2,620 matches
-
zărim pe mozaicurile de la Daphni? Într-adevăr, ce vedem pe acestea? Nu Suferința, ci o mărturisire, nu Bucuria, ci o bunăvestire, nu devenirea interioară a Suferinței în Bucurie, transformarea Deznădejdii în opera mântuirii, ci o răstignire și o înviere. Nici smerenia smerenia vieții care nu s-a creat ea însăși și a cărei auto-afectare este patosul necreării sale -, ci spălarea picioarelor. Nu vedem viața pe mozaicurile de la Daphni pentru că obiectivitatea este pentru viață cel mai mare dușman. Însă vedem figuri ale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe mozaicurile de la Daphni? Într-adevăr, ce vedem pe acestea? Nu Suferința, ci o mărturisire, nu Bucuria, ci o bunăvestire, nu devenirea interioară a Suferinței în Bucurie, transformarea Deznădejdii în opera mântuirii, ci o răstignire și o înviere. Nici smerenia smerenia vieții care nu s-a creat ea însăși și a cărei auto-afectare este patosul necreării sale -, ci spălarea picioarelor. Nu vedem viața pe mozaicurile de la Daphni pentru că obiectivitatea este pentru viață cel mai mare dușman. Însă vedem figuri ale vieții
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu se poate pierde, nu se poate uza, nu se poate interpreta, ceva care să nu-mi poată fi răpit de nimeni. Aurul și bijuteriile nu au nici o valoare în lumea spre care mă îndrept eu, aceea a rugăciunii și smereniei... Vino într-o zi peste mine în bucătărie și spunemi: femeie, hai, hrănește-mă, vezi că sunt ologit, pune-mi în farfurie, ajută-mă! Răsfață mă! Și câte farfurii vor porni în zbor către mine?! nu se abținu el să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
străinătate. La Muntele Athos călugărilor care sunt grăbiți, care se retrag să facă Rugăciunea ieșind de sub ascultare, li se spune „rătăcitori” și după trei zile li se pune bocceaua la poarta mănăstirii. Pentru neascultarea lor... Vezi așadar, doctor Rațiune, că smerenia și ascultarea sunt importante, pentru că ne apără de ceva, dar noi nu înțelegem... Și nu este o lucrare prea grea, Arm? Nu ești prea tânără pentru atâta rugăciune? Și nu ar trebui să mai citești întâi, teorie, ca să zic așa
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
din loc. Dacă ai citi din viețile sfinților, ai vedea că au făcut fapte și minuni mari. Și dacă ai citi și mai mult și mai atent, ai înțelege că puterile lor au fost cu mult mai mari, dar din smerenie nu și le-au arătat... Bart își petrecu mâna prin păr cu un aer meditativ și încă sceptic: Ai citit tu despre minunile săvârșite de ei? Și dacă sunt povești?! Femeia îl săgetă cu privirea și îi replică: Dar tu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
este în cer, nu înseamnă că e ca și Dumnezeu. A fost și rămâne limitat acel sfânt! Sfinții ar trebui să fie pentru noi niște modele, domnule dragă, replică Arm cu mult aplomb, în sensul că ei, prin rugăciune, post, smerenie, au ajuns să fie una cu Legea, Legea lui Dumnezeu. Calea este deschisă pentru oricare dintre noi, șansa de a ne sfinți există pentru fiecare dintre noi. Și știi ce puțini merg pe Cărare?... Ai să vezi pe toate bisericile
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
șablon. Un artist uriaș care și-a savurat libertatea interioară și poezia fiecărui rol. Și care a luat-o, mereu, de la capăt. Și care s-a minunat de miracolul vieții pe acest pămînt. Un om care a știut ce este smerenia. Și sfințenia meseriei. Și simplitatea, și credința. Un artist uriaș care vorbea și atunci cînd tăcea, care simțea vraja cuvîntului și vulnerabilitatea liniștii. Un artist care s-a frămîntat pentru ca miracolul să se întîmple. Un artist pe care teatrul se
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
de reinserție socială. Ceea ce ar fi rămas altminteri un pur exercițiu conceptual sau terapeutic devine, în viziunea coregrafului româno-lusitan, o meditație asupra implacabilei condiții umane. Autorul aduce cu sine o întreagă experiență artistică, pe care o subordonează însă - aproape cu smerenie - dezideratelor umaniste ce-l animează. Ca atare, el însuși apare pe scenă ca egal al celorlalte două personaje, acceptând să descindă din empireul rafinamentelor estetice până la condiția de umil factor de coeziune și revelator de potențial expresiv. Resuscitând mitul lui
Amplificarea câmpului coregrafic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7876_a_9201]
-
învîrtesc ochii pe rafturile bibliotecii. S-au adunat multe ediții de colecții-,Jurnalul național". Și albume de fotografie. Și volume din ,Colecția colecțiilor". Atîtea cd-uri. N-am apucat nicioadată să le mulțumesc celor ce le-au făcut. Cu bucurie, cu smerenie, cu modestie. Mi s-a părut, probabil, ca celor mai mulți, că mi se cuvin toate acestea. Poate nu. Oricum, aici sînt lumi care îmi însoțesc însingurarea. O chestiune de credință Foarte elegant noul format al revistei POESIS de la Satu Mare, patronată și
