369 matches
-
după împărtășanie, avea obrajii rumeni și era tare vesel. Era 28 iulie, praznicul sfinților diaconi Prohor și Nicanor.S-a ridicat din pat și a vrut să iasă în foișor. S-a îmbrăcat aproape singur și a venit sprijinit de soața lui până în grădină. A ridicat ochii și s a uitat spre munți. Știe înălțimea ta că de la Târgoviște, când este cerul limpede, se văd culmile Bucegilor și ale Leaotei. Era senin și pace. Au venit doftorii. Când doamna le-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
despre spusele marelui rabin, lui i se păreau adevărate, dar gândurile îi fură spulberate de vorbele italienești ale spătarului: — De la cine aveți inelul de pecete? — Știe înălțimea ta de la cine. — Doar inelul? — Mai avem și un dar gata plătit pentru soața înălțimii tale. Când se apropiară, vodă și prințul văzură cum negustorul tânăr dă spătarului o punguță din piele roșie, brodată cu mărgăritare, iar acesta îi înapoiază inelul de pecete. Voievodul zâmbea fermecător și părea a nu fi observat scena de lângă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se pregătească sănii... Dar mâncați, rogu-vă, mâncați, nu țineți seama de mine... Mă gândii să plec de mâine ca să pregătesc sorocul Bălașei. Citind nedumerire pe chipul italianului, zâmbi și explică: — Sorocul, adică panihida de patruzeci de zile a răposatei soaței mele. Soroc în slavonă înseamnă patruzeci iar, după cum știi și domnia ta, în a patruzecea zi sufletul celui adormit se desparte de tot ce i-a fost drag aci și se înalță... Neică Mihai, aș vrea acum la despărțire să-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
facem? Adormim în nepăsarea noastră, în durerile noastre vorbitoare de neputințele noastre, în oboseala noastră care ne desparte de Hristos. A te bucura înseamnă a fi treaz, așa că măria ta să faci ca și tatăl măriei tale, să faci ca soața răposată să-ți însenineze fruntea, nu să-ți sape cute. Bucură-te de fiecare zi, căci fiecare zi este de la Dumnezeu. De unde ești, părinte? Aș vrea să te trec în pomelnicul nostru... — Ieromonahul Gherasim, de loc de la Oncești, acolo unde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Barnovschi. — Înțelesesem, neică Dinule, că vodă Neculai Mavrocordat vrea să dăruiască mânăstirea Hangu patriarhiei Alexandriei, preafericitul patriarh Samoilă fiind acum în Moldova după danii. Vrând ca Hangu să fie mai bogată, egumenul a dat-o în judecată pe visterniceasa Maria, soața răposatului Ilie, nepotul nostru de văr, ca să-i ia satele Bălțătești și Mânzești. — Am auzit toate astea și noi, doar că mânăstirea are hrisoave pentru sate, că ar fi date de ctitor, iar visterniceasa n-are nimic, zice că nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noapte până la Iași să-i scape pe Cantacuzini de spânzurătoare, acum se pierd moșiile Cantacuzinilor în Moldova și noi... — Visterniceasa Maria nu e Cantacuzină și nepoată-sa și mai puțin. Neică Dinule, cum să nu fie Cantacuzină, dacă a fost soață vistiernicului Ilie Cantacuzino? Dar ce se întâmplă? În sală intrase un dorobanț și cu pas grăbit se îndreptă spre vodă Ștefan, îi șopti ceva, domnul îl căută din priviri pe tatăl său și-i făcu un semn neînțeles, se ridică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu lacrimi ciudata veselie a fetei : plângeți ca răspuns la cântul ei de nuntă. Casandra îi arată că această însoțire va aduce pierirea comandantului grec : fii bucuroasă pentru măritișul meu regesc [...] regele aheilor, luându-mă, în mine va-ntâlni o soață mai ruinătoare ca Helena. Am să-l ucid și am să-i surp tot neamul, ca să răzbun pieirea fraților și a tatei [...] Acelora, pe care îi urâm mai aprig, tu și eu, din însoțirea mea li se va trage nimicirea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Urgalanilla i-a turnat maică-sii, scorpia de nevastă a lui Plautius. Se plesnește, speriat, cu palma peste gură. — Iartă-mi nesăbuința, cezare! Augustus îi face semn cu mâna să se liniștească. Își reazămă apoi, gânditor, falca în palmă. Că soaței lui Plautius Silvanus nu îi e pe plac un astfel de ginere nu-l miră. Sclifosita aia se crede descendenta regilor etrusci. Nimeni nu-i ajunge cu prăjina la nas. Dar Urgalania? Greu de crezut că nu cunoaște tărășenia. Nor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nivelul unor astfel de ființe nedemne de numele de cetățean, de vreme ce totul pentru ei se învârte în jurul ba nului, în care se scaldă ca într-o gârlă. Respiră adânc, încercând să se elibereze de povara din piept. Dar nici la soața lui n-a găsit prea multe calități sufletești. Cinste, da, fără discuție. Înțeleasă ce-i drept într-un fel mai pu țin obișnuit. Numai că, în loc de căldura dragostei, a dat de gheața trufiei și a orgoliului. Și de mânie nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care ne-a făcut favoarea să ne scutească de prezența sa a decoperit nu știu ce istorie de amor Între rusul Fainberg și o anume domnișoară Josefa Mamberto, de la mercerie. A scris prostia asta pe niște inimioare, punând inițiale În locul numelui. Doamna soața ta, care le-a văzut, a crezut că J.M. Însemna Juana Musante. L-a pus pe bucătarul vostru să-l pedepsească pe bietul nefericit și, bașca, a continuat să-i poarte ranchiună. Și ea bănuise un oarece interes În spatele umilinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
săgetarea păstrăvilor după muște. Cântau în otavă miliardele de tomniți, și pădurea până în adâncurile ei fremăta de beția vieții. Culi primi de la pământ și de la brazi mireasmă până în fundul sufletului. Deodată văzu venind spre el pe nana Floarea cu două soațe. Una era bătrână și râdea știrb; aceea era nana Serafina. Cealaltă era o copilă. Nu râdea; se uita în colo, spre un brad căzut; îi bătea soarele în fruntea lucie. Nicula Ursake îi văzuse ochii, atât cât îi trebuia, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la o asemenea întrebare. Dar să nu ne lăsăm copleșiți de aceste amănunte, ci să mergem mai departe. --Dacă așa ți-i voia, am să-ți spun că dintr-o copie după zapisul din 5 iulie 1800 al armencei “Dochița, soața răposatului preut Andrieș”, care împreună cu feciorul ei Sava a vândut “un loc de două dugheniță cu tot locul lor aflate aici în Ieși, la Podul Vechiu” lui Izrail sân Cerbul jâdov “ca să ni plătim pe undi sântem datori și să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și tautologie, oximoron și pleonasm, dornic să îmi încropesc propriul discurs despre metodă. Ca Durkheim ce tipărea întâi regulile metodei sociologice, apoi, ghidat de ele, oua studii ample! Amantă prilejuală îmi va fi fost, este și va fi Domnișoara Poezia, soață legiuită mi-i însă Doamna Teoria, sub chipul ei ciudat de speculație cu mijloacele scrisului, fragmentat, eseului explodat, dialogului patafizic, notulei, hipertextului prefațial, notelor infrapaginale și finale. Uite, ultima-mi cucerire, de care nevastă-mea are o vagă știre: o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dacă vii la mine pentru probă ca după aceea să te cer de nevastă de la ai tăi. Că să știi tu că mie îmi placi și îmi ești dragă și îs mai mult decât sigur că mi-ai fi o soață pe cinste! Da ce probă îți mai trebe, mă Vasile, atâta vreme cât te-am primit la mine și în casă și în bătătură o vară întreagă, încât ai mei m-au întrebat de câteva ori: Cum Măriuță? Proba o faci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
spun baliverne. Doamnă, eu când fac dragoste, ar fi vrut să spună sex, că e la modă, eu cu nevastă-mea, mă manifest urât... Doamnă, să mă credeți! Gem, urlu, schelălăi, fac precum Tarzan în junglă de plăcere, bineînțeles, iar... soața... știți cum faceți... Doamna recepționeră deschide ochii ei negri mari, sânii de sub decolteu încep să pulseze ca și cum i-ar fi străbătut curentul electric. Fața i se schimbă într-un surâs plăcut. Se uită la domnul Tilică, parcă înțelegându-l. El
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
