1,275 matches
-
câteva zile numai. Căci readaptarea la mediu se făcea cu aceeași inexorabilă necesitate cu care intervenea întotdeauna și tulburarea căreia îi punea capăt. Dar puritatea și calmul copilăriei le regăsesc în orele de reverie de care-mi amintesc destul de bine. Solitudinea era o condițiune rară, în mediul în care mă găseam. Ea se realiza mai ales în umbra și tăcerea dormitorului din momentul în care-mi întindeam capul în așternutul proaspăt și până ce somnul îmi închidea pleoapele. Stăteam "cu obrajii lipiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nouă) "La vie secrète". Suferința și ambițiunea, iată cele două probleme de care el pare cu deosebire preocupat în toată opera sa. Dar suferința și ambițiunea sunt lucruri pe care omul demn le disimulează cât poate. E explicabil de ce autorul "Solitudinilor" ajunge la concluziile romanului de care am amintit: Noi nu suntem ceea ce părem sau ceea ce se poate ști despre noi, conchide el. "La vraie vie est secrète!" zice unul din personajele cărței. "Toți rămânem închiși în drama existențelor noastre, fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mine cu bucurie. Singur și străin, deci. Peste așteptările mele; mai mult chiar decât mi-aș fi închipuit... Sala e așa cum o știam de demult (cu mici și neînsemnate schimbări numai), împrejurare care mărește și mai mult vagul sentiment de solitudine și de înstrăinare pe care-l resimt. Orchestra execută selecțiuni din opereta "Vânzătorul de paseri", cu vechea romanță "Când sermanul tatăl meu...", cu insistentul ei refren "Mai stai... mai stai... nu zbura..." Nu cântă decât orchestra; cuvintele aceste nu le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
diferite, În func?ie de contextul poetic În care este circumscris. Peisajul selenar, poate exprima ideea armoniei lumii, dar ?i sentimentul sfâr?ițului, al spaimei În fă?a pierderii sensului lumii, a c? derii Într-un univers al destr???rii; solitudinea poetului configureaz? un peisaj selenar cu accente expresioniste (În poezia ,Melancolie" de exemplu); În alte crea?îi Ins?, peisajul selenar uime?te prin frumuse?ea izvorât? din aeel tainic sentiment al armoniz?rii sufletului omenesc cu ritmurile cosmice. Atributele peisajului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
crea?ia eminescian?, aceasta reprezint? mai mult decât un sentiment, e un concept, de o natur? mult mai subtil?, n?scut din con?tiin?a pierderii lumii paradisiace (a „mitelor albastre" ce defineau vârstă de aur) Într-un anotimp al solitudinii, al Înstr? în?rii de ideea credin?ei ce premerge propriului sfâr?it: „P?rea c? printre nouri s afost deschis o poart? Prin care trece alb? regina nop?îi moart?. O dormi, o dormi În pace printre f?clii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
un peisaj expresionist, golit de via??, Înv?luit de „promoroac?": „ Bogat? În Întinderi st? lumea n promoroac?, Ce sate ?i câmpie c-un luciu v?l Îmbrac?; ??zduhul scânteiaz???i că unse cu văr Lucesc zidiri, ruine, pe câmpul solitar". Solitudinea, retr?it? acut de fiin?a poetului, configureaz? liric Întregul peisaj. „Stare a propriului suflet", elementele ce-1 compun: „Întinderile" f??? de sfâr?it, aride, Înv?luite În „promoroac?", satele, câmpia Înve?mântat? cu „un luciu v?l" că Într-
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
contemplându-le ?i egalizându-le ochiul cosmic al lunii, la a c?rui perspectiv? revine, simetric, discursul liric final". Privit din aceast? perspectiv? metafizic?, spa? iul terestru se desf??oar?, sub ochiul impasibil al lunii, ca o imensitate dominant? de solitudine: „mii pustiuri scânteiaz?", „mi??? toarea m? rilor singur?țațe". De aceea, aceast? „neclintire" superioar? a spa?iului selenar este idealul spre care se Îndreapt? gândurile poetului, aspiră?ia să c? tre absolutul cunoa?terii. Identificându-se cu ochiul lunar, de la
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Poleindu-l, Îl str?bate; El, aprins de-a ei lumin?, Simte-a lui singur? țațe. " („ Las???i lumea... ") Este receptacul al durerilor, nelini? tilor, fr?mânt?rilor sufletului omenesc, este „oglindă lucie În care se r?sfrânge Ins??i solitudinea lumii"; asemenea poetului, „visând o ntreag? lume", tr?ie?te acelea?i nelini?ți: Tremurând cu unde-n spume Între trestie le fărm? ?i visând o-ntreag? lume Tot nu poate s? adoarm?. " Imagine simbolic? a unei naturi eterne, lacul „se
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
