360 matches
-
din pricină că n-am izbutit. Am îndeplinit de altminteri tot ce se cuvenea pentru ca să nu pierz prea multă vreme cu suspinele. SGANAREL: Ce să spui, stăpâne, mă uimești. Am fost împreună la doi pași de pieire, și-n loc să mulțumești smerit lui Dumnezeu că i-a fost milă de noi și ne-a scăpat de ceasul rău, dumneata te dai peste cap să-i răscolești din nou mânia cu năzdrăvăniile dumitale obișnuite și cu dragostele... (Don Juan îl privește amenințător.) Au
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
moment, să acapareze atenția celor prezenți, să-i facă să se simtă jenați, să-i întoarcă din drumul pe care au pornit. „Dar fiind postul cel mare, ne-au sfătuit părinții clerici să ne împăciuim de această dată“, se supune smerit Iovcea din mahalaua Batiștei la 29 martie 1783, adică în postul Paștelui. De multe ori „de data aceasta“ revine și a doua oară, și a treia oară. Ce se întâmplă cu cei incorigibili? Pedeapsa crește pe măsură ce individul se arată mai
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
lacrimi mari, de care nu îi era rușine, pe care nici nu se mai străduia să și le șteargă. 10. Tovarăși de suferință "Cei care pentru țară, pios, s-au săvârșit, Au dreptul ca poporul să-i plângă-n rugi, smerit..." Victor Hugo, Cântecele amurgului La fel ca râsul, războiul îi e propriu omului. De mare preț în lupta cu angoasa metafizică, animalul poate fi valoros și în vreme de război, cu toate că acest tip de activitate e străin de natura sa
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
departe/ mă uit singur înapoi/ koya memoriei"; La mushibara/ mereu geisha leapădă/ noaptea din suflet" ș.a.). Alte resurse de gen sunt presărate, atent, în carnația textuală: poetul apare, adesea, în ipostaze livrești, parcă descinse din poveștile orientale ("propriul meu urmaș/ smerit/ călare pe asinul călare pe umbra mea călătoare" gnoză; "pașii mei mă urmăresc ca niște beduini care caută oaza" despre iluzie și discrepanță), pentru a ajunge, în portretul unei nopți, "în biblioteca ăluia nebunul de atâta carte/ volumul vechi/ 1001
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1680 etc. "cum am zis și mai sus") cu lucidă autoreferențialitate, autorii epocii se cer cunoscuți și înțeleși, cu întreaga lor activitate, chemând, profesionist, la comparație calitativă și evaluare obiectivă a efortului de ameliorarea a tipăriturilor de dinaintea lor, precum "Grigorie, smeritul Mitropolit al Ungrovlahiei", în Prédoslovie către pravoslavnicii creștini la Cazaniile de la București, din 1768: "am pus de au typărit, însă nu pre cum au fost izvodul, că am găsit multe greșăli și pe la multe locuri nu să înțelége. Pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ciuperci și de melci Și de șerpi lunecînd pe pospaiul Scoarței rupte a vechilor crengi, Ce-aveau fluturi dospiți lin la bază Și moi mlaștini cleioase-n lichid. Mă grăbeam să-ți fiu înger de pază; Să nu fugi, surîzîndu-mi smerit...
Mă grăbeam să-ți fiu înger de pază... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8861_a_10186]
-
din versul eminescian El singur zeu stătut-a...)etc., verbele respective singure realizează „enunțuri incomplete” (art. cit., p. 229), predicatele din propozițiile de mai sus cuprinzând în mod necesar adjectivele smerit și binevoitor sau substantivul zeu. Fiind indispensabile predicatului, cuvintele smerit, binevoitor, zeu și toate cele aflate în situația avută aici în vedere nu pot fi considerate elemente predicative suplimentare. Aceasta fiind situația, pentru determinarea de pe lângă verbele „cu sens lexical mai slab” D. Crașoveanu propune termenul de element predicativ necesar (art.
