520 matches
-
naționale erau deja stabilite, numai că Comisia Tehnică ce stabilea componentă acestor loturi a fost condusă de soțul ei, antrenorul federal Zsolt Gyöngyössy. Ne vinde gogoși", a spus Trăia Badea în ședința. Sandu Ion a devenit președinte FRA la vot, sor 113-83 în duelul cu Gabriela Szabo.
Ședință cu scandal la Federația de Atletism. Szabo a pierdut șefia by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/75206_a_76531]
-
politică explicită (neuitând totuși să le pretindă o îmbogățire a mijloacelor de de expresie): , G. Damian - Rădăuți. Vă dăm cuvântul pentru cele mai izbutite versuri din poezia Alergăm spre tine, comunism: ŤStrunim herghelii năzdrăvane/ Și-aruncăm peste munți și prăpăstii/ Sorii Bicazului, strădania omului!// Te simțim în mâinile noastre, Comunism,/ Cu ele, mai aproape te aducem,/ Nu ești himeră sau Fata Morgana/ Exiști în forța ideilor noi, omenești,/ Te crește steaua de veghe a Moscovei... ș...țť Aveți versuri frumoase și
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
mai frumoasă? Nu simți ceriu cum te'nbie Vânătul cel strălucit? Nu te trage, Nu te trage, roua vie, Ce te-arată zugrăvit? Apa fierbe, apa crește, Și îl scaldă la picior; Inima-i setos dorește Ca la glasul dulcei sor. Ba îi cântă, ba-i cuvântă Ah! de el omu-i trecut. Cât se lasă câtul trasă, Nimeni nu l-au mai văzut. 1 Ion Gherghel, Goethe în literatura română, București, Academia Română, Memoriile Secțiunii literare, Seria III, Tomul V, 1931. 2
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
află la granița cu România, iar tatăl lui a făcut facultatea în Ucraina. Ziaristul de la România TV și-a început expunerea sub titlul " Nu-i nimic romantic. E tragic". “Mama-i născută (și trăită o bucată de viață) în Ucraina, sor-mea așijderea (mai puțin trăitul), tata a făcut acolo (însă la Harkov) facultatea. Am fost, nu o dată, în Kiev, unchiul meu (plecat demult la cele veșnice) locuia aproape de zona centrală - superbă odinioară - care astăzi aduce a teatru de război civil
Ciutacu, cuvinte dureroase: "Nu-i nimic romantic. E tragic" () [Corola-journal/Journalistic/44658_a_45983]
-
Sfinții Mihail și Gavriil sau chiar au vrut să uite, din moment ce nu a primit niciun semn de la ei cu ocazia onomasticii sale. Iată ce a scris Mihai Tristariu pe Facebook: Oare chiar au uitat ? Sau ... au vrut să uite ... ?! P. S. : Sor'mea e profa de mate la Iași ... Ieri a fost vineri, deci a avut ore ... Oare în cancelarie ... chiar nu s-a găsit niciun Mihai sau Gabriel ? Sau măcar într-o clasă de elevi ... de liceu ... Mi se pare imposibil
Mihai Trăistariu își face cunoscută supărarea: Oare chiar au uitat? by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/71630_a_72955]
-
Oare în cancelarie ... chiar nu s-a găsit niciun Mihai sau Gabriel ? Sau măcar într-o clasă de elevi ... de liceu ... Mi se pare imposibil ... să nu apară această discuție măcar 8 secunde ... în toată ziua de ieri ... în care sor'mea să nu fi luat parte sau măcar ceva sau cineva să-și amintească că are un frate cu numele Mihai ... În fine ... Așa o să-mi amintesc și eu ... cand o sa ma sune că au nevoie de mine ... De celălalt
Mihai Trăistariu își face cunoscută supărarea: Oare chiar au uitat? by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/71630_a_72955]
-
la același sînt - ceea ce întîlnim uneori și în Biblice, mai tîrziu (1855). Cu toate acestea, în Mihaiada și în Epistolele din 1848, folosește forma sunt. Atunci cînd, în schimb, apare, în concepția lui Heliade, ideea apropierii de italiană ("buna ei sor" - a limbii române) - în Prescurtare de gramatica limbei româno-italiene (1841), trecerea la o grafie latină devenea de rigoare. Heliade, care urma într-un fel experiența lui Petru Maior (cel care legase latinitatea românei de italienitate și introdusese grafii ale "fraților
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
presupune starea negativă: Da... ce ai? Te văz cam..." (Amici). Tot la Caragiale, întrebarea ce faci? e cel mai adesea orientată spre situația concretă, cu vigilență și reproș: ,Ce faci, Mitică?" (în țal, cînd prietenul adoarme în timpul conferinței); ,ce naiba faci, soro?" (...) ,Doășp'ce și un sfert, soro! Ce dracu faceți?" (La Peleș). Ceea ce nu înseamnă că formula obișnuită lipsește. În D'ale carnavalului, Catindatul, la bal mascat, inițiază cu ajutorul ei o conversație cu o necunoscută: ,Bonsoar, mască. (Aparte:) Am s-o
Ce (mai) faci? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11302_a_12627]
-
