5,168 matches
-
un pled de prin ierburi târzii și-n sufletul lor adunai stele mii. . aduceri aminte de prin gânduri de flori cărau, lin, cocorii adăpând doru-n nori, dar, tu nu vedeai, și, turnai iar cafea din umbra de zaț doar pământul sorbea. . și, tot mă-nveleai, luând pământul de păr la fel ca atunci când, plecat-ai în zbor, demult, nu mai sorb amintiri de cafea mi-ar fi mult prea greu fără tine, ceva, . doar vântul mi-aduce aroma în zbor de
AMINTIRI DE CAFEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384315_a_385644]
-
cărau, lin, cocorii adăpând doru-n nori, dar, tu nu vedeai, și, turnai iar cafea din umbra de zaț doar pământul sorbea. . și, tot mă-nveleai, luând pământul de păr la fel ca atunci când, plecat-ai în zbor, demult, nu mai sorb amintiri de cafea mi-ar fi mult prea greu fără tine, ceva, . doar vântul mi-aduce aroma în zbor de tine, de ochi-ți, de nopți care dor! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: Amintiri de cafea / Doina Bezea : Confluențe Literare
AMINTIRI DE CAFEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384315_a_385644]
-
când mă prinde foamea pe Lipscani sau pe străduțele adiacente, intru în vreun local cu aspect de restaurant, frunzăresc meniul, comand și-mi spun o rugăciune-n gând, să scap fără enterocolita și de data asta. La Leș Burgeois mai sorbisem niște beri pe terasa vară, dar de mâncat nu îndrăznisem, deși am văzut mulți temerari la mesele din jur înfruptându-se din pizze care n-arătau rău deloc. Finele de iarnă mi-a dat curaj să le încerc și bucătăria
Burghez... da’ nu prea [Corola-blog/BlogPost/96839_a_98131]
-
a topit bănuielile și crutoanele și-a alunecat în gât pe jos spre marea-mi desfătare. A urmat un platou tyrolez (24 lei) pe care-aș fi avut șanse să-l lichidez total dacă și numai dacă n-aș fi sorbit întreaga supă și berea rece dinainte de felul doi. Ciupercă, dovlecel, vânătă, pui și porc, toate paneuri cumincioare venite în perechi, acompaniate de cartofi prăjiți și de sos tartar rece. Nu știu dacă asta mănâncă nemții în fiecare zi, dar mi-
Javol, platou tyrolez Louisenhof! [Corola-blog/BlogPost/96840_a_98132]
-
lume, cu discuri grecești pe pereți, un rastel pentru vinuri și o chitară la intrare, câteva mese, un bar minuscul și o scenă ca pentru pitici. Acolo, uneori, cântă doi artiști greci, în timp ce clienții (sau mai bine zis „clientele”) îi sorb din ochi nu doar pe ei, ci și mâncărurile grecești. Meniul nu e foarte stufos, însă totul e gătit proaspăt și bun. Noi am încercat salată grecească și o salată de brânză picantă, acompaniate de ratsina, un vin grecesc alb
Taverna Maria, sinonim cu o kali mera [Corola-blog/BlogPost/96882_a_98174]
-
a scăzut și rata mea de premiere. ###Începutul finalului În clasa a 8-a m-am autoproclamat rege. Cred că toți au făcut asta. Eram cei mai mari, cei mai înțelepți (așa credeam noi). Colegii din clasele mai mici ne sorbeau fiecare vorbă de duh. Noi știam tot. „La profa «X» poți să nu faci tema, că nu zice nimic”, „profu’ ăla e nebun”, „dacă ai probleme să vi la mine că te scot eu”, etc. Complexul de semizeu era îm
Pe vaporul clasei... [Corola-blog/BlogPost/96917_a_98209]
-
găsesc cel puțin cincisprezece persoane la fiecare terasă, făcându-și siesta. După o noapte pierdută, omul trebuie să își revină cu o limonadă rece, eventual la o terasă în centru ca să vadă toată lumea că el stă pe divan și își soarbe licoarea magică. Mă întreb dacă or fi descoperit vreun izvor al bunăstării fiindcă nu îmi explic cum se poate să stai... pur și simplu să stai. Asta este lenea acută și este întreținută de cardul de credit al părinților, sursa
Cum e să nu faci nimic? [Corola-blog/BlogPost/97346_a_98638]
-
FLOARE Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 2284 din 02 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Azi mi-am agățat inima de o floare Și i-am furat mireasmă și culoare Într-o petală mi-am făcut culcuș Și am sorbit cu-al palmelor căuș Nectarul dulce de senin și viață De raze strălucind în dimineață Și-am învățat spre soare să privesc În ploaie și furtuni să biruiesc Să înfloresc asemeni cu o floare Să fac din viață cânt și
INIMĂ ȘI FLOARE de MARIA LUCA în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383644_a_384973]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > DESPRINDE-MĂ,DOAMNE! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului Desprinde-mă,Doamne! de pe buza durerii, sfărâmă carafa ce mă soarbe tăcut, dezleagă-mi amarul răsucind talpa vrerii, sau scrie-mi cu toamne și mă-nchide-ntr-un lut! Desprinde-mă,Doamne! de sub coasta tristