706 matches
-
puterea comunistă și-a împlinit sarcina principală de distrugere a capitalismului și a tot ce constituia fundamentul puterii burgheziei. Pe lîngă aceasta și cu scopul de a acredita ideea că victoria comunismului însemna triumful și revenirea la putere a proletariatului, social-democrația a fost somată să adere la PC, ca în Cehoslovacia, sau să fuzioneze cu acesta în sînul unui partid muncitoresc unit, ca în Ungaria sau Polonia. Mișcarea sindicală s-a văzut unificată în avantajul elementelor sale comuniste și redusă la
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
majoritate de cadre ale vechiului regim, este condusă de elemente reformatoare, cum ar fi Petr Weiss. Toate statele din Europa Centrală aveau partide social-democrate iar, după 1920, partide comuniste. Țările și regiunile care au făcut parte din Austro-Ungaria aveau o social-democrație tot atît de puternică ca și cea din Europa Occidentală. Adusă cu "camioanele" Armatei sovietice, puterea comunistă a dezvoltat un aparat de Stat care nu se aseamănă prin nimic cu ceea ce noi am numit fenomen partizan. Trebuie să acordăm un
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
de Raymond Aaron: partidul monopolist, care-și schimbă caracterul odată ajuns la putere, eliminîndu-și rivalii. Fie că puterea i-a fost acordată de o forță tutelară, fie că și-a cucerit-o singur, Partidul Comunist s-a grăbit să absoarbă social-democrația, deși el se mulțumea cu aliații creștin-democrați sau cu alții care se supuneau voinței lui. "Partidul" nu putea nici în ruptul capului să accepte ca vreo altă formațiune, oricare ar fi fost ea, să-i dispute statutul de reprezentant legitim
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
supraveghetor mai ales în domeniul social. În ceea ce privește tranziția, primii se aseamănă cu apărătorii utilitarismului benthamian, iar ceilalți, cu susținătorii colbertismului francez, chiar dacă discursul lor, marcat de fascinația dezbaterii economiei occidentale, se referă cînd la Hayek sau la monetarism, cînd la social-democrație. Spre regretul susținătorilor acestor două doctrine, nici una, nici alta nu este concepută pentru a asigura trecerea de la "socialismul aplicat" la economia de piață și nu constituie panacee; în fața ineditului situațiilor naționale, economiștii din Europa Centrală ar avea prilejul originalității, deși
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
entuziasmul delirant și nostalgia vechii ordini, partidele adepte ale unei tranziții mai lente au rezistat cu greu. Ele se autoproclamă social-democrate, dar fără să prezinte nici una din trăsăturile istorice, sociologice sau morfologice ale partidelor muncitorești și nici a fortiori ale social-democrației. Cele care s-ar putea încadra aici au fost studiate în capitolul precedent, cum ar fi Uniunea Laburistă din Polonia. Ne rămîne să tratăm virtualii sau potențialii "social-democrați" cehi, sloveni și slovaci. "Partidele de idei" revendicîndu-și social-democrația europeană s-au
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
a fortiori ale social-democrației. Cele care s-ar putea încadra aici au fost studiate în capitolul precedent, cum ar fi Uniunea Laburistă din Polonia. Ne rămîne să tratăm virtualii sau potențialii "social-democrați" cehi, sloveni și slovaci. "Partidele de idei" revendicîndu-și social-democrația europeană s-au prezentat cu un total insucces la alegerile democratice. În Ungaria și în Cehia era vorba de organizațiile "în exil" ale vechilor partide dinaintea comunismului. În alte părți erau intelectualii și economiștii interesați să conducă procesul de tranziție
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
legislativele din 1992. În Republica Cehă, strălucirea Forumului Civic a eliberat energii: Valtr Komarek, fost vice-prim ministru al "Revoluției de Catifea" și fost responsabil al Institutului de Previziuni Economice din Praga, a încercat să regrupeze pe toți "minimaliștii" reconstituind o social-democrație, CSSD, care a obținut 1,25% din voturi, în timp ce omologul său slovac, SDSS, condus de Dubcek, a cîștigat 6,09%, ambele în 1992. Este adevărat, creștin-democrații, populist-țărăniștii, național-catolicii, iar în Boemia și Slovacia comuniștii sau postcomuniștii încearcă să profite de
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
mai fost o temă conflictuală așa cum se prefigurase anterior, deoarece președintele în funcție, Jose Manuel Durao Barroso a primit încă din timpul campaniei electorale susținerea atât din partea partidului propriu (PPE) cât și a unor partide de stânga importante (de ex. social-democrații germani, socialiștii spanioli, respectiv laburiștii britanici). În acest fel, eforturile conducerii Partidului Socialiștilor Europeni de a transforma alegerile europene într-o competiție dintre stânga și dreapta nu au primit susținerea necesară de la nivel național; * în fața informațiilor privind efectele globale ale
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
