338 matches
-
l-am certat. Tuberculosul a vrut să-mi explice că în pat se simțea la fel de rău, dar se opri, ducându-și mâna la pieptul scobit ca să oprească o criză de tuse. Când se liniști, scoase din buzunarul halatului o broșură soioasă, cu horoscoape și, după ce-și fixă ochelarii pe nas, căută o pagină unde scria că luna grăbea procesul bolilor incurabile; deci, bolnavii trebuiau să fie deosebit de atenți, să nu întrerupă cumva tratamentul care le era indicat, ca să nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
jumătate ba) fiecare copăcel. Fiecare bordură. Fiecare pietricică. Fiecare tulpină de brusture înghețat ce i se ivea înainte. Pe pajiști, supraviețuiseră mustăți de ierburi scrumite. Preschimbate în țurțuri. Pe care aceiași Gogo trebuiau să le pieptene (cu niște piepteni îmbătrîniți, soioși, fără dinți). În așa fel, încît, 279 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Și-au tras pe ei pijamalele de scandaluri, două croite din doc, mai puțin țipătoare, ciordite de la magazie de Suveran. Singurele două halate necărămizii, care, după părerea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aminte că atunci când l-am cunoscut eu pe tatăl tău, ei doi erau deja separați! Așa că nu mă face pe mine să semăn cu regina cea rea! Jake a tăcut câteva secunde, fixând podeaua și mutându-se de pe un adidas soios pe un altul. Într-un final, după ce Fiona îl mai înțepase cu vreo câteva „deci?“, puștiul i-a răspuns: — Da, dar dacă n-ai fi fost tu să le stai în cale, mama și tata s-ar fi împăcat. Fiona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ăia care se vopsesc. — Nu te lega de mama. Dacă-i bună pentru ea, e bună și pentru tine. — Reggie Smith, ai limba cea mai spurcată din toată școala. — Iar tu ai chiloții cei mai curați. ...omul cel mare și soios cu sula de-un cot și artist pe deasupra, trăia cu tipe boeme pe-un țărm de mare deci era foarte priceput la alea-alea acolo în pat cu ea și mormăia așa că ea a spus De ce nu n-ai de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
slujbă... Mâhnirea m-a cuprins din pricina păcătoșilor, care părăsesc legea Ta Psalmul 18 Autobuzul opri scârțâind scurt, după care trânti o bufnitură venită de undeva, din spate, terminată Într-un sâsâit prelung. Cele câteva raze ale dimineții, strecurate printre perdeluțele soioase, se oglindeau În particulele minuscule de praf sclipitor din interiorul mașinii. Stația se afla chiar În fața spitalului, așa că bătrânul se trezi dintr-o dată Înaintea impozantei clădiri cu foarte multe ferestre. Salută cu o Înclinare a capului portarul care moțăia În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aer prietenesc și răspund cu promptitudine la salutul meu, În așteptarea, probabil, a unui câștig cât de mic. Dintre ei (cinci la număr), Îl simpatizam pe Filozof, cum i se spunea. Pletos, cu barba Încâlcită și hainele din cale-afară de soioase și de jerpelite, Filozoful, mut din naștere, mă salută Întotdeauna cu degetele fluturate ca o batistă, Într-un fel foarte delicat. Ridică apoi mâna și, cu arătătorul Înțepenit, Îmi face un semn ciudat, desenând ceva În aer și scuturând greoi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fi existat. Nu trebuia să afle nimeni. Cu jurăminte și blesteme ( Libelula se pricepea la plăsmuiri de cuvinte dintre cele mai terifiante) am pecetluit taina noastră. Astăzi, Însă, nu știu de ce... Cineva se izbi de umărul meu. Era un moșneag soios, mirosind a acru și bine hrănit cu alcool. Trecu În derivă, Înjurând chelnerița de la bar cu o voce pițigăiată („Împusita dracu, cu mă-ta-n brațe, lepra dracu...”). Lola Jo mă privea insistent. Avea un aer obosit, puțin debusolat. Am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din jur și În cele din urmă căzu la pieptul lui Crawford, cu gura Întredeschisă și ochii Încețoșați. Îi crescuse părul ca o blăniță neagră și pufoasă, Însă cicatricele Îi erau Încă vizibile, ca niște tentative eșuate de autotrepanație. Vesta soioasă Îi era pătată cu sîngele care-i cursese din nas și-i desenase conturul sînilor ce se bălăngăneau ca niște capete zăbăuce. Sub ochii noștri, s-a prăbușit pe podea, a vomitat În grămezile de petale și s-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dardăr cu Oacă, Piele și Bozoncea. Lumina soarelui se șterse. Se făcu frig. Tăinuitorul adăposti iepele și în curând începu să picure. Paraschiv auzi zgomotul mărunt al ploii și-i fu urât. Lângă el, hoții râdeau, trântind în paie cărțile soioase. - Șapte ochi în plapumă! - Fante! -Rigă! - Uite spațiul, ha, ha, ha, turcaleților... Banii aveau un clinchet limpede și treceau din mână în mână. Sub ei se auzea ronțăitul mărunt al cailor. Ucenicului iar i se făcu somn... Timpul se înăsprise
