332 matches
-
neînțeleasă de gânduri, alergând pustiit căldura uscată printre clipe rotinde râvnite de timp. Și nu știi de unde se scutură ceața peste dulcea privire; dintr-o sete lumească, orbecăi mormântul și crucea nescrisă ... ți-alături sosirea-n ninsoarea grăbită. Din prigoniri smintite, în ochiul gri al zilei... te adulmecă o parte din duhuri, rând pe rând străină vină-ți poartă sihastrică o cale în subadânc de geruri ... în ritmuri ideale. Și ți-e târziu în lacrimi și ti-e lumină-n palme
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
s-au dedat unei vieți de depravare necontrolată, susținând că astfel ajung să perceapă tao la fel de direct ca și alții care o găseau „stând liniștiți și nefăcând nimic”. Printre cei mai celebri excentrici taoiști din toate timpurile se numără personajele smintite cunoscute sub numele de „Cei Șapte Înțelepți ai Pădurii de Bambus”, ce au trăit în secolul al III-lea e.n., o perioadă când șarlatanii începeau să corupă tao pentru a întemeia o Biserică organizată care să concureze cu budismul. Aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
s-a amplificat din ce În ce mai mult, până ce a devenit, măcar pentru această victimă În mod particular, izvor de mâhnire și aducător de vești rele, Întunecându-i orizontul cu enormitatea și vulgaritatea sa. A devenit pur și simplu o imensitate sonoră, bâzâitul smintit al unui milion de jurnale și zarva iresponsabilă a zece milioane de guri bârfitoare. Plăcutului sentiment al muncii Împlinite i-a fost furată toată dulceața, toată intimitatea, toată solemnitatea. Frenezia americană a fost, desigur, cea mai zgomotoasă, scoțând parcă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-i credință, Unde un frate pe-altul s-ucidă-i cu putință! "Rebel! făcuși din sceptru unealtă de ocară "Ș-ai dat tu însuși pildă din om să fie fiară "Eu lumii trebuit-am, dar ție-ți trebui ea "Să fie rea, smintită, coruptă, cum o vrea, "Tu ești din a ei milă stăpân și s-o urmezi Tu trebui, ca mai bine în scaun să te-așezi; "Ca nu de vr-o suflare pe dânsul să te clatini "Căta-vei să iei ochii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Vittoriale, pe malul lacului Garda. Prinț decăzut, Însă totuși prinț (de Monte Nevoso), el compune o scenografie ciudată, desprinsă parcă din romanul lui Huysmans, dar și din propriile plăsmuiri, cu decoruri fastuoase, pline de prețiozitate, cu deghizamente dintre cele mai smintite. Eroii uriașei sale construcții romanești (rămasă, parte, În stadiu de proiect), Andrea Sperelli din Il Piacere (Plăcerea) sau Giorgio Aurispa din Trionfo della Morte (Triumful morții) sau Tullio Hermil din L’Innocent (Inocentul) par a descinde, ca și autorul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fățișă. Confecționează descrieri neutre, dar cel mai adesea varsă multă zeflemea prin vârful peniței. Până și filfizon, așa cum Îl notează dicționarele, rămâne total depreciativ. Chiar atunci când Îl Întâlnim pomenit - poate pentru prima dată - la Ion Ghica, e vorba despre lălăiala smintită a lui Manea Nebunu’: „Fivrelzon! Fivrelzon!”. Cu alte cuvinte, Într-o franceză revoluționară, „Vive le son!”. Oare de unde să vină rezerva aceasta disprețuitoare a unor autori care, În parte, au respirat și ei, măcar În tinerețe, aerul tare al Parisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
strigăte care se apropiau. Muzicanții din amintirile mele, poate? Dar de ce erau aduși cu un asemenea tărăboi? Uimirea mea a fost, vai! de scurtă durată; spațiul pieței se însuflețise dintr-odată, ca în plină zi, năpădit fiind de o gloată smintită și pestriță care umplea văzduhul cu zbieretele ei. Cum să nu te cuprindă frica? Am strigat de la fereastră pe un bătrân care alerga mai încet decât ceilalți. Se opri și-mi înșiră pe limba lui câteva vorbe gâfâite. Când văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
avea vreo influență asupra acelei hoarde, nici măcar împăratul, care se găsea de altfel în Spania. Necontrolată, neînduplecată, nimicind totul pe unde trecea, hoarda înainta așadar spre Roma, unde speranțele de pace cedaseră locul panicii, pe zi ce trecea tot mai smintită. Cardinalii, îndeosebi, nu se gândeau decât la modul în care să se ascundă sau s-o ia la sănătoasa împreună cu avuțiile lor. Cât despre papă, el se îndărătnicea să creadă că înțelegerea sa cu viceregele va fi în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un glas de cintezoi Melania Lupu. Dar mi-e teamă că am să vă dezamăgesc. Florence rămase cu gura căscată. "Sfîntă Fecioară! Am trăit o viață alături de ea, ne știm din primară și habar n-am avut că-i total smintită, săraca!" Șerbănică Miga își răsuci capul s-o vadă mai bine. Melania Lupu se ridicase într-o poză care, în cărțile ilustrate de acum jumătate de secol, însemna patos și entuziasm. Ridică o mână repezindu-și ochii în tavan și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
