830 matches
-
unduiau leneș În adierea vântului. Se uită la băiat și văzu că și acesta era Înspăimântat. La vreo treișcinci de metri, Între ierburi, marele leu zăcea lipit de pământ. Își ținea urechile ciulite, stătea nemișcat și numai coada lungă, terminată-ntrun smoc de păr negru, zvâcnea ușor În sus și-n jos. Se pusese la pândă de cum ajunsese la adăpost, dar rana din stomac Îi făcea greață, iar cea din plămâni Îi slăbea puterile și cu fiecare respirație gura i se umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
căscată, limba și gingiile vopsite strident într-un roșu nenatural, piciorul din față ridicat grațios și înțepenit într-o poziție de balet comic, rotilele cu care erau prevăzute celelalte trei picioare și, în fine, blana și coama destrămate, devenite jalnice smocuri țepoase mustind de larve de molii. Ți-l prezint pe Leo, fostul meu colaborator, făcu Carol prezentarea, indicând cu un gest al mâinii conținutul lăzii. Conștiincios, corect și competent, ca orice cadavru. Acum știu unde te-am întâlnit, spuse Filip
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
căscată, limba și gingiile vopsite strident într-un roșu nenatural, piciorul din față ridicat grațios și înțepenit într-o poziție de balet comic, rotilele cu care erau prevăzute celelalte trei picioare și, în fine, blana și coama destrămate, devenite jalnice smocuri țepoase mustind de larve de molii. Ți-l prezint pe Leo, fostul meu colaborator, făcu Carol prezentarea, indicând cu un gest al mâinii conținutul lăzii. Conștiincios, corect și competent, ca orice cadavru. Acum știu unde te-am întâlnit, spuse Filip
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
familiei, un șobolan excepțional de inteligent, gras, alunecos, care mănâncă tot ce găsește în casă, în afară de tezele studenților. Mă întorc la părul lui S., dat fiind că l-am introdus deja în pagină. Până când a început să-i cadă, în smocuri întregi, pe la nouăsprezece ani, avea un păr foarte negru, sârmos. Cuvântul potrivit ar fi creț, dar nu era chiar așa; dacă ar fi fost, mi-ar fi venit cuvântul ăsta pe limbă. Era un păr care arăta bun de tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
alt halat, la fel de imaculat, din care țârâia laptele ca dintr-un șiștar... Și oare de ce, pe măsură ce gălețile lui se umpleau, ugerele vacilor secau sau se umpleau de puroi și sânge!? Și abia după ce erau descântate și tămâiate cu smirnă și smocuri de păr smuls din coada unei nevăstuici, vitele Încetau să se mai frământe-n grajduri! Unde era Subotin? De ce nu i-a dat Dumnezeu pedeapsa cuvenită? Nu cumva reușise, procletul, să-l deoache și pe cel Atotputernic, iar acum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din care pricină unii, ca vecinul lor Nifet, au orbit... Nifet era cizmar și, la sfârșitul fiecărei săptămâni, se Îmbăta cumplit. Atunci Își dezgolea pieptul, arătându-și groaznicele cicatrice ce-i brăzdau În lung și În lat pieptul acoperit de smocuri de păr argintiu. Cicatricele le dobândise pe front, În luptă corp la corp, la baionetă. Consoarta și copiii se ascundeau pe la vecini. Nifet umbla răcnind și Înfigând furca În căpițele de fân Înșirate În livadă, timp În care nevastă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rachiu din cizme de cauciuc, că ar fi deschis o făbricuță chiar În incinta Kremlinului. Între timp, vremurile s-au schimbat. Unde au dispărut mujicii și bărbile? Petru le-a tot scurtat măturoaiele până au ajuns să fie doar un smoc. Tătucul Iosif a smuls și rămășița asta de șomoiog și l-a aruncat În stradă și atunci mujicii s-au transformat În proletariat. Acum a dispărut și proletariatul. Tare mai e Înnoroiată Rusia aceasta a voastră și norodul tare năcăjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
erau de om, Încălțate În cizme ostășești, iar botul i se termina c-un barbișon de tablă, ca la faraoni. Evlampia probabil nu-și dădea prea bine seama de modificările pe care le suferise organismul ei: rumega În continuare un smoc de fân și se uita cu nedumerire la stăpâna ei, așteptând ca aceasta să-și termine treaba pe care o-ncepuse. Mașa o studie ceva mai bine, iar sub privirea sa cercetătoare trăsăturile Evlampiei continuau să se transforme. Încetul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și ea. El chiar trecuse prin toate, Își pierduse soția, pierduse un ochi. Și totuși, pe partea teoretică, puteau aduce În discuție chestiunea. Pur și simplu ca o chestiune. Unchiul Artur, șezând, cu genunchii ridicați, În șezlongul de pânză, cu smocurile palide la ochii umbriți de ochelari Întunecați, cu venele Înfurcate coborând de pe culmile frunții și gura mare, hotărâtă să stea În tăcere. — Ideea fiind, zise Margotte, că nu există vreun mare spirit al răului. Oamenii aceia erau prea neînsemnați, unchiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