Te văz cam..." (Amici). Tot la Caragiale, întrebarea ce faci? e cel mai adesea orientată spre situația concretă, cu vigilență și reproș: ,Ce faci, Mitică?" (în țal, cînd prietenul adoarme în timpul conferinței); ,ce naiba faci, soro?" (...) ,Doășp'ce și un sfert, soro! Ce dracu faceți?" (La Peleș). Ceea ce nu înseamnă că formula obișnuită lipsește. În D'ale carnavalului, Catindatul, la bal mascat, inițiază cu ajutorul ei o conversație cu o necunoscută: ,Bonsoar, mască. (Aparte:) Am s-o tachinez. (Tare:) Ce mai faci? Didina
Ce (mai) faci? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11302_a_12627]
-
fi recăpătat graiul și auzul numai dacă fiul de împărat - al celuilalt, de Verde - care silabisea zi și noapte o carte groasă, cu degetul rând cu rând, și care se chema... stai! Cum îi zicea?... A, da. Comedia umană, cică, soro, ca la teatru. Topită de milă, Rița se lăsă pe obrazul ars de soare al bietei fete, sbârnâi la ureche, îi țipă: Cerule iubite, fă să se mărite! Da' fata, nimic, lemn. Rița, mai sentimentală, luă pe cont propriu acțiunea
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
i se atribuie un discurs auto-elogios ("să se laude cât e de deștept și câte face și drege", observatorul.com) sau în orice caz exagerat ("pe viitorul meu cumnat îl tot laudă că uite ce face și drege, că uite sor-ta ce face și drege și că noi credeam că tu vei face și drege...", desprecopii.com). Eufemizarea cea mai clară apare, desigur, în reproducerea formulelor de imprecație; reflexul și reperul ei literar e, ca de atîtea ori, Caragiale, prin
A face și a drege... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10787_a_12112]
-
rezervă surprize la fiecare relectură este farsa într-un act Conu’ Leonida față cu reacțiunea (1880). Forța extraordinară a acestui text vine din aceea că fiecare replică din dialogul dintre Efimița (vocativ: «Mițule») și Leonida (vocativ: «Leonido» sau, mai generic, «soro», ca în «Ce spui, soro?») e citabilă, încărcându-se de sensuri nebănuite, în contexte politice dintre cele mai variate și mai actuale. La suprafață, piesa rămâne o farsă, dar cînd o citim atent, comicul ei capătă o calitate cumva alegorică
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
este farsa într-un act Conu’ Leonida față cu reacțiunea (1880). Forța extraordinară a acestui text vine din aceea că fiecare replică din dialogul dintre Efimița (vocativ: «Mițule») și Leonida (vocativ: «Leonido» sau, mai generic, «soro», ca în «Ce spui, soro?») e citabilă, încărcându-se de sensuri nebănuite, în contexte politice dintre cele mai variate și mai actuale. La suprafață, piesa rămâne o farsă, dar cînd o citim atent, comicul ei capătă o calitate cumva alegorică. În profunzime, Conu’ Leonida, cum
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
urmat româna-latina la Filologia din Cluj, după clasele umaniste ale Liceului �Barițiu" din același Cluj)?. Chiar să fi intrat eu în elită, chiar să fiu considerat (de către cine, când, de ce?) unul dintre cei mai importanți �opteziciști", și eu să dorm, soro?! Nu, pe bune, cine spune asta? E adevărat că unul sau altul dintre prietenii mei (și foști colegi de facultate și de �Echinox") îmi mai spun, așa, când ne întâlnim pe la niște zile ale �Familiei", pe la vreo nuntă a vreunuia
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
La această întrebare ne va răspunde Conu Leonida, alt moftangiu. El este „boboc", adică - om mic, copil. Ca orice copil mic el confundă sexele. Pentru Leonida, Efimița, tovarășa sa de joc, este „domnule" sau „Mițule", în vreme ce el răspunde la apelativul „soro". Un adult care ar susține că revoluția în care crede cu tărie nu poate să înceapă fără autorizație de la poliție ar părea, pe drept cuvânt, idiot. Este Conu Leonida spiritualmente pauper? Din perspectiva noastră, rațională și matură, poate că da
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
fostul soț decît în termeni drastici: mitocanul, pastramagiul. E interesant că Rică însuși recurge la un pseudonim cînd scrie la gazetă: R.Vent deși chapeaul articolului îi dezvăluie numele întreg. Leonida se adresează Efimiței cu "domnule", iar ea lui cu "soro". Un mediu bogat în porecle familiare este cel de La Medeleni. Geniul numirilor este Olguța care îl botează pe fratele său Dănuț, în copilărie, Buftea, iar în adolescență Metaforel, pentru că are darul lirismului. Și pe amica ei mai durdulie, Rodica, Olguța
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
a întrebat-o de față cu bârfitoarea profesionistă a scării: - Parmi, dragă, ce-ți mai face belitu' ăla de sindicalist? E nebună și asta!, exclamase în gând Parmenia, dar bravase: - Dracu' să-l scarmene! Scuze, madam vecină... - Da' ce ai, soro? L-ai prins cu flagrantu' gol?, s-a minunat întrebătoarea. - M-a inervat unu', dragă! Un jegos cu barbă flendurită care se tot gudura pe lângă mine la expoziție... Și le-a povestit toată tărășenia încheind-o exclamativ: - Un rahat cu
