7,470 matches
-
23 August 1944 pășesc cu tot mai multă siguranță pe drumul realismului socialist, nouă metodă de creație care afirmă, în sectorul artistic, idealul socialist" (p. 119-120). Noua literatură, singura admisibilă, se recomandă prin caracteristici ce derivă din "lupta pentru construirea socialismului și pentru apărarea păcii": Aceste trăsături sunt orientarea spre realitatea multilaterală a vieții și modul de exprimare realist, împletirea dragostei de țară, a transformărilor revoluționare pe care le realizează poporul pe drumul spre socialism cu conștiința de luptă împotriva acelora
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
ce derivă din "lupta pentru construirea socialismului și pentru apărarea păcii": Aceste trăsături sunt orientarea spre realitatea multilaterală a vieții și modul de exprimare realist, împletirea dragostei de țară, a transformărilor revoluționare pe care le realizează poporul pe drumul spre socialism cu conștiința de luptă împotriva acelora care ar intenționa să distrugă ceea ce poporul construiește" (p. 120). Urmează tabloul literaturii române contemporane, așa cum se vedea el în 1961, dintr-o perspectivă proletcultistă încă neabandonată. Un prim paragraf prefigurează imaginea de ansamblu
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
lăudate, sunt romanele: Mitrea Cocor (1949) de Mihail Sadoveanu, Temelia (I, 1951) de Eusebiu Camilar, Trandafir de la Moldova (1952) de Ion Istrati, Ogoare noi (1953) de Aurel Mihale, Bărăgan (I, 1954, II, 1959) - acestea pe tema colectivizării, iar despre edificarea socialismului în industrie: Oțel și pâine (1951) de Ion Călugăru, Cumpăna luminilor (1952) de Nicolae Jianu, În orașul de pe Mureș (1954) de Francisc Munteanu. Petru Dumitriu, june prim al proletcultismului, amestecă temele și epocile într-o proză obiectivă, balzaciană pe alocuri
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
Zaharia Macovei dezvăluia această polemică implicită: "E de mult depășit deviantul sens biblic al mărului păcatului originar, acum fiind gândit într-un context istoric concret. Merele roșii au semnificația revoluției mature. În al doilea rând, merele dăruite poartă semnificația zilelor socialismului victorios. Acesta e miezul ideologic inculcat de poet versurilor sale" (Ed. Didactică și Pedagogică, 1973, p. 291). Merită să mai citez un fragment din această interpretare didactică supralicitând vizibil valoarea, reprezentativitatea și simbolurile: "Mărul de lângă drum e o poezie programatică
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
din realitățile vieții noastre socialiste. Ea nu putea fi scrisă înainte de 1944, cu tot complexul de simboluri pe care poetul îl folosea atunci. Mărul nu putea rodi așa pe atunci" (ibidem, p. 296). Afirmația din final instrumentează rizibil opoziția dintre socialism și epoca anterioară, incluzând aluzia la altoiul lui Miciurin. Comunismul dejist e considerat superior oricărui trecut! Ca și A. Toma sau M. Beniuc, Nicolae Dragoș crede în poetul sufletului colectiv conectat la cerințele partidului: "Poetul este chemat și este dator
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
oglindă. La fel de narcisic, Cezar Baltag se compară cu: un dulgher adolescent ce bate În căpriorii cerului râzând. Extraordinar rămâne Nichita Stănescu în poemul narcisic "Amfion constructorul", apărut în "Gazeta literară" (1960) și luat drept o glorificare a obsedanților "constructori ai socialismului". Poetul pleacă de la un mit elin (nu din cele mai cunoscute), în care eroul, cântând, face să se înalțe o cetate, "cărămizile așternându-se singure". El, Nichita, ia locul personajului: Din umerii mei și din întreaga mea putere țâșnesc două
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
caracter vacuu nu era în stare a nu-l resimți pentru a-și duce pînă la sfîrșit, în condițiile ingrate oferite de istorie, misiunea ce-o avea de împlinit. și o stranietate a discursului său care se voia acomodat cu "socialismul real": "În comparație cu noi, Noica avea o optică radical răsturnată, grație căreia valorile civilizației materiale puteau fi ignorate în numele unor valori spirituale de rang suprem. Pe scurt, Noica gîndea pe dos decît gîndește astăzi un cetățean contemporan din UE. Materia și
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
schimb spiritul și performanțele lui înseamnă aproape totul, acesta era crezul lui Noica". Nu intenționăm a contesta că acesta a fost cu adevărat "crezul" lui Noica. Ar fi doar de precizat că, înduplecîndu-se a sluji "adevărul care poartă numele de socialism", o făcea cu mijloace inadecvate, totuși tolerate de organele ideologice. Și anume beatifica "valorile spirituale de rang suprem", vituperînd nu numai Occidentul decăzut în opulență, "Germania untului", ceea ce suna bine în auzul cenzorilor, dar și, implicit, "valorile civilizației materiale", pe
