599 matches
-
din familia artiștilor plăsmuitori, Creație și analiză, O „poetică” a romanului citadin, Elemente ale unei genealogii caragialeene în romanul bengescian, Existențe stilizate. Secțiunea penultimă, constituind contribuția cea mai consistentă a cărții la dosarul critic al operei, mai ales prin radiografierea snobismului drept „treapta cea mai înaltă a mimetismului lumii caragialești”, s-a dovedit o teză provocatoare pentru comentatorii ulteriori. SCRIERI: Fiord imaginar, pref. Nicolae Balotă, Iași, 1978; Hortensia Papadat-Bengescu. Universul citadin, repere și interpretări, București, 1980; Gardienii luminii, București, 1982; Amintiri
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
iar comicul cu tăiș satiric e asemănător celui din schițele lui G. Brăescu. Lumea „perfecților diplomați” relevă o faună compusă, potrivit chiar indicațiilor auctoriale, din „lichele”, „licheluțe”, „hoțomani”, „caiafe”, „vulpoi” și alte asemenea specimene, caracteristice fiindu-i ciocoismul, veleitarismul, impostura, snobismul, indolența, servilismul, ipocrizia, invidia, delațiunea, hoția legalizată, corupția. Șefii de legații și alți funcționari superiori își dau aere aristocratice, își atribuie origini nobiliare, chiar princiare. Ambasadorul interimar State Daltaban, fiul unui „fioros bivolar” de la Zimnicea, fost hoț de cai, obține
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
halucinante. Pe scurt, cultura de masă a devenit și ea, oarecum, postmodernă. Însă cultura de masă postmodernă nu este folclor incipient care va cristaliza noi înțelepciuni populare pline de farmec; dimpotrivă: a asimilat aproape toate manifestările de tip kitsch, promovează snobismul cel mai greu suportabil și se „simte bine” în vulgaritatea cea mai crasă. Pe scurt, este vorba despre „rinocerizare”, în sensul ionescian al expresiei. Și vom vedea, în paginile următoare, că această „cultură rinocerizată” a fost luată foarte în serios
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dialoguri pline de vervă între obiectele din spațiul cotidian domestic, individualizate concis, cu acuratețe și simț al poantei, precum și cu „epistolele” din Doresc ca micile mele rândulețe... (1945), a căror savoare rezidă în comicul de limbaj - confuzii naive, prețiozități emfatice, snobism intelectual, prin care este satirizat un mediu pecetluit într-o ridicolă suficiență. Citite de-a lungul anilor pe scenă ori la televiziune, textele și-au dovedit caracterul teatral pregnant. Judecata scăpărătoare, umorul malițios, expresia lapidară până la aforism caracterizează stilul „mușatismelor
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
doar un joc de cuvinte cu trimitere la capodopera lui Shakespeare, Maria Panait, sau mai bine zis Doruleț, reușind să transmită, aidoma îndrăgostiților din comedia shakespeariană, farmecul visătorului vrăjit de obiectul adorației sale. Alexandru Manea, obișnuit cu ipocrizia, artificialitatea și snobismul cercurilor mondene, este surprins și inițial ușor amuzat de elanul naiv al tinerei, dar puritatea sentimentelor ei îl cucerește ireversibil, într-o poveste cu final fericit. În paralel cu acest filon de lirism piesa relevă valențele de autoironie și parodie
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
poeme publică Radu Stanca între anii 1935 și 1937, mai sunt găzduite versuri de Iustin Ilieșiu, Emil Isac, C.S. Anderco, Florin Varduca, I. Copilu-Cheatră. Eseurile, variate ca tematică, au în atenție studiul de mentalități și educarea publicului (Horia Stanca, Practica snobismului, Week-end-ul estival), conturarea unor opțiuni culturale (Ion Minulescu, Specific românesc, Horia Stanca, Întoarcerea spre cultură), peripluri filosofice (D.D. Roșca, Existența tragică, Ion Petrovici, Schopenhauer) sau poetice (Ion Moldoveanu, Preludii la o moarte albă). Cronica literară nu este prezentă regulat, semnatarii
NAŢIUNEA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288364_a_289693]
-
eseuri și recenzii dedicate unor scriitori (de la Dosoftei la D. R. Popescu și Radu Țuculescu), unor cărți semnificative sau unor probleme și fenomene literare (generația literară, revirimentul prozei scurte, evoluția romanului politic etc.). Se disting eseurile despre I.L. Caragiale (Comedia snobismului și Comedia bărbaților), G. Bacovia, Gala Galaction. P. recitește opere clasice și reexaminează probleme de istorie literară cu o vădită finețe, precizie și obiectivitate, fixându-și repere în vederea unor viitoare sinteze, cum arată și lucrarea A doua tradiție. Poezia naivă
PERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288759_a_290088]
-
un univers închis, în cicluri care se desfac și se refac, sub incidența permanentă a instinctului de proprietate și, pe o treaptă mai înaltă, a consecinței lui, instinctul ierarhiei sociale, declanșator al unor atitudini foarte diferite, de la trufia primitivă până la snobismul cel mai rafinat. Romanele familiei Hallipa nu relatează mecanismul unei evoluții epice și nu deschid o zare pentru ipostaze omenești ulterioare; ele sugerează prin simboluri obiective eroziunea iremediabilă a unei lumi, deriva implacabilă a indivizilor care o alcătuiesc. Familiile se