peșteră adâncă de doi metri, lăsând și o ieșire spre sud pentru a nu fi înfundată cu zăpadă de viscolele din nord. Într-o zi senină de octombrie, când ursul se apropia de adăpost cu provizii de carne, numai aude soața gemând. A venit sorocul se gândea și se așezase la gura peșterii, în așteptarea puilor. În căteva ceasuri apăruseră doi pui mici, ca două ghemotoace albe, cu ochii închisi și cu o blană deasă. Ursul cel mare se apropie de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mulțumită în preajma și sub mâna dumitale. Să-i spui din parte-mi jupânesei Luța, la care te duci, că-i doresc ușurare grabnică și sănătate ei și pruncului. Asemenea, îi doresc sănătate și bucurie pentru darul ce i-l face soața sa, dumnealui meșterului Simion, ginerele dumitale. Și nu mai întârzia, că-i soarele sus. ILINCA: Vin' să te sărut, fata mea. Și-acuma chiar am plecat. (Iese.) (Liana zăbovește o clipă, ca un om care-și face ordine în gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mă țin, de la beat cârciumă vin! Doamna l-a privit cu lejeră tristețe, dar nu pentru că ar fi anticipat revenirea constant Împleticită la domiciliul conjugal. Păi, Gore dragă, Îți dai seama că bărbații ar sta numai la sediul partidului, iar soațele lor le-ar da cu carnetele de partid În cap, nu? Ar crește rata divorțurilor, rata capetelor sparte, rata violenței conjugale. Din ușă, Gore a zâmbit superior. O să crească și rata la frigiderul ăla pe care ai insistat să-l
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
am numai măr, am și cais! Mărul. Îmi amintesc difuz. Primăvara exista un ceremonial segregat pentru fete și băieți între 6 și 10 ani. Băieții de vârstă foarte apropiată se legau ca pentru un an să fie veri, iar fetele, „soațe”. Ceremonialul pentru fete era în jurul unui măr pe care un adult cresta o cruce. Noi făceam roată în jurul lui cântând „Soț cu tine, soț cu mine, soț cu bunul Dumnezeu”. Fiecare săruta pe rând crucea, ca să întărească legământul. Uite, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un adult cresta o cruce. Noi făceam roată în jurul lui cântând „Soț cu tine, soț cu mine, soț cu bunul Dumnezeu”. Fiecare săruta pe rând crucea, ca să întărească legământul. Uite, acum mă gândesc că, în acea comunitate, femeile deveneau simbolic soațele altor femei. Ele se legau să fie solidare, să se sprijine, să nu-și trădeze micile secrete. Curios este că pentru mine povestea cu fetele se limita la ceremonial. În restul anului îmi petreceam vremea între băieți. Mă băteam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să-i călăuzească pașii, să conducă imperiul În numele lui. Cine ar Îndeplini acest rol mai bine decât tine? Vino cât se poate de repede În fruntea trupelor tale, vei despresura Isfahanul, vei intra aici ca un biruitor, Îți voi fi soață, toată puterea se va afla În mâinile tale”. Argumentul ține, emirii vin În graba mare, din Azerbaidjan, ca și din Siria și, dacă nu reușesc să ridice asediul capitalei, Îi Înlesnesc sultanei luni În șir de răgaz. Terken reia legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înălța un podium de lemn, Împodobit la colțuri cu patru flamuri uriașe: una roșie, una verde, una galbenă și una albă. Toate privirile se Îndreptau În direcția aceea. Când, deodată, iată-l. Înveșmântat În Întregime În alb strălucitor, urmat de soața lui, tânără și subțire, cu chipul descoperit, cu ochii În pământ și cu pomeții roșii de emoție. În mulțime, se pare că această apariție a risipit ultimele Îndoieli; se murmură fără Înconjur: „El este, e Mântuitorul!” Cu pași demni, sui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Avalanche, où veux-tu m'emporter dans ta chute?"; neliniștea indusă de orologiu, acest zeu sinistru, impasibil, care șoptește neîncetat: "Amintește-ți, abisului îi este mereu sete, clepsidra se golește/ În curând va suna ora când divinul Hazard/ Sau augusta Virtute, soața ta încă virgină / Și până și Remușcarea toți îți vor spune: "Mori, laș bătrân ! E prea târziu!" Poetul se simte asemenea cu "O Idee, o Formă, o Ființă, plecată din azur și căzută/ Într-un Styx mlăștinos / În care nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Unuia maltratat de nevastă M-am convins pe viu, aseară, Când era el dus prin sat, Că nevastă-sa-i o fiară: E ca o tigroaică-n pat! Lăudărosul Un amic a prins să-mi toarne La minciuni ceva nespus: - Soața-mi caută și-n coarne. - Sigur, dacă ți le-a pus... Dragoste cu năbădăi El îi spune că nu poate Să trăiască fără ea, Dar pe ea o doare-n spate... Că pe spate-o mai lua! La plecarea în
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]