gunoaie În apartament, prăsea gunoaie. Iată, de exemplu, plantele astea pe care Încerca să le crească. Planta sâmburi de avocado, semințe de lamâie, mazăre, cartofi. Mai era pe lume ceva așa de răpănos, de mizerabil, ca aceste obiecte În glastre? Smocuri și vițe se târau pe pământ, Încercau să se ridice pe sfori țintuite cu speranță de tavan spre ventilator. Tulpinile de avocado arătau ca niște bețe de artificii căzute după explozie și produceau câteva frunze ruginite, țepoase, lovite de antrax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
arăta destul de Îndrăzneț, dar evident incapabil să-și suporte propriile sentimente. Chiar el. Trebuie că sunt mii de astfel de oameni. Dar acesta era Walter al nostru. Într-o haină de ploaie neagră, cu o bască, păr cărunt adunat În smocuri Înaintea urechilor; obrajii lui roșiatici-măslinii, de ceainic; buzele sale mari cu nuanță de dudă - mă rog, imaginați-vă Lumea Cealaltă; imaginați-vă butoaie Întregi de suflete; imaginați-vi-le trimise la incarnare și la naștere cu calitățile dominante ab initio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
unchi de soră pe jumătate - un unchi de fapt din curtoazie, din dorința pioasă cu iz de antichități a lui Gruner - era văzut (Înalt, vârstnic, din străinătate) drept ultimul dintr-o generație veche și minunată. Fratele mamei, unchiul Artur, cu smocuri mari palide deasupra ochilor, cu riduri subțiri auguste curgând de sub pălăria cu bor mare, posibil romantic britanică. Sammler Înțelegea de pe fața „nepotului“ cu zâmbetul cel mare și urechile ieșite În evidență că semnificația lui istorică pentru Gruner era considerabilă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și dacă nu reușea să prindă autobuzul Între 86th Street și Second Avenue, avea să fie nevoit să ia un taxi. West End-ul era foarte posomorât. Prefera chiar și Broadway-ul cel fumegând, oftând, Îngrămădit cu neghiobi, tremurând, Împuțit. Cu smocurile de deasupra ochelarilor mătăsoase, sure, Încâlcite, ridicându-se pe când el Înfrunta fenomenul. Nu avea rost să fii observatorul sensibil, turistul (exista oare vreun ținut destul de stabil pentru a face un tur prin el?), rătăcitorul filosofic pe Broadway, inspectând fenomenul. Fenomenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
destul de brusc, s-a așezat - sau mai degrabă s-a prăbușit - pe podea. — Ce-o să se aleagă de mine, Barbara? — O, biata de tine, Sheba, am zis. Am îngenuncheat și am luat-o în brațe. Părul i se aduna în smocuri pe fața udă. — Ieși afară, a murmurat, cu jumătate de gurră. — Sheba, te rog, am zis, hai, ridică-te. A mai stat câteva momente, apoi m-a lăsat s-o ajut să se ridice. Am stat și ne-am susținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
acestuia din urmă. Jina a coborât treptele verandei și-a aruncat o privire agitată către invitat. El e Charlie, a anunțat ea. Tocmai s-a mutat înapoi în oraș. M-am gândit că lui Danny i-ar plăcea ... Danny smulgea smocuri de iarbă și dădea impresia că nimic nu-i prea era pe plac. Aveam toate locurile alea libere în barcă, a continuat Jina. Cei de la firmă au zis că ei n-au mai ocupat decât două. Mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Zach, iar cerul s-a întunecat. Ploaia s-a întețit și-a devenit mai rece. Picăturile i se înfingeau în ochi. O dată, i s-a părut că undeva, în depărtare, îl vede pe Zach: o cămașă verde răsucită într-un smoc de vegetație, un ciuf de păr roșu îmbâcsit cu nisip. S-a arunca înainte prin apă, dar a dat de o stâncă uriașă care i-a blocat calea. Și-a urlat frustrarea și, cu toată puterea care-i mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
