575,306 matches
-
inevitabil și în ultimul strat al libertății și particularității individului: în relația intimă a cuplului. Într-o lume sfâșiată de rutină și de imposibilitatea ieșirii din plictisul existenței, sentimentele își pierd culoarea și tonusul. Acționând asupra tuturor în același fel, societatea degradează pe fiecare în parte, iar povestirile pot fi în final capitolele unui mozaicat, dar unitar roman. La nivelul narativ, Gabriela Adameșteanu dozează progresiv tensiunea, conduce cu ușurință povestirile grație unui simț deosebit de fin al observației și al investigației acestei
Povestiri actuale despre o lume trecută by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14868_a_16193]
-
la prima parte a întrebării, faptul că inițiatorul proiectului și comanditarul moral este Asociația Foștilor Deținuți Politici, filiala București, iar purtătorul ei de cuvînt este dl Constantin Ticu Dumitrescu, unul dintre cei mai consecvenți luptători pentru restabilirea echilibrului moral în societatea românească postdecembristă, orice suspiciune că locul de amplasare ar deveni monopolul unor comportamente narcisiace și al unor interese meschine se spulberă de la prima strigare. Foștii deținuți politici, reprezentînd, în cea mai mare parte, acele categorii socio-umane care au consolidat România
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
anumită investiție cu o deturnare de fonduri din zonele defavorizate ale inepuizabilei noastre tranziții, adică de a socoti aceste sume în cantități de zahăr, de ulei, de pîine și de medicamente care nu mai ajung niciodată la nevoiașii cronici ai societății românești, atunci se naște încă o întrebare: aceea dacă nu cumva statuia lui Lenin a lăsat în zonă o moștenire mult mai grea decît ar da de înțeles doar soclul stingher și tricolorul lui provizioriu!? P.S. în Evenimentul zilei de
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
Determinismul materialist a devenit un fel de turn de fildeș, steril la ora asta; dar nici formalismul pur nu poate fi decît o disciplină auxiliară". Eseistul constată cu regret că la noi se manifestă, în privința religiei, o polarizare nocivă a societății. Postura "fixist-muzeală", "fundamentalistă" se confruntă cu negativismul cras, cu "furia destructivă" a seculariștilor care-și imaginează că sînt "progresiști": "În realitate, privind lucrurile istoric, ne dăm seama tot mai bine că fără tradiția biblică, iudeo-creștină, libertatea, progresul, democrația, economia de
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
contemporaneitate". Termenul de "eră post-creștină", care cunoaște o anume vogă, devine valabil doar dacă ținem seama de faptul că "post" nu înseamnă aici "ulterior", ci "descinzînd din", adică este un semnal al originarului. În pofida pragmatismului lor, a împrejurării că reprezintă societatea cea mai tehnologizată din lumea contemporană, cea mai industrializat-democratică, americanii formează una din colectivitățile cele mai religioase. Pluralismul religios confirmă, nu infirmă, cum s-ar părea, religiozitatea sa funciară. Tehnologia de vîrf se îmbină cu "o sete formidabilă pentru spiritual
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
dezbătut chestiunbea cu I. Negoițescu, care "era foarte chinuit de această problemă" ce i se părea "o adevărată rană deschisă" sau "un act de autocondamnare", oferă următoarea explicație: "Recunosc (...) că e ceva foarte serios. Evident, ține de imaginarul colectiv al societății. O lume care se vede dominată de prezențe externe, care nu are încredere în sine, care nu se gîndește prea mult la un viitor auto-construit real (adică nu virtual sau fantastic) pur și simplu n-are cum și de ce să
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
nu avem ce face". E drept că în Occident are mare trecere o relativitate sceptică (Derrida, Rorty etc.): "Numai că acolo, de sute și sute de ani, s-au constituit niște extrem de solide ziduri și fundamente etice, integrate binișor în societate, acceptate (da, chiar și prin negarea lor!). Iar atunci cînd vin niște gînditori antietici, societatea rezistă destul de pasabil. Ei bine, cînd - în schimb - o societate lipsită de astfel de metereze, cum ar fi cea românească, vede (sau, mai rău, chiar
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
Derrida, Rorty etc.): "Numai că acolo, de sute și sute de ani, s-au constituit niște extrem de solide ziduri și fundamente etice, integrate binișor în societate, acceptate (da, chiar și prin negarea lor!). Iar atunci cînd vin niște gînditori antietici, societatea rezistă destul de pasabil. Ei bine, cînd - în schimb - o societate lipsită de astfel de metereze, cum ar fi cea românească, vede (sau, mai rău, chiar adoptă) astfel de atitudini relativist-sceptice, apoi ea se pune pe sine în primejdie serioasă". Deosebit de
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
