2,666 matches
-
gradului de abducție a umărului și de flexie a mâinii; l) extensia cotului; m) poziția finală de relaxare a membrului superior spastic. LETARGIE (< fr. léthargie, cf. lat. lethargus, gr. lethargia < lethe - uitare, argia - odihnă) - Stare patologică ce se caracterizează prin somnolență (provocată prin sugestie sau medicamentos), concretizată prin uitare de sine, anestezie musculară, scăderea activității vegetative, urmare a unui șoc sau a unei boli. Poate fi indusă și prin hipnoză. LEUCONEVRAXITĂ - vezi SCLEROZĂ ÎN PLĂCI. LEZIUNE (< fr. lésion, cf. lat. laesio
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Așa o să ajungem și noi ?! Gigel: - Hai să intrăm și să dăm piept cu Zmeul ! ( Copii intră într-un salon. Zmeul stă în pat cu buzduganul în mână. Mama lui stă pe un șezlong. Amândoi sunt într-o stare de somnolență.) Mama Zmeului (surprinsă): - Cine sunteți ? Oameni ?! Și cum ați ajuns până aici ? ( se aud iar urletele balaurilor). Cum ați trecut de balauri ? Paul: - Păi... dormeau când am intrat noi în castel... Mama Zmeului: - Dormeau ?! Doar fluierul fermecat îi poate adormi
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
În loc, deformate și, brusc, se Întrebă, ca și cum ar fi fost ceva primordial: „De ce În seara aceea?” De ce nu fusese asasinată cu o zi Înainte sau a doua zi, sau cu o lună-două În urmă? Întrebarea părea stranie și totuși, În somnolența lui, Maigret Îi acorda o mare importanță. De zece ani trăia pe acea stradă liniștită din Vichy. Nimeni n-o vizita. După toate aparențele, nu mergea la nimeni În vizită, poate doar În cursul scurtelor călătorii lunare. Vecinii o vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
taxi toți se întrebau: «Simțiți un miros dulceag?». Se pare că hainele erau impregnate din plin cu gaz. În afară de faptul că respiram greu, nu prea îmi mai simțeam trupul. Nu puteam ține ochii deschiși. Eram vlăguit și aveam stări de somnolență. Credeam că o să mor. Nu mă mișcam, nu aveam forță. Cu toate astea, nu îmi era deloc teamă. Mă sufocam, dar nu mă durea nimic. «A, se poate să mor. Ce mă fac?» Cam astea erau gândurile mele. Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mă simțeam tare singur. În doar trei ani, membrii familiei mele s-au stins, unul după altul. Aveam impresia că în anul următor era rândul meu. Pe atunci dormeam dus. Mai bine de douăsprezece ore. Dormind mult, treptat, starea de somnolență s-a atenuat. Visam des. Dacă dormi profund, când te trezeși, te simți mai viguros. De atunci am început să dorm mult. Apropiaților le spun că am fost singur la părinți. Nu pentru că aș vrea să ascund ceva. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
putere maritimă, nici ca prestigiu economic, social și politic, - în timp ce Anglia era în apogeul ascensiunii sale și punea ultimele pietre la cel mai grandios edificiu colonial care existase vreodată în istorie. Acestea erau roadele a două veacuri de nenoroc, de somnolență, lupte civile, liberalism și dispreț al tradiției orgolioase din secolele XV-XVI. Nu rămânea altceva de făcut decât supunerea totală în fața Angliei. Ceea ce Don Carlos se grăbește chiar să împlinească, prin vizita sa în Anglia și prietenia cu viitorul rege Eduard
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mâncarea oferită de temniceri ce nu era comestibilă mulțumindu-se cu fărâmiturile oferite cu zgârcenie din alimentele aduse de afară de Atena,Tony Pavone suporta foamea mai ușor decăt singurătatea!! Întreaga lui ființă fu cuprinsă Într-o stare de apatie, de somnolență bolnăvicioasă care-i măcina sufletul, murind cu Încetinitorul...! Se apropiau Sărbătorile Crăciunului. Cu acest prilej, Tony Pavone spera punerea În libertate intuind faptul bine conturat: inchizitorii nu aveau nici un fel de probă a vinovăției, lucru ce nu se Întâmplă. Era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
imagineze o asemenea realitate la scara unei societăți de milioane de oameni. Mă gândesc... În momentul acesta domnul Pavel se întoarce din piață, poarta scârțâie ușor, și stăpânul casei - îl văd ca prin somn - umple golul porții, Rex trezit din somnolență îi sare la picioare, se joacă, stăpânul, îmbătrânit, dar nu prea mult cum mi se pare uneori, se oprește la fereastra deschisă la care mă aflu. - Bună dimineața, domnule judecător! Sunteți prima bucurie pe ziua de azi; în piață n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să scrie. Scriind se pot salva. Benedetta Craveri: Fără îndoială, dumneavoastră ați afirmat, de asemenea, că numai scriind aveți un sentiment de oarecare "provocare". Emil Cioran: Pentru mine a provoca înseamnă a trezi, a deștepta, a smulge pe cititor din somnolență. Pentru că, în fond, lumea doarme. Și asta se poate realiza numai în condițiile provocării, ale descătușării unei reacții la cititor. Merită efortul să comunici un adevăr. Se scrie pentru a crea puțină incomoditate a conștiinței oamenilor, pentru a-i obliga
