563 matches
-
apleacă, holbându-se concentrat în timp ce îi bag și îi scot limba din anus, timp în care își freacă ștoiul. — Dumnezeule, ești fleașcă, scâncesc eu. Ești fleașcă rău de tot. Încep să-i vâr un deget în vagin și Jamie se smucește din șolduri în timp ce merg mai sus și îi sug o labie întreagă și apoi îi ling iar clitorisul, făcând-o pe Jamie să dea drumul unui alt orgasm... Continuare din pagina 7 În fața mea, Jamie îl ia în brațe pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
era de bărbat: avea centrul de greutate mai sus. Stimula un mers ordonat, apăsat. În schimb, Îmi dădeau de furcă genunchii. Aveam tendința să umblu cu picioarele În X, ceea ce făcea să mi se legene șoldurile și să mi se smucească fundul. Acum Încercam să-mi țin bazinul nemișcat. Ca să mergi ca un băiat, Îți legeni umerii, nu șoldurile. Și Îți ții picioarele mai depărtate. Învățasem toate astea Într-o zi și jumătate, de când eram pe drum. M-am urcat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
plâng. Și nu pentru că, așa cum spera Aura Brontozaura, faptul că ea mă trăgea din senin de ureche mi-ar fi fost învățătură de minte. Nu-mi era. Și nici nu mă durea. Și chiar mi-a fost simplu să mă smucesc din mâinile ei de ochelaristă urâtă și de aragaz cu patru ochi. De brontozaură. De sisi și nebună. De cum o cheamă, soarbe-zeamă, de cum o împușcă, cu gălușcă. Și să-i scot limba. Așa. Ca să nu se mai bage niciodată unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de romanț, decât de dorință, se clătinau fără un cuvânt, atingîndu-se tot timpul de ceilalți ca un singur trup cu zeci de chipuri. Aveam timp să-i privesc, cum stăteam pe o bancă, în colțul întunecat, lângă magnetofonul care își smucea ritmic un ac într-o ferestruică luminată și gradată. Stăteam acolo, între fetele transpirate de prea mult dans și cele neinvitate. în balta aceea de muzică asurzitoare, care făcea să-ți vibreze plămânii în cutia toracică, priveam cum tipul nesfârșit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a groazei, a arsurii, a urletului, a neomenescului, a înfiorării, a veninului, a voluptății, a morții și-a vieții și-a agoniei. Galbenul, nevăzut cu ochii, și țipătul, neauzit cu urechile, aura exterminatoare, creșteau și pulsau și vibrau, păianjenul își smucea tot mai puternic labele, ca un pui într-un ou, până când oul țestei mele s-a spulberat în țăndări și pe tot necuprinsul, aruncând lumină de 96 flacără, cu labe de flacără, cu pântec de flacără, păianjenul și-a întins
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mai dezmetici, își dădu seama că zâmbea. Pentru că aceea era realitatea, o realitate minoră în universul oamenilor pentru care somnul era o activitate curentă. Apoi deschise ochii, se răsuci și-și aruncă ochii în cealaltă parte a patului - și se smuci în sus, încruntându-se. Băiatul nu era acolo. Își azvârli picioarele peste marginea patului și se apucă să se încalțe cu ciorapii de cauciuc care-i serviseră drept pantofi, în tot acest timp simțindu-se cam năuc. Dar aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
lor și aruncîndu-și pe jos rochiile însîngerate, pătate ca niște pansamente de substanță cenușie și lichid ocular. Dar Ruletistul sui pe lada îmbrăcată în brocart roșu, își duse pistolul la tâmplă și, cu aceeași expresie de spaimă paroxistică pe figură, smuci de trăgaci. Apoi, în tăcerea care suspendă totul timp de câteva secunde, se auzi doar bufnitura corpului său pe podea. După câteva zile de delir la spital, Ruletistul își reluă viața obișnuită. Mi-e greu să uit chipul său torturat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
subțire de excremente. Mi-e groază de gândul că acvariul va rămâne găurit. Pentru Dumnezeu, să fac un efort, deși nu mai îmi simt șira spinării... Ani de zile Ruletistul a ținut îngerul de haină, luptîndu-se să-l dea jos, smucindu-l în toate părțile. A venit însă și seara când l-a apucat de grumaji și, adunîndu-și puterile, l-a privit adânc în ochi. Iar Domnul, spre dimineață, l-a schilodit si i-a schimbat numele... În acea ultimă seară