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
un gest de curaj sau unul nemărturisit de uitare de sine; un gest al unei victorii finale într-un război fără sens în care nu poți fi, orice ai face, decât învins. "Om" e Șofron cel devotat, cel statornic, cel smerit, cel cinstit. Și dacă s-ar întâmpla să-ți fie greu de ceva, să-i spui băietului ăstuia și să nu-ți fie greu de dânsul! fusese ultimul îndemn al lui Neacșu înainte de plecarea sa la Socodor. Bătrânul știa mai
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
pedagogie, admirând empatia învățătorului, rolul practicii și anticipând astfel iminenta dezvoltare a învățământului românesc. Nu este de neglijat o asemenea recomandare din partea cuiva care, instruit în străinătate, întrezărea pașii progresului, simțind și înțelepciunea lui Creangă, căci, „Înțelepciunea înalță capul celui smerit și-l face să șadă între cei mari.”(11, Ecclesiastul, 11, 1 ) Este revelator acest fapt pentru conturarea trăsăturilor de caracter ale humuleșteanului, care își trăiește viața cu artă pură, dar simplă, adevăratele momente creatoare, însă, adevăratul nimb al artistului-învățător
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
o alternativă la alte imagini, poate mai sugestive și mai cunoscute, cum ar fi aceea din Florilegiul Sfântului Francisc sau din alte Legende. Chiar și atunci când descrie imaginea memorabilă a unor frați, ca de exemplu aceea a «fratelui Nicolaie cel smerit», preot jurist, față de care are un profund respect, se poate percepe personalitatea sa plină de voioșie, concretețe și discreție ce-și lasă amprenta asupra relatării respective (nr. 47 și 49). Parcurge întregul său itinerariu franciscan: tânăr întreprinzător și curios, la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
sculă și ridică mâna stângă în sus a mirare: — Clopotele? Cum de bat clopotele? — La noi, la Sfânta Ecaterina, și la mânăstirea Sfântului Macarie a dat Mahomed voie clopotelor să bată. Doar aici și la Athos în toată împărăția, oftă smeritul călugăr, făcându-și cruce. Întunericul era spart de făcliile pe care le purtau frații ce se grăbeau spre biserică. Se încadră și el în șir printre ei, deși nu știa dacă se cuvine. Va reuși oare să se concentreze în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fruntea, parcă sprijinindu-se în sprâncenele negre neobișnuit de groase, care erau singurele ce se puteau vedea, tot obrazul fiind acoperit. — Îndrăznește, spuse mitropolitul românește, întinzând mâna spre a-i fi sărutată. — Binecuvântează, abia se auzi în grecește omul care smerit căzu în genunchi sărutând mâna întinsă. Antim începu răspicat în grecește binecuvântarea, punând amândouă mâinile pe capul îngenunchiatului și, ajungând în locul în care cel pentru care se ruga trebuia să-și spună numele, așteptă o clipă și tresări când auzi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sărbătorii mai plutește deasupra pământului. L-am găsit pe vodă împreună cu beizadea Constantin. Când m-au văzut, au schimbat între ei o privire și beizadeaua, cerându-mi binecuvântarea a ieșit pe ușă fără nici un cuvânt. Rămași doar noi, am început smerit să-i explic că-mi pare rău că l-am supărat într-atât încât... Atunci vodă s-a ridicat din jilț și a început cu pas grăbit să străbată odaia dintr-un capăt în celălalt, cum nu l-am văzut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cum să nu zâmbească, în timp ce strana intona psalmi cu voci monotone, fără înțeles chiar și pentru cei ce-i rosteau, iar ceilalți monahi stăteau cufundați în rugăciune cu capetele plecate, Ștefan, drept, uitând că anteriul prea scurt când nu sta smerit lăsa să se vadă încălțările de safian ca mierea, cu catarămi și bumbi de aur, privea în sus spre chipurile de sfinți, voievozi și boieri zugrăvite de meșterii Constantinos, Ioan, Stan, Neagoe și Ioachim. Ieromonahul îi urmări cătarea și pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
său Baltazar care de multă vreme îi râvnea tronul. Peste Baltazar căzu din cer mânia. Babilonul caldeean a fost trecut prin sabie și foc de către Darius-Medul șahul Persiei. Și pus-a Darius mai mari peste ținuturi, printre care și pe smeritul Daniel. Pizmașii aflând o astfel de veste s-au dus în goană la Darius și l-au constrâns să semneze edict pentru credincioșii în adevăratul Dumnezeu. Pândindu-l pe Daniel, l-au surprins închinându-se spre răsărit, cu fața către
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
aminti de o danie făcută la 5 mai 1575 (7083) către mănăstirea Sfântul Sava de la Ierusalim. Și cine-i cel care nu face o danie unei mănăstiri din Iași și face uneia din Ierusalim, vere? “Iată eu, închinător al Treimii, smeritul monah Gavriil, fost mare vistiernic în Moldovlahia... pentru sufletul meu și al părinților mei,... am dat și am miluit (cu)... patru fălci de vie, în hotarele Iașilor, pe dealul Copoul, și cu grădini, și case și cu tot venitul lor
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