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de pământ. Pereții erau acoperiți cu preșuri, toate furate de mâna Stăpânului. Pe patul lat, ibovnica așternuse velințe scumpe și moi. În fiecare colț ardea câte o lampă albastră de porțelan, tivită cu nichel pe margini. Lăutarii își scoseseră pălăriile soioase și se așezaseră într-un colț. Bozoncea a destupat sticlele aduse și s-au așezat la masă. Țiganca gătise doi curcani la tavă. Oacă îi împărțise cu mâna lui dibace. Ucenicul, tot cu ochii pe Didina. Femeia așeza farfuriile, sorbea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
toată viața! - Îți zice oasele bodaproste... Auzeau chiotele vântului de afară. Pe geamuri se împleteau florile frigului. - Mă, ce fel de hoț oi fi tu? se mira Oacă. - Hoț pârât, să n-am spor! râdea Nicu-Piele. Și mai răsuceau foițele soioase: - Trei ochi! - Șapte ochi! scuipa Florea. - Doi pe-o coastă! Se înfierbîntau trosnitorii: -Damă! - Bărbosul! Afară se așterneau nămeții. Câteodată se mai certau. Oacă începea garagața: - Mă, gloabă bătrână, tu cu Treanță ești rușinea hoților! El tăcea. Așternea cărțile pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se vânzoleau a joacă. Cățelele o luau înainte și dulăii după ele, tîrîndu-și limbile prin praf. O apucau spre șina Constanței, unde erau dughenile cu zarzavat. Drumul îl știau. Se lăsa amurgul și se întorceau sacalele primăriei. Sacagiii, niște haidamaci soioși, aruncau după ei cu coceni de porumb. Piața mirosea a resturi. Deasupra, plutea o duhoare stătută de ceapă stricată. Negustorii udau salata și pepenii cu căldări mari de apă. Javrele dădeau roata pe la grămezile de roșii terciuite, scormoneau baliga limpede
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
A ieșit afară, la poartă. Din capul străzii, venea o droagă cenușie, trasă de două gloabe. Pe capră ședeau doi țigani cu mânecile suflecate, ținând în mâinile lor noduroase șbilțurile lustruite. La coada tumbărăului veghea un sergent cu o șapcă soioasă, îndesată pe cap. La biserică, haidamacii s-au dat jos. Veneau pe sub garduri, la umbră, pândind câinii oamenilor. Copiii din urma droaștei strigau cât puteau, să sperie dulău: - Na! Na! Huo! La oase! Și scoseseră praștiile lor lungi din mațe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Despre variațiile ținutei, precum și rezumatul capitolului. Principiile ecumenice ale toaleteitc "Principiile ecumenice ale toaletei" Oamenii care se Îmbracă la fel ca zilierii, cei al căror trup se acoperă zi de zi, nepăsător, cu aceeași Învelitoare ce duhnește și e la fel de soioasă, oamenii aceștia sunt tot atât de numeroși ca nătărăii care umblă prin lume fără să vadă nimic, care mor fără să fi trăit, care nu știu să recunoască nici calitatea unei mâncări, nici puterea femeilor, care nu rostesc nici o vorbă bună, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
senzația clară, certitudinea vie că muream. Îmi trăiam moartea, pas cu pas, atârnat, înlănțuit de Conți. Dezmierdat de bâiguielile ei. Muream și mă urmăream cum mă petreceam în altceva, necunoscut, fără stare, fără contur, fără greutate, un fel de fulg soios pierzându-se în rotocoalele puzderiei de alți fulgi zburătăciți în noaptea Bulevardului. M-am oprit chiar la intrarea în parc. Moartea mea, o adulmecam, venea din Cișmigiu. Îngrozit, m-am răsucit spre Conți. Adormise. Dormea din picioare. Un fir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dădea în spatele magazinului. Observasem și reținusem în minte intrarea personalului cu câteva zile în urmă, iar acum găsisem un loc nederanjant dintr-un gang de vizavi, așa că m-am ascuns în umbra lui, rezemându-mă pe-o parte de peretele soios care-l încadra și mi-am fixat privirea pe ușile duble din fața mea. O parte din mine simțea în continuare că nimic nu era real - că îmi voi reveni în orice clipă, voi înțelege unde mă aflu și voi porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și m-am aplecat în față să privesc afară din gang ca să văd încotro se îndrepta: fără Chipstead în drum, aveam să mă simt mai ușurat așteptând-o pe Stacey. Când capul mi-a ieșit din cadrul sigur al ascunzătorii mele