333 matches
-
deci majoritatea părăsiseră Londra ca să se Însorească la Mustique sau prin alte țări calde. Pe măsură ce sosea din ce În ce mai multă lume, zgomotul devenea din ce În ce mai asurzitor. Peste muzica Latino care se auzea de la CD player, se distingeau mame care strigau, bebeluși care se smiorcăiau și copii mai mari care țipau În vreme ce dădeau ture prin magazin dărâmând pahare de punch și șterpelind personaje din sculpturile cu nașterea lui Iisus. Lucrurile erau destul de avansate când apărură Fi cu Saul, Ben și Connor. —OK, cu ce putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a mai urâtă dân toate. Tejerina a Înghițit cum a putut, pencă, la urma urmelor, i-a datără o educație Îngrijită; da la trei și cinșpe În zori n-a mai Înghițit și a văzut-o ieșind În goană și smiorcăind. Unii zic că cauza dă motiv iera că se troscănise praștie, da consensu ăl mai generalizant ie că să bocea dă oftică, fincă-l iubește. Când m-am dus a doua zi să-l văz, Cufărașu iera radios, și ba se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sentimentul ăsta. — Știu... Și urăsc și locul ăsta. Urăsc tot ce e legat de el. Îl urăsc pe Barnes, urăsc citatele lui Ted și deserturile stupide ale lui Levy. Aș fi vrut să nu fi fost aici. — Știu... Beth se smiorcăi un timp, apoi Îl Împinse brusc cu brațele ei vânjoase. Se Întoarse și Își șterse ochii. Mi-e mai bine acum. Mulțumesc. N-ai pentru ce, spuse Norman. Rămase cu spatele la el. — Unde naiba or fi batistele alea? Găsi un șervețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pustii din dormitor și din bibliotecă și dulapul de haine gol. Era atât de îngrozitor. Încet, m-am așezat pe pat. Perna încă mirosea a James. Îmi era așa de dor de el. Nu-mi vine să cred, m-am smiorcăit la Judy. A plecat cu adevărat. Copila a început să plângă și ea, ca și cum ar fi simțit deșertul din casă. Și nu se oprise din plâns decât cu vreo cinci minute mai devreme. Biata Judy părea complet neajutorată. Nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dimineață m-am trezit foarte devreme. Am întrecut-o chiar și pe Kate. De fapt, printr-o foarte reușită inversare de roluri, eu am trezit-o pe ea cu plânsul meu. „ Acum vezi și tu cum e“, m-am gândit smiorcăindu-mă. „ E ăsta modul cel mai plăcut în care să-ți începi ziua?“ Spectrele geloziei și furiei au revenit. Stătuseră aplecate asupra mea cât timp dormisem și se uitaseră la mine. Oare s-o trezim? o consultase una pe cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
toți ceilalți că-mi primisem pedeapsa - și de mine care-mi trăgeam nasul încercând să-mi înghit lacrimile. Și-o să le lași pe fete să se uite la televizor? a vrut tata să știe. Sigur că da, am răspuns eu smiorcăindu-mă. — Și n-o să mai urli la nici unul dintre noi? m-a întrebat el. — Nu, am zis eu lăsând capul în piept. — Și n-o să mai arunci cu lucruri prin casă? — N-o să mai arunc cu lucruri prin casă. — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
L-am sunat pe James, i-am spus și-am izbucnit în lacrimi. —Dumnezeule, a zis ea punând maldărul de haine pe un scaun și venind să se așeze lângă mine. Ce-a spus? m-a întrebat. Nimic, m-am smiorcăit eu. Nu era acolo. Pun pariu că a plecat în vacanță cu curva aia grasă. Și pun pariu că au zburat cu clasa întâi. Și pun pariu că au jacuzzi în baie. Mama m-a luat în brațe. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Dar pe mine nu m-ar deranja. Poți să iei cătușele astă-seară și promit că n-o să încerc să evadez... Și uite-așa, Helen i-ar da înainte până când teroriștii ar ceda. Bărbați în toată firea ar începe să se smiorcăie incontrolabil: —E îngrozitoare! Îngrozitoare! Fac tot ce vreți, numai închideți-i gura! Helen ar reveni acasă întreagă, nu numai având la ea toți banii de răscumpărare, dar ar mai aduce încă o sumă de bani și un bilet în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fiind, desigur, studentul de nouăsprezece ani de la Arte. —Cum? am zis. — Da, mi-a confirmat Laura printre lacrimi. Îți vine să crezi? — Dar credeam că nu-ți pasă de el, am spus surprinsă. —Așa am crezut și eu, s-a smiorcăit ea. Și stai că n-ai auzit tot! Ghici de ce mi-a dat papucii! — De ce? am zis întrebându-mă care putea fi motivul. În sfârșit, Laura terminase stocul de șosete? — Pentru că a întâlnit pe altcineva, mi-a declarat Laura. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din partea lui Kate, care era ținută în brațe de o Anna arătând tare oropsită. —Împăcare! a scrâșnit Helen. Doar nu l-ai primi înapoi, nu? Nu după ce te-a tratat cum te-a tratat! —Nu asta e problema! m-am smiorcăit eu. Voiam ca măcar să am posibilitatea să aleg. Voiam să pot să-i spun să se ducă dracului și că nu m-aș mai atinge de el nici cu un deget. Iar ticălosul n-a avut bunul-simț să facă nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
verde unuia dintre îngrijitorii bazinului părerea ei, lucru de nedorit nimănui. Trebuia să puneți un anunț. Sau o diagramă care să ne spună care e temperatura apei. Ar trebui să scriem o reclamație. — Bietul mielușel, spuse mama. Încă mă mai smiorcăiam un pic. Ted, ce-ar fi să te duci până la mașină să aduci umbrelele? Altfel o să ne udăm toți până la piele. Te așteptăm aici. „Aici“ era un refugiu din stația de autobuze de lângă faleză. Ne-am așezat toți patru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Înfățișare binevoitoare a ieșit din clădire câteva minute mai târziu (după ce tocmai Încheiasem o nouă convorbire cu Miranda, care m-a Întrebat de data asta de ce nu mă Întorsesem Încă la birouă și mi-a adus o cățelușă care se smiorcăia și scheuna. Femeia mi-a arătat burta plină de cusături a lui Madelaine și mi-a spus să conduc cu mare, mare atenție, pentru că „animalul se resimte după operație“. Sigur că da, cucoană. O să conduc cu mare atenție, dar voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
știut, din pură intuiție, că treaba asta avea să se amestece În planurile mele de weekend. Când mi-a Închis telefonul În nas câteva minute mai târziu, m-am uitat panicată spre Emily. — Ce, Doamne, ce-a spus? m-am smiorcăit eu și mi-a fost ciudă că am fost prea speriată ca să o rog pe Miranda să repete. De ce nu Înțeleg un cuvânt din ce spune femeia asta? Nu e vina mea, Em, eu vorbesc engleza, am vorbit-o dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rândul lui. Sau, mai bine, folosește‑l ca să‑l bați pe taică‑tău să‑i meargă fulgii, știu că așa o să faci. Îmi amintesc de vremurile când te lăsam să câștigi. N‑aveam Încotro, altfel băteai din picior și te smiorcăiai toată noaptea. Pe când acum! Ei bine, acum bătrâna mea materie cenușie s‑a scofâlcit de tot și n‑aș putea să te bat nici dacă aș vrea cu tot dinadinsul. Nu că n‑aș vrea cu tot dinadinsul, a adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întrebat cine a fost. Când i‑am spus că a fost Judith, și‑a dat ochii peste cap atât de energic, Încât că am avut impresia că‑i vor rămâne pe undeva, Întorși spre interiorul cutiei craniene, și s‑a smiorcăit: — E o mare cățea. Zău că nu‑mi dau seama cum reușește Miranda să vorbească vreodată cu ea. Dar ea oricum nu răspunde, așa că nici nu trebuie să‑i spui că a fost la telefon. Trece‑i doar numele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
LE SPUI FETELOR CE AI AVUT ÎN CAP AZI‑ DIMINEAȚĂ CÎND AI PUS PORCĂRIA ASTA PE TINE! Nigel l‑a Înhățat pe James de urechea stângă și l‑a târât până În spațiul dintre birourile noastre. — Ei haide, Nigel, s‑a smiorcăit James, prefăcându‑se enervat, dar vizibil Încântat că Nigel Îl atinge. Știi foarte bine că‑ți place tricoul ăsta. — ÎMI PLACE TRICOUL ĂSTA? CREZI CĂ ÎMI PLACE LOOK‑UL ĂSTA DESTRĂBĂLAT, DE JOCHEU POPONAR, PE CARE ȚI L‑AI TRAS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
putem să mergem la Benihana? Mi‑am dorit‑o dintotdeauna. Avea un aer șmecheresc. — Benihana? Vrei să mergem la Benihana? Adică la restaurantul acela unde te așază laolaltă cu turiști care au după ei o droaie de copii care se smiorcăie și unde bucătarii asiatici șomeri Îți gătesc mâncarea drept pe masa ta? La acel Benihana te referi? A dat cu atâta entuziasm din cap, că nu mi‑a mai rămas de făcut decât să sun ca să aflu adresa. — Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