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7881_a_9206]
-
filmuleț cu ce se petrece în Nuke Dukem Forever and Ever. And Ever. Conținutul piesei rap pe care sunt lipite excerptele de gameplay sună bine și periculos. Montăjelul e dinamic și are porțiuni lipicioase rău. Total nepotrivit cu atmosfera de smerenie pe care trebuie s-o promovam zilele astea, atenție la cine se uită peste umăr când vizionați trailer-ul. „O placere vinovată pe care merită s-o așteptăm - Official Xbox Magazin. Asta spun cei care au jucat deja și trebuie
DUKE NUKEM, un trailer nerecomandat minorilor. VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/70218_a_71543]
-
un drum ce suie/ Neisprăvit." (Miez de noapte) De-adevărat, îndoielile sînt tăcute, fiindcă de unde să știi ce întrebare să pui, și ce răspuns să alegi? Un epigraf, al altor cuvinte potrivite, ursește, versurilor plecate în lume, această haină a smereniei neîncrezătoare: Și semănați, ca noaptea ce vă naște,/ Sfiială și-ndoieli unde-ți cădea,/ Căci Cel-ce-știe însă nu cunoaște,/ Varsă-ntuneric alb cu mîna mea." (Epigraf). Dincolo de jocurile de cuvinte, ape-ape de suflet tulburat, stăruie o nevoință refuzată celor care
Fețele îndoielii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7396_a_8721]
-
naturalețe despre ruptura aceasta. Pentru mulți, e un șoc necesar. Pentru dumneavoastră, poate pentru că l-ați ales cu bună știință, nu pare să fi fost. Ba da, a fost. Și încă unul groaznic. Am deprins, prin el, și umilința, și smerenia. Căci așa am descoperit posibilitatea de a scrie articole, nu numai poezii, în gând. Le concepeam în minte, le memoram și abia apoi, când aveam destulă intimitate, le transcriam. Chiar și acum, în special când călătoresc, mi se întâmplă să
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
Gheorghiu-Dej. Generații întregi de copii oneș-teni cresc în spiritul divinului critic, mândri că se formează în școala care îi poartă numele. Tot acest miracol poartă un nume: C. Th. Ciobanu. De 41 de ani, profesorul întâmpină cu un soi de smerenie benedictină, alte și alte generații de scriitori care descoperă înfiorați urmele predecesorilor celebri și duc mai departe gloria culturală a acestui oraș, cu speranța ascunsă sau mărturisită de a reveni la edițiile viitoare. Cu o diplomație numai de el știută
Zilele culturii călinesciene by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/6863_a_8188]
-
un anumit suspans. Deodată, apar sfios pe scenă mașiniștii și tehnicienii teatrului, trupa care la început a reparat scaunele rupte. Sînt îmbrăcați așa cum îi știm de prin culise, în salopete, cu papuci-gumari, cu cîte vreo sculă prin mîini. Cu multă smerenie - condiție esențială pentru orice act artistic - încep să spună simplu, alb, textul. Ei sînt trupa de meșteșugari vîrîtă în tîlcul teatrului! Joacă: Cristian Dunăreanu - Gutuie, Victor Cociorba - Pyramus, Dan Iosif - Thisbe, Nicu Coman - Leul, Constantin Neagu - Zidul, Dumitru Neagu - Luna
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
ordinea lumii date, nu în favoarea golului, ci a unei demonii creaționiste), autoarea Ierbii de mare ni se recomandă cu un aer blajin, în-tr-un orizont din care n-au dispărut razele unei delicate așteptări. E o inadaptare printr-un soi de smerenie laică. Între rememorări vag dureroase și nădejdi impalidate, d-sa se supune minorelor fatalități ale cotidianului: "Și mîinile cărunte îmi sunt / chiar și pașii / o biată femeie tresărind / sub vîntul hohotitor al Dobrogei / în locuri unde-am supt / sucul roșu
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
toaca de lemn verde/ a pântecului tău (6). Oricum, deși în modalități diferite, iubita rămâne, constant, o apariție stihinică, de o măreție firească, iar curăția ei este epifanică, precum în acest minunat poem: "de cum te-ai apropiat/ - înaltă și dreaptă smerenie - / cu adevărat ființă născută/ în țara celor o mie și unu de izvoare/ purtând pe frumte însemnele pădurii// un pod de lumină albastră/ fulgeră peste leșul râului/ îmbălsămat cu fuior/ și cu flori de salcâm și de regina nopții" (31
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
în undele căruia se resfrînge umbra tufișului de pe mal; peste rîu trece o punte de piatră; la stînga, tărîmul se-nalță acoperit cu cîțiva rari copaci, mai mult frînți și uscați. Printre această sterpă pădure se zărește cerbul, purtînd cu smerenie crucea răstignirii pe al său creștet, înfiptă în fața latelor sale coarne. Pe întîiul plan se află vînătorul cu calul și cu cînii săi; el a descălicat și a dat în genunchi, privind cu o cuvioasă mirare vedenia ce-i trimete
