535 matches
-
Bellow naratorul e previzibil: americanii, care lasă să le scape din snobism câte un cuvânt franțuzesc (de regulă pronunțat aiurea), sunt foarte atenți ca alții să nu facă la fel. E vorba de un indiciu lingvistic al snobismului, la care snobii adevărați și emulii lor mitocani sunt la fel de sensibili. Un episod cu mai multe grade de ironie, evocat și de fotografia de pe coperta ediției americane a romanului, este descinderea lui „Abe” și „Chick” la Café de Flore, cândva o citadelă a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
la stânga, ceea ce în principiu l-ar fi distanțat automat de Bloom; eu cred însă că polemicile celor doi, unele ficționalizate în Ravelstein, porneau mai curând de la faptul că amândoi erau puternice personalități inclasabile și versatile; Bellow era, pe deasupra, mai puțin snob, poate fiindcă nu credea - ca Bloom - că tot ce era mai bun în America era un transplant european. Prietenul nostru comun Richard Stern mi-a spus cât de devotat l-a susținut Bellow pe Bloom în perioadele în care cel
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
constituia un posibil egal al unor Graham Greene sau Eugene O’Neill. În viziunea sa, nici una din vedetele „progresiste” nu merita vreo stimă: Chandler îi percepea în sterilitatea lor plină de resentiment, în lenea de gândire și în cultul, vag snob, vag nombrilist, pentru o realitate absurdă. El nu vedea, la T.S. Eliot, Ezra Pound, Kafka sau la Gertrude Stein, nimic altceva decât dispreț intelectual față de cititor. Evident că gelozia literară juca un rol important în respingerea eforturilor de a propune
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fi și un handicap, ba chiar mai rău: compensarea „emoției animale naturale”, a lipsei de bărbăție în tratarea subiectului și a formei. Iată motivul pentru care majoritatea celor care ocupă zona ficțiunii detectivistice sunt „eunuci literari”, întru nimic deosebiți de snobii care „mențin în viață revistele de avangardă”. Somat să dea o listă a celor mai buni scriitori de literatură polițistă, Chandler nu e mai generos decât fusese cu pletora de experimentaliști într-ale modernismului: Agatha Christie i se pare de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
au personaje evreiești în cărțile lor deoarece există mulți evrei în viața lor, cu toții interesanți și cu toții deosebiți, unii nobili, alții mai degrabă ticăloși - ca toți oamenii -, ci să-și caute dușmanii printre brute (le pot recunoaște ușor) și printre snobii care nu vorbesc despre evrei deloc. Sunteți în siguranță - și mai mult decât în siguranță - cu inși care vorbesc direct, ca mine (Chandler, 2000, pp. 62-63). Scrisoarea e, într-adevăr, spectaculoasă. Pentru a fi convingător, Chandler împinge mărturisirea până la a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
aiurit etc. Pentru a descrie o persoană, trebuie mai întâi să o înțelegem, să propunem o grilă de lectură (chiar și lipsa unei trăsături dominante poate fi o trăsătură-cheie). Oamenii se deconspiră prin detalii (machiaj, cercei, pieptănătură) sau prin haine (snob, sportiv, rebel). Un bun ziarist știe să citească detaliile. Buzele subțiri sunt semn de răutate. Bretonul, șuvița de păr ce acoperă fruntea e semn de timiditate, de neîncredere în sine. Cerceii mari, ostentativi, trimit cu gândul la trufie, dorință de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Călătorie în țara muzicii, București, 1964 (în colaborare cu Silvian Iosifescu); Rose Wuhl, Tichia înțelepciunii, București, 1962; Sinclair Lewis, Elmer Gantry, I-II, București, 1960; André Maurois, Thanatos Palace Hôtel, București, 1963, Blestemul aurului, Timișoara, 1993; William Makepeace Thackeray, Cartea snobilor, scrisă de unul dintre ei, București, 1964; Thomas Hardy, Jude neștiutul, București, 1965; Virginia Wolf, Orlando, București, 1968. Repere bibliografice: Traian Liviu Birăescu, „Curentele literare și evocarea istorică”, O, 1963, 10; Lidia Bote, „Curentele literare și evocarea istorică”, TR, 1963
CALIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286037_a_287366]
-
e tot din argint, se mândrește fetița. Îngâmfarea vibrează în vocea ei. Bombează pieptul și adaugă: — Ca toată vesela, de altminteri. Uite cum îi iese fudulia precum păduchele în frunte, surâde cu tristețe Vestala Mamă. Nu degeaba le zice lumea snobi. Sine nobilitate. Averile parveniților sunt mari și scandaloase. Nu se împiedică de nimic în lupta lor pentru bogăție și putere. Nu-și trădează însă nemulțumirea. O mângâie pe copilă pe cap și se gândește că aici, la templu, se va