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
al căror rol pledează, încă în numărul inaugural, Nicolae Graur (Importanța revistelor provinciale). De semnalat articolul lui George Negru despre câteva obiceiuri folclorice locale, cel al lui Andrei Udrea, Ce înseamnă a fi bun gospodar, precum și eseul aceluiași Nicolae Graur, Snobismul în artă. Cele două numere mai includ versuri semnate de Nicolae Pătrașcu, Iulian Dragu, Marieta Panait și pagini de proză ale directorului revistei (autor al volumului Frânturi de lumină). La acestea se adaugă câteva recenzii, epigrame, cugetări, o cronică a
PLAIURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288841_a_290170]
-
a sentimentului de prietenie, aură a înțelepciunii, delicatețe în formularea opiniilor, sunt tot atâtea atribute ale modalității sale exegetice. Având deschidere spre variate zone ale culturii moderne, criticul nu respinge niciodată, preconceput, inovațiile și experimentele. Le acceptă, nu motivat de snobism, ci parcurgând un traseu al investigației care descoperă valoarea artistică. De pildă, salută entuziast versurile lui Ion Barbu din Joc secund, definindu-le drept „stanțe purificate în flacăra minții”, „adevărate filtruri de melodie și simbol, descântece pentru intelect, formule poetice
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
în care s-ar fi zbătut marele poet e măturată pur și simplu într-un text antologic - Funerariile poetului. Iată prăpădul pe care îl face printre clișee într-un articol „festiv” despre Sadoveanu în Alchimia existenței sau pedepsirea exemplară a snobismului superficial, a modei ușuratice, executată de sus, cu un zdrobitor dispreț, după o nouă lectură (a paisprezecea) dintr-o privilegiată serie à la Ibrăileanu a romanului Război și pace. Inclemența față de prejudecăți și clișee, față de unele puncte de vedere false
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
ale civilizației de consum. Ironia ambivalentă la adresa acestui simptomatic „bonjurism” american exhibat de „Abe” se regăsește în alt obicei observat de „Chick”: folosirea cuvintelor și expresiilor franțuzești. și aici, Bellow naratorul e previzibil: americanii, care lasă să le scape din snobism câte un cuvânt franțuzesc (de regulă pronunțat aiurea), sunt foarte atenți ca alții să nu facă la fel. E vorba de un indiciu lingvistic al snobismului, la care snobii adevărați și emulii lor mitocani sunt la fel de sensibili. Un episod cu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
franțuzești. și aici, Bellow naratorul e previzibil: americanii, care lasă să le scape din snobism câte un cuvânt franțuzesc (de regulă pronunțat aiurea), sunt foarte atenți ca alții să nu facă la fel. E vorba de un indiciu lingvistic al snobismului, la care snobii adevărați și emulii lor mitocani sunt la fel de sensibili. Un episod cu mai multe grade de ironie, evocat și de fotografia de pe coperta ediției americane a romanului, este descinderea lui „Abe” și „Chick” la Café de Flore, cândva
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
excentrici se pot, firește, implica într-un caz sau altul de urmărire a unui criminal, dar nu-și fac niciodată din asta o carieră. În orice caz, nu în viața reală. Ca purtător de cuvânt al autorului, Philip Marlowe detestă snobismul, pentru că doar din pur spirit demonstrativ ar putea cineva să renunțe la un castel pentru a se muta în apartamentul cu o singură cameră în care-și duce zilele aproape orice detectiv care n-a intrat în combinații suspecte. Condiția
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se manifestă în context de piață și social, context care are multe semnificații pentru atingerea satisfacției după importanța performanțelor tehnice a suportului material și a echipamentelor, după prestigiul sau raritatea care poate avea conotații de trebuințe obiective, dar și de snobism sau vanitate.<footnote V. Olteanu, Marketingul serviciilor, Editura Uranus, București, 2000. footnote> Dacă în domeniul bunurilor materiale, unde există posibilitatea unor măsurări certe asupra capacităților utile, cel puțin din punct de vedere tehnic, în cazul serviciilor prin specificul ofertei și
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
i se mișcau de parcă i-ar fi recitat chiar lui Sofocle versurile lui Sofocle, de parcă ar fi Înțeles motivele literare ale longevității lor, contrar tuturor evidențelor intelectuale. Așa stătea Obiectul, așteptând să intre În scenă. Departe de țigările și de snobismul ei, de clica de prietene și de pronunția atroce. La asta era bună: să apară În fața oamenilor. Să iasă În față și să stea acolo și să vorbească. În acel moment tocmai Începea să-și dea seama de asta. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
