1,274 matches
-
în prizonierat aproape patru ani. În 1949 se angajează la Institutul de Folclor, unde ajunge șef de sector, dar după două decenii demisionează, din cauza neînțelegerilor cu conducerea Institutului. Timp de două decenii, - moare în 1990 - va munci într-o autoimpusă solitudine, publicând remarcabile tratate de folclor și ambiționându-se să trăiască din scris și din ajutoarele bănești trimise de Monseniorul. Octavian Bârlea, preot greco-catolic la Roma și apoi la München. În 2008, revista „Discobolul” din Alba Iulia i-a consacrat un
O monografie necesară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3107_a_4432]
-
sporită în Stînci fulgerate, pentru a se instala definitiv în ultimele două volume. După invocări arzătoare, Divinitatea a rămas mută; Philippide respinge consolarea religiei și se va afla mereu, conștient, față-n față cu neantul. Începînd cu poezia Fereastra, angoasa solitudinii și a sfîrșitului își făcuse loc, pentru a deveni apoi acaparantă. Sub cele mai neașteptate forme și sub cele mai curioase pretexte, ne ciocnim de aceeași realitate, absența Divinității, disperarea poetului. Familiar al morții mereu interogate, Philippide găsește pentru ea
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
Eminescu (urmate de Labiș, Nichita Stănescu ș.a.). Cu nici unul, autorul nu are prea multe în comun. Îi ia, doar, ca parteneri de dialog. Li se adresează, le vorbește, peste timp și destine, parcă într-adins, pentru a accentua și celebra solitudinea, retractilitatea, inadecvarea. Se pune, atunci, o problemă: cum de unele dintre textele de aici aduc (de departe, poate, dar aduc!) cu formule poetice așa-zicând concurente? Poemele de la p. 56 și p. 57 (le identific așa, numeric, pentru că nu au
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
mult pe ecran, cu o scurtă revenire onirică. După momentul spectaculos al distrugerii navei mamă și a pierderii contactului cu centrul de control, valsul stelar și dialogul înconjurat de marele vid celest al celor doi cosmonauți au ceva din acea solitudine originară a izgonirii cuplului adamitic rătăcit printre aștri în drumul său către o terra ferma așteptat cu disperare și de către Columb și marinarii săi. Mă refer la cei doi ca la un cuplu pentru că în spațiu solitudinea devine cu adevărat
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
ceva din acea solitudine originară a izgonirii cuplului adamitic rătăcit printre aștri în drumul său către o terra ferma așteptat cu disperare și de către Columb și marinarii săi. Mă refer la cei doi ca la un cuplu pentru că în spațiu solitudinea devine cu adevărat copleșitoare. Întrebată de Matt ce îi place aici sus, în spațiu, Ryan îi răspunde: „Liniștea. M-aș putea obișnui cu ea.” Or, liniștea va deveni în următoarele momente insuportabilă, principalul adversar al celui rămas să înfrunte singur
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
care le aduce un climat al libertății nelimitate. Cu un patetism mereu supravegheat, cu o admirabilă rigoare speculativă, eseistul abordează o problematică vastă, nelimitânduse doar la enunțata, în subtitlul cărții, temă a iubirii. Vorbește despre dragoste și trădare, comunicare și solitudine, despre emoții și irațional, despre caracter și experiențe de viață, despre ezitare și refuz, despre părinți și familie etc. Scrisul său îmbină divagația savantă cu anecdoticul sau cu meditația gravă. Fără să ambiționeze așa ceva, cu o cuceritoare modestie, tânărul Predescu
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
pe care Zaciu, deși se arăta decis să-l scrie, nu l-a publicat niciodată. Curiozitatea e mai veche, și Vartic mărturisește că el însuși l-a iscodit pe profesor în această chestiune. Cine sunt mandatarii acestor trei tipuri de solitudine ? Argumentele prefațatorului, nuanțate de ani de căutare, mi se par inatacabile. Pe baza lor, proiectul inițial poate fi reconstruit în detalii. Dacă nu le rezum este pentru a nu le compromite, din grabă publicistică, finețea. Continuând însă această linie de
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
și aruncă năvodul/ sub stîncile frămîntate.// Cînd eu aș vrea/ să mă surprinzi nepregătit/ cu gîndul tu neiertător,/ să mă-nfășori apoi/ în tandrețea ta muzicală,/ să mă faci prizonierul/ sfîrșitului tău zilnic” (Eu, celălalt...). Sînt menționate cu gratitudine miracolele solitudinii: „Fericit ești că ți se dă prilejul/ să cobori singur/ sub geana zilei,/ să fii ochiul ce vede/ muntele care crește” (Dragoste). Un alter ego al poetului „domesticește tăcerea”, el însuși mărturisește că se desprinde foarte încet „din îmbrățișarea timidă
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
desfășura într-o cetate dintre fiordurile norvegiene, atacată de mongoli. Șeherezada avea să fie sora reginei Guinever, urmând să i-l fure pe regele Arthur, firește, momindu-l cu povești cavalerești, și să-l exileze pe Lancelot care, însă, în solitudinea să avea să descopere Graalul. Doar pe Romeo și Julieta i-am conservat într-un acvariu cu formol, exact așa cum fuseseră, poate fiindcă în ceea ce-i privește orice metamorfoza ar fi fost de prisos. Cum femeile-papusi erau neinstruite, puteam să
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
Pe de altă parte, reușita lui actoricească are drept premisă o juxtapunere de planuri care îi permite să dezvolte personajul: primul e viața din ghettou, în care e bombardat cu incidente care atestă dezumanizarea, al doilea e etapa de ascundere, solitudine și tăcere. Dincolo de asta, e imposibil ca după vizionarea acestui film să nu simți o doză sănătoasă de respect pentru directorul de imagine al peliculei, Pawel Edelman.