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
septemviri epulones - ultimul din cele patru mari colegii de preoți însăr cinați să prezideze ospețele sacre închinate lui Jupiter Servius Tullius - vezi Tullius sestertius - monedă de bronz sextarius - 54,72 cl sine nobilitate - fără noblețe; a devenit, în limbajul curent, snob Syrus - vezi Cyrus Tarquinius Superbus - ultimul rege etrusc al Romei, izgonit în 510 î.Hr. Templul Lucinei - inaugurat în 374 î.Hr.; numele este probabil derivat de la lucus - luminiș tezaurul militar - în anul 6 d.Hr., sarcina financiară a sumelor alocate armatei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bolile gastro-intestinale bacteriene. În valiza de la hotel mai avea o sumedenie de lucruri cu rol profilactic sau curativ, inclusiv o perfuzie. Și așa au scăpat Heidi și Harry de dizenterie, ea fiindcă era plină de temeri, iar el pentru că era snob. Datorită anilor de experiență, șoferul autocarului, Xiao Fei, pe Înțelesul americanilor, „domnul Fred“, avea un tract intestinal și un sistem imunitar rezistente la infecție. Câțiva din grup, În virtutea robusteții ereditare, urmau să Învingă boala Înainte ca primele simptome să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
doamna V... susținea că sunt 518...), este călugăriță. În timpul verii, caracterul acestor mănăstiri este accentuat de genul vilegiaturiștilor. La Neamț tonul îl dă corpul didactic. (Haine negre, pas măsurat, ochelari...) La Agapia - aristocrația mai mult sau mai puțin autentică și snobii eleganței. (Crochet, dezinvoltură, dialect franco-romîn...) Am vizitat pe părintele Palamon, gazda mea dintr-o vară și amicul meu. Părintele Palamon e întotdeauna bolnav: "afacerea" pentru care am venit aici - cel puțin pretext pentru conștiința mea că n-am mințit-o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
chiar la nesimțire, și care nu ezită să doboare un Buddha, fără să fi dobândit în prealabil un pumn aurit. Oare e nevoie să adaug -și, cred că la ritmul meu e nevoie - că purul Zen va dăinui chiar după ce snobii de felul meu vor dispărea?) Totuși, prefer să nu compar sfaturile lui Seymour, privind lovirea bilelor, cu instrucțiunile arcașilor Zen, pentru că, pur și simplu, eu nu sunt un arcaș Zen și nici un budist Zen și, cu atât mai puțin, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
venit foarte ușor să spună „Te iubesc“. Mereu Îi spunea asta mamei tale În public, făcând-o să se simtă prost. Nu am intenția să discut acum despre ea cu tine. A avut calitățile ei. Dar așa cum eu eram un snob În privința britanicilor, așa ea a fost o evreică nemțoaică ce cultiva stilul WASP (acum demodat, apropo) și eu am văzut asta. Avea de gând să-l cizeleze pe tatăl tău, un Ostjude 1. El se presupunea că este cel expresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai buni. Din grămada de paiațe se ridică azi sticleți, Încropesc o strofă-două și deja se cred poeți; În cuvinte fără noimă schilodesc vocabularul, Inventând neologisme ce descântă-originalul. Nu pot niciun vers așterne pe un petic de hârtie, Că vin snobii și pedanții să mă-nvețe poezie! Trebuie să fiu ca dânșii, altfel risc să par obscen, Convertindu-mi sentimentul în metafore de lemn; Trebuie din copci de ghiață sufletul să-mi fac altar, Ca să nu mă invadeze patetismul literar! De
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
păreau secvențe dintr-un film întrerupt și reluat cu insistență de un operator glumeț. Mă ridicai în picioare, îmi lepădai sacoul, luat anume pentru intrarea în orașul în care urma să funcționez și în care mă cunoșteau atâția „Iată-te snob, îmi spusei, așa cum nu te-am crezut capabil vreodată „- și-mi atârnai haina de cârligul aflat, în colț, sub plasa pentru bagaje. În mișcarea făcută, îmi dădui seama că toate locurile din compartiment erau ocupate. După o împrăștiere fugară, privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
făcute personal de către un membru al familiei regale. — Ador locul ăsta, spuse, dar e prea dat naibii. Ce ziceai, scumpo? A, băieți. Părea și mai nostalgic. — Brad n-ar fi rău, zise, sau Chuck. American, de preferință, dar nici prea snob. Îmi place mai mult cum arată pe plajă. Viguros. Musculos. Ador australienii din reclamele la săpun, dar accentul lor, draga mea. Nu se poate să angajăm un astfel de tip la galerie. Clienții nu ar accepta așa ceva. Am ajuns în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de ani de zile, așa că înțelegi ideea... —Și James? —James a găsit o breșă, reușind să se strecoare înăuntru, și ar trebui să depunem un efort mai mare decât suntem dispuși să o facem ca să scăpăm de el. E un snob groaznic. Eu sunt un nimeni, dar Charles e un fel de conte olandez, iar familia Minorului deține jumătate din Yorkshire. Apoi mai sunt și fetele, bineînțeles. Nimeni nu poate subestima beneficiile pe care le poate aduce o ieșire cu fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