subiect, nu prima oară supus atenției publice de Arghezi, este sinuciderea adolescenților) vorbește infinit de mult despre sufletul poetului: "Copilul e un erou de fiecare ceas și un geniu creator de fiecare clipă"123. De la Părintele Anania, fin psiholog și smerit cărturar, avem o evocare impresionantă despre "un Arghezi lăuntric pe care nu mulți îl vor fi cunoscut". Ca prieten de suflet, părintele și-a încrucișat destinul cu al poetului și l-a surprins în momente de maximă sensibilitate: "În ființa
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca și cum La spovedanie Învelită cu sutana, Tot înșiruind păcate, Popii i-a plăcut codana Și i le-a iertat pe toate. Gelozie la vârsta a treia - Crezi că nu te-am mirosit De mai june-ți arde-adica? - Recunosc, a zis smerit Am fost iarăși la... Purcica! Mascul feroce Cum îl știam ce mare e, Rămas-am interzis, năuc, C-odată ca prin farmece, Și dispăruse sub papuc! Eleva la tablă Cum lecția nu și-a-nvățat-o, I-a spus: „Tu n-ai rușine
ADRIAN GR?JDEANU by ADRIAN GR?JDEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83924_a_85249]
-
pe care le-a arătat-o oamenilor Învățătorul dumnezeiesc, a cărei desăvîrșire după cum ne-a dovedit El nu este mărginită de slăbiciuni omenești, mergînd pînă la a-și da și viața, fie și prin martiraj. 10. Astfel se întîmplă că smeritul creștin plin de zel cel care nu poate decît să-și aleagă o viață ferită de privirile celorlalți, departe de primejdii și de oameni, o viață întru totul petrecută în permanentă contemplare, care se împarte între o îndelungată rugăciune și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
multă înlesnire. În adăstarea rezultatului propunerei ce luai curagiul a face, profit de ocazie, domnule redactor, a ruga Cerul să lumineze presa română ca să fie tot un focar luminător pentru scumpa noastră țară; iar d-voastră primiți binecuvântările duhovnicești. de la smeritul în Hristos Arhimandritul Chiriac, starețul bisericei Întâmpinarea Domnului Până la formarea unui anume comitet, care să se ocupe cu strângerea de bani, cărți și obiecte, redacția "Timpului" primește asemenea în păstrare cărțile, banii ș. a., pe cari cititorii noștri ori alte persoane
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acela nu era altul decât să-i slujim pe ci, să le cumpărăm aceste costume elegante și bine călcate, aceste rochițe și gulerașe bine apretate, serviete și ghiozdane moi de piele... Nici unul dintre părinți nu arăta ca mine atât de smerit și cu neliniștea în mine... clandestin... în neregulă cu propriul său copil... Costel, hai, mamă! (treacă-meargă, Costel, deja năsos ca maică-sa, nu promitea nimic înălțător), Lenuș (o! Lenuș, se vedea cât colo că nimic nu i se refuză). Da
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
deplin. — Oho! exclamă generalul privind proba de caligrafie pe care i-o prezentase prințul. Păi e-o adevărată artă! Și ce scriere rară! Ia te uită, Ganea, ce talent! Pe hârtia velin, groasă, cu litere rusești medievale, prințul scrisese propoziția: „Smeritul egumen Pafnutie 12 și-a pus iscălitura“. Prințul le explică cu mare plăcere și însuflețire: — Este semnătura personală a egumenului Pafnutie, dintr-o copie care datează din veacul al paisprezecelea. Aveau niște semnături excepționale toți acești egumeni și mitropoliți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Înălța o atare rugă‑ ciune către El, În care să‑I cerem, În adâncă smerenie, să aducă umărul Lui cel sfânt și puternic lângă umărul nostru slab și să ne ajute s‑o ducem până la capăt, așa cum și Simon Cirineanul - smerit pământean și unul dintre noi - L‑a ajutat pe El, Fiul Omului, să o ducă. Și așa cum acela la Început „a fost silit” de ostași (Marcu 15, 21) să‑I ducă crucea, Însă, mergând alături de Hristos, În prezența Lui iubitoare
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
lumea 30 transparentă divinității. Unitatea nu e dată de "cărămida" universului, pe care filosofia modernă a renunțat s-o mai caute, pe bună dreptate. Unitatea se răsfrânge asupra lumii dialogic, adică Treimic, dar nu compozit. Comentându-l pe Sf. Dionisie Smeritul și Areopagitul, Părintele Stăniloae precizează: "Dar prin aceste distincții (cele trei ipostasuri divine, n.n.) nu se introduce, după el [Dionisie], nici compoziție în Dumnezeu. Căci Persoanele sunt unite în Tatăl ca unic izvor al Lor. Iar procesiunile cele bune spre
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
creștinismul nedenaturat de schisme și secte, neideologizat de "fundamentaliști", ci așa cum apare el la Părintele Stăniloae, împlinește toate exigențele unei paradigme transdisciplinare și transmoderniste. De altfel, când partenerii de dialog i-au adus bătrânului gânditor argumente creștine din Sfântul Dionisie Smeritul și Areopagitul, el descoperea cu surprindere și entuziasm că nu altele îi sunt părerile. De asemenea, recunoaște în simbolismul crucii triada propriei ontologii: viața trupească și moartea (ca semn al materiei macrofizice și biologice dominate de entropie) și învierea, la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]