2,424 matches
-
execută.) Du cârpa în baie și pampers-ul la gunoi. Jos, la scară, e tomberonul. Ai venit? Rareș: - Mai ai multe? Ana: - Când te întorci, te speli pe mâini și-mi faci un ceai. (Rareș iese bombănind. Singură:) Descurcăreț ca soacră-mea... Dacă coboară scara cu ochii închiși! Îl culeg copiii de lângă tomberon!... (Pauză.) Uite că nu mai vine! (Strigă:) Rareș!... Rareș!... Rareș!... (Rareș dă buzna în cameră, se împiedică și cade lângă pat) Mamă!... Ți-e rău?!... Se ridică. speriat
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
sorb aici... în fața matale. Și tata... le prinde... Dincolo. Dacă nu-i pe teren... D-zeu să- l ierte... Că-i plăceau... deplasările... (Se pregătește să-l „zvânte”.) Ana: - Stai!... Ce faci?!... Rareș: - Pentru sufletu’ lu tata... Ana: - A lu’ soacră-ta, poate. Aspiră- i aroma, istețule!... E ca femeia... Stai!... să închinăm! Rareș: - Ce să facem?!... Ana: - Ești prost sau te prefaci? (Nervoasă, se ridică în șezut.) Niciodată n-am știut dacă se preface sau îi tâmpită... Rareș: (Dezorientat.) - Soru-mea
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
poate. Aspiră- i aroma, istețule!... E ca femeia... Stai!... să închinăm! Rareș: - Ce să facem?!... Ana: - Ești prost sau te prefaci? (Nervoasă, se ridică în șezut.) Niciodată n-am știut dacă se preface sau îi tâmpită... Rareș: (Dezorientat.) - Soru-mea?... Ana: - Soacră-mea!... Dă-mi paharu’!... Mi-l dai gol?... Umple-l! (Ciocnesc.) Astai pentru tine. Sunt scurtă în... toast: La mulți ani! Rareș: (Îl adulmecă și, când vrea să bea, Rareș i-l smulge) - Mamă! Vrei să te am pe conștiință
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
cum respiră. Ați mai auzit ceva despre amenințările sale cu privire la mine. Nu a prezentat nimic despre Videanu. Victor Ponta, pentru a vedea hoțul-hoților, să se uite în ficeare dimineață în oglindă. Dacă unii au avut mătuși, dl. Ponta are o soacră foarte bine ancorată în bussines”, a precizat președintele organizației PDL București, aluzie la declarația din această dimineață a premierului, după care a adăugat că este ”singurul politician care a avut toate afacerile la vedere”. Unde ați mai văzut în aceasta
Război pe Oltchim. Ponta: Videanu - hoțul-hoților. Videanu: Ponta - dl. Bulă, mitomanul () [Corola-journal/Journalistic/42171_a_43496]
-
nu bagă de seamă se mănâncă deseori în tren, fie și o bomboană, sau o ciocolată. Campion e Mihalache Georgescu, din Tren de plăcere, care-și trimite de-acasă merindea pentru excursia la Sinaia, la clasa a III-a, cu soacra, și ajunge să o împartă tot cu ea. Ispita de a mânca pe vapor, din Pastramă trufanda se lasă, știm, cu încurcături mult mai neplăcute. Popa din Art. 214 mănâncă, în deplasare, niște țâri, deși avocatul la care venise cu
Mese și mâncăruri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4231_a_5556]
-
Campania electorală face noi victime în rândul PDL Dâmbovița. După ce zilele trecute un cetățean le-a arătat fundul candidaților PDL, democrat-liberalii acuză că un candiat al USL a înjurat-o pe soacra candidatului PDL. Incidentul s-a petrecut în comuna Gura Foii din județul Dâmbovița. După "un pachet generos de înjurături", se pare că bărbații au mers la un consilier PDL și i-ar fi furat porcul din coteț.
PDL bagă în campanie soacra şi porcul () [Corola-journal/Journalistic/44660_a_45985]
-
se și certară la un moment dat. Apoi s-au pupat și au plâns. Gheorghe, nu te-am întrebat până acum, am vrut să o fac de când ai venit, mi-a fost rușine... de ce te-ai despărțit de Elena? Mama soacră plânge și acum când pomenim de ea... Ați avut de toate și, după douăzeci și ceva de ani... Și la mine au existat probleme, dar le-am rezolvat, ne-am gândit la copii și chiar la tine, să nu te
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
partid. În 1962, s-a înscris primul în colectiv. L-au făcut președinte, întâi în satul lui, apoi pe toată comuna. A făcut cerere, la colectiv nu a adus nimic, doar pe nevastă-sa. Pământul, vreo patru hectare, era al soacrei... ...Județeana a trimis un activist să sprijine înscrierea oamenilor în gospodăria colectivă, iar acesta s-a pripășit în casa Dumbrăvenilor. Soacra viitorului președinte, apoi primar, era moașa satului. Toți localnicii o respectau, iar cei mici o iubeau. Majoritatea îi spuneau
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
A făcut cerere, la colectiv nu a adus nimic, doar pe nevastă-sa. Pământul, vreo patru hectare, era al soacrei... ...Județeana a trimis un activist să sprijine înscrierea oamenilor în gospodăria colectivă, iar acesta s-a pripășit în casa Dumbrăvenilor. Soacra viitorului președinte, apoi primar, era moașa satului. Toți localnicii o respectau, iar cei mici o iubeau. Majoritatea îi spuneau bunică. Era o femeie săritoare, nimeni nu pleca cu mâna goală de la ea. Prietenă cu toată lumea, mergea în casă la toți
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
a fost gata. Activistul trimis de județeană i-au uitat numele oamenii, era un nume cam greu de ținut minte a mai găsit doi ca Dumbrăveanu, cu ceva carte și buni de gură. Au început să umble prin sat. Da’ soacră-ta s-a trecut, a dat pământul? era întrebat tot mai des și mai insistent viitorul președinte. Ce să răspundă omul? Că moașa satului, adică, soacra-sa, l-a amenințat că-l opărește, că numai moartă va semna cererea de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cu ceva carte și buni de gură. Au început să umble prin sat. Da’ soacră-ta s-a trecut, a dat pământul? era întrebat tot mai des și mai insistent viitorul președinte. Ce să răspundă omul? Că moașa satului, adică, soacra-sa, l-a amenințat că-l opărește, că numai moartă va semna cererea de înscriere, că are o pușcă îngropată în vie, încă de la război, că din mâinile ei nu va scăpa? Umblau de dimineață până seara târziu din casă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
că din mâinile ei nu va scăpa? Umblau de dimineață până seara târziu din casă în casă. Unii semnau, să vadă ce va ieși. La alții mergeau cu șeful de post sau le dădeau băutură. Până la urmă, a semnat și soacra lui Dumbrăveanu. S-a îmbolnăvit tocmai atunci. O noapte au stat fiică-sa și ginerele pe capul ei, dar pe activist nu l-a primit în casă. Cu chiu, cu vai, au reușit să-i smulgă semnătura. În primii doi
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
-i bătrân, că-l vede și-l aude Dumnezeu? Se răvăși rău sărmana. Alina începu să plângă, o luă pe bunică-sa de mână, implorând-o să nu mai strige, că se teme. Se apropie și Lucica, îi șopti ceva soacră-sii, apoi plecară afară amândouă, urmate de cei mici. Am îmbătrânit, Petrache. E greu, dacă nici pe mama nu o mai pot lămuri... Câteodată aș pleca de nebun, să uit de toate, de toți... Nu am mințit-o, în primăvară
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cald? Dar te rog ceva, numai să nu te superi... M-aș băga în pat, să mă încălzesc sub plapumă. Am mers toată noaptea, sunt frântă, mă întreb cum de mai rezistă Ghiță. Elena adormi imediat. Nu simți când mama soacră făcu focul și nu auzi când strigă la un vecin să-i taie o găină. Dormea liniștită, cu o mulțumire copilărească pe chip. Poate visa ceva frumos sau poate chiar era fericită că se întorsese în acel cătun, chiar așa
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Nu mai fumase din facultate. La un moment dat, tresări brusc: Gheorghe bolborosea prin somn ceva. ,,Ce faci, Ilona?” reuși femeia să deslușească. Nu spuse nimic. Se ridică și se așeză în celălalt colț al camerei, pe scaunul preferat al soacrei. Izbucni apoi într-un plâns tăcut, privind din când în când spre Gheorghe, atentă să nu-l trezească. Asta trăiește, este doar ușor rănită la umăr... păcat căi frumoasă și tânără... Anunță-l pe domnu’ doctor... Ai grijă să nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
să te cunosc. Eu sunt Andrei. — Irina. Apoi i-am zâmbit. Monica Bologa Smochine Eram în Turcia, la Mardin, și ieșisem din casa lui Ali. (Ali e arab și poartă o mustață care începe să încă run țească. Are o soacră care râde mult și nu prea mai are dinții din față. Pe terasa casei cu vedere la orașul vechi și câmpiile Mesopotamiei, crește porumbei pe care-i hră nește cu grăunțe, iar apoi îi taie să aibă familia ce mânca
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și-a încă ceva, desnădăjduit și enigmatic. Din copilărie, fratele ei mai mare văzând cât de năbădăios crește în frumusețea și neastâmpărul ei sălbatec, o desmerdase în derâdere strigând-o Cerboaica și Cerboaica îi rămase numele. "O să ajung bătrână ca soacră-mea și lumea tot așa o să mă strige", își spuse și gândi ce îngrozitor e să ajungă la vârsta ei și să nu aibă ce-și aminti. Începu să se-mbrace. Răceala nopții îi alunecă pe spate trezind-o de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să nu fie chiar trează. Miji ochii atentă în întunericul bătut de lucirea metalică scăpărată prin geamul irizat sideral ca o lucarnă a cerului și pândi, fără să miște, măsurând prin auz, somnul acesteia. Somnul, ca și tot ce făcea soacra pe trezie, o umplea de bănuiala unei îndelung chibzuite prefăcătorii, de parcă fiind acolo n-ar fi fost, și, lăsând-o să creadă că nu auzea și nu vedea nimic, ea de fapt auzea și vedea totul, ca o zgripțuroaică. Auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o ceață buimacă țesută în împrejurul ei, fără să pară că vede sau aude ceva. Mamă, dormi? șopti abia auzit, aplecându-se prudent să se convingă că doarme adânc și nu va trebui să se întoarcă din ușă dacă mama soacră va striga zbuciumându-se în pat. Urmărindu-și mental mișcările repezi și sigure, își trase rochia peste cămașa umezită prin somn, încălță bocanci rămași de la bărbatu-su și potrivindu-și pe cap baticul de mătase, ca un ultim semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
obrazul încins, cu ochii înăspriți de ezitare, așteptare și nerăbdare. În cele din urmă respiră adânc, hotărâtă. Știa că dacă s-ar fi întors și ar fi trezit-o pe bătrână să-i spună ce simte, ce-i cu ea, soacra nu numai că n-ar fi înțeles-o, dar ar fi putut crede că și-a pierdut mințile. Deschise ușa de la tindă și ieși în ograda luminată ca ziua de luna plină. Prinse să coboare în grădină adulmecând aerul curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în pădure!" Cineva se mișca, în liniște, în spatele ei. Dar, nu, nu. Nu era nimeni. Nici o umbră. Țipenie. Numai vântul care mișca totul. "Prea mult am stat îngropată în casă. Prea mult m-am temut să n-o supăr pe soacră-mea." Ieși pe poartă, în drum, și-ntorcând spatele orașului și casei, începu să adulmece ca o vietate slobodă, scăpată din țarc, apoi porni înainte spre foșnetele grele ale colinei ce urca sub apăsarea metalică a cerului către pădurea din deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
alta, fără nici o slăbire, fără nici un răgaz. CAPITOLUL 2 După aceste semne și după altele, între ele s-a statornicit vălmășagul unui război mai rău și mai înverșunat decât cel al armatelor și generalilor. Pentru că era tăinuit și prefăcut. Pentru că soacra-i făcea toate voile, ca unui copil. O răsfăța, n-o punea la treabă, nu-i vorbea urât. De ce? Sau nu-i vorbea deloc. Zile și nopți întregi deloc, nici o vorbă. Sta trează lângă ea, dospind ca teascurile de borhot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
De ce să mă duc? repeta ea întristată, neștiind ce să înțeleagă și ce să creadă. Știa că asta-i așa, de-ncercare, dar și să se lege de ceva nu putea. Nu putea nici ea s-o gândească rău pe soacră-sa. Soarta. Asta le era soarta: să se îngăduie una pe alta. Zilele erau fierbinți. Simțea cum sufletul i se usucă, desfăcându-se în zgrunțuri sfărâmicioși, ca o țărână aprinsă de secetă. Sângele fierbea în ea. Aștepta ploaia. Aștepta vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mere, și subțiorile îi mirosiră spre dimineață când se trezi a suc lipicios și amărui, ca sucul țâșnit din carnea albă a mestecenilor. Am să mă duc, îi spuse bătrânei, hotărâtă. Mă duc la bunica în pădure. Sigur, o aprobă soacra. Du-te, du-te. Poate dai de bucluc. Poate găsești un cerb cu stea-n frunte sau o vidmă năzdrăvană. Ești tânără. Trăiește-ți viața. Du-te. Chiar nu te superi? Ce ți-ai pus în gând du-te să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pus în gând du-te să faci. E mai mare păcat să păcătuiești cu gândul. Dar eu nu mi-am pus nimic în gând, dădu ea înapoi, speriată. Nu știu ce vrei de la mine. Nimic, stărui bătrâna. faci ce vrei. Eu, ca soacră, închid ochii și nu zic nimic. Nu te lua după gura mea, ia-te după inima ta. Îți bați joc. Parcă toată ziua m-ai vedea că mă duc la petrecere... Ce-o apucase? De ce-o gonea de lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]