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din când în când pe la ea și râdeau amândoi de scriitorașul pârlit care-o ceruse de nevastă. În vară, Mary lăsase nasul mai jos, trecuse și pe la mine, o dezbrăcasem. Să stai pe ea era o performanță de rodeo: se smucea în dreapta și-n stânga ca un mustang. După doar o zi însă, iar nu mă mai cunoștea: i se întorsese matrozul din America de Sud și era tare mândră. După o lună iar pleca vâslașul, iar trecea pe la mine sau mă aducea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încă viu acolo, mi-am zis, poate chiar se va naște. Și în acel moment burta Esterei se goli brusc și-o formă nedefinită începu să înoate pe sub faldurile rochiei, gata să iasă la lumină. Un colț al rochiei se smuci într-o parte dezvelind până la pulpe picioarele albe și pure, ca de gheață, ale fetei și dând la iveală ghearele lungi, multiarticulate, cu care ființa aceea însîngerată bâjbâia împrejur. Am rămas împietrită de groază, până când o mână mare și palidă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
poate chiar amintirea ciorapului deșirat, poate stângăcia ei, îl înduioșă brusc și încercă să-și amâne febrilitatea, lăsându-și mâna să-i alunece de-a lungul creștetului lucios, cu părul strâns la ceafă cu un șiret negru. Dar ea se smuci și-l privi pe furiș, bănuitor și rău, nu, n-avea rost să încerce s-o mai și ducă. Pe furiș, așa îl privise tot drumul până aici, în timp ce-și lăsa degetele umede și moi să-i alunece
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scară ! Les belles se rendent dans le jardin, cueillir des roses soir et matin, ce divin dans valsbostonul, așa, unu-doi-trei, unu doi-trei, așa, să danseze și madam Ana, ha-ha-ha, ce caraghioasă e, ce greoaie și ce caraghioasă, și cum se smucește să scape... Da lăsați-mă-ți, donșoară, păcatele mele, da lăsați-mă-ți, că io n-am treabă cu jocurile dumneavoastră ! Haide, donșoară Mărguța, potoliți-vă-ți, donșoară, că una-două dați fuguța la geam, una-două vă mai moțați, ei, ce-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
curte și vara șomoiogind cu cârpe arse, ca să mai potolească țânțarii ! Și nici după patruzeci de ani locul nu a ieșit din sălbăticie. Din fericire se trezise tocmai la timp ca să l împungă pe muscal cu vârful bastonului. Iar acesta smucise hățurile și intrase cu roata în vreo două hârtoape până să întoarcă trăsura. Și acum iată-l apropiindu-se de casa Mironescu... Alea jacta est ! Gustul acru din gură a ajuns acum o usturime în capul pieptului, zăpușeala este tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
smuls din scaun și s-a lovit cu capul de tavan. SÎngerează. Mă prind bine de scaun, cu respirația Întretăiată, străduindu-mă să nu pățesc și eu la fel, dar simt cum sînt Împinsă În sus, e ca și cum m-ar smuci cineva, de parcă gravitatea și-ar fi schimbat brusc sensul. Nu ai timp să gîndești. Mintea nu poate... În jurul meu zboară bagaje, se varsă băuturi, una dintre Însoțitoarele de zbor a căzut de pe scaun, Încearcă disperată să se prindă de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mi se pare ireal de frumoasă, ca s-o schilodim cu vreun ceas de amor. Bineînțeles! Că amor se poate găsi și-n alte părți, la o adică, i-a răspuns Tamara cu ironie vădită în glas. Apoi s-a smucit, să se elibereze și a ieșit din birou. De-atunci, în multe dimineți, Mihai o întîlnește în autobuz. Ea e deja urcată de la stația din capătul orașului, dar nu se mai apropie de el, să fie ocrotită de brațele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fi copilăria fără alintări? îi surîde Mihai. Fetița dumneavoastră e alintată? întreabă Daniela. Da, aprobă Mihai mai mult din privire. O senzație neplăcută urcă din piept, înecîndu-l. Se întoarce și intră în vilă. Cum pășește în salon, telefonul sună iar. Smucește receptorul și-l duce la ureche. Alo... spune încet, cu glas domol. Alo, vorbiți vă rog! Pe cine căutați? Alo... Ce-i? întreabă Liliana, apărută în ușă. A sunat cineva... îi întinde Mihai receptorul. Alo! spune Liliana în telefon. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
spre telefon. Să știi că am simțul umorului, dar și al ridicolului! Liliana continuă să stea înmărmurită. Mihai trece încet pe lîngă ea, privindu-și din mers ceasul: Sînt obosit. Te rog să mă ierți că plec!... Mihai, țipă Liliana, smucindu-și brațul, de care se agață strîns. Ai dreptate, dragul meu, cineva a glumit, dar nu te las să pleci! Ești obosit, locuri la hotel nu mai sînt la ora asta, iar tren ai abia la miezul nopții. Iau rapidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pe dosul palmei, în trei locuri, apar picături de sînge. Mihai vine lîngă ea și-i prinde brațul, șoptindu-i cu drag: Liliana, te rog!... Tamara întoarce spre el ochii măriți brusc. Îl privește doar o clipă, după care își smucește brațul din atingerea lui și iese, aruncînd ușa în urmă. Mihai înțelege gafa, dar nu reacționează în vreun fel anume. Ar putea să-i telefoneze, să-și ceară scuze, dar ce să-i spună cînd va fi întrebat cine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se aprinde, repezindu-se spre bățul de bambus, mai să se prăvale în apă. Se așază alături de tatăl ei, cu mîna pe undiță. Pluta se mișcă puțin, stă, iar se mișcă. Mihai pune și el mîna pe băț și-l smucește. În cele două ace stau agățați doi carași cît palma. Zbaterea lor în aer, îndoirea undiței într-o parte și-n alta îl fac pe Mihai să înțeleagă că pescuitul poate deveni o boală pe care n-ai cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
binelea.“ „Să fim foaaaarte atenți.“ „Țărănoi nenorocit!“ O privire rapidă prin cadrul ușii - Mal Lunceford nu se număra printre ei -, apoi pași. Șuturi În coaste, gîfÎieli, pufnituri disprețuitoare. Un vîrf de pantof vîrÎt sub el. O voce rosti: — Grăsan labagiu. Smuci piciorul individului, care se Împiedică și căzu pe spate. Meeks se roti fulgerător și trase de la mică distanță, nimerindu-i pe toți. Patru bărbați doborîți. Apoi văzu totul răsturnat cu susul În jos: curtea, Mal Lunceford dînd bir cu fugiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pantaloni de flanelă gri. Am auzit că-și snopește nevasta și că o trimite la produs ca să-și plătească datoriile de la pocher. Bud notă informațiile. — Crăciun fericit, Wendell, Îi ură Stompanato. Bud Îl prinse pe Stomp de cravată și-l smuci. Stomp se lovi cu capul de bord. — Un an nou fericit, macaronarule. *** La Ohrbach’s era Înghesuială mare. Clienții forfoteau printre rafturi și tejghelele cu haine. Bud urcă pînă la al treilea nivel, un loc ideal pentru hoții din magazine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și Își luă cătușele. Reveni la casă și văzu un tablou electric exterior. Trase de Întrerupătoarele siguranțelor pînă cînd luminile se stinseră. Numai sania lui Moș Crăciun rămase aprinsă. Bud apucă de un cablu care ieșea din panou și Îl smuci. Tot ansamblul luminos căzu la pămînt, iar renul explodă. Kinnard se năpusti afară și se Împiedică de renul Rudolph. Bud Îi puse cătușele și-l trînti cu fața la pămînt. Ralphie mușcă din pietriș. Bud Îi ținu discursul lui pentru bătăușii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pline. Jack se ridică și izbi năucitor, cu picioarele, apoi cu patul pistolului - mai Întîi la boașe, apoi o combinație de croșee stînga-dreapta-stînga la figură. Hinton căzu la pămînt, scăpînd hîrtiile. Jack Îi frînse brațele: genunchii pe coate, apoi Îi smuci violent Încheieturile mîinilor. Hinton se albi. Abia acum resimțea șocul. Bracken avea În mîini canistra cu benzină și o brichetă. Jack stătea În fața gropii, cu pistolul armat. Blocaj. Din canistra cu capacul desfăcut ieșeau vapori de benzină. Lynn aprinse bricheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dădu bilețelul. Exley Îl parcurse și i-l transferă lui Pinker. Pinker puse un ac Într-o seringă. — Domnișoară Bracken, Patchett posedă dosare secrete furate de la Sid Hudgens? — Nu șt... Pinker prinse brațul lui Lynn și Înfipse acul. Lynn se smuci. Exley o prinse. Pinker trase acul. Exley o țintui de biroul lui. Lynn Începu să se zbată și să dea din picioare. Fisk veni prin spatele ei și Îi puse cătușele. Lynn scuipă și-l nimeri pe Exley drept În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Asta am remarcat-o, deși fata tăcuse tot timpul, cu ochii plecați și îngrozitor de rușinată. După ce am terminat, mi-a sărutat mâna, eu am luat-o imediat pe-a ei și am vrut să i-o sărut, însă ea a smucit-o de îndată. Atunci, în acel moment, m-au văzut copiii, toată ceata; abia mai târziu am aflat că mă pândeau de mult. Au început să fluiere, să bată din palme și să râdă, iar Marie a luat-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]