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
mijloace inadecvate, totuși tolerate de organele ideologice. Și anume beatifica "valorile spirituale de rang suprem", vituperînd nu numai Occidentul decăzut în opulență, "Germania untului", ceea ce suna bine în auzul cenzorilor, dar și, implicit, "valorile civilizației materiale", pe care se bizuia "socialismul", lucru ce i se trecea cu vederea. Erezia gînditorului de la Păltiniș, din punctul de vedere al ma-terialismului dialectic și istoric, era contrabalansată de satisfacția sardonică a consimțirii sale propagandistice... Minuțios documentată, învederînd o remarcabilă vervă demonstrativă, scrierea lui Sorin Lavric
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
În plus, se droghează cu alcool și morfină și țes utopii abracadabrante. Georgică, care și-a pierdut părinții într-un bombardament, se simte "pierdut, definitiv pierdut", "isprăvit", "mort" și e terorizat de gândul că "pe cadavrul meu, domnii comuniști construiesc socialismul". În numeroase rânduri vehiculează teoriile heideggeriene sau sartriene: "universul e absurd", iar "societatea și natura sunt niște jucării absurde, niște mașini de tortură"4. Visează o "realizare practică a neantului" prin care să fie "deșurubat totul". Utopia sa ar fi
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
totuși bucuros să găsesc în cele două dicționare cuvîntul "capodoperă", de care istoria literară oficioasă nu făcea risipă, aplicată unui roman atît de special, deși e greu să accepți inexactitățile și formulările prostești. Unele se explică prin inevitabila ipocrizie a socialismului național ceaușist. Mai trist era faptul că această capodoperă nu se bucura de tratamentul cuvenit, nu era retipărită, comentată, recomandată tinerilor etc. E trist, dar, iarăși, explicabil. Nu enumăr cauzele, sînt prea bine cunoscute. Mai este ceva. Jurnalul, o capodoperă
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
regim uman, iar în ultimii doi ani am fost lăsat, la cererea mea, singur în celulă, avînd la dispoziție cărți și creion. Am putut citi numeroase cărți de ideologie marxistă, astfel că, avînd o mai bună înțelegere și cunoaștere a socialismului științific, am putut redacta alte patru lucrări de specialitate, pe care, împreună cu lucrările anterioare, revizuite, intenționez să le prezint, în timp, editurilor noastre". E o consemnare a unei dispoziții de compromis ideologic cu oficialitățile comuniste. Rezultă că străduințele acestora de
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
meu pe care mi-am recunoscut-o în diverse împrejurări, mai tîrziu". Și nu e numai atît. În articolele sale din publicația destinată diasporei, Glasul patriei, întîlnim adeziunea filosofului la noua stare de lucruri: "Adevărul lumii noastre poartă numele de socialism. Îi cunosc chipul din cărți, îi cunosc versiunile istorice și îi văd acum fața românească. Întocmai altora, cer dreptul de a-mi cuceri prin el libertatea, singura libertate de care mai știu, cea de a fi rodnic". Ultima frază e
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
și crailâcuri de instalator; prăjituri de să-ți lingi degetele și pâinea amară câștigată cu tot mai multă trudă; secvențe de un comic halucinant, la o mănăstire cu călugări pantagruelici, desfrânați, și rutina, cu toate acestea, nezdruncinată a existenței în socialismul cazanier... Romanul total, aglutinant și sintetizator, este formula de debut - în mod cert câștigătoare - a celui mai puternic prozator pe spații ample apărut la noi după o târzie, îndelung așteptată Revoluție.
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
legea. La începutul anilor '90, se vede implicată în una din marile escrocherii ale deceniului. E vorba de așa-numita "afacere Elf", o inginerie economico-financiară de proporții, în care corupția politică și interesele oligarhiei petroliere au zguduit puternic bazele "blândului socialism" francez. Ca apropiată a președintelui Mitterand, Sagan intervine în favoarea unuia din "aranjorii" din zona petrolului, André Guelfi - beneficiarul, în lumea interlopă, al unei porecle demne de onomastica filmului Clanul sicilienilor, Dédé le Sardine. Drept răsplată, lui Sagan i se promite
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
epocile, o problemă socială. Despre onoarea devenită loialitate, cînd între nume și faptă legătura se desface, pare-se, fără cale de întoarcere (o analiză pe film face, de curînd, într-un articol din History of European Ideas, "Loyalty in National Socialism: A contribution to the moral history of the national socialist period", Raphael Gross), se poate scrie o istorie a contemporaneității de-abia (sau nu de tot...) depășite, care contrazice, și încă cum, modernitatea naivului Alecsandri.