Regizori prinși în gheara violenței by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11101_a_12426]
-
mai degrabă lăsată să zacă departe de cimitir. Apoi, toate tendințele și topoii poeziei generației sînt de găsit în poemele europei: micile traume ale copilăriei, conviețuirea chinuită cu realitatea, sila de real, mizerabilismul cotidianului, sexualitatea alienantă, tendințele suicidale și incestuoase, solitudinea urbană, revolta socială & religioasă (un accent distinct: conflictul religios de cult), renegarea patriei ș.a. Fie poetei i-au luat-o alții înainte, fie nu își delimitează prea clar culoarul pe care să concureze. Senzația e, oricum, de déjŕ-lu și, atunci
Remix de generație by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11111_a_12436]
-
Alexandru, în goana lor expresionistă, caii dispar în cer, și doar urmele lor mai bubuie, Ťdesfășurateť". Unui poem intitulat Trib I, al lui Ion Caraion (din volumul Cimitirul din stele), la prima vedere un soi de pastel expresionist, penetrat de solitudine, i se descifrează subtextul politic, atît de legitim în scrisul unui fost deținut de conștiință și, mai mult decît atît, martir al Gulagului indigen unde a fost supus unor suferințe atroce din care i s-a tras și moartea: Frapează
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
orice tentativă de evadare a noii muzici din enclava în care este sortită să locuiască de oarece vreme. Și, cum o mînă spală pe alta, vom rămîne probabil cu singurătatea noastră și a muzicii contemporane. Or, măcar această din urmă solitudine ar trebui abolită și reîntregită marea familie care este muzica de pretutindeni și dintotdeauna. Altfel, riscăm să devenim corifei ai sfîrșitului de ciclu. Un sfîrșit ce se cade a fi ocultat sau numai edulcorat. Iar primul pas este ieșirea din
Complexul matineului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11215_a_12540]
-
păstorului, cu toate atributele specifice și cu întregul lor inventar, au încremenit în pînzele artistului și, pe măsură ce și-au găsit un spațiu simbolic, au ieșit decis din timpul profan. In aceste imagini, monumentale ca proporții și hieratice prin sentimentul unei solitudini înalte, în absolutul unui spațiu mîntuit prin puterea visului și prin bucuria senzației, conflictele s-au stins, imemorialele adversități și-au luat și ele o clipă de răgaz, colțul seminței s-a împăcat cu putrezirea fructului, hainul Cain s-a
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
terapie a sufletului prin artă. Este o terapie a sufletului mereu îndrăgostit, invadat de amintiri din țara natală, combinat cu experiențe actuale ... Nu ocazional, descoperim la Carmen Doreal din dominantele tematice ale liricii din Québec. Ne întâmpină aici pendularea între solitudine și căutarea febrilă a celuilalt, a unui iubit ideal, care se confundă, la rigoare, cu umbrele tutelare ale memoriei sale culturale. Poeți români (Eminescu, Arghezi, Sorescu, Nichita Stănescu), dar și Pierre Morency, sunt proiectați într-un panteon sentimental compensatoriu. Unind
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
erotismul clocotitor al anilor tineri, tentația irezistibilă de a retrăi marile ?descoperiri? din primii ani de viață, speranța că iubirea și chiar erotismul sînt încă posibile), trupul poartă descurajantele și tot mai deprimantele semne ale vîrstei. De voie, de nevoie, solitudinea dobîndește, în acesastă situație, rolul unui spațiu protector în care se găsesc conservate toate bucuriile vieții. Acasă, în autobuzul care o poartă prin București sau privind în depărtare pe fereastra unui compartiment de tren, eul liric al Norăi Iuga este
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
destino è essere portatore di una novità che risulta 'sgradevole' e spaventa i contemporanei, e per questo paga lo scotto di essere în anticipo șui tempi, di essere non di rado vox clamantis în deserto, con una condizione di estrema solitudine: prima irriso, poi perseguitato e solo alla fine ascoltato e rispettato 13 (mă non da tutti, perché non mancheranno coloro che lo accuseranno di essere un 'falso profeta'). În Capitini îl profeta perde i connotati squisitamente religioși che avevano quasi
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
mai curînd o personalitate de tip eminescian, a cărui operă se dezvoltă organic, își înfige adînc rădăcinile în soluri imemoriale, în substraturi etno-arheologice și esoterico-metafizice, aspirînd evident spre lumea glacială și pură a nordului, spre acea lumină incoruporibilă a Walhalei. Solitudinea brâncușiană însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și ea unui anumit eminescianism generic și unei utopii romantice împinse pînă la limita hipostazierii. Aparent, aceste similitudini, asociate și cu enorma