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cuvinte, apoi pe toate celelalte, din vreun manual de instrucțiuni. — Vă rog să vă ridicați șosetele și să începeți, se enervă el. Gândurile lui Sampath, numai la desuuri, unghii de la degetele de la picioare și maimuțe, se clătinară. Un val de somnolență îl cuprinse. Dar, deodată, amintindu-și sfatul pe care-l primise mai devreme, imitând tonul tatălui său, ciripi: — Da domnule, o să mă ocup imediat de asta, domnule. Dar odată ce începu, ultima parte a frazei sale - cea cu „imediat, domnule“ - uimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lui. Și cum să se poată concentra? Nu putuse să doarmă noaptea trecută și nici în cea de dinainte și nu exista nici o îndoială că avea să stea treaz și în cea care urma. Era ciudat că se gândea la somnolența lui când trebuia să muncească, dar o uita în mod miraculos când dădea peste ceva care îl interesa. În drum spre casă, își aminti de o vedere pe care o văzuse, cu o maimuță cu un fund foarte mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
adânc în stomac. Gustul tot a rămas, amar precum cel de aloe. Am luat o ultimă înghițitură din sticlă, destul cât să-mi dea temporar un moment de fericire. Am simțit treptat cum pilulele își fac efectul, cu valuri de somnolență care mă înăbușeau, și m-am așezat din nou și am închis ochii, fiind încă suficient de conștientă cât să îmi aranjez pernele sub cap, destul de sus ca să nu mă înec. Întunericul a căzut asupra mea la fel de ușor precum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mai bine, dar nu Într-atât Încât să poată călări. Nu-și putea mișca aproape deloc picioarele, respira greu, iar brațul drept rămăsese inert. Dar inima Îi bătea regulat, spiritul Îi era treaz, scăpase de starea de greață și de somnolență și se bucura de aerul proaspăt al primăverii. Revenea, parcă, În ținuturile Moldovei după o nesfârșită derivă Între două lumi. Lăsa În urmă nu doar iarna, ci și aripa de gheață a morții. - Căpitane!!! țipase deodată Simion și, Încălcând regula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
așteptare confuză, somnolentă, care ezită să ia numele Irina. Vreme frumoasă, soarele scoate pădurea din cețuri, o aduce aproape, înnobilată, vechile vile boierești sunt la locul lor, chiar dacă infirme și umilite, dar semenii, semenii nostri... chipuri egale, gesturi moi, desperecheate. Somnolență putrezită, puturoasă, într-un uriaș butoi cu oțet vechi, de morcovi și bălegar... nu, nu suporta. Nici amintirile, nu, totul fusese altădată, în alt timp. Fusese cindva, luna mai, da, altă vârstă, altădată, demult, ieri. Râsul Irinei. Seara, pe terasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fi vrut să ghicească dacă pezevenghiul pierdut în reverie meditează, de fapt, la mesajul din importantul plic decorat cu atâtea mărci și ștampile sau nici nu are habar de ceea ce, imprudent, a lăsat la vedere, în calea oricui. Reverie, strategie, somnolență, cine sa mai știe. Confuzia unei dimineți reumatice. Cotoiul înșurubat în burlan, mormăind avertismente confuse. Cheia răsucind cuvinte ruginite în broasca ruginită... Ceasul de mână ticăi scurt, zgârietură de ac. Unsprezece, unsprezece fix, patru cinci șase secunde, secundele pier, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și rotunda față palidă scrupulos îngrijite, grăsuța bătrână încă în putere își câștigase repede celebritatea și clientela. Numele Veturia, stâlcit în cele mai stupefiante invenții fonetice, câștigase printre tinerii orientali o popularitate fulgerătoare. Nervoși, izbucnind brusc dintr-un soi de somnolență jilavă, intraseră până la urmă sub stăpânirea acestei calme forțe domestice. Uimiți la început, agasați, batjocoritori, tot mai atenți, însă, supuși, gata să se confeseze acestui oracol casnic, funcționând imperturbabil. Mărturisiri dezlânate, fragmentare, de o intimitate abruptă. Mătușica își făcea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
v-ați convins. Perseverent, perspicace, știu asta, sint constiincios si asa voi fi. Raportul în cazul Narcis, altă dată. Sunt încă tulburat de Azilul Asociației, nu pot reveni așa repede la rutină. Ferestrele mohorâte. Ploaia căzuse toată noaptea. Oră mahmură. Somnolență, acreală. Se tot lățea lenea, împotmolirea. O furie dospită, amânată. Ce ți-am cerut eu dumitale, tovarășa Vasilică? Flegmaticul șef Gică, tenebros, ca în zilele lui rele. Blând porcul, crescut între orătănii, nu știi de ce n-o fi motan sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nenorocirea, mizeria, spaima sunt serioase, foarte serioase! Adică, plicticoase. Libertatea pare ușuratică, copilăroasă. Pentru proști și țânci, pentru clovni sau pierde-vară...“ Să le turuie, dintr-odată, tovarășilor colegi aria asta? Audiența învățase strategiile răbdării, mizeria și frica și suspiciunea si somnolența plictiselii vicioase. Plictiseala otrăvită, canibală, plictiseala supunerii și trădării și somnolenței, chiar și plictiseala fricii, da, da. „Ați văzut vreun dictator vorbind copiilor? Stânjenit, imbecil. Ca și cum ar vorbi soldaților sau tribunalului ceresc. Fraze serioase, tăiate cu toporul. Un om singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ușuratică, copilăroasă. Pentru proști și țânci, pentru clovni sau pierde-vară...“ Să le turuie, dintr-odată, tovarășilor colegi aria asta? Audiența învățase strategiile răbdării, mizeria și frica și suspiciunea si somnolența plictiselii vicioase. Plictiseala otrăvită, canibală, plictiseala supunerii și trădării și somnolenței, chiar și plictiseala fricii, da, da. „Ați văzut vreun dictator vorbind copiilor? Stânjenit, imbecil. Ca și cum ar vorbi soldaților sau tribunalului ceresc. Fraze serioase, tăiate cu toporul. Un om singur și serios, absolut serios! Libertatea i se pare o glumă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Marcu Vancea? Că nu se va întâmpla nimic, oricât de mari ar fi primejdiile, oricât s-ar înteți mizeria și ura și spaimele. Minciuna obeză, nerușinată, nesătulă, domnind, suverană. Înfometați și spioni și santinele, cenușiul apatiei fără speranță? In această somnolență disperată, se poate întâmpla orice oricui, așa spunea cândva Irina. Nimeni nu scapă de lenta otrăvire și nimeni nu scapă de hazardul lovind pe cine nu te aștepți. Revedea felina lungă și subțire, auzea, în jur, strigătele sălbatice ale mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Poate își aduce aminte de crimă, handicapatul, poate îmi acordă o audiență. Auzea, în spate, tot mai stins, murmurul mulțimii. S-ar fi întors să repete impertinența, să-i umilească și mai tare, să-i trezească, să-i smulgă din somnolența în care așteptau, cuminți, mizerabila porție a supraviețuirii, trofeul supunerii surdomute. Domnilor, sunt absent, așa le-ar fi strigat. Între voi și totuși departe, reinventând coșmarul de altadata, ca să-l uit pe cel de acum. Să scap de plictiseală, domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Gafton și dedoctorul Marga și de bietul detectiv A.D.V.V.. Dar își revenea, iată, se calma, scumpa de ea, spectacolul nu se încheiase. — Vezi, dumneata, domnule Vancea, fragilul Tavi, bolnavul. Vicleanul, întortocheatul Tavi... Câinele nu mișcă, retras într-o superioara somnolență. Aerul însuși încremenise, înghețat, nu mai aveai timp, parcă, nici să te gândești la câte dejecta, dintr-odată, placida Venera, brusc explodată. Da, da, ipocritul Tavi, fiorosul Tavi! A tot rătăcit, s-a ascuns într-o fundătură. Încerca să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
avea privirea aprinsă, mare, victorioasă, gata-gata de cine știe ce noi dovezi incontestabile. Detectivul se ghemuise peste geanta pe care o strângea în brațe. Vezi, dumneata, domnule Vancea, fragilul Tavi, bolnavul, vicleanul, întortocheatul Tavi... Câinele Tavi nu mișcase, retras într-o patriciană somnolență, dar Venera Tereza nu se calmase, deloc nu se calmase, o nouă ofensivă părea iminentă, iminentă. Vocea slăbi, totuși, devenise șoaptă și suspin. — De când cu devastarea apartamentului, cu spaima aceea, pogromul acela... stau mai mult aici, cu Tavi. Tavi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
te solicit. Deocamdată, funcționez mulțumitor. — Avantajele sunt extreme. Atunci când imaginația scrutează zona interzisă, perimetrul de protecție, punctul de fisură... — Bine, îmi explici la masă. — Fantezia zurlie, iar a mea ar putea să tindă spre asemenea performanță, poate izbuti acolo unde somnolența voastră medicală nici nu aspiră. — Recunosc, suspină doctorul Marga. Dar tu ai venit, de fapt, pentru cu totul altceva decât aceste discursuri. Atâta lucru pricepe și un psihiatru funcționar, ca mine. — Poate, dar nu mai am chef. S-a fezandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e bine să-l tulburi. Cu căciula lui rusească cu urechi tuflită pe frunte, stătea în cârciumă de la opt dimineața până după zece seara la închidere, deși nu bea mai mult ca alții: cădea câte două trei ceasuri într-o somnolență, după care se scula și începea să măsoare, cu pași caraghioși de copil care învață mersul, sălița de la polițele cu sticle până-n prag, ciocănind sonor în tejghea cu paftaua inelului de pe degetul mâinii stângi. Ai văzut ce mi-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]