de ani, s-au constituit niște extrem de solide ziduri și fundamente etice, integrate binișor în societate, acceptate (da, chiar și prin negarea lor!). Iar atunci cînd vin niște gînditori antietici, societatea rezistă destul de pasabil. Ei bine, cînd - în schimb - o societate lipsită de astfel de metereze, cum ar fi cea românească, vede (sau, mai rău, chiar adoptă) astfel de atitudini relativist-sceptice, apoi ea se pune pe sine în primejdie serioasă". Deosebit de interesantă ni se înfățișează inserția lui Virgil Nemoianu în chestiunea
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
literare și culturale românești vor fi scrise abia de acum înainte, prezic eu, bazate pe descifrarea hermeneutică a încifrărilor religiosului în discursul estetic". Sau concluziv, degajînd conotația postideologică a ocultării religiei: În- tr-un cuvînt, am convingerea că marginalizarea religiosului în societatea românească (sau în orice altă societate) ar știrbi în mod grav, poate iremediabil, cîștigurile de libertate de după 1989. Opoziția față de religie ține mai totdeauna de sistemele tiranice, foarte, dar foarte rar de cele democratice". Vidul religios nu devine automat "rațional
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
scrise abia de acum înainte, prezic eu, bazate pe descifrarea hermeneutică a încifrărilor religiosului în discursul estetic". Sau concluziv, degajînd conotația postideologică a ocultării religiei: În- tr-un cuvînt, am convingerea că marginalizarea religiosului în societatea românească (sau în orice altă societate) ar știrbi în mod grav, poate iremediabil, cîștigurile de libertate de după 1989. Opoziția față de religie ține mai totdeauna de sistemele tiranice, foarte, dar foarte rar de cele democratice". Vidul religios nu devine automat "rațional", "democratic", "progresist" așa cum par a fi
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
aceea a imaginilor atemporale, și nicidecum aceea a gesturilor simple și a nenumăratelor evenimente pe care ni le oferă istoria mică. Prinși în această avalanșă a narcisismului magic și a mîntuirii în efigie, aproape că nu a existat componentă a societății românești care să nu se vrea reprezentată și să nu se viseze gravată în paradisul de bronz, de piatră, de oțel și, la rigoare, chiar de ciment. Organizații, comitete, fundații, asociații, parohii, prieteni, neamuri etc., dar, nota bene, majoritatea provenind
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
de balast. E drept că se și făceau lucruri trainice, din materiale durabile (pendula mea de la 1906 și deșteptătorul CFR au îngropat nu știu cîte ceasuri electronice, de pildă, iar fețele de masă din zestrea bunicii le folosesc și azi). Societatea de consum, cu ambalajele ei fățoase și reclame atrăgătoare, a schimbat noțiunea timpului: chiar și așa-zisele "bunuri de folosință îndelungată" sunt garantate maximum 5 ani și, odată stricate, nu prea mai merită să le repari. Lumea se mișcă mai
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
carton strictul necesar, își iau copiii, cîinele, cîte o plantă de apartament și pleacă fără să se uite în urmă. Cred că e bine așa. Singurul lucru cu care eu una nu mă pot împăca e ce se întîmplă în societatea românească de consum cu obiectul carte. Majoritatea volumelor cumpărate de mine începînd din anii '60 au deja paginile îngălbenite, friabile și tiparul pălit. Colecțiile "Romanului secoluluii XX", "Clasicii literaturii universale", "Meridiane" și BPT-urile, edițiile princeps din romanele lui Marin
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
Lenau-Eminescu vor avea grijă să nu cadă în păcatul detractorului Grama, care vedea în Lenau modelul rău, corupător al poetului român. De Lenau se va ocupa cu insistență ardeleanul Ilarie Chendi, într-o Schiță din literatura germană. Lenau, citită la Societatea de lectură ,,Petru Maior" din Budapesta în 14 octombrie 1896. Studiul are meritul de a face prima sinteză asupra ,,raporturilor lui Eminescu cu Lenau", așa cum fuseseră ele văzute de Raicu Ionescu-Rion (formulate pe urmele lui Gherea) cum că Eminescu a
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
de un secol și jumătate în urmă: Nu există în lumea civilizată o altă țară în care cineva să se ocupe de filosofie mai puțin decît în Statele Unite"), în cea de-a doua întrezărim mentalitatea totalitară a izolaționismului, a suspiciunii societății închise față de restul omenirii. Fondată mai întîi pe noțiunea de clasă, apoi pe cea etnică, ambele exclusiviste și agresive, ea ne-a deprins a califica drept "trădare de patrie" orice expatriere. Într-atît de persistent e încă un asemenea reziduu post-ideologic
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
Nemoianu, care precizează: Cred că în cazul meu se poate vorbi de o expatriere mai curînd decît de un exil, iar cuvîntul "profesional" o descrie mai corect decît cel "cultural"". Ceea ce subliniază această frază e situația de normalitate, într-o societate democratică, a stabilirii individului în orice punct al mapamondului, în temeiul unei motivații eventual decurgînd din necesitățile activității sale, fără ca de aici să se nască îndreptățirea acuzei de "antipatriotism". Naționalismul ce apare într-o atare judecată îngustă nu e decît
