306 matches
-
antinomiilor, Immanuel Kant fixează într-o frază esența acestui fenomen care afectează rațiunea: Dacă folosim rațiunea noastră nu numai la aplicarea principiilor intelectului la obiecte ale experienței și dacă îndrăznim să extindem aceste principii dincolo de limitele experienței, atunci răsar judecăți sofistice, care nici nu speră confirmare în experiență, nici nu au a se teme de contrazicere, și fiecare dintre ele nu numai că este în sine fără contradicție, ci găsește chiar în natura rațiunii condițiile necesității ei, numai că, din nefericire
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
-se astfel că primul dascăl ,,dimineața să tălmăcească 2 cărți” (logica împreună cu astronomia sau fizica cu psihologia, ori retorica cu metafizica), iar după-amiaza, elevii cărora li s-a predat logica să fie deprinși cu scheme silogistice și ,,încercări dialectice și sofistice”, iar elevii care au studiat dimineața retorica, după-amiază ,,să le dea paradigme retorice”, iar cei ,,ce se îndeletnicesc cu lucrările filosofice” să fie puși să rezolve exerciții, să facă repetiții și dictări, să converseze și să dezlege antiteze. Cel de-
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
la egalitatea în drepturi a oamenilor pe care natura nu i-a făcut la fel de inteligenți, la fel de harnici, la fel de întreprinzători (p. 177), suveranul se arată reticent și față de felul său insolit de a dezvălui treptat adevărul prin interogații surprinzătoare, metodă asimilată sofisticii : Le întorci pe toate cu fundul în sus, ca să-ți iasă ție demonstrația. Nu te-am chemat aici ca să născocești tot felul de probleme și apoi să le dărâmi în felul sofiștilor (p. 178). Dionis cel Bătrân se teme de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
excesului pe care-l dezvoltă bășcălia aparține operei lui Caragiale, stă în „simț enorm și văz monstruos”. Bășcălia reprezintă o deformare cu o totul particulară, care nu ține de simpla exagerare ca în cazul hiperbolei utilizate excesiv, ci adoptă „mobilitatea sofisticii” anulând orice predicație, atât pe cea care validează cât și pe aceea care invalidează. Bășcălia dereglează astfel această raportare prin contrast, ea transcrie doar o logică a excesului pe care o H.-R. Patapievici o identifică prin două caracteristici fundamentale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
făcea loc și așa numitului „amor grec”, despre care Montaigne spune : (Ess., I, cap. XXVIII). Caracterul ambiguu al prieteniei la Greci apare ca de la sine înțeles în dialogul lui Platon, Lysis sau despre prietenie. Dialogul acesta e plin de arguții sofistice aduse pe de departe pentru a stabili teze practic contestabile, dar filozofic fecunde, în mod obișnuit atribuite lui Socrate de către Platon, cum este cea că prietenia (philia, aproape identică la el cu eros) ar fi năzuința unilaterală a neîmplinitului către
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
identitatea interlocutorului lui Socrate, care, atunci când este un sofist, provoacă o atitudine polemică vehementă, chiar cu anumite inconsecvențe. Cu metafora Patului, Platon creează o ierarhie a celor trei ipostaze: nivelul realului divin, nivelul realului uman și cel imitativ−artistic (sau sofistic) sau al i-realului imaginii, al non−existentului (240a-b). Or, fiind de acord cu observațiile lui Laurent Lavaud (50), înțeleg această scară descendentă nu ca pe o schimbare în primul rând de ordin calitativ, ci cantitativ. Platon nu vorbește despre
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
se schimbă radical: imaginea copiază o realitate în funcție de ceea ce trebuie să perceapă privitorul; este chiar asemănarea cu realitatea, în timp ce aparența asemănării cu realitatea este în sine iluzorie, magică (precum sofistica) și înșelătoare. Apariția terțului exclus, opinia (sau non-existentul - în raționamentul sofistic), primejdioasă, ajunge să fie teoretizată și acceptată în Sofistul de către Platon însuși. Dacă arta discursului sofistic amenință dreapta opinie a cetățeanului, arta lui Homer, în schimb, pentru că menține unitatea întregului, a imaginarului politic grec așa cum îl propune chiar viziunea lui
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu realitatea, în timp ce aparența asemănării cu realitatea este în sine iluzorie, magică (precum sofistica) și înșelătoare. Apariția terțului exclus, opinia (sau non-existentul - în raționamentul sofistic), primejdioasă, ajunge să fie teoretizată și acceptată în Sofistul de către Platon însuși. Dacă arta discursului sofistic amenință dreapta opinie a cetățeanului, arta lui Homer, în schimb, pentru că menține unitatea întregului, a imaginarului politic grec așa cum îl propune chiar viziunea lui Platon, e admisă printre bunurile cetății (ceea ce nu se întâmplă în Politeía). Imitația savantă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
