360 matches
-
vă iubească din inimă, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu față de voi. 15. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare! $10 1. Eu, Pavel, vă rog, prin blîndețea și bunătatea lui Hristos, - eu, cel "smerit cînd sunt de față în mijlocul vostru, și plin de îndrăzneală împotriva voastră, cînd sunt departe", 2. vă rog, dar, să nu mă faceți ca, atunci cînd voi fi de față, să alerg cu hotărîre la îndrăzneala aceea, pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
pentru fărădelegile mele pe întîiul meu născut, rodul trupului meu pentru păcatul sufletului meu?" 8. "Ți s-a arătat, omule, ce este bine, și ce alta cere Domnul de la tine decît să faci dreptate, să iubești mila, și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?" 9. Glasul Domnului strigă cetății, și omul înțelept se teme de Numele Tău. Ascultați pedeapsa și pe Cel ce o trimite! 10. Mai sunt în casa celui rău comori nelegiuite, și blestemata efa mică? 11. Pot socoti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
vor părăsi orașul, încurajându-l și asigurându-l că o să-i găsească un alt domiciliu, a cărui chirie se va plăti atât din munca lui, cât și din ceva bani trimiși de ei. Costică părând că a înțeles, a coborât smerit în cămăruța lui și nu a mai apărut vreo două zile. Preocupați de pregătirea bagajelor și împărțirea pe la prieteni și cunoștințe a câtorva obiecte ce erau de prisos, au uitat de Costică, crezând că este plecat pe la vreun loc de
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
biserică. În procesul de la Pitești Gavrilcea de asemenea fu achitat. - Ăsta e un tip de om, conchise Ioanide izbind foile cumîna, care nu face parte din tagma mea. Ioanide - Gavrilcea, cum se potrivesc aceste două sunete? - Vorbiți de Gavrilcea? Întrebă smerit Butoiescu, intrat în birou fără ca Ioanide să se fi scuturat bine de impresiile sale penibile. - Cum? Cunoști pe Gavrilcea? - Da! mărturisi Botticelli punîndu-și în funcție ironia sade tip danbogdanian. - Nu mi-ai spus niciodată, de atâtea ori a fost vorba
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să zic, n-a scăpat așa ușor, însă, prin uciderea lui, Eudoxiu a făcut doar un act de dreptate. „Pentru că nu și-a adus aminte să facă milă și a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac și pe cel smerit cu inima!“ spune textul sfânt. Eu l-am citit, știți? Eu cunosc Scripturile! Iar la mănăstire aveam și câteva cărți cu Psalmii lui Ieronim. Cunosc mulți dintre ei și, da, i-am învățat și pe ei, pe bagauzi, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nici dregătorii întruv aceasta spre a să curma și prilejuirile iscoditoare de pricina casapilor pentru interesuri și rușfeturi de cât nu știi când va cere trebuința de agiutoriul d.lr sale să aibă al da. Al Înălțimii Tale Către Dumnezău Smerit rugătoriu <ss>Meletie Episcop Hușului D.J.A.N.V.,Colecția de documente „Foi volante”,nr 67/1824,Original, difolio; Mențiune în Grigore Găneț, Costică-Ioan Gârneață, op. cit., p. 149, nr. 552 1824 aprilie 27. Ioniță Sandu Sturza poruncește ispravnicilor ținutului Fălciu să
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
amăgit-o pe dânsa care o crescuse cu toată dragostea unei mume; pe urmă, mai cetind biletul ce îi adusese pescarul din partea lui podesta de Sorrenta, începu a zice: - Bietul Pergoleze! El, atât de bun, atât de generos, atât de smerit și atât de curat și călduros, să sufere singur, părăsit, necunoscut, uitat poate, când eu îi sânt datoare viața, mă aflu fericită și când cea mai mică din fantaziile mele este o poruncă pentru fiecare aci!... Oh, nu, nu poci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sculă și ridică mâna stângă în sus a mirare: — Clopotele? Cum de bat clopotele? — La noi, la Sfânta Ecaterina, și la mânăstirea Sfântului Macarie a dat Mahomed voie clopotelor să bată. Doar aici și la Athos în toată împărăția, oftă smeritul călugăr, făcându-și cruce. Întunericul era spart de făcliile pe care le purtau frații ce se grăbeau spre biserică. Se încadră și el în șir printre ei, deși nu știa dacă se cuvine. Va reuși oare să se concentreze în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fruntea, parcă sprijinindu-se în sprâncenele negre neobișnuit de groase, care erau singurele ce se puteau vedea, tot obrazul fiind acoperit. — Îndrăznește, spuse mitropolitul românește, întinzând mâna spre a-i fi sărutată. — Binecuvântează, abia se auzi în grecește omul care smerit căzu în genunchi sărutând mâna întinsă. Antim începu răspicat în grecește binecuvântarea, punând amândouă mâinile pe capul îngenunchiatului și, ajungând în locul în care cel pentru care se ruga trebuia să-și spună numele, așteptă o clipă și tresări când auzi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sărbătorii mai plutește deasupra pământului. L-am găsit pe vodă împreună cu beizadea Constantin. Când m-au văzut, au schimbat între ei o privire și beizadeaua, cerându-mi binecuvântarea a ieșit pe ușă fără nici un cuvânt. Rămași doar noi, am început smerit să-i explic că-mi pare rău că l-am supărat într-atât încât... Atunci vodă s-a ridicat din jilț și a început cu pas grăbit să străbată odaia dintr-un capăt în celălalt, cum nu l-am văzut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cum să nu zâmbească, în timp ce strana intona psalmi cu voci monotone, fără înțeles chiar și pentru cei ce-i rosteau, iar ceilalți monahi stăteau cufundați în rugăciune cu capetele plecate, Ștefan, drept, uitând că anteriul prea scurt când nu sta smerit lăsa să se vadă încălțările de safian ca mierea, cu catarămi și bumbi de aur, privea în sus spre chipurile de sfinți, voievozi și boieri zugrăvite de meșterii Constantinos, Ioan, Stan, Neagoe și Ioachim. Ieromonahul îi urmări cătarea și pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bine decât cel deștept, cel viclean o duce mai bine decât cel cinstit, cel lacom e mai avantajat decât cel bun, cel crud găsește mai multă cruțare decât cel slab, cel orgolios e înconjurat de mai mare abundență decât cel smerit, mincinosul e mai sătul decât cel care spune adevărul, desfrânatul are un trai mai dulce decât virtuosul. Eram convinși că așa a fost și așa va fi în veci, cât timp va exista omul pe pământ. Clasa își ținea respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
la 18 decembrie 1729 (7238), că așa pe dinafară n-o pot spune. Ori de am răbdare ori de n-am, tu tot ai să mi-o... cânți. Așa că dă-i drumul! Să vezi numai ce frumos începe mitropolitul diata: „Smeritul Gheorghie, cu mila lui Dumnezeu, arhiepiscop și mitropolit Moldovii. Căutând și socotind că ni s-au apropiat și nouă țenchiul vieții noastre, făcut-am această încredințată și adevărată diată”. Mai departe, el spune că „din ostenelele noastre, din tinereță ni-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de la teleschi, recepționerul, meteorologul, milițianul, fetele de la cantină - și-au primit prin el un legato, ființa lor pare să atârne de salutul lui, de căciula pe care și-o scoate cu un gest prelung și încetinit, însoțit de zâmbetul lui smerit, prin care el, cel foarte sus și neștiut de ei, se ploconește în fața precarităților spiritului și ale ființei, fără de care n-ar exista pathos, nici înălțare, nici propria-i filozofie. Dar Păltinișul este o proiecție a spiritului nicasian nu numai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Radu Stanca au motivație diferită. Oedip la Colonos prezintă împăcarea eroului cu soarta sa, acceptarea necondiționată a voinței divine, ceea ce îi aduce în cele din urmă absolvirea de păcate și apoteoza. Ajuns la vârsta înțelepciunii, acest bătrân ce-i zeilor smerit acceptă suferințele dictate de sus : așa cum e, cu acest trai mă-mpac. Oracolul apolinic anunță că Oedip își va afla mântuirea și alinarea sufletească în ținutul Eumenidelor, prosperitatea fiind rezervată celor dispuși să-i ofere azil pribeagului, iar nenorocirile celor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