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
care au descoperit-o fie cît de puțin!". Acest fenomen se probează inclusiv la indivizii ce nutresc rezerve mergînd pînă la detestare față de "modul de viață american": "Pentru mine singura explicație cît de cît valabilă ar fi, să zicem, că societatea americană reprezintă un anume viitor și că nimeni nu vrea, de fapt, să se întoarcă în trecut, oricît de nostalgic ar fi". Așadar ar interveni un fel de instinct al viitorului pe care Lumea Nouă l-ar satisface. Dar motivația
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
se petrec lucrurile și în literatură. Marile, decisivele sisteme ale artei se văd puse sub semnul întrebării. Trăim (îl citez pe Gianni Vattimo, dar nu numai pe el) sub semnul unei "epistemologii debile"". Încă în celebrul său eseu din 1945, Societatea deschisă și adversarii săi, Karl Popper blama manipularea umanului de către marile sisteme ale abstractizării raționale, cu iz utopic, ale lui Platon, Hegel, Marx. O asemenea "incertitudine" poate fi calmată prin cooperare, prin mixtură, prin combinație. Prognoza d-lui V. Nemoianu
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
îngăduitoare ale mamei, cînd văd mame aruncîndu-și plozii nou-născuți în tomberoane, cînd văd (zilnic la t.v.) asemenea orori, mă gîndesc la Lombroso și la contestatele lui teorii despre criminalii înnăscuți, pe care i-ar da de gol trăsăturile feței. Societatea modernă aruncă vina, în astfel de cazuri, pe deficiențele de educație, în familie ori la școală, pe carențe emoționale ale unor copii abandonați ori maltratați de părinți. Dar dacă nu cultura, ci natura poartă răspunderea? Cum să împlînți de zeci
Politică și modă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14940_a_16265]
-
a fost, de altfel, perfect descrisă de către doamna Zoe Petre, într-un incendiar articol din �Ziua"). Să nu ne mirăm dacă alături de Petre Roman și ce va putea aduce din P.D. și - nu protestați, că știu ce spun! - chiar din societatea civilă, să-i găsim și pe liberalii lui Stolojan. Poate nu de la început și nu pe față, dar nici mult după ce titanul din Oltenița va începe să fluture steagul războiului anti-năstăsiot. Iar dacă acestora le adăugăm un redutabil Geoană, prevăd
Partidul numelor parfumate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14918_a_16243]
-
animatorul, directorul festivalului, și a fost începutul unei frumoase povești, care avea să dureze pînă în 1971 (cînd Vilar a murit, la 59 de ani). Mutațiile - economice, artistice, organizatorice - din istoria festivalului le-au reflectat, inevitabil, pe cele din istoria societății franceze, peste o jumătate de secol. Astăzi, Avignon funcționează ca un veritabil pol european al teatrului, care își propune, printre altele, să lanseze și să impună noi figuri de regizori și de dramaturgi. În fiecare an, festivalul co-produce cîteva spectacole
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
scîrbă morală" pe care i-o atribuia I. Negoițescu drept simțămînt dominant. O "scîrbă morală" generată inițial de mediul totalitar în raport cu care programarea belepocii bănățene nu avea decît rolul unui cochet subterfugiu și amplificată după decembrie '89 de degringolada unei societăți care nu și-a găsit drumul visat, macerată de turpitudinile îngemănate ale politicianismului și afacerismului. În aciditatea unei atari reacții găsim un alt vector al creației în cauză. Ceea ce, în circumstanțele cenzurii, nu putea trece de o "melancolie politică", devine
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
lui Sechelariu la adresa comunității aflate sub providențiala sa păstorire. Vreme de câteva ore, Bacăul s-a metamorfozat într-un oraș de milogi, fericiți să se înfrupte din cârnații și berile oferite de stăpânul orașului. Niciodată în ultimii doisprezece ani feudalizarea societății românești nu s-a developat mai șocant. Dacă, de bine-de rău, la vârf politicienii s-au obișnuit cu critica, în provincie riști cotonogeala de îndată ce scrii lucruri neplăcute urechii delicate a noii ciocoimi. La București, Ioan Mircea Pașcu a fost obligat
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
Rodica Zafiu Analiza lingvistică poate încerca o descriere obiectivă a unui cîmp lexical, încercînd să-și păstreze obiectivitatea, fără a se lăsa prea ușor tentată să confirme un clișeu al dezbaterilor publice actuale: înrădăcinarea corupției în societatea și în mentalitatea românească. Nu se poate însă nega faptul că lexicul românesc din domeniului ofertei "suplimentare" și nefixate de o lege propriu-zisă este bogat, variat și nuanțat. Termeni mai vechi și mai noi marchează anumite diferențe semantice: între oferta
Șpaga by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14979_a_16304]