asiei. <br> Habitatul cucului este foarte larg. El poate fi găsit în pădurile de foioase, crângurile de pe malul apelor curgătoare, coasta mărilor sau la marginea orașelor. Mai trăiește și în regiunile cu smârcuri sau de stepă, unde trăiesc și păsările care îi cresc puii. Cucul a fost întâlnit de exemplu în Elveția la o înălțime de 2.400 de m, iar în India la Pasărea este răspândită mai ales în emisfera nordică, dar
Cuc () [Corola-website/Science/314374_a_315703]
-
și drenare a terenurilor agricole, precum și tasarea solului prin mașinile și utilajele grele folosite în agricultură. Becaținele sunt numai în parte păsări migratoare, ele migrând iarna spre sud numai din zonele mai reci. Becaținele preferă regiunile de pășuni umede sau smârcuri cu stuf, unde cuibăresc și cresc puii. În solul umed afânat caută hrana, care constă din viermi, moluște, crustacei, semințe vegetale, insecte și larvele acestora.
Becațină comună () [Corola-website/Science/314388_a_315717]
-
în formă de S. În timpul zborului pasărea emite sunete caracteristice. Ca aspect exterior și mod de viață, stârcul se aseamănă cu cocorul canadian (Ardea herodias) care trăiește în America de Nord. Stârcul are ciocul și picioarele lungi, pentru a împiedica scufundarea în smârc. Cele trei degete la picior sunt răsfirate. El are glandele uropigene atrofiate. De acea, pentru a se apăra de umezeală și frig, răsfiră penele prin frecarea capului de piept. <br> Din cauza regresului populației de stârci din anii 1970, păsările au
Stârc cenușiu () [Corola-website/Science/314412_a_315741]
-
, numit și Podișul Siberiei Centrale, este o regiune muntoasă care este situată în regiunea centrală a Siberiei. Platoul este mărginit la nord de Câmpia Siberiei de Nord (regiunea cu smârcuri dintre gurile de vărsare a lui Lena și Ienisei), la sud de Munții Siberiei de Sud (cu munții Saian și munții Baikal), la vest de cursul lui Ienisei și Câmpia Siberiei de Vest, iar la est de Depresiunea centrală Iacută
Platoul Siberian Central () [Corola-website/Science/314454_a_315783]
-
numărul de specii, 24 trăiesc în Asia de Sud și Asia de Sud Est, 21 trăiesc în Africa, 20 în cele două Americi și 16 specii în Australia și Oceania. Egretele trăiesc de obicei în ținuturile joase din apropierea apelor în regiuni de baltă cu smârcuri sau în savane. În general sunt păsări sedentare, un număr mic de specii fiind păsări migratoare. În general păsările clocesc în colonii, care la unele specii pot să fie uriașe. În delta Nilului numărul de păsări dintr-o colonie cu
Egretă () [Corola-website/Science/314479_a_315808]
-
Anglia și Scandinavia până în Rusia și insula Sahalin. Ele preferă habitatul cu regiuni cu umiditate mare, unde sunt diferențe mari de temperatură între zi și noapte. Vipera berus este întâlnită în luminișurile din pădurile de foioase sau conifere, regiuni de smârcuri, pășuni alpine, la altitudini ce ating 2000 - 3000 m. Vipera berus este activ ziua, numai în zilele de caniculă își continuă activitatea în amurg. Dimineața și seara, caută locurile însorite pentru a se încălzi la soare. Temperatura optimă a corpului
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
în căutare de hrană până la înălțimi de 5500 m. Păsările din această specie pot trăi în locuri diferite, de exemplu pășuni, tufișuri, pâlcuri de copaci sau la liziera pădurilor. De asemenea preferă apropierea apelor; pot trăi și în regiuni de smârcuri sau în stufăriș, mai rar în păduri. Preferă locurile deschise luminoase, ca parcuri, grădini sau terenuri agricole. Coțofana se hrănește și cu hrană vegetală, dar mai ales animală, hrana constând din insecte, larve, viermi, păianjeni, melci, ectoparaziții de pe vaci și
Coțofană () [Corola-website/Science/315278_a_316607]
-
de est, va fi delimitată clar de delta lui Lena, ca și de lanțul de nord al munților Verkhoyansk. În zona centrală a Câmpiei Siberiei de Nord, altitudinea nu depășește 754 m. Câmpia Siberiei de Nord este o regiune de smârc cu vegetație de tundră, în nord fiind solul înghețat permanent, ceea ce face ca solul să aibă o umiditate scăzută permițând numai dezvoltarea mușchilor și lichenilor. Ape curgătoare mai mici: Pjassina, Cheta, Kotui, Hatanga, Anabar, Olenjek. Salechard, Dudinka, Norilsk, Chatanga
Câmpia Siberiei de Nord () [Corola-website/Science/316868_a_318197]
-
aluviale, pajiști și pășuni) în lunca mijlocie a Șiretului; ce asigură condiții prielnice de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl dispune de clase de habitate naturale (ape dulci continentale, mlaștini, smârcuri, turbării, pajiști ameliorate și culturi cerealiere extensive) ce asigură condiții prielnice de hrană și cuibărire pentru populații de păsări cu migrație regulată, cât și pentru mai multe specii care iernează în arealul acestuia. La baza desemnării sitului se află mai
Lacurile de acumulare Buhuși - Bacău - Berești () [Corola-website/Science/334143_a_335472]
-
foioase ponto-sarmatice"); prezentând o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Valea lui David reprezintă o zonă naturală (păduri în tranziție, plantații de arbori, mlaștini, smârcuri, turbării, culturi cerealiere extensive, pajiști ameliorate) încadrată în bioregiunea geografică continentală a Câmpiei Moldovei. Rețeaua hidrografică principală a sitului este alcătuită din valea Roșior și râul Bogonos (afluent al râului Bahlui) și aparține bazinul hidrografic al Prutului. La baza desemnării
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice), sau aflate pe lista roșie a IUCN. Aria naturală dispune de șase clase de habitat de interes comunitar; astfel: "Ape dulci continentale" (stătătoare, curgătoare); "Culturi cerealiere extensive" (inclusiv culturile de rotație cu dezmiriștire); "Mlaștini, smârcuri și turbării"; "Păduri caducifoliate"; "Pajiști ameliorate" și "Terenuri arabile cultivate". Specii de păsări (migratoare, de pasaj, sedentare) semnalate în arealul sitului: stârc cenușiu ("Ardea cinerea"), stârc galben ("Ardeola ralloides"), stârc roșu ("Ardea purpurea"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), stârc de noapte
Câmpia Cermeiului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333734_a_335063]