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
Dar performanța n-a atins-o decât comunismul rusesc, prin ostilitatea față de știință și filosofie, prin modul de reprimare brutală a "intelighenției". Bolșevicii, observă lucidul și perspicacele eseist, vorbesc de sus, cu mare superioritate, despre intelectuali, ignorând că înșiși creatorii socialismului (Marx, Engels) făceau parte din această categorie, care, în decursul istoriei, a creat ideile, tehnica, religia și politica. Disprețul comuniștilor se unește cu o gândire primară, că "știința e un fel de ceva care se face fără muncă" (" Noi muncim
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
unei lumi autosuficiente. Miza (și tehnica) sa este de a reproiecta și modula proza, pe măsură ce o scrie. Încă din titlu, intenția ironică apare ca evidentă. Vom avea o parodie de Bildungsroman, numele eroului, nu foarte nobil, trăgându-ne către zona socialismului cazanier, de formație mai curând socială decât intelectuală. Avansând în ficțiune, personajul îți devine chiar simpatic, nefiind nicidecum un erou de serie realist-socialistă (comunistul pur și dur, stahanovistul cu inima bătând în ritmul Partidului). Nu Ilie Cazane-pere este însă ținta
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
ani, cu un gest decis tăind fumul de țigară al rememorării: "Aș vrea să evităm efuziunile sentimentale". După o vreme, ea simte însă nevoia de a reveni la figura mamei, la situația sa cumplită în acei ani de victorie a socialismului asupra întregului popor. Date cu un corp de literă mai mic, aceste adăugiri ulterioare înregistrării din iulie 1990 conturează portretul unei alte eroine feminine, fără prototip cultural sovietic, dar cu atât mai impresionantă: "Mama îmi aducea numai lucruri de care
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
visele lor în divagațiile teologilor din Evul Mediu ca și în cele ale socialiștilor. Himerele doar și-au schimbat numele, și tipurile de fanatism pe care le generează, distrugerile cu care ne amenință sînt aceleași ca și cele din trecut. Socialismul reprezintă o religie ai cărei apostoli sînt la fel de intoleranți ca și strămoșii lor. Doctrinele, limbajul, credințele, metodele de propagare sînt aproape identice"i. Aceste fraze reluau, de fapt, îngrijorări exprimate de autor încă din 1895, în Psihologia mulțimilor. Același sumbru
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
contingent al PCdR, care, după ocuparea Basarabiei de către armata sovietică, la indicațiile superiorilor săi pe filiera partidului, se stabilește în URSS. În 1941, capătă funcția de redactor al postului de radio Moscova în limba română. După ce se "repatriase" în "patria socialismului victorios", Cameleonea se "repatriază" a doua oară în România ocupată de sovietici, unde i se încredințează misiunea de-a supraveghea organizarea și consolidarea Agitpropului de la București. Astfel începe cariera celui ce avea să fie numit "dictatorul culturii române" "groparul culturii
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
Daniel Cristea-Enache Pentru mulți români, cunoașterea Europei începe la Nădlac. Mă refer la turiștii plecând pe cont propriu sau în grupuri organizate, nu la bieții fugari ce treceau înot Dunărea spre Iugoslavia, pe sub gloanțele grănicerilor, în anii socialismului biruitor. Cu toate că Ungaria, ca peisaj, nu are nimic spectaculos, șocul traversării ei este enorm pentru noi. E șocul descoperirii civilizației, în formele ei cele mai uzitate: drumuri bune, magazine pline, toalete curate, telefoane publice funcționale, poliție discretă și, în general
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
În acest context, chiar dacă nu au obținut statutul mult dorit de minoritate națională, romii s-au bucurat de o largă recunoaștere culturală, condiționată însă de fidelitatea față de partidul comuniștilor. În Cehoslovacia, imediat după război și în anii de instalare a „socialismului real”, s-a supralicitat pretinsa situație a lor de „victime ale capitalismului” și s-a pus în aplicare o politică „de calmă asimilare nerepresivă”, sub pretextul integrării lor în clasa muncitoare. Totodată, educarea și formarea lor s-a înscris în
Află cum au ajuns romii în România şi care e numărul lor by mircea_dutu, Prof. Univ. Dr. Mircea Duţu () [Corola-journal/Journalistic/70695_a_72020]
-
Ardeleanu este susținut și prin violent-expresiva metaforă-simbol "Dumnezeu nu e un imens papagal roșu (sau despre paradoxurile libertății)". Apropierile dintre N. Steinhardt și Dostoievski nu exclud diferențele esențiale, marcate de exeget. "Dacă cei doi scriitori se întâlnesc în idiosincraziile față de socialism, nu același lucru se poate spune în ce privește atitudinea lor față de catolicism. Aici spiritul ecumenic al lui N. Steinhardt se deosebește esențialmente de anticatolicismul pravoslavnicului Dostoievski."7 Exemplele la care recurge cercetătorul sunt relevante: botezul în închisoarea de la Jilava, experiența de la
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
pricina se ocupa de fenomenul cel mai important, în viziunea lui C. Stere, la sfîrșitul veacului al XIX-lea, de "venirea maselor" (l'avenement des masses, l'avenement de la démocratie), și, în legătură cu el, argumenta ideea că "religia viitorului" este chiar socialismul. Ca prim pas, "Visătorul" reliefa existența a "două curente ce caracterizează burghezimea modernă: pe de o parte, cinismul, nerușinarea, și pe de alta, misticismul". Și referitor la cel dintâi scria: "Cinicul de astăzi este un tip cu totul deosebit. Cea
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]