deplin. — Oho! exclamă generalul privind proba de caligrafie pe care i-o prezentase prințul. Păi e-o adevărată artă! Și ce scriere rară! Ia te uită, Ganea, ce talent! Pe hârtia velin, groasă, cu litere rusești medievale, prințul scrisese propoziția: „Smeritul egumen Pafnutie 12 și-a pus iscălitura“. Prințul le explică cu mare plăcere și însuflețire: — Este semnătura personală a egumenului Pafnutie, dintr-o copie care datează din veacul al paisprezecelea. Aveau niște semnături excepționale toți acești egumeni și mitropoliți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Carmina își amintea că o uimise la Ovidiu un simț al sesizărilor valorilor sociale, devenit deja reflex, poseda un fel de sonerie aparte ce-l avertiza că persoana din fața lui poartă pe umeri o răspundere anume și dintr-odată devenea smerit, chipul i se însenina de cele mai alese zâmbete, își potrivea cuvintele, vorbele lui trebuiau să facă impresie și deși nu se îndoia de mijloc, Carmina avea impresia că îi place să se poarte așa, echivoc, chiar dacă felul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pictez și sufăr un înger mi se așază pe umăr nu-l simt fiindcă nu bate din aripi M-ai ales dintre toți păcătoșii soclu să-i fiu uneori nici nu știu când Gândește-L pe Domnul îmi spui ca smerit să cutezi să te mântui Sapă în tine adânc unde n-ai voie să intri acolo e raza prinde-o fă-te una cu dânsa E semnul că poți să începi. V.P.: Călătoria, la Ovidiu Genaru, are rol inițiatic sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ca o rîndunea, croncăneam ca un cocor și gemeam ca o porumbiță. Ochii îmi priveau topiți spre cer: "Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!" 15. Ce să mai spun? El mi-a răspuns și m-a ascultat. Acum voi umbla smerit pînă la capătul anilor mei, după ce am fost întristat astfel. 16. Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viață, prin ea mai am și eu suflare, căci Tu mă faci sănătos și îmi dai iarăși viața. 17. Iată, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă. 4. Totuși, El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, și smerit. 5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți. 6. Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Fata trebuia dusă la spital și operată. Avea nevoie de un mamoș și de o 'mamă! Lina își ghemuise mușchii feței si refuzase. - La mine la spital, nu! ... S-o ducă amantul unde o ști. - Știi. . . băieți tineri! opinase Rim smerit, și la plural, despre coi doi gemeni, gazdele Siei. Știa că Lina cunoștea acum ascunzătoarea. - Tineri . . . bătrâni... îi privește. - Dar n-o s-o lăsăm să moară! milogise Rim a treia zi, tot zadarnic. - Nu mi se cade mie! răspunse Lina
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
apărea sub îngrijirea prof.Constantin Clisu și a dr. ștefan Bucevschi, coperta de prof. Gh. Alupoaiei. ÎNCHINARE MAMEI De ce te miri că duc sicriul mamei? Nu e povară trupul ei ușor, că nu aș vrea să se sfârșească drumul când merg smerit la groapă s‐o cobor. Ea nouă luni purtatu‐m -a sub coaste și nu s‐ a plâns că‐i greu, că‐i obosită, i se părea doar lungă, lungă așteptarea până să‐și vadă‐n poale plodul, fericită. De ce
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
atât de greu Din jalea mea adâncă, Și cât de mult îmi pare rău Că nu mai sufăr încă! Că nu mai vrei să te arați Lumină de-ndeparte, Cu ochii tăi întunecați Renăscători din moarte! {EminescuOpI 185} Și cu acel smerit surâs Cu acea blândă față Să faci din vieața mea un vis Din visul meu o vieață. Să mi se pară cum că crești De cum răsare luna, În umbra dulcilor povești Din nopți o mie una. Era un vis misterios
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
simțămintele voastre față de mine. Vă gîndeați voi la așa ceva, dar vă lipsea prilejul. 11. Nu zic lucrul acesta avînd în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc. 12. Știu să trăiesc smerit, și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămînd, să fiu în belșug și să fiu în lipsă. 13. Pot totul în Hristos, care mă întărește. 14. Dar bine ați făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
și liniștit ca niciodată și avu parte numai de vise frumoase, în care se făcea cum că se întorsese la el în sat și le cânta din găidulcă oamenilor strânși cu mic și cu mare, ca să-l asculte pe el, smeritul ucenic. Când visele erau mai plăcute, se simți zgâlțâit de umăr și se trezi. Scoală-te, nepoate!... Hai, c-a venit badea Petre ca să te ducă înapoi acasă!... El se frecă buimac la ochi și-l recunoscu, la lumina aceluiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]