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
una dintre cele mai tulburătoare confesiuni teatrale. Este o transă poetică, vizuală și emoțională în care toate limbajele folosite își trec protagoniștii-actori prin emoție, neliniște și armonie. I-am privit, a cîta oară?, pe actorii aceștia care nu au uitat smerenia, și teama, și îndoiala din meseria lor. Și modestia, și lucrul riguros, atent, pregătirea zilnică, ca aceea din muzică sau dans. Nimic la voia întîmplării, nimic superficial. Văzînd atîtea și atîtea spectacole de aici și de aiurea, acesta mi se
Vise și visuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7938_a_9263]
-
teoriilor ce abordează sistemul literar din perspectiva exclusivistă a receptării. Și, dacă zăbovim o clipă în plus asupra temei, un mai vechi scenariu de extracție religioasă propriu, în ultimul deceniu, celui care s-a numit pe sine, după toate imperativele smereniei, Daniel al rugăciunii. O bucată consistentă din acțiunea volumului de care vorbim acum - care a apărut de curând la Cartea Românească și care se numește, desigur, Cel mai bun roman al tuturor timpurilor - se petrece în coridoarele clandestine ale mănăstirii
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
dăruită eseistă și traducătoare, Luminița Niculescu și-a luat doctoratul în filologie cu o teză despre Metaforele alchimice în literatura Renașterii, teză susținută și publicată în America (1982), și a scris două cărți de meditație, Palmele îngerilor: 15 exerciții de smerenie româno-americană (1996) și Palmele oamenilor: minuni spuse și nespuse (2006). Prezentul volum de poeme se situează pe aceeași traiectorie ascendentă, care face din creația acestei artiste (fie că este vorba despre lucrările ei academice, despre eseuri, tălmăciri, meditații sau versuri
O poezie de taină by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/7959_a_9284]
-
grote în care încolțesc ierburi otrăvitoare. Altele rămân/goale și albine de fosfor le caută stup./ Ca un viscol e poemul în jurul literelor./ Îmbracă masca și blana de urs întoarce-o pe dos. Litera nu trebuie/ să-ți știe numele". Smerenie, dăruire și anonimat par a fi imboldurile poetului de-a continua dialogul cu Pietrele Nordului, cu Zeul, cu Dumnezeu, cu îngerul-vortex ieșit din bolgiile creierului. Textul poetic este levitație, ascensiune, cântec și rugăciune (ca la gîndiriști inspirați de abatele Brémond
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
Dumnezeu, au o soartă asemănătoare cu cea a evangheliilor ce-și reaprind literele și prind viață doar sub ochiul divin:" Aceasta e gloria cea mare a /unui vers:/să-l citești pietrelor-deasupra lor nu mai e decât/limbajul lui Dumnezeu". Smerenie dar și orgoliu, căci George Vulturescu nu-și uită peisajul natal ("Academia mea: iarba din sat"), elogiind integritatea naturii glaciale a Nordului populate de lupul sublunar, cel ce vede în întuneric, simbol al luminii și al focului, cu care poetul
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
simplu oniric, există întotdeauna cineva care suflă peste vis și el se transformă în realitate. Florica Ichim a crezut în necesitatea acestei reviste ca document, ca sumă de povești despre teatrul românesc și mondial, despre marii creatori ai lumii, despre smerenia cu care se face teatru, se urcă pe scenă, se construiește ceva. Un spectacol, o scenografie, un rol. Volumul de muncă este imens pentru că este vorba aici despre o mișcare teatrală atent observată și, uneori, cercetată. Cronicile, interviurile, analizele, polemicile
Forța unei reviste by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7831_a_9156]
-
variantele sînt posibile. Cei foarte buni să confirme sau să se piardă pe parcurs. Hazardul intră și el, serios, în joc. Privesc în urmă și mă gîndesc că și dorința de a face cu adevărat această profesiune, cu disciplină, cu smerenie, cu ambiție nu e chiar o vorbă în vînt. Au fost actori, de pildă, pe care am pariat. Care au mers bine o vreme, după școală, în teatre importante din provincie sau din București. Unii dintre ei, serioși și cu
Fețele iubirii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7551_a_8876]
-
asimilată. Orice intelectual laic recunoaște din prima clipă în Ioan Pintea pe one of uș, iar celor neatenți în momentul prezentării le va veni greu să creadă că fermecătorul lor partener de dialog este un preot ortodox. Chiar dacă o anumita smerenie, cât se poate de autentică, poate trădă acest "secret". La fel ca omul Ioan Pintea, poetul omonim se situează undeva între cer și pământ. Poezia să leagă într-un fel misterul divin al creației de truda inginereasca (atât de specifică
Postmodernism liturgic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7107_a_8432]