le găsești, evident, la orice colț de stradăă. Țârrr. „Vreau să am gata dosarele celor mai buni trei bucătari pe care i‑ai găsit până acum În camera mea atunci când mă Întorc de la parada asta“ (Emily a tușit, s‑a smiorcăit și a Înjurat de mama focului, dar a promis că o să‑mi trimită prin fax toate informațiile obținuse despre candidații de până acum, iar eu urma să transform hârtiile respective În „dosare“ă. Țârrr. Țârrr. Țârrr. Îmi amintești de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
târcoale În modul acela de-abia simțit, care parcă spune „vă rog, nu mă luați În seamă“, al oamenilor care pretind că sunt neimportanți, dar reușesc să devină centrul atenției. Îmi pare atât de rău că vă Întrerup, Robin, se smiorcăie ea, dar e un bețiv la recepție care le dă de furcă celor de la pază. Robin Cooper-Clark ridică dintr-o sprânceană: —Și ce legătură are acest lucru cu noi, Celia? Problema e că afirmă că ar fi tatăl lui Kate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de supărat pe mine după toate prin câte trecusem. Vreau să spun că, hei, aveam nevoie de multă înțelegere, nu? Ce rost mai are să salvezi pe cineva dacă n-ai de gând să te porți frumos după aceea? m-am smiorcăit. — Încetează să mai fii atât de răsfățată și maturizează-te odată, mă apostrofă Charlie. Habar n-avea ce înseamnă să te porți frumos. M-am uitat în jur. Halatul de la Ritz zăcea lângă mine pe pat. Eram acoperită cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
luat În primire mașina de la biroul de Închirieri de lîngă aeroport, am descoperit că un ambuteiaj enorm blocase traficul peste graniță. Sute de mașini și autobuze așteptau Într-o pîclă solidă de gaze de eșapament, În vreme niște adolescente se smiorcăiau, iar bunicile lor țipau la soldații spanioli. Ignorînd claxoanele nerăbdătoare, cei din Guardia Civil(##notă: Jandarmeria spaniolă##) verificau fiecare șurub și nit, căutau cu exces de zel prin valize și ambalaje cartonate de supermarket, aruncau priviri scrutătoare sub capote și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tău bărbat? Mă confunzi cu ei?" "E o plăcere pentru orice bărbat să-și ironizeze, și încă într-un fel grosolan, nevasta în societate. Nu sânt dintre cele care acceptă, ca pe urmă să-i dea lacrimile și să se smiorcăie chiar acolo, unde sânt invitați. Da, zic, tu joci tare, bărbatul să fie jignit, și dacă nu-i place, n-are decât. Astăzi ne-ai jignit pe toți și pot să fac supoziția că ai făcut-o cu încîntare." " Da
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cafeluță. O să-ți fac una de-o să-ți stea în gât, să te frigi cu ea, să te îneci cu caimacul..." "Așa că nu pleci nicăieri, dacă din pricina asta vrei să pleci", îi mai spusese el fetei... "Tovarășe director, cică se smiorcăise ea, măcar dacă am fi vinovați de ceva..." "Ei, da, asta ar mai lipsi, se înfuriase el, ia nu mai da aici apă la șoareci și ieși afară... Auzi, măcar dacă... Asta îmi scoate sufletul și pentru laptele supt de la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adică, și mi l-a băgat pe-al ei în loc și ăsta m-ar vinde înainte chiar să încerc eu să fiu vinovat de ceva. M-ar pune să-i mărturisesc totul dinainte." " Da, știu, continuase însă fata să se smiorcăie, e geloasă, și e gelos și prietenul meu cu care o să mă căsătoresc, vine câteodată pe-aici și stă pe capul meu să vă vadă, și după ce vă vede se cară, și ce-mi face pe urmă... De-aia vreau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vorbă cu el: «Sunt sărman, gol și nenorocit, mi-a murit soția, medicamente n-am avut cu ce să-i cumpăr, iar astă-iarnă un copil mi s-a congelat; fiică-mea cea mai mare a ajuns țiitoareea cuiva...» - veșnic se smiorcăie, veșnic se plânge! Ah, nici un pic, nici un pic de milă n-am avut și nu am pentru acești proști, asta o spun cu mândrie! De ce nu a ajuns un Rotschild? Cine-i de vină că nu are milioanele lui Rotschild
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]