De ce să dea vina pe femeia asta care-l ținuse bine? El Își distrusese talentul nefolosindu-l, trădându-și lucrurile În care credea și trădându-se pe sine, bând până-și tocise ascuțimea simțurilor, și-l distrusese prin lene, indolență, snobism, prin mândrie și prejudecată, prin dacă și cu parcă. Da’ ce era asta? Un index de cărți vechi? Care era de fapt talentul lui? Era cu siguranță un talent, dar În loc să-l folosească Îl transformase-n afacere. Niciodată nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
când bărbatul, căzând în mrejele unei femei inferioare, cu care speră relații superficiale, nu izbutește să-și recapete libertatea, stânjenit de milă. Dar Anton Holban nu e în stare a crea femeia vulgară, cu toate încercările lui subliniază mai degrabă snobismul și egoismul eroului. Irina n-ar fi avut spirit critic și ar fi dat asupra oamenilor judecăți superficiale ca: "ce drăguț", "e antipatic", "e bine, vorbește franțuzește". Eroul n-a putut ști niciodată "ce-o fi crezut Irina despre moarte
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sale. Este cu atât mai extraordinară această creație, cu cât ea se împlinește la capătul unei evoluții politice violent antitradiționale, anticreștine și pasionat "europenizante". Generații întregi de tineri portughezi - unii din ei de bună credință, alții pur și simplu din snobism sau secetă sufletească - au dorit să scoată Portugalia din matca ei tradițională și s-o transforme într-o "țară europeană". Cartea de față istorisește eforturile acestor oameni și rezultatele lor. Când Portugalia republicană și democratică a voit să "intre" în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
formare de o viață. H.G. Wells era cea mai augustă ființă umană despre care știa. Era mică când familia Sammler locuise În Woburn Square, Bloomsbury, și cu geniu infantil citise cu acuratețe pasiunile părinților ei - mândria că aveau relații sus-puse, snobismul lor, cât de satisfăcuți erau că frecventau crema culturală a Angliei. Bătrânul Sammler gândindu-se la soția lui În Bloomsbury Înainte de război găsi sensul unui anume fel liniștit, intim al ei de a exprima cu o mișcare În jos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Lal. — Margotte nu știe să conducă. Ce-o să faceți cu mașina? — O, fir-ar să fie! Mașina! Mașinării nenorocite! — Îmi pare rău că nu știu să conduc, spuse Sammler. A nu ști să conduci este cea mai recentă formă de snobism, după cum mi s-a spus. Dar eu nu mă fac vinovat de acest lucru. Este din cauza ochilor. — Ar trebui să mă Întorc după doamna Arkin. — Ați putea preda mașina În New Rochelle, dar mă Îndoiesc că este deschis noaptea. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
chipul lui Hendrix. Când îl acompaniam pe Jacques Brel cu „Les bourgeoises, comme les cochons”, nu înfieram Occidentul, ci un mod de viață axat pe valori materiale (nici la noi nu erau frustrările atât de mari ca să fim ridicoli!), pe snobism, ostentație și lux. Am fost, care va să zică, fiicele și fiii lumii largi căreia credeam că îi suntem parte. Partea a II-a Go West! Mihaela: Helloismul Amânând anii ’80 (Doamne, ce o mai rupem la fugă de sursele hard ale depresiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Vreau să fiu ca Fielding. Da, fă-mă ca pe Goodney. Dă-mi o față ca a lui.“ * După cum am mai spus, eu și 1984 ne înțelegem de minune. O acțiune redusă la strictul necesar, fără zorzoane, condusă fără sentimetalism, snobism sau favoritisme culturale, Aerobaza Unu părea să fie propriul meu oraș. (Mă imaginam ca un tânăr și idealist caporal din Poliția Gândirii). în plus, era și interesul binevenit pentru problema sexuală și toate torturile alea drăcești pe care abia le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o oră mai târziu, și el trebuia să aducă prezentarea. De necrezut. Dar nu-i spune nimeni să se aranjeze? A dat din cap. Câtă vreme costumul este în ordine, îl poți purta și în mormânt. De fapt, este inversul snobismului, ca și cum ai spune că „Mi-am cheltuit bonusul reparând acoperișul casei mele vechi“ sau „Am avut mulți bani la Lloyd“. —Cum adică, dacă e în ordine costumul? Că trebuie să fie în dungulițe? Sebastian și-a tras răsuflarea brusc. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
general, că acest personaj reprezintă tipul cochetei prețioase, a femeii vesele, intuiția socială a autorului conferă tipului coloratura mediului. În opinia unor cercetători moderni Zița a fost, poate, judecată „cu o asprime nemeritată, căutându-se cu obstinație umbrele: ridicolul lingvistic, snobismul, vulgaritatea, romanțiosul ieftin, cochetăria, mahalagismul”<footnote Gelu Negrea, Dicționar subiectiv al personajelor lui I. L. Caragiale (A-Z), vol. I, București, Cartea Românească, 2004, p. 209. footnote>. Personajul este comic prin limbajul expresiv, care traduce stările psihice: „eram ambetată absolut”, spune
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]