simulacru. Aș nuanța înțelegerea imaginii−iluzie, a simulacrului - i-realul, non−existentul −, nu ca pe un instrument de devalorizare a mímēsis-ului însuși sau a imaginii în sine, ci ca pe o subliniere a "paricidului lui Parmenide", impus lui Platon de sofistică: Un-ul parmenidian nu poate fi susținut decât prin unitatea dintre idee (a divinului) și existent, copie necesară și suficientă a sa (împotriva atitudinii filosofului de desconsiderare a copiei, în general). Am integrat diferit cele două discuții pe care Platon
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
concept vid sau negativ, după cum îl consideră Gilbert Dagron 49 (ale cărui interpretări se concentrează asupra simbolisticii instituționale și ritualice, rămânând departe de conținutul spiritual al practicii puterii). Nu se mai poate vorbi aici de o retorică abilă, de tip sofistic, și nici de o disjuncție definitivă între normele ideale și spațiul social, ci, dimpotrivă, de un model de mediație, inseparabil de traseul cuvântului divin în împlinirea istorică a Parusiei (Mondzain 26), o soluție, în dezbaterea doctrinară a iconoclasmului, de conciliere
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
picturii. Odobescu trebuie să fi lucrat, în adevărat savant, cu fișe, strângând într-un pachet de pe drumul ocupațiilor lui tot ce avea vreun raport cât de superficial cu vorba "vînătoare", și tot umorul stă în punerea în pagină, prin asociații sofistice, a lucruri atât de disparate. Tehnica lui Odobescu constă în continua deplasare, și, spre deosebire de Lessing, în ruperea sistematică a oricărui sistem. Ca exercițiu de sudură, scriitorul merge până acolo încît introduce, ca din nebăgare de seamă, pasagii traduse din texte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a constata că eminescianul Vlahuță nu-i decât un detractor deghizat al operei lui Eminescu. Toți cei umbriți de gloria poetului Luceafărului primiră cu satisfacție observația că opera aceluia era o modă periculoasă pentru tinerime, putând duce la sinucidere (concluzie sofistică pe nimic întemeiată): Când am înțeles c-aceasta e o modă care soarbe Seva tinereții noastre, am zis gândurilor oarbe, Ce-și roteau peste morminte zborul lor de lilieci, Să s-abată lăsând morții în odihna lor de veci. Poeziile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
că adevărata "viață romînească" e numai în revista ieșană), în măsura ralierii devin specifici. Spiritul critic în cultura românească e o aplicare a teoriei specificului, cu observări juste și atitudini de partizan. Dar cartea rămâne o admirabilă demonstrație de volubilitate sofistică și de beție de idei. Ea încîntă intelectul și-l invită la gândire și e o adevărată dramă ideologică, o capodoperă în felul ei, care a avut o înrîurire covârșitoare mai ales în socioligie. De la Ibrăileanu încoace o mulțime de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să mă gîndesc". Filozoful își intitulează, cu secretă maliție, un volum cu termenul nautic Roza vânturilor, înțelege "în bătaia tuturor curentelor", și privește mefistofelic discordia dintre semiții și antisemiții de sub aripa sa, care îl cred deopotrivă de al lor, neînțelegînd sofistica subțire a acestui brăilean. Ecoul acestei doctrine a fost mare printre literați. Mircea Eliade în Soliloquii, căci nu-și permite studiul, nu se teme de contradicție și se satisface cu experiența creșterii sale interioare. Toate aventurile îi sunt îngăduite și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care îl iubește e acest "ținut". Eroul se întoarce la familia sa evreiască din Brăila, pe care o evocă în decesele, riturile și psalmodiile sale cu demnitatea bătrână a unui Ronetti Roman. Într-o dispută cu Nae Ionescu, a cărui sofistică n-a înțeles-o (Cum am devenit huligan), Mihail Sebastian se dovedește un polemist de vervă rece, excesiv obsecvios, cu o mască atât de impenetrabil zâmbitoare, încît aprobarea și dezaprobarea atârnă de o clipire din ochi (1907-1945). C. FÎNTÎNERU, MIRCEA
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mișcarea moldoveană, în vreme ce muntenii au mai mult simț politic. Cu toate că unele observări sunt interesante și juste global, documentația cărții e insuficientă și abuziv interpretată. Cu astfel de metodă se poate susține orice. Dar cartea rămâne o admirabilă demonstrație de volubilitate sofistică și de beție de idei. Ea încîntă intelectul și-l stârnește la gândire și e o adevărată dramă ideologică, o capodoperă în felul ei, care a avut o înrîurire covârșitoare mai ales în sociologie. De la Ibrăileanu încoace, o mulțime de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nicăieri până acum, decât citate luându-se din el, ne îndeamnă să ne călcăm pe inimă și să-l încredințăm publicului mai larg, cu speranța declarată că-l vor rediscuta și medicii specialiști. în privința nepotrivirilor de ordin general, reieșind din sofistica argumentării, ne propunem să spunem, și noi, câteva cuvinte. Nu putea, de pildă, medicul curant al poetului să afirme că pacientul său rescria poezii mai vechi, atâta vreme cât nu-i cunoștea opera publicată, nici că scrie „articole de jurnal” în spitalul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