la Paul al VI-lea). Creștin-democrația a avut o contribuție deosebită și în unificarea continentului, având rolul de motor al construcției europene la sfârșitul anilor `40 și în anii `50. Desigur, nu a existat un monopol asupra acestei idei, și social-democrații aducându-și aportul, după cum nici nu a fost un consimțământ unanim în cadrul catolicilor în privința Europei, cum s-a văzut și la dezbaterile eșuate pentru o apărare comună (CED 1954). Însă nu poate fi negat rolul major al lui Adenauer, Schuman
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
considerație a contradicțiilor naturale ale unui curent politic care se situează în centru, căutînd o a treia cale între colectivism și capitalism. Aici se situează problema identității democrației creștine problema tuturor centrismelor împărțită între reformismul social care o apropie de social-democrație și neîncrederea față de etatism care o apropie de liberali. Definiția propusă de Michael Patrick Fogarty într-o lucrare apărută în urmă cu aproape 50 de ani este mai satisfăcătoare: "O mișcare a laicilor care sînt interesați, pe propria lor răspundere
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a-l transforma într-un partid creștin-național superior diferențelor confesionale s-a sfîrșit brusc. Încercările de a plasa la stînga acest partid care continua să aducă 76% din voturile catolicilor nu au izbutit: Heinrich Mertens, care propunea aderarea catolicilor la social-democrație și a creat Bund Katholisher Sozialisten în 1926, a rămas izolat, ca și Vitus Heller, fondatorul în 1920 al unui partid creștin social în Bavaria (extins în 1926 în întreaga țară), și care avea un program de naționalizări și de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștină despre Stat și la tradiția sa de partid constituțional"19. Acest republican apăra instituțiile împotriva extremei drepte, pentru el adevăratul dușman. Preocupat de unitatea germanilor, el căuta să evite ruptura cu proletariatul, vizînd să frîneze trecerea electoratului popular spre social-democrație. El a găsit sprijin în Rhein-Mainischer Volkszeitung, ziarul condus de Friedrich Dessauer, în grupul de la Frankfurt al intelectualilor catolici, printre care Ernst Michel, Karl Neundörfer, Theodor Steinbüchel, în teologul iezuit Friedrich Muckermann. O puternică politică socială a fost instaurată în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
instituțională. Este cunoscut conflictul puternic din 1922 dintre cardinalul von Faulhaber, arhiepiscop de München, care s-a pronunțat public în favoarea reinstaurării monarhiei, și Adenauer. Zentrum-ul acționa în interiorul instituțiilor și, cu destul curaj, a preluat responsabilitățile care-i reveneau, asumîndu-și împreună cu social-democrații moștenirea unei înfrîngeri de care alții erau responsabili. Rezultatele electorale (19,7% din voturi în 1919, 15% în iulie 1932) susținute de introducerea votului proporțional și a votului feminin, în cadrul unui Stat cu structură federală, i-au permis să devină
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
catolici, 50% protestanți). Fiind un partid de masă, CDU/CSU ocupa toată zona de la centru la dreapta, nelăsînd nici o șansă unei tentative efemere de refacere a Zentrum-ului de către Karl Spiecker, care visa la un partid care să unească creștin-democrații și social-democrații într-un fel de sinteză laburistă. Programele au fost reechilibrate spre opțiuni mai moderate, aspectele foarte îndrăznețe fiind abandonate, așa după cum o arată trecerea de la programul de la Ahlen la principiile de la Düsseldorf și la politica lui Erhard din Soziale Marktwirtschaft
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
caracterizat de dubla sa natură ("doppiezza"), revoluționar în teorie, moderat în practică, deși îndeplinea condițiile pentru a-și exercita puterea, nu putea să ajungă la ea. Bucuriile și necazurile democrației creștine italiene provin, cel puțin în parte, din absența unei social-democrații puternice. Alternanței imposibile i se preferau formule fine și alambicate, cum ar fi "compromisul istoric" lansat de Enrico Berlinguer în 1973 și reluat de Aldo Moro. Amîndoi căutau o etică socială comună fondată pe un anticapitalism rezonabil și pe apărarea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
național, altele, din contra, fiind puțin reprezentative; partide separate de religie, altele cu o bază teologică foarte puternică; partide integrate în sistemul politic bipolar sau multipolar ce implică alianțe, iar pe acest plan, opțiunile sînt foarte deschise: fiindcă coalițiile cu social-democrații sînt frecvente, PPE manifestă o mare deschidere față de conservatori, așa cum o demonstrează și adeziunile Partidului Popular Spaniol și ale Nea Demokratia, care inițial au aderat la Uniunea Democratică Europeană care grupa partidele conservatoare. Deschiderea grupului PPE din parlamentul european față de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unui astfel de partid. Fără îndoială, aceasta trebuie căutată în Europa. "Noi dorim unificarea Europei", proclama Programul din 1976. Tocmai în numele acestei mistici PPE caută să constituie împreună cu liberalii un pol puternic fără să excludă, la Strasbourg, înțelegerile strategice cu social-democrații. PPE, care acceptă diferite tipuri de alianțe și de strategii politice, nu cade la învoială cu privire la Europa. Centro Democratico Social în Portugalia a avut de plătit pentru că s-a opus tratatului de la Maastricht. Salvarea democrației creștine în Est În 1950