limba greacă a fost învinsă de limba getică, Dar mă îngrozește faptul că sunt amenințat din toate părțile De Marte, care se află foarte aproape de mine, Iar zidul mic cu greu ne poate apăra de dușman.” Mai departe va deplânge solitudinea sa din surghiun, rigorile climatului dobrogean, amenințările prilejuite de barbari și chiar portul acestora. „Ce-aș putea face mai bun eu, care sunt părăsit aici pe țărmuri singuratice? Ce leac să încerc pentru a-mi ușura necazurile? Dacă privesc acest
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
Cred că datează din anii ´40-´50, seamănă mult cu cele din filmele cu gangsteri sau detectivi particulari ratați. Afară plouă cu "fum", cum se spune la noi, în Bărăgan. Cunosc o stare specială, bizară, unică, de fericire intelectuală, datorată solitudinii, bucuriei spiritului și exilului. Ciudat este că știu, chiar acum, în momentele în care scriu aceste rânduri, că ea nu se va mai întoarce niciodată. [Pasaj adăugat ulterior: firma Leviton nu mai fabrică lămpi de birou, ci doar aparatură electrică
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
i se spune în limbajul administrației) numărul 4314, etaj IV, pavilion Bonenfant. O încăpere de 1,8 metri pe 2,4 metri, care a însemnat enorm de mult pentru mine. Aici am cunoscut bucuria muncii intelectuale și fascinația cunoașterii, deliciile solitudinii și întristarea fără de leac a dorului de casă și a singurătății. Ce rămâne după zece luni petrecute în Canada? O țară imensă pe care o cunosc prea puțin, bucăți care se lasă prea greu asamblate uneori. Universitatea Laval-un excelent loc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Eliade, E. Lovinescu ș.a. Cele două serii sunt susținute cu fonduri de G. M. Samarineanu, el însuși poet și romancier. Începând din 1926 sunt prezenți cu proză scurtă Cezar Petrescu (Admiratorii naturii, Natura, natura!, Domnul Sgârcea, Taina, Sfârșit de vacanță, Solitudine, Duduia Gaița), Gib I. Mihăescu (Vin nou), Ion Dragu (Culegătorul de fluturi, Resemnare, Păianjenul roșu) ș.a. Colaborează cu versuri Ioan I. Ciorănescu (Fântâna), căruia postum îi apar poeziile Felinarul, Scrisoare de ftizic, Păr blond, George A. Petre (Ciripire de primăvară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
de a muri cu adevărat, în perpetuă descompunere și prăbușire" (pag. 210). Negativul stilistic și existențial corespunde gradului zero al crizei omului european, autentică și profitabilă descoperire în plan estetic. Întâlnirea cu moartea (temeiul ontologic care transformă ființa umană) și solitudinea la care l-a condamnat dragostea excesivă a mamei au reprezentat momentul de "ruptură", maturizarea precoce a tânărului, ce a avut curajul să privească mult prea de aproape și prea devreme în "centrul nopții". E momentul să observăm că la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
situația să cerșesc căldură de la cineva, așa că nu știu nimic despre umilința de a fi respinsă, negată și dusă în situația jignitoare de a trăi fără nici o simpatie de la cei care au fost atrași către mine. Octombrie A scrie e solitudine absolută, trimiterea gândurilor la plimbare, primirea altor gânduri din subconștient, acolo unde „trăiește” altcineva în toată cosmicitatea sa. L-am visat pur și simplu pe Brodski - ca și cum ne-am fi cunoscut mai demult. Era plăcut și amical. Vorbeam rusește? Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
prin oraș, deși era frig și ningea abundent. Poezia fusese pentru mine o consolare, o ieșire din realitatea imediată, banală, monotonă, dar și o justificare a existeței mele precare. Eram cuprins de sentimentul deșertăciunii, mult mai greu de suportat decât solitudinea, nu mai suportam deloc ideea Londrei. Aș fi preferat iarăși Grecia.. Venea primăvara, pământul se umpluse de flori, sus pe cer unduiau șirurile de berze, iar eu trebuia să iau drumul străinătății negre. Voiam să-i scriu iarăși ei, dar
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
a mers pe jos până la vilă , în spatele căreia a descoperit o bisericuță spoită în alb . Pe fereastra fumurie a văzut un sfeșnic fără lumânări , o cruce aurită agățată în perete . Apoi s-a întors pe plajă, lăsându-se în voia solitudinii. Privea cerul, se bucura de căldura nisipului fierbinte și deodată avu sentimentul că nu mai este singur. Ceva mai departe , în umbra clară a unei stânci zări un scafandru . Totul fusese atât de neașteptat, încât Codrin se gândi imediat la
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de onoare, care-și introdusese un deget într-una dintre găurile cadranului, ca să formeze numărul dorit, și nu aștepta decât ca eu să mă evapor, apoi am închis ușa în urma mea. Am rămas un moment în fața ușii dormitorului, în plăcuta solitudine a holului, întrebându-mă ce să fac cu jurnalul lui Seymour, care, mă grăbesc să spun, era obiectul pe care-l luasem de deasupra genții de voiaj. Primul meu gând constructiv a fost să îl ascund, până ce aveau să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