al pietricelei care a creat un mic erizipel ce s-a vindecat apoi repede. Dacă, să punem, pacientul și-ar fi pierdut vreun dinte în spital și acest incident ar fi fost raportat posterității? Procedeul ca atare ține ori de sofistica discursului (nu este scoasă din amintirea colectivă piatra despre care vorbește tradiția dar se reduce la dimensiuni minuscule) ori de amestecul amintirilor în mintea doctorului Vineș: la peste 40 de ani de la evenimentul fatal el vrea să scoată din discuție
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
dovedit pentru prima oară talentul real de ziarist, așa cum menționează același Nicolae Iorga amintindu-și, în 1922, că la Drepturile omului se afla „în rândul întâi un ziarist de foarte mare talent care, lipsit de logica adeseori silită, de admirabila sofistică a lui Panu ca și de ușurătatea reprezintanților zilnici ai intereselor de partid, a știut totuși să-și croiască un drum propriu, fiind interesant în orice amintire și orice polemică a sa...“ După încheierea acestei prime serii a Drepturilor omului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
poetului, dar privirea rămâne permanent ațintită asupra operei eminesciene. Sunt studiate cum nu se poate mai minuțios arta imaginii și mai cu seamă arta cuvântului, mergând până la fonetism, căruia i se atribuie valențe simbolice. Imaginarul eminescian - teoretizează C., fără evitarea sofisticii - exclude structural pesimismul, prin „dinamica” lui, prin direcția „axei imaginilor”. Această „axă” ar fi mereu ascensională, „chiar și în cele mai sumbre contexte”. Aserțiunea este doar parțial validată de texte. În ceea ce privește fonetismul, în tentativa de a-i atribui funcții semantice
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
doar la intersecția obiectului cu ficțiunea, a realului cu imaginarul, a spațiului ferm cu proiecția utopică. Între sculptură și fotografie, în acest interval atît de ferm polarizat, el nu face doar o echilibristică riscantă și spectaculoasă, un fel de sistematizare sofistică a unei indecizii schizoide, ci și un enorm efort de conciliere interioară a unor limbaje care, printr-un exces de autonomie, tind să fragmenteze, după scheme minore, însăși realitatea. Sculptura și fotografia lui Peter Jacobi reprezintă, în sisteme de codificare
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
se spunea că a fost sofist. Dom’le, Nae Ionescu a fost o mare inteligență. Sofist!? Și ce dacă era sofist? Toate articolele lui Nae - le-am cam citit pe toate, poate că în unele se vede o anumită metodă sofistică de a aduce anumite argumente în anumite cauze - odată scoase din contextul imediat și puse într-o perspectivă mai generală se dovedesc a nu fi sofisme. Paul Zarifopol avea o foarte mare înțelegere pentru fenomene sufletești și intelectuale care îi
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
intelectual rafinat, complex și complexat, supus și deci învins de diferite "constructe" exegetice: refulare, defulare, mascare, sublimare și câte altele. Sau, dimpotrivă, este revendicat și atras în jos, biologic, de frenezii și aberații venerice. Luciditate și orgie. Fie că deviază sofistic în freudism, fie că se degradează în sexolatrie, Don Juan se marginalizează și se diminuează. Că și Faust, Don Juan este centrifug și entropic. Ambele personaje se deplasează spre extreme: Faust spre supratehnică și consumism, Don Juan spre un ciudat
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
1957; vol. II: Analitica primă, traducere și studiu introductiv de Mircea Florian, Editura Științifică, București. 1958; (reeditate la IRI, 1997), vol. III: Analitica secundă, traducere, studiu introductiv și note de Mircea Florian, Editura Științifică, București, 1961; vol. IV: Topica, Respingerile sofistice, traducere, studiu introductiv și note la “Topica”, traducere și note la “Respingerile sofistice” de Mircea Florian, notiță introductivă la “Respingerile sofistice” de Dan Bădărău, Editura Științifică, București, 1963 Aristotel, Fizica, traducere și note de N. I. Barbu, studiu introductiv, note, indice
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
Științifică, București. 1958; (reeditate la IRI, 1997), vol. III: Analitica secundă, traducere, studiu introductiv și note de Mircea Florian, Editura Științifică, București, 1961; vol. IV: Topica, Respingerile sofistice, traducere, studiu introductiv și note la “Topica”, traducere și note la “Respingerile sofistice” de Mircea Florian, notiță introductivă la “Respingerile sofistice” de Dan Bădărău, Editura Științifică, București, 1963 Aristotel, Fizica, traducere și note de N. I. Barbu, studiu introductiv, note, indice tematic și terminologic de Pavel Apostol; studiu analitic și note de Al. Posescu
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]