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
trei cazuri principale în funcție de contextul politic în care se inserează partidele examinate. Distingem partide puternice, care acționează într-un sistem dominat de două partide: CDU-ul și ÖVP-ul din Austria fac parte din această categorie. În opoziție permanentă față de social-democrație, acestea tind să se focalizeze pe această luptă, să funcționeze ca o adunare a moderaților și să transfere la nivel european preocuparea și strategia lor. Cel de-al doilea caz este oferit de partidele de asemeni puternice dar care acționează
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
era amenințată din trei direcții, simultan: Rusia, Bulgaria, Ungaria. Dificultatea era realizarea joncțiunii dintre ruși și Armata Roșie ungară, legătură preconizată prin coridorul Galiției și Ruteniei, în timp ce Antanta cerea retragerea trupelor ungare din Transilvania. Statul-Major General maghiar, comuniștii lui Kun, social-democrații, "Contele Kominternului" (cum a fost supranumit președintele Myhály Károlyi), ministrul Apărării Vilom Böhm s-au coalizat și au hotărât, din ură pentru români, să decidă "o alianță ideologică și militară completă" cu bolșevicii ruși. Kun i-a comunicat lui Lenin
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în curs de democratizare sunt îndemnate să îl adopte, se bazează pe experiența euro-americană. Or, cele mai avansate democrații liberale occidentale nu stau deloc bine în ceea ce privește echitatea de gen. Cu excepția popoarelor scandinave, care se încadrează poate mai bine în categoria social-democrațiilor, în țările liberal-democratice femeile sunt extrem de slab reprezentate în posturile de conducere, deținând doar 12-21% dintre locurile din organismele legislative. În cadrul economiilor capitaliste cele mai avansate (de exemplu, Grupul Celor 7 - Statele Unitexe "Statele Unite", Canadaxe "Canada", Marea Britanie, Germaniaxe "Germania", Franța
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
Blanqui, Partidul Comunist înfăptuind Revoluția fără a avea în rîndul muncitorilor ruși (care oricum erau o minoritate în cadrul societății ruse) o conștiință de clasă. Cel mai puternic opozant al lui Marx dinspre direcția a ceea ce a devenit ulterior anarhism și social-democrație a fost Pierre-Joseph Proudhon. El s-a opus egalității uniformizatoare susținînd o egalitate care să stimuleze diferențierea, fiind atît cel ce a inspirat puternice tradiții anarhiste, ca urmare a formei de guvernămînt prognozate, anarhia pozitivă, cît și a problemelor libertății
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
stimuleze diferențierea, fiind atît cel ce a inspirat puternice tradiții anarhiste, ca urmare a formei de guvernămînt prognozate, anarhia pozitivă, cît și a problemelor libertății, ale autonomiei colectivităților și devenirii umane. Orientarea mișcării socialiste din secolul al XX-lea către social-democrație a fost o nouă răzbunare a unui adversar intelectual învins de Marx în epoca sa. Dincolo de aceste aspecte intelectuale, impactul pe care Marx l-a avut asupra mișcării socialiste a fost enorm. El a trasat coordonatele mișcării socialiste, cel puțin
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
s-au aliat cu "patrioții". Discrepanța între nivelul practic și cel teoretic, caracteristică pentru socialism a impus și ideea regăsirii celor două pe un teren comun. În acest sens, apariția Kominternului a fost expresia aducerii practicului pe terenul doctrinar, în timp ce social-democrația a reprezentat oarecum modificarea doctrinei pentru a fi în concordanță cu practica. Adepții revoluționarismului s-au constituit începînd din primul deceniu al acestui secol ca o orientare aparte, iar după victoria lui Lenin în Rusia și-au constituit propria organizație
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
propulsat cel mai puternic pe de Man a fost însă contribuția sa la punerea bazelor teoretice ale programelor intervenționiste de tip Welfare State. "Planul Muncii", adoptat în Belgia în perioada interbelică, era rodul construcției directe a lui de Man. Pentru social-democrația contemporană ideile lui de Man și cele ale lui John Maynard Keynes au fost fundamentale în ceea ce privește domeniul economic; intervenționismul etatic în vederea ocupării forței de muncă a reprezintat una dintre metodele folosite pentru realizarea creșterii economice postbelice pînă la începutul anilor
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Țările-de-Jos Liga socialistă 1893 România 1894 Bulgaria PSD 1898 Rusia PMSDR 1899 Finlanda STP 1903 Serbia SSDP În timpul primului său an, Internaționala există în principal datorită congreselor sale. Cel puțin pînă în 1891, chiar și Engels rămîne la convingerea că social-democrația germană, lovită între 1878-1890 de legile imperiale de excepție "nu-și poate permite să se joace de-a înființarea organizațiilor internaționale... pe cît de imposibile, pe atît de nefolositoare"6, ceea ce, retrospectiv privind, este paradoxal: socialiștii germani vor avea în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]