argint și stelele de foc. Făt-frumos auzi o vrajă lungă prin aer și se uită prin nori. Cale de două ceasuri - pierdută în naltul cerului - plutea încet, încet prin albastrul tăriei Miază-noaptea bătrână cu aripele de aramă. Când baba înota smintită pe la jumătatea lacului alb, Făt-Frumos aruncă buzduganu-n nori și lovi miază-noaptea în aripi. Ea căzu ca plumbul la pământ și croncăni jalnic de douăsprezece ori. Luna s-ascunse într-un nor și baba cuprinsă de somnul ei de fier se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
factorul existențial care declanșează bolile psihice ale mulțimilor puternic urbanizate. Reprezentarea sărăciei poartă asprimile acuzației: săracul este fie neputincios, ceea ce îl învinovățește de ignoranță și de rea voință, de lene și de abominabilul dezinteres față de corpul social, fie iresponsabil, stricat, smintit, vicios - și atunci nu are nici o scuză. Nu ai dreptul să fii sărac, pentru că sărăcia trimite imediat cu gândul la moarte. Săracul este perceput ca un mort, un mort în viață care îți strică plimbarea prin parc. Frica bancherului de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
e sus, face paturile. Lucy se îndreaptă într-o doară spre sofa și, în clipa următoare, e în genunchi și mângâie câinele lui Stanley, un labrador bătrân pe nume Spot. Fără să vreau, mă gândesc la Harry și la vorbele smintite care mi-au rămas înfipte în minte de două săptămâni încoace: X marchează locul. Locul s-a preschimbat acum într-un patruped și, în timp ce îl urmăresc cum o linge pe Lucy pe față, rămân aproape de Tom, pentru eventualitatea în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
scrâșnind toate darurile lumii. Nu-mi rămâne decât mirarea care a început odată cu trezirile adolescenței, și cerne... și cerne și azi aceleași întrebări fără răspuns!... Astfel murmura moșierul de Fălciu, „Boierul nebun“-, lucruri sinistre din ochiul bolnav și mintea lui smintită. Și, câtă dreptate avea!... O mulțime de ani au trecut de atunci... din pragul adolescenței lui, și o prăpastie s-a deschis între el și trecutul său... - Înțălegi tu, ceva din ce-ți spun, măi, Fanachi? îl întrebă boierul pe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să te odihnești..! Tudor, cât timp i-a luat apărarea fetei, n-a pierdut-o din ochi... Auzise el, de la unchiul său, moșierul de Fălciu, fratele mamei, câte ceva despre ea, dar nu credea că-i așa de deosebită. O emoție smintită îl chinui, și-i era ciudă că n-o poate stăpâni. Inima începu a-i bate nebunește... gândurile i se învălmășeau ca apele căzute într-o cascadă, și lumea parcă se învârtea cu el, amețit în mijlocul ei. Totul s-a
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o vibrație îndrăzneață și hotărâtă în glas, o întrebă direct, fără ocolișuri: - Spune-mi de ce te găsești aici, Maria! Vreau să aflu! Un azil de nebuni are unica menire să îi găzduiască doar pe aceștia. Tu, însă, nu ești deloc smintită, nu îmi pari... La auzul acestei întrebări, atunci, pe loc, femeia nu răspunse nimic, dar pe față i se așezase deja o mască de adâncă tristețe dintr-odată. Bărbatul, văzând bine lucrul acesta, continuă încurajator, cântărindu-și atent vorbele: - Haide
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că abia acum a dat, în sfârșit, peste punctul cu adevărat nevralgic din sufletul Adrianei, în Istorisiri nesănătoase fericirii 133 legătură cu care își luă numaidecât misiunea să îl vindece, călindu-l în flăcările adevărului propovăduit de ea. Ce vorbe smintite, neglijente și anapoda rostești! N-ai să mă zăpăcești pe mine cu ele, te asigur! Ia zi-mi, că eu nu înțeleg deloc, de ce spui că speri? În ce speri? În ce te încrezi tu, de fapt, atât de puternic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și transformându-i într-o altă dună între milioanele de dune din erg. Câți au murit după aceea urmărind visul miticei caravane pierdute, nimeni nu putea spune, și bătrânii nu încetau să-i roage pe tineri să renunțe la această