asta, i-am spus. —Ticăloși mici. Sebastian dădu cu piciorul într-o altă cutie, îndepărtând-o supărat. —Băieții de la St. Paul. Mulți dintre ei locuiesc în Kensington și folosesc acest loc pentru întâlniri. Fetele de asemenea. O grămadă de plozi snobi. Desfăcea șervețelele care fuseseră înfășurate pe sticlele de șampanie ca să stăm pe ele. Apoi a scos unul dintre dopuri cu degetele mari, țintind către acoperișul pavilionului. L-a lovit și a sărit înapoi cu așa un recul încât ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
podeaua pavilionului. M-am întins de-a lungul corpului său, mângâindu-i picioarele cu tălpile mele desculțe. Apropo, ai făcut vreodată sex aici? i-am șoptit în ureche, al cărei contur tocmai îl urmăream cu limba. Cu vreunul dintre puștii snobi de la St. Paul? A gemut în timp ce mi-am retras gura. — Doar dacă pui la socoteală și pipăială. Nu, asta nu se pune. M-am frecat în susul și în josul corpului său până când amândoi gâfâiam de plăcere, sărutându-l în tot acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
crudă, naturistă, care publicaseră câteva cărți de bucate celebre, În timp ce părinții Penelopei insistau să meargă În restaurantul unde se duceau de obicei când veneau În vizită - Ruth’s Chris Steak House. Am ajuns la un compromis cu un local asiatic snob care nu plăcea nimănui, și de aici Încolo lucrurile au luat-o cu viteză mare În jos. Restaurantul nu servea ceaiul mamei sau cabernetul preferat al tatălui Penelopei. În ceea ce privește subiectele de conversație, cariera, politica și planurile de viitor ale absolventelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
atunci? o întrebă Nory. - Nu! zise Mini. E aici? - Aici! Iarna stă la București. De altfel, e pe cale să se așeze bine. Se însoară cu regina fainei. Fabrica Razu! Un număr frumos de milioane și una din fetele cele mai snob din dancingurile la modă. Au putut fi văzuți mereu împreună, plimbîndu-se într-un panier 57 superb, condus de Maxențiu. Ea brună, expirîndă, cu ochi turcești și rochii excentrice; el, același galben Cezar Borgia, bolnav probabil de ficat. Pe ea o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
șevalet, discuta chestii de pictură sau comenta 116 ultimele anecdote ale confraților. Erau acolo un număr mare de pictori cunoscuți, noi și vechi, câțiva gazetari tineri și prietenii mondeni ai lui Greg; două categorii de monocle: monoclul diplomatic și monoclul snob, în afară de câțiva ochelari întregi: colonia străină sau România nouă. Erau și câteva femei din lumea artelor, unele bătrâne, altele bătătoare la ochi, și mai erau și elevii lui. Mini se nemerise pe o banchetă făcând față lui Greg. Nu departe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
culcat aproape de ea. Concentra asupra lui toată voința ei simpatică. Avură astfel o prietenie fără vorbă, ca și fără idei, foarte odihnitoare. In principiu Mini îi declarase de-a dreptul că îi plac mai mult câinii ca pictorii, ziariștii și snobii, dar că preferă la tot muzica - iar dogul, mai sumar, se ridicase de pe locul lui și se rezemase de ea cu tot trupul, lăsând capul mare și bun în jos pe genunchii ei, în semn de afinitate. Mini observă cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
el pe noi. Până și mama îl ura, chiar dacă nu voia să recunoască. Dar ea se prefăcea că-i plăcea toată lumea în speranța că, în felul ăsta, avea să mai urce câteva trepte pe scara către Rai. Paul era un snob care avea senzația că le știe pe toate. Purta același gen de pulovere ca tata și își cumpărase prima casă la treisprezece ani - sau la o altă vârstă din asta ridicolă - din banii strânși la Prima Comuniune. —Ai face mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vită. își închipuiseră, în mod eronat, că, dacă barul se numea Cute Hoor, să-și petreacă seara cântând „Patru câmpuri verzi“, după care o să discute despre politica Irlandei. Nu le plăcuse să fie bătaia de joc a newyorkezilor spilcuiți și snobi. Nu le plăcuse deloc. în fond, erau niște oameni foarte importanți acasă, în Ballina sau Westport sau din orice alt loc or fi venit. Așa că atunci când Brigit și cu mine am izbucnit în râs, oamenii ne-au privit ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]