334 matches
-
oferise, ca de obicei, s-o lase lângă liceul Rehavia, i se alătură. Gad Eitan se strecură prin Întuneric spre străduța pe care Își parcase mașina. Iar Fima, Înfășurat În palton, cu gulerul ridicat, cu un fel de șepcuță roasă, soioasă pe cap, așteptă vreo zece minute În stația de autobuz pustie, sperând Într-o minune. Simțea nevoia să se Îndrepte spre casa lui Țvi și a Șulei Kropotkin, În josul străzii Gaza, să accepte coniacul Napoleon pe care i-l promisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
grijă de mine. Oferta mi-a displăcut profund așa că i-am pedepsit pe Lynn și pe tata făcându-i ca în perioada adolescenței mele să trăiască un coșmar. Nu bușind mașinile altora sau cumpărând droguri de la bărbați îmbrăcați în parpalace soioase. De pe atunci eram prea convențională ca să fac asta. Am încetat pur și simplu să mai vorbesc cu ei, așa că nu știau dacă sunt gravidă sau fur casetofoane din mașini. De fapt, când eram plecată până târziu, eram de obicei acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
lui Lince Rivarola, care a fost lovit cu un scaun chiar când scotea al doilea as de pică din dispozitivul special pe care Îl ținea În mânecă. Pentru a completa istorioara, a scos dintr-o cutie niște cărți de joc soioase, l-a pus pe Molinari să le amestece și i-a cerut să le Înșire pe masă, cu fața În jos. Apoi i-a zis: — Dragă prietene, tu, care ești vrăjitor, Îi vei da bietului bătrân de lângă tine un patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cotorul crăpat. Cercetă paginile uzate: conțineau liste de tipografii. O legătură, probabil Întîmplătoare: victima Susan Lefferts era născută În San Berdoo. Ochii lui Bud fotografiau: clic-clic-clic. Baia și bucătăria erau imaculate. În comodă cămăși Îngrijit Împăturite. Covorul curat, puțin cam soios pe la colțuri. Un ultim clic mental: cotețul fusese cercetat, curățat și aranjat, probabil de un profesionist. Cercetă șifonierul: haine și pantaloni care stăteau să cadă de pe umerașe. Cathcart avea o garderobă elegantă - fie cineva Îi probase hainele, fie ăsta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
e de priceput În mînuirea cifrelor, iar Davey Goldman, aflat la mititica Împreună cu șeful lui, Îl plimbă pe Mickey Cohen jr. prin curtea de la McNeil Island. Abe Teitlebaum, gorila lui Cohen, deține un magazin de delicatese În care vinde sandvișuri soioase, numite după comicii din Borscht Belt, iar Lee Vachss, domnul „Piolet În Ureche“, vinde medicamente brevetate. Mizantropul nostru preferat din suita lui Mickey, Johnny Stompanato (zis uneori și „Oscar“, pentru că e dotat de la Mama Natură cu un organ cît statueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
câteva țigări turtite pe care le răspândește pe masă uitându-se la ele atent și nedumerit. Apoi avu o sclipire, își afundă mâna în buzunarul de la spate și aruncă pe masă un ghemotoc de bancnote de toate felurile, împăturite și soioase. „Avem bani“, rânji. „Bani să facem tot ce vrem cu ei. Chiar și să plătim femei.“ Continua să rânjească de parcă ar fi spus o glumă bună, dar ceilalți îl priveau cu nedumerire. Răsufla greu, dar avea o privire vioaie. „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prostește vizele la Delhi, să ne mai bucurăm de câteva săptămâni de hălăduială prin peisajul exotic al Indiei. Ei bine, nimic nu retează mai drastic ideile romantice decât dizenteria amibică. Am rezistat timp de o săptămână Într-un motel indian soios, dar l-am implorat pe Alex să nu mă lase nici moartă În infernul acela. Patru zile mai târziu aterizam În Newark, iar Îngrijorata mea mamă m-a Întins pe bancheta din spate a mașinii și a bombănit tot drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ceva ascuțit și rece: câțiva mici țurțuri erau prinși Încă de ea. În perfectă concordanță cu posesoarea hainei Am scos capacul de pe cafeaua călduță și am aranjat cu grijă grămada grețoasă de slănină și plăcinta cu brânză pe o farfurie soioasă. Am intrat În vârful picioarelor și am așezat totul pe colțul biroului, așa fel Încât să nu o deranjeze. Ea scria concentrată ceva pe o hârtie Dempsey and Carroll cu antet și mi s‑a adresat cu voce atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de fiecare dată cînd venea, Îi arăta cîte un obiect nou: o ceașcă spartă, o cutie din email ciobită, o pernă din catifea roasă. Ea nu se putea abține să nu se gîndească