tuturor problemelor în acest oraș binecuvântat. Diane își spuse: „George e atât de singur, s-a însingurat de toți. Poate că la asta se gândește părintele Bernard când spune că e ireal“. Se înfiora la gândul reîntoarcerii în propria ei solitudine. În vasta întindere a Băii Exterioare, unii înotau repede, dorindu-și să fie singuri, alții înotau atent, cu scopul de a-și descoperi prietenii, alții înotau sistematic, alții înotau lungime după lungime, fără să vadă nimic, ținându-și capetele cufundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
izolat și blestemat. Voia ca Stella să fie răzbunată și salvată. Voia să-l condamne pe George la singurătate, voia să se gândească la George ca fiind singur, voia să se gândească la el ca la un întemnițat în tragica solitudine pe care o intuise în această dimineață când, fără știrea lui, îi privise capul brun, ud, care abia de spărgea oglinda apei când se răsucea. Asemenea gânduri și sentimente, doar pe jumătate conștiente și cumplit de amestecate se ciocneau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zi de zi, prin puterea magică ce-i fusese încredințată, își prefăcea pâinea și vinul în carne și sânge. Un mister căruia i se închina și care-i apărea ca o taină ațâțătoare. Părintele Bernard își decretase, pentru el însuși, solitudinea, ceea ce implica și celibatul. După câteva aventuri sexuale, hotărâse să-și închine întreaga dragoste și virilitate lui Dumnezeu. Acum când Dumnezeu ieșise din viața lui, pur și simplu ședea sau îngenunchea și respira adânc în prezența a ceva sau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru a fi atinsă, în comparație cu... nu, mă rog... și pasărea nu poate fi subiectul, pentru că atunci longe n-ar mai avea sens... cred... bănuiesc că regard, privirea, e subiectul... dar atunci... — O, subiectul n-are importanță. — Ba pentru mine are. Solitudinea, desueta solitudine își oglindește dezolarea văduvită de lebede în privirea pe care și-a întors-o de la falsa glorie, prea înaltă pentru a fi atinsă, și cu care multe ceruri se împestrițează în aurul asfințitului - poate că vrea să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi atinsă, în comparație cu... nu, mă rog... și pasărea nu poate fi subiectul, pentru că atunci longe n-ar mai avea sens... cred... bănuiesc că regard, privirea, e subiectul... dar atunci... — O, subiectul n-are importanță. — Ba pentru mine are. Solitudinea, desueta solitudine își oglindește dezolarea văduvită de lebede în privirea pe care și-a întors-o de la falsa glorie, prea înaltă pentru a fi atinsă, și cu care multe ceruri se împestrițează în aurul asfințitului - poate că vrea să spună că asfințiturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu era specificat. Imaginea finală era, cu deosebire, prețioasă pentru el, tânăra persoană plonjează și se reînalță în valul iscat de afundarea sa, scuturându-și părul ud și râzând. Și pretutindeni, în jur, malul verde al râului, aurul soarelui, căldura, solitudinea... — Crezi că-i o poezie de dragoste? o întrebă pe Hattie. — Mă rog, ar putea să fie. — Cum ar putea să nu fie? protestă preotul, aproape strigând. „E încă nedeșteptată“, își spuse în sinea lui. — Poetul este cu... își frână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
desene și stampe, înfățișând figuri marțial-încruntate de nobili, de monarhi și de generalissimi, în plin Ev Mediu viforos, precum și niște hărți pergamentoase, ale unor localități fortificate, dominioane, târguri și cetăți, aparent inexpugnabile. Și, cam atât. În colțul drept, străjuia în solitudine o armură medievală completă, care includea, de sus în jos: Un coif, cu panaș și cu viziera coborâtă. Un scut (reliefând o săgeată și un corb cu un inel în plisc, cu aripile deschise și orientat dextrogir, către o stea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ai fost abandonat. Ai fost abandonat. Ai fost abandonat. Dar președintele Îi putea garanta iubitului Elio că acest ghinion neprevăzut nu avea să Însemne moartea lui politică. O promitea În numele atâtor bătălii purtate Împreună În momentele cele mai dificile. Teribila solitudine pe care ți-o oferă Roma atunci când ai pierdut. În ceea ce-l privea pe președinte, el avea să evite stâncile din adâncuri și să ducă nava În port. În sondaje aveau rezultate liniștitoare - și chiar dacă În ultimele săptămâni stânga recuperase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]