528 matches
-
mi-aș găsi de lucru, cu un salariu tot nu aș ieși la capăt cu amândoi. D-aia am zis și-am hotărât când mi-a spus Geta că dumneavoastră mi-ați putea aranja... — Oh, nu se poate! izbucni avocata, smucind geanta și trântind-o la loc pe genunchi. Așa ceva nu se poate, repetă gâtuită de indignare. Scoase din geantă o agendă, o răsfoi și notă ceva în ea. Extrase apoi dintre file două bancnote de o sută de dolari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
quattro formaggi cu usturoi și porumb, nu și-ar fi mormăit comanda În receptor cu mai mult entuziasm decât mine. Cu toate astea, patruzeci de minute mai târziu, când s-a auzit soneria, eu uitasem complet de pizza și-am smucit ușa, furioasă că eram Întreruptă chiar În mijlocul unui episod dintr-un serial de comedie. Am mârâit așa de urât la băiatul care adusese comanda Încât acesta practic se bâlbâia de frică. A trebuit, desigur, să-i las un bacșiș mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu puloverul tras peste cap, mama cu o farfurie în mână și cu șervetul de vase în cealaltă, iar eu pe colac la closet. Rămâneam pe el uneori și o jumătate de oră, pentru că ușa băii scârțâia ascuțit și, dacă smuceam de lanț, apa din rezervor gâlgâia, făcând prea mult zgomot, încă nu se inventase un sistem de tras apa special pentru emisiunile politice. După o jumătate de oră, tata îndrăznea să respire din nou, mama așeza farfuria pe masă, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
prin oraș, să îmi dai și mie voie să scap de tine, pentru că nu mai pot să mă prefac de față cu tine, dar imediat regret și o îmbrățișez și îi spun că ea este dragostea mea, însă ea se smucește din brațele mele și se retrage. Uneori, stinge televizorul și iese, iar atunci îmi fac griji să nu i se întâmple ceva pe drum, cum va traversa ea bulevardele cu privirea aceea somnambulă, așa că încerc să o conving să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trădarea prin mâncărurile tale, prefer să mor de foame, iar eu ies din cameră în tăcere, mâinile îmi tremură din dorința de a-l pălmui, de a se încolăci în jurul grumazului său, de a-i smulge mădularele unul câte unul, smucesc oala și mănânc direct din ea spaghetele fierbinți, fără furculiță, aproape fără să mestec, mâinile mi se înroșesc, pătate de sosul de roșii proaspăt, îmi opăresc pielea din interiorul gurii, înghit pur și simplu, fără să simt vreun gust, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Pasărea ciripea și sărea prin cușcă, iar tînĂrul se uită În sus la ea. Apoi se ridică, scoase cîrligul ușiței de la colivie și o deschise. Pasărea Își scoase capul prin ușă, apoi și-l trase Înapoi, după care și-l smuci brusc În afară, Înclinîndu-l ușor Într-o parte. — Hai, du-te, Îi spuse Încetișor tînĂrul, nu-i nici o șmecherie. Își băgĂ mîna-n cușcă și pasărea se trase În spate fluturînd din aripi și lovindu-se de gratii. — Ești tîmpițică, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
puternic, și apoi aplecă vîrful undiței pentru ca apa să ia firul și, odată cu el, momeala. Firul se-ntinse și Nick simți deodată greutatea de la capăt. Trase undița, care se-ndoi aproape pînĂ la jumătate În mîinile sale. Simțea cum trage smucindu-se, iar smuciturile nu se Îmblînzeau cînd trăgea și el. Și deodată se Înmuiară și peștele se ivi deasupra apei, tras de fir. Apoi urmă o zbatere nebună În apele Înguste și adînci, iar păstrăvul fu smuls din apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mîna stîngă, așa că-l trăgea de mînĂ pe prizonier. Își țineau pe masă mîinile prinse cu cătușe. MĂ uitam la micuț cum mănÎncă și, fărĂ să pară c-o face special, Îl Încurca foarte tare pe dom’ sergent. Se tot smucea, parcă fărĂ să-și dea seama, și-și ținea mîna În așa fel Încît Îl trăgea mereu pe dom’ sergent după el. Ceilalți doi Încercau să mănÎnce pe cît de confortabil puteau. Oricum, nu erau la fel de interesanți. — De ce nu ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe prizonierul prins cu cătușe. — Stai aici, Îmi spuse tata apucîndu-mă de braț. Detectivul văzu dîra de sînge care se scurgea pe sub ușă. Se uită la prizonier. Observînd asta, prizonierul Încremeni. — Nu, spuse. Ținîndu-și pistolul În mîna dreaptă, detectivul Își smuci puternic stînga și prizonierul căzu În genunchi. — Nu. Privind cînd ușa cînd prizonierul, detectivul Își Întoarse pistolul, Îl apucă de țeavă și-l lovi brusc pe prizonier În tîmplă. Prizonierul alunecă cu mîinile Întinse și cu capul pe podea. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