soioase, s-a întors și s-a uitat drept la mine. N-o să știu niciodată dacă făcusem vreun zgomot ușor când mă mișcasem sau dacă simțise cum ochii mei îi caută ceafa, dar reacția fusese instantanee și neașteptată; un zâmbet larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ale Victoriei, unde am putut petrece câteva zile într-o relativă obscuritate. În prima mea seară acolo am împărțit o masă cu alți patru, printre care o femeie cu miros pestilențial, îmbrăcată în mai multe straturi de haine imposibil de soioase. Am privit-o fascinat cum scoate un borcan cu sos de mere din adâncurile jegoase ale hainelor sale, îl deșurubează și își varsă cu două degete făcute cârlig conținutul în gură și atunci planul meu a luat ființă. Mă hotărâsem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a lungul traseului, aproape că nu îl deranjau. Cu toate că și-a plătit biletul cu vârf și îndesat, adică fără nici un fel de reducere, ar călători fără probleme și într-un singur picior pe scara vagonului sau chiar și pe locomotiva soioasă, ar arunca alături de ceilalți fochiști cărbuni cu lopata pe grătarul încins din cuptorul locomotivei, numai să ajungă cu bine la destinație. La un moment dat, îi veni în minte o imagine din timpul războiului; într-un tren ciucure de oameni
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la Început ca „A-2“, dar peste cîteva minute, distrat, Îi spusese pe nume: Jones. Acest Jones era un om mărunțel, foarte șters la prima vedere, cu un nas subțire și ascuțit; purta o pălărie de fetru cafenie, cu panglica soioasă și un costum gri, care avusese probabil o altă culoare cu ani În urmă. În buzunarul de la piept avea prinse un creion și un stilou. CÎnd Îl priveai mai atent, Îți dădeai seama că e un tip cu experiență: ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
i centrul, iată‑l, desigur, e penisul. Bună ziua! Tremurând ca gelatina se ridică precum un monument închinat unor lucruri mărețe. Ei, nu‑i așa că‑i din cale‑afară de frumos? Acum! Ana le face semn scotocind puțin, de formă, prin stofa soioasă a pantalonilor, dar nu‑l găsește - unde‑o fi, unde‑o fi, s‑o fi micșorat sau ce? Dacă nu‑i ăsta, atunci chiar nu știu ce să mai zic, stai, ăsta trebuie să fie, că doar n‑o fi având vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de străzi, un om a fost ucis. Era un italian mărunțel, Între două vîrste, care avea un fel de cărucior fragil, staționat lîngă trotuar, unde ținea o colecție sărăcăcioasă și pestriță de țigări, bomboane ieftine, băuturi Îmbuteliate, o sticlă cam soioasă de suc de portocale Întoarsă cu gura În jos Într-o cană cilindrică cu smalțul alb sărit și o mică sobă cu ulei pe care se aflau mereu mai multe cratițe cu mîncare - spaghete cu cîrnați. Accidentul s-a petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
momente asemănătoare, ca să mai simtă vreo emoție. CÎnd se apropie de polițiști, aceștia Îi făcură loc. Fără să le vorbească, doctorul Înaintă spre cel de pe bancă, Îi descheie cămașa și i-o desfăcu, se aplecă și aplică stetoscopul pe pieptul soios, golaș, Îngrozitor, ascultă atent și concentrat timp de cîteva secunde, apoi mută stetoscopul În alt punct și ascultă iarăși cu atenție. În tot acest timp trăsăturile lui nu trădau nici cea mai mică urmă de emoție, mirare, regret sau curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care i-l desfăcuse doctorul și care rămăsese descheiat, dînd la iveală un buton de alamă prins de guler și urma rotundă, verzuie, lăsată de buton pe pielea Îngălbenită și moartă a gîtului. Polițistul a luat cravata mortului - o fîșie soioasă În dungi albe și roșii - și i-a legat cu ea repede mîinile ca să nu se mai miște. Apoi brancardierii Îl ridicară din nou, porniră, iar polițiștii o luară Înaintea lor spre ieșire, Împingînd mulțimea și strigînd: — Înapoi! Înapoi! Faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
loc! Faceți loc! Faceți loc! Acum mîinile mortului se liniștiseră, legate peste piept, dar hainele lui vechi și ponosite fîlfîiau, iar obrajii galben-cenușii tremurau la fiecare pas al brancardierilor. Marginile gulerului desfăcut se legănau rigid În mers, iar cămașa albă, soioasă, puțin desfăcută lăsa să se vadă o parte din pieptul mort, osos și gălbejit; pălăria cafenie, veche și uzată Îi căzuse atît de mult pe față, Încît i se sprijinea pe nas, iar aceasta, Împreună cu zîmbetul vag și supt ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]