smintită încercare: — Ceea ce deșertul vrea pentru el aparține deșertului, spuneau. Ferească-l Alah pe cel ce încearcă să-i răpească prada... Gacel avea doar ambiția de a dezvălui misterul, motivul pentru care atâtea animale și atâția oameni dispăruseră fără urmă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o clipă! Duceți-vă și faceți treaba singuri! Vreau să beau o cafea! Iar ceilalți au mîrÎit violent: — Hai, hai! Ești un tîmpit și-un laș! Te omor dacă nu vii! Și-au plecat pășind ușor În noapte În timp ce urletele smintite ale bețivei se auzeau slab de la capătul străzii și apoi au Încetat. Gazda ta s-a delectat cu această istorioară violentă. Se lovește cu palma peste frunte cuprins de Încîntare și spune: — Vai, e magnific! Magnific! Ce șansă! Dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cât un camion aveau să ajungă un mit, o ciudățenie din istoria geografiei moderne. Atunci însă, ieșeam cu o lopată de lemn lată cât fundul unui butoi și-mi croiam drum spre civilizație. Zuza țopăia prin zăpadă ca o babă smintită. Parcă voia să-mi spună că mai bine am sta amândoi departe de jungla orașului, mai bine ne-am tăvăli prin frișca răcoroasă până la primăvară. Când am terminat de făcut pârtia, au început să sosească și scrisorile de la Sabina. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
unele. Are o boală de piept, era încredințată alta; de aceia se tot duce prin țări străine să se caute. Nu-i numaidecât bolnav; pare om ca toți oamenii, după cât spun cei ce-l văd de aproape; însă-i cam smintit de învățătură. Are o odaie cu păreți numai și numai cărți. Nici nu vra să-și ieie soție; are de gând să se ducă la o sfântă mănăstire să se călugărească; ș-apoi s-a face vlădică ori mitropolit.(...) Cerințe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
va călăuzi pururi pașii celor dornici să trăiască în spiritul Evangheliei și în Duhul lui Hristos, în drum spre marele triumf, ÎNVIEREA. Să slăvim și să valorificăm cu fapte mărețe acest sacru zăcământ! GROAPA COMUNĂ Fortul 13 Jilava Aprig călău, smintită arătare, Robit de rang și-al trupului desfrâu, Înscrie țării crima cea mai mare Curmând vieți curate, ca apa unui râu. Le-a frânt grumazul, pângărit-a trupul, De groaza pusă lespede zadar Căci nu putu acoperi mormântul Mireasma lor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
scuză și iese din încăpere; când se întoarce, se oprește să schimbe câteva cuvinte cu Mortimer, oaspetele de onoare, așezat la mijloc. Lawrence vrea să se intereseze discret de starea surorii lor. — Cum ți se pare că se comportă bătrâna smintită? șoptește el. Mortimer face o grimasă și răspunsul lui are un ton mustrător: — Dacă te referi la Tabitha, vei descoperi că se comportă perfect. Exact cum am prevăzut. — V-am văzut dând mărunt din bărbie după-amiază pe peluza de croquet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pleca!”. Ori de cîte ori mi-aduc aminte de el mă simt blocat. Este aici o tragedie la care nu mă gîndisem pînă atunci; aceea a neputinței, pe care a creat-o, cu Întreaga știință a psihologiei, oligarhia acestei puteri smintite. Și toate acestea În numele unei societăți care se proclamă Încă a fi cea mai bună din câte au existat. - Fiecare doctrină pretinde că e cea mai bună. - Nu judec deocamdată doctrina, ci modul de aplicare și consecințele acesteia. Pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ceva. După ce te uiți, Pâcule? l-a întrebat moș Dumitru. După oala ceea în care de obicei se găsea vin... Ce fel de botez îi aista? Cu gâtul uscat ca iasca? Am trăit s-o văd și pe asta. Că smintiți am văzut - a grăit cu țâfnă prefăcută Pâcu, privind semnificativ la moș Dumitru. Să știți voi, aiștia botezații, că Pâcu are dreptate. Unde s-o mai văzut botez fără udătură? i-a sărit în ajutor moș Dumitru. Costache! Umple și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
se vălmășiră iar într-o larmă tulbure și cleioasă ca o băltoacă răscolită de grindină. ― Domnule maior! strigă prefectul Baloleanu cu pălăria pe ceafă, cu fața pământie. Ne asaltează țăranii, domnule!... Nu vezi?... Domnule procuror!... I se părea că mulțimea smintită își ia vânt să se năpustească asupra armatei. Frica îi sfâșia inima, dar în același timp îl sugruma și o furie mare împotriva comandantului care îl lăsa să fie măcelărit de banda răzvrătiților. Maiorul Tănăsescu nu mai auzea nimic, atât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]