simțeam golit pe dinăuntru. Apoi cineva din blindat văzu urmele de sînge, Volkswagen-ul din șanț și cadavrele. Începură să strige În germană, iar șoferul și ofițerul de lîngă el trebuie să fi văzut minele, căci frînară brusc și blindatul se smuci Într-o parte. Începu să dea Înapoi cînd Îl lovirăm cu bazooka, iar ambele echipe Începură să tragă din ascunzișurile lor. Și tipii din blindat aveau mine și se grăbiră să-și facă propriul blocaj, ca să recupereze ce puteau, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
piatră de rîu, așezată În mijlocul unui pîlc de copaci. Casa era acoperită periodic de nori de praf din cauza obuzelor care o loveau. VÎntul dispersa praful și casa reapărea precum un vapor care iese din ceață. În fața soldaților, un tanc Înaintă smucindu-se, ca un gîndac rotunjit și cu un nas Înarmat, și dispăru printre copaci. Cum ne uitam, văzurăm soldații aruncîndu-se la pămÎnt. Apoi un alt tanc Înaintă pe flancul stîng și dispăru și el printre copaci; Începurăm să vedem flamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ia câteva secunde să-mi dau seama ce e. Sună telefonul. Îl dibuiesc în geantă și, când privesc ecranul, mă crucesc. — Cine e? întreabă Daisy, văzându-mi expresia. —E Jake, zic eu, fără să cred. Nu răspunde! strigă ea. Îmi smucește telefonul din mâini, de parcă aș fi ținut o grenadă pe cale să explodeze. Mă aștept să-i facă vânt prin fereastra deschisă și-mi îngrop urechile în pernele de pe canapea, ca să nu-l aud când se sfărâmă de pământ. Ascultăm amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fel mobilele sau ceasurile - seriile se cronometrează. Baronu’ intră la băncuța de umeri și, curând, bara primește discuri până la 120 de kile. Ăăă! ăăă! geme gutural la fiecare repetare. Tragee! tragee, Baroane! urlă Stripăru’, care îi stă la spate și smucește de bară în sus, roșu la față. - Piticuleee, să i-o trag lu’ bunică-ta dacă nu schimbi muzica asta sifilitică! Bagă și tu o manea, ce dreacu! - Lasă-l, bă, nu vezi că e bulangiu? Ascultă Beeethofăn! Mamăă, Piticule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
însăși aflată clar în culpă, o dezdăunare cash, destul de frumușică. Nae, însă, victima cea nărăvită, nu înțelegea, iată! să înceteze a mai încălca domeniile aceluia cu care își găsise nașul și să arunce naibii blestematul de șperaclu. De', când te smucește ața... Te omor cu mâna mea, cățea, boarfă fără căpătâi! Eu mă spetesc, ca un bezmetic, pentru tine, și tu..., tu... Insecto! Zdreanțo! Fufo! ocăra Vierme cu patos, pe când ușa se trântea din balamale, pe urmele zburdalnicului cuplu, Coco și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Dănuț, strângând la maximum garoul improvizat, pentru a stopa hemoragia. Răvășită ca o Nemesis sau ca o Harpie întărâtată, cu ochii turbați ai Meduzei, Cău-Cău pune trofeul însângerat într-un coș de nuiele, pe care îl și ridică de toartă, smucindu-l violent cu amândouă brațele, de la pământ. Mișcarea bruscă îl surprinde pe Boss, deja speriat binișor de bombe, care se hotărăște rapid să treacă în defensivă și să arunce cu ceva. Negăsind nimic la-ndemână, acesta bagă caraba în buzunar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-o, la propriu, cu roiuri de licurici electrostatici, violenți, devastatori și pocnitori! Hai, Frați! Hai, Frați! Hai, Frați! De la Domnul nostru vă porniți, Zburați și ne scăpați! Îngerul îngână, țeapăn, vorbele, cu privirile întoarse înăuntru. Cuprins de frică, Dănuț își smucește capul din grumaz și înlemnește. O cunună, o împletitură vie de aripe, cu penele fâlfâinde, de nea, ca ale unei colonii arctice de goelanzi, paznici impunători ai ouălor din cuiburi, se materializase proteguitoare, pe circumferința grupului lor împresurat! Aromele fruste