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
e trasă în jos, compromisă de criza fiziologică. în loc de-a o înnobila, prosopopeea o degradează. Violenței acestui contrast îi datorăm impresia de degradare a valorilor tradiționale, de aneantizare a lor sub jetul vomei. Uneori dejecția are loc într-o solitudine aproape pudică: ,statuia care vomită are un loc al ei/ unde se duce întotdeauna după ploaie ca să fie singură/ să-și simtă voma cum trece direct în neant/ sărind peste oameni pietre metale/ ca peste nulitățile pămîntului/ statuia care vomită
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
Eliberarea" de forme nu înseamnă decît o beție a refacerii formelor în duhul unei autenticități lăuntrice, girat de dicteul automat. Amestecului de nebunie, eros, pozitivism, civilizație etc. îi datorăm la C. Abăluță tablourile unei prezențe care tinde a suprima vidul solitudinii, altminteri decît cultura artificiului, cu însăși efervescența unei materii care, admisă în starea unei ,magice" fluidități, își dibuie noi, mirabile configurări: ,Eu am vopsit interiorul cămășii de forță în albastru cu stele/ am rătăcit mult timp prin pădure pînă mi-
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
autentică a lumii (cupio dissolvi). „Și-n stingerea eternă dispar fără de urmă”, rostește protagonistul din Rugăciunea unui dac, altfel spus,definindu-și dorul de identificare în Nirvana budistă. Climate și stări sufletești, aceleași dintotdeauna și totuși irepetabile, aventură și pătimire, solitudine, despărțire, bucurie și fericire împărtășită, luciditate, frustrare, iubire și moarte, iluzie și desvrăjire (Venere și Madonă, Scrisoarea IV, V, Floare albastră, Crăiasa din povești, Dorința ) alcătuiesc un compendiu al dorului eminescian (al acelei nestăpânite dorințe-nostalgii, care are echivalent doar în
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
desfășurau în comun, într-un climat de senină înțelegere fraternă. Câte ceva despre baia unui episcop Mai mult, abația benedictină în care își scrie textul Sf. Gerard pare a fi suficient de mare pentru a avea nu doar o chilie dedicată solitudinii abatelui scriitor, separată de dormitorul comun (cf. Regulii S. Benedict 22, 3), ci și luxul unei „băi comune, cu apă încălzită” (termas), acolo unde, cum spune la un moment dat autorul, „încă ne așteaptă frații noștri” (nos citius praestolentur fratres
Unde și când a fost scris cel mai vechi tratat din România? by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3092_a_4417]
-
pentru a pleca în... Japonia. Multitudinea de cadre fixe care înregistrează mișcările lui Costache într-un spațiu strâmt sau fixarea sa, în cerdacul casei, într-o cameră unde este bărbierit, în fața pragului ușii de la intrare sugerează acest static propriu meditației, solitudinii, devenind expresii ale reflexivității moromețiene în fața lumii. Costache este retractil, ușor arțăgos, sensibilitatea sa nu se lasă comunicată ușor, o anumită stângăcie brutală o însoțește. Leanca (Alexandrina Halic), o vecină grijulie și evident atașată, încearcă să-i câștige atenția, iar
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
semnificativ). Andrei Oișteanu propune, prin ele și prin protagoniștii lor, două ipostaze de adeziune la fabulos. Prima, centrifugă, mobilă, altruistă, coregrafică, neguțătorească (în sensul comerțului intelectual), a doua, mai degrabă centripetă, orientată către sine, muzeală, făcându-ș i din retractilitate și solitudine un țel. Dacă Filip (din Comisionarul) își asumă cu devotament misiunea de a face, altora, servicii (în speranța unor infime chilipiruri), celălalt personaj, numit generic Bătrânul (din Arhivarul) e mai degrabă un spirit ursuz, acaparator și, la drept vorbind, ipsatoriu
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
fel de a judeca lucrurile... Cine s-ar fi gândit? Și totuși așa stau lucrurile. Un fel de a gândi și de a spune care face ordine - și mare e dezordinea! Aproape numai dezordine, mai peste tot. Piesele lui dezvăluie solitudinea funciară a omului? Nu, deloc, solitudinea e bună, e o valoare, numai în singurătate omul poate fi cu adevărat nu numai el însuși, dar și cu adevărat împreună cu ceilalți... Rinocerii - cei incapabili de solitudine. Să numească, să descrie o experiență
O evidență luminoasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10092_a_11417]