revenea în memorie decât atunci când voia ea. Zach a luat-o de mână și-a tras-o în jos, ca să se așeze pe iarbă. Jina a crezut că soțul ei o s-o sărute, dar Zach și-a trecut palma peste smocurile de mentă sălbatică și mușchi de pământ. Apoi și-a înfipt degetele într-o găurică umedă din coasta dealului. Uite, a spus el. O picătură de umezeală care se ridică din pământ. O lacrimă, nu-i așa ? Cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
un client obișnuit și cîteva ceșcuțe de cafea. Nu era cu totul imposibil ca semnificația ascunsă, a ispitirii ce mă Încerca să fie dată tocmai de sarcina de a o cuceri. Privind În fereastra-oglindă, mi-am aranjat cu mîna un smoc de păr răvășit de la tîmple. Mi-am Întins bărbia și mi-am Îndreptat nodul de la cravată - nu era ea prea scumpă, dar avea un imprimeu modern. Nu mă puteam lăuda că aș fi un educator nemaipomenit, dar mă aflam Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
furcă și m-am așezat pe vine, chiar acolo, În cabină. În colț am zărit un ziar mototolit. De sub el ieșea un vîrf de excrement, de formă conică, striat... de parcă avea urme de sfoară și printre striuri se zăreau niște smocuri de fire de pensulă. Nu avea miros, dar m-am ridicat instinctiv. Fisurile din vîrful conic, asemănătoare celor de pe coaja unui ou fiert, m-au speriat. Stătea acolo de multă vreme. Probabil că omul se abținuse pînă n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
goi de pe bolta Sixtinei, statuia lui Moise, cu privirea care fulgeră și cu buzele fremătătoare. Fără s-o fi căutat, am devenit un pivot și un simbol al rezistenței îndărătnice în fața lui Adrian. Văzându-mă cum trec, mângâind cu mândrie smocurile stufoase de pe bărbie, romanii cu chipurile cele mai spânatece făceau să se audă murmure de admirație. Toate pamfletele întocmite împotriva papei ajungeau mai întâi în mâinile mele, abia după aceea fiind strecurate pe sub ușile notabilităților orașului. Unele texte nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tridentul, ale cărui vârfuri erau niște sfere învelite în piele, pentru a evita accidentările în timpul antrenamentului, dar ale căror lovituri erau foarte dureroase. Rubrus se apropie de începător și îi dădu un băț scurt, la capătul căruia era legat un smoc de lână înmuiat într-o substanță roșie. — Ia bățul ăsta; va fi arma ta. Dacă îl atingi pe rețiar, lupta ia sfârșit. Dacă nu, o să luptați în continuare. Nu se îndepărtase de cei doi, când rețiarul îl lovi cu tridentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai departe cu bicicleta, apucând pe o scurtătură ce traversa curtea spitalului, uitând, ca de obicei, să se aplece suficient cât să poată trece pe sub propria bucată de gard din sârmă ghimpată ridicată când ajunse la poștă, astfel că un smoc destul de considerabil din părul său se prinse în gard și-i fu smuls din cap pe când intra în curte. Poate că, ulterior, ciorile îl vor revendica drept material de construcție superior pentru cuiburile lor. Era el oare, se întrebă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
a amenințat că mă duce la mama dracului, la vreo douăzeci de străzi mai încolo și mă aruncă în mijlocul drumului. M-a mai asigurat că dacă își pun cioroii mintea cu mine, n-o să mai rămână din mine decât un smoc de păr și câțiva dinți. Mai aveam în buzunarul de la spate câteva bancnote rămase de la ultima călătorie. I-am întins o hârtie de douăzeci de dolari prin geamul spart. A deschis ușile și am coborât. Nu mai era nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Chiloții, pe de altă parte - și cei despre care îți vorbesc sunt niște chiloți cât se poate de practici după standardele fetișiștilor, ca să nu mai vorbim de cele feministe - în chiloții ăia era marfă de calitate: curul înalt și săltăreț, smocul din față, cu forma lui vagă, ca o prună într-o batistă, care așteaptă să fie ștearsă și împărțită. Presupun (am crezut eu), presupun că țâțele or să i se facă așa cum trebuie după ce va avea copii, și atunci, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aplicat cu toată forța o lovitură capabilă să-i facă ouăle praf, care l-a expediat ca un bolid în ușa de fier. S-a îndreptat, nici o slăbiciune, nici o ezitare. Cu o răsucire sălbatică a fălcilor mi-a smuls un smoc de păr, pe care l-a scuipat, și a râs, și m-a zgâlțâit și mai tare... O singură consecință. Ultima îmbrățișare. Am simțit că-mi arde fața - și a fost cealaltă luptă, lupta pentru aer, care mi-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]