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și din discursuri, și atunci e mai trist, fiindcă vi-l închipuiți martir, când în realitate e numai rău, și prost, și leneș! Ilie Rogojinaru sfârși, gâfâind de convingere. Își șterse chelia sfătoasă cu o batistă mare tărcată și își smuci mustața groasă, pleoștită, din care câteva fire i se încurcaseră, supărîndu-l, în colțurile gurii. Era arendașul moșiei Olena-Dolj. Slăninos și burtos, cu gât de taur și capul rotund, avea niște ochi căprui săltăreți și o figură jovială, parcă pornită mereu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de râs, ridică deodată mâna și-i acoperi gura cu palma ca unui copil nepriceput. Gestul jandarmului scoase cu totul din minți pe Petre, care-l socotea ca o nouă înjosire a lui în fața satului. Respinse violent mâna plutonierului, se smuci înapoi peste oamenii din dosul lui, răcnind furios: ― Ia mâna de pe mine!... De ce pui mâna pe mine?... Ce-s eu, sluga ta, să pui mâna pe mine?... Mă batjocorești pe mine... De ce-ai pus mâna pe mine? Mulțimea de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fiece pas își zicea că trebuie să se calmeze. Îi tremurau însă și mâinile, și genunchii, numai în inimă îi bătea un ciocan cu lovituri asurzitoare. În camera de culcare, deasupra patului, atârna o pușcă de vânătoare, veșnic încărcată. O smuci din cui. Afară toate limbile se dezlegară. Numai Luca Talabă îi strigă lui Trifon că nu face bine împungîndu-se cu boierul cel bătrân. Din toate părțile se ridicau în schimb aprobări gălăgioase: ― Bine făcuși, Trifonică!... Nu te lăsa!... De ce să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să fluierăm a pagubă? amenință altul. ― Eu nu vreau să știu nimic! făcu Marin Stan furios. Aici nu merge pe tocmeală, că nu e bâlci. Cine ce a apucat, e bun stăpîn! Leonte Orbișor îi puse mâna în piept. Se smuciră câteva clipe și se suduiră. Marin, simțind că toți îi sunt potrivnici, se înmuie: ― Apoi lasă c-om vorbi noi altă dată, dacă-i așa povestea!... Nu face nimic, Leonte, ai să mai vii tu la moara mea! ― De ce nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Mucenicu, cu copilașul cel mic în brațe, cu basmaua alunecată pe spate și părul ciufulit. Ajunse până aproape de Baloleanu, zbierând și blestemând cu un glas desperat. Ca și când ar fi vrut s-o apere, Anton nebunul fugi după ea și o smuci înapoi strigînd: ― Să n-o ascultați pe muierea asta, că e amărâtă și nu știe ce-i iese din gură!... În lături, Anghelino! Și taci mulcom și lasă să le spun eu ce mi-a poruncit Dumnezeu!... Că a venit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dură, amenințătoare, mi-a spus: - Să știi Dora, că vei fi soția mea! Dacă mă refuzi, te omor și mă omor și eu! Din ochii lui îi scăpărau niște priviri ca ale unui om nebun. M-am speriat, m-am smucit din mâinile lui și am alergat pe drum până în stație, unde mai erau și alți consăteni. El a rămas pe loc. Nu a îndrăznit să fugă după mine și să mai repete cemi spusese puțin mai devreme. Iată de ce arăt
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nu au cutezat să riște. Bătrânul nu mi-a ascultat sfatul și și-a îndemnat calul să treacă pe celălalt mal. La mijloc, apa din pârău avea acum aproape doi metri adâncime. Când calul a ajuns la mijlocul apei s-a smucit, a tras roțile din față de la căruță, iar coșul a fost săltat de apă cu tot cu bătrân, luându-l curentul la vale. Oiștea cu roțile din spate ale căruței au rămas în mijlocul apei. Când am văzut că bătrânul este luat de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
lor și aruncîndu-și pe jos rochiile însîngerate, pătate ca niște pansamente de substanță cenușie și lichid ocular. Dar Ruletistul sui pe lada îmbrăcată în brocart roșu, își duse pistolul la tâmplă și, cu aceeași expresie de spaimă paroxistică pe figură, smuci de trăgaci. Apoi, în tăcerea care suspendă totul timp de câteva secunde, se auzi doar bufnitura corpului său pe podea. După câteva zile de delir la spital, Ruletistul își reluă viața obișnuită. Mi-e greu să uit chipul său torturat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
subțire de excremente. Mi-e groază de gândul că acvariul va rămâne găurit. Pentru Dumnezeu, să fac un efort, deși nu mai îmi simt șira spinării... Ani de zile Ruletistul a ținut îngerul de haină, luptîndu-se să-l dea jos, smucindu-l în toate părțile. A venit însă și seara când l-a apucat de grumaji și, adunîndu-și puterile, l-a privit adânc în ochi. Iar Domnul, spre dimineață, l-a schilodit si i-a schimbat numele... În acea ultimă seară
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]