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
suferi pentru femei), precum Swift (fără amenințarea nebuniei), precum Goethe (fără tristul său destin de a-și cîștiga viața la Palat), precum Bloy (în ciuda hotărîtei sale înclinații de a se sacrifica pentru tîrfe), precum Thoreau (în ciuda a nimic), ori ca Sor Juana (în ciuda a tot); niciodată Anonim; întotdeauna Lui Même, culmea culmilor oricărei glorii terestre. Otto Raúl González (1921-2007) La mănăstire Celelalte călugărițe o strigau Sor Tabla ca să-și rîdă de ea și să facă aluzie la sînii ei mici. Ea
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
sale înclinații de a se sacrifica pentru tîrfe), precum Thoreau (în ciuda a nimic), ori ca Sor Juana (în ciuda a tot); niciodată Anonim; întotdeauna Lui Même, culmea culmilor oricărei glorii terestre. Otto Raúl González (1921-2007) La mănăstire Celelalte călugărițe o strigau Sor Tabla ca să-și rîdă de ea și să facă aluzie la sînii ei mici. Ea surîdea fără să le dea importanță. „Dacă mi-ar citi numele de la coadă la cap - își zicea - ar ști că m-aș putea oricînd preschimba
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
van Gogh imediat, îi strigă prietenul... Băiatul știe ce-ar urma, fiindcă la o emisiune "Duminica în familie" spusese despre o vietate care se spulbera din toate încheieturile să cânte ceva, fără să reușească nimic: -Tati, mă lași să mă-sor cu ea? Că seamănă cu mami? Intrăm tot mai adânc în toamnă, cu câte un reportaj de televiziune despre abundența de prune din acest an... E ultima toamnă în care rumânașii se mai pot dezlănțui în tradiție națională împrejurul cazanelor
ârâiala generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10211_a_11536]
-
nu discută despre fostul soț decît în termeni drastici: mitocanul, pastramagiul. Rică însuși recurge la un pseudonim cînd scrie la gazetă: R.Vent, deși chapeaul articolului îi dezvăluie numele întreg. Leonida se adresează Efimiței cu „domnule”, iar ea lui cu „soro”. Un mediu bogat în porecle familiare este cel de La Medeleni. Geniul numirilor este Olguța (cei trei copii au din start nume diminutivate) care îl botează pe fratele său Dănuț, în copilărie, Buftea, iar în adolescență Metaforel, pentru că are darul lirismului
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]
-
mai mult respect". La 1 noiembrie 1990, în ședința comună a celor două Camere, s-a evocat un crîmpei din Conul Leonida față cu reacțiunea. Un lucru nu-nțeleg eu", mărturisește coana Efimița. "Daco n-o mai plăti niminea bir, soro, de unde or să aibă cetățenii leafă?" Iar conul Leonida o lămurește: "Treaba statului, domnule, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? e datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme..." Pe marginea acestei memorabile replici
Caragiale în parlament by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14933_a_16258]
-
sfîrșit, gata oricînd să se lase modelat - "Aspirînd să reconstituie simultaneitatea originară, călătoria mentală în lumea textualismului virtual echivalează cu o privire indiscretă, dar privilegiată către laboratoarele Creatorului. Așa cum astronomii fotografiază universul în zonele lui cele mai îndepărtate, colorîndu-i apoi sorii, supernovele și galaxiile pe baza unor formule matematice pe care computerul le asociază unei anumite temperaturi, mase, densități etc., inaccesibile ochiului uman sau lentilei telescopice, prozatorii și cititorii-constructori virtuali produc viziuni fantasmatice ale unei realități primordiale pe care mai mult
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
morții nu cântărești nici cât o petală de trandafir Stele nebune Prin nesfârșite tăcutele bezne cosmice sunt stele nebune care străbat lumi și pustiuri stele abia pâlpâind deasupra iadului nostru cel de toate zilele și nopțile în care se-aud sorii neputinței înfrunzind Când noaptea își trage-n tăcere obloanele peste cei singuri peste inocenți victime și călăi cu vesela cruzime a revoluțiilor împrăștiind cenușa martirilor Lângă inima ta enigmatic cufundată-n muțenie se zbenguie acum fluturele de noapte nepăsător ca
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
dintre ele își găsește purtătorul, ea strălucește. Fiecare reprezintă un spirit al armoniei: cea roz bunătatea, cea roșie loialitatea, cea mov generozitatea, cea albastră distracția și bucuria de a râde, iar cea portocalie, onestitatea. - Camelia”. Nu am atâta noroc încă, soro! În ziua următoare, după școală, Tania merge spre casă împreună cu Petra Tania, te superi că stau cu tine ? Ceilalți copii îmi spun că sunt enervantă și că e vina personalității mele. Și atunci, de ce nu te schimbi? Asta îmi e
ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]