la gurile care atinseseră porțelanul, la mîinile soioase și la capetele transpirate care frecaseră catifeaua pînă la țesătură. Chiar și casa domnului Mundy Îi dădea fiori: era casa unui bătrîn, cu camere mici În care erau Înghesuite mobile Întunecate și masive, cu pereți năpădiți de tablouri. Pe polița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de trei ori, ea Își săltă capul și privi Îngrijorată În jur. Și, În acest timp, Își aminti de alte dăți, cu mulți ani În urmă, cînd el era În armată. Erau nevoiți să se Întîlnească În camere de hotel - soioase, dar mizeria nu conta. Era important că sînt Împreună. Că-și Împing trupurile unul În celălalt, În pielea, mușchii și respirația celuilalt. Asta Însemna cu adevărat să simți că explodezi de dorul cuiva. Nu așa. Pe vremea aceea nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se Întinse din nou. Se uită la ceas, apoi aruncă o privire În jur, căutînd să facă un anume lucru, dorind să se țină trează și să nu se mai gîndească la așteptare. Găsi un pachet de cărți de joc soioase, le luă și le amestecă o dată. Cărțile erau pentru oamenii de serviciu și aveau poze cu fete trăznet pe ele. În decursul anilor, cei de la ambulanță le desenaseră fetelor bărbi, mustăți, ochelari și dinți lipsă. Strigă la Hughes, un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care, după ce declanșase totul, după ce-i stîrnise pe cei de la masă, stătea acum sprijinit de scaun, cu mîinile la ceafă și se uita Încîntat. Uniforma, se gîndi Duncan, i se potrivea la fel de rău ca celorlalți; cenușiul hainei, cu steaua roșie soioasă, Îi sleia culoarea din obraji; gulerul cămășii era negru de murdar ce era, și, cu toate astea, reușea să arate Încă frumos - suplu, să zicem, cînd toți ceilalți arătau jigărîți și malnutriți. Era la Wormwood Scrubs de trei luni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu cărbune... Tati, ea este prietena mea, domnișoara Helen Giniver. Nu da mîna cu ea! Și-așa crede că sîntem o familie de vagabonzi. Domnul Standing zîmbea. Era Îmbrăcat Într-un costum albastru de cazangiu, murdar, cu panglici de medalie soioase pe piept. Își scosese o șapcă mototolită și-și aranja părul pe care Julia i-l răvășise. — Mă bucur să vă cunosc, domnișoară Giniver, zise el. Mi-e teamă că Julia are dreptate În ce privește mîna mea. V-ați uitat pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ce ar fi s-o umple cu apă fierbinte și să scape de durerea din coapse. Dar baia era ciudată și luxoasă, cu un covor gros de culoarea laptelui și faianța avea o aparență sidefie. Îi dădea senzația că este soioasă; se gîndi la manevrele pe care ar trebui să le facă pentru a nu lăsa urme sau pete. Brusc, se cutremură epuizată; Închise capacul toaletei și se așeză pe el cu coatele pe genunchi și fața În mîini. Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din jur și În cele din urmă căzu la pieptul lui Crawford, cu gura Întredeschisă și ochii Încețoșați. Îi crescuse părul ca o blăniță neagră și pufoasă, Însă cicatricele Îi erau Încă vizibile, ca niște tentative eșuate de autotrepanație. Vesta soioasă Îi era pătată cu sîngele care-i cursese din nas și-i desenase conturul sînilor ce se bălăngăneau ca niște capete zăbăuce. Sub ochii noștri, s-a prăbușit pe podea, a vomitat În grămezile de petale și s-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Tîmpa", Bufetierul, ca să ne unească două mese, goni cu brutalitate un bătrân, care după cât se părea stătea și el acolo degeaba și nu consuma nimic. Arăta tare nefericit și părăsit, venise și el să vadă oameni. Palton jerpelit, o pălărie soioasă și în loc de fular un fel de zdreanță. Gândul mă duse la tatăl lui Bacaloglu, și îi spusei lui Vintilă, în timp ce bufetierul pusese pe masă sticle de vin negru și pahare: "Așa arăta... ? Dar el nu înțelese cine anume, uitase ce-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se descarcă după tejghea. Eram croit din alt aluat decât țăranii de la piață (unghiile lor negre și boante mă înspăimântau) și nu împărțeam nici vocabularul, nici aceleași gusturi vestimentare cu vânzătorul din colț de la „Aprozar“, al cărui halat imens și soios, din care săreau șoareci, mi-a bântuit toată copilăria și-o parte din adolescență, până când posesorul lui (și-al unei ciroze galopante) s-a hotărât într-o bună zi să dispară simultan din cartier, din creierul meu și de pe lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe viață și pe sistem. Făceam Turul Franței la cârciumi: începeam cu „Doina“, cu scările de la budă în pantă, pe care te prăbușeai ca un avion în picaj. Ne mutam apoi pe Dorobanți, la „Varșovia“ (unde te întâmpinau cele mai soioase fețe de masă) și „Primăvara“ (nu găseai niciodată bere acolo, doar votcă „Săniuța“). Apoi, până la Hotel Dorobanți, pedalai doi kilometri de pomană, spre Dacia și Eminescu. Acolo, la intersecția Marilor Clasici, te pomeneai iar cu-o grămadă de birturi sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de paltoane. Seara îl găseam tot acolo. Oamenii așteptau răbdători, își aduseseră scaune și tabureți, unii mai inventivi stăteau pe câte-o cărămidă. Citeau Scânteia“ sau jucau table. Noaptea făceau cu schimbul, păzind plasele înșirate pe trotuar. Femeile tricotau, cuminți, soioase, cu părul pe picioare ca zațul de cafea. Adunătura asta de brute și nefericiți se numea coadă și-avea un farmec crud și grosolan, ca mustața vânzătoarei. La școală trebuia să mă îndrăgostesc de tovarășul Nicolae Ceaușescu. Insista directoarea, insistau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe listă era Paul. Credea că scăpase de mine (poate într-un fel o și făcuse, încetând să-mi mai vorbească), dar Lepidopteros îl urmărea mai ceva ca pe-un deținut ieșit în societate. Îl reabilitasem. Intram în apartamentul lui soios din Balta Albă, fără să mă mișc din fotoliu. Parcă și vedeam casa în care nu mă invitase niciodată, cu trei camere în linie, dintre care una biblioteca; cutiuță de intelectual din părinți intelectuali, grijuliu cu banii, draperiile și cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îmbrăcați în parpalace până sub călcâie, se-apucă să facă experimente pe oamenii dintr-un oraș, scoțându-le memoria din creier și injectându-le alte isprăvi în loc, luate de la vecini. Seara erai un sărăntoc, cu nevastă-ta înjurând în bucătăria soioasă a garsonierei, iar a doua zi te trezeai în frac, la o masă cu lumănări și veselă de-argint, în ditamai conacul. Bineînțeles că nevasta îți vorbea frumos, numai unt și miere. Habar n-aveai că ți se umblase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
verde tonic, și te înfășurau în prosoape. După ce terminau cu prosoapele, se-apucau să-ți umble la gene cu furculițele alea mici cu păr: le băgau și le scoteau din niște tuburi subțiri, lunguiețe, umplute c-un fel de cremă soioasă de ghete. Mai schimbau o vorbă, mai învârteau bidineaua aia micuță prin eprubetă. După o oră, puteai să joci în Winnetou. Și dacă, prin absurd, ți se strica o piesă la bicicletă, puteai deja să-ți duci tărăboanța direct în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
descurcau mai bine, păreau niște duri cu pretenții de sportsmeni și intelectuali, antrenați să seducă și să părăsească. O sfârșeau cu toții prost, cu focuri de revolver, citate din Hegel și batista înmuiată-n lacrimi. Genul ăsta de literatură caldă și soioasă nu era pe gustul meu: am pus repede cărțile pe raft, fără să le deschid, în spatele Hortensiei și-al lui Camil. Deosebirile nu se-opreau aici. Maria citea Eco și Dan Brown, eu Gibson și Rudy Rucker. Aptitudinile mele polițienești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bretone revărsându-se peste clădiri austere și nume sobre de străzi: Brezoianu, Justiției, Schitu Măgureanu. Mirosea a istorie cu vanilie și caramel. Toate scenariile prin care pluteam, toate intersecțiile posibile de gânduri, corpuri și clădiri se însuflețeau în adâncimea Bucureștiului, soioasă și vie. Oriunde am fi ieșit, pe strada Edgar Quinet sau în balcoanele hipotalamusului, la piața Matache sau în subsolurile lobului frontal, traseele memoriei se întorceau în blocul nostru din Dorobanți, etajul întâi, apartamentul trei. Urcam și coboram în permanență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ora nouă, aproape beat. Deși prințul nu era prea receptiv în ultima vreme, îi sărise totuși în ochi faptul că, de când generalul Ivolghin se mutase de la ei, deci de trei zile, Lebedev începuse să se comporte foarte rău. Subit, devenise soios și pătat, cravata îi ședea strâmb, gulerul redingotei era rupt. Acasă făcea chiar tărăboi, de se auzea din celălalt capăt al curții; Vera venise odată plânsă și îi povestise. De îndată ce-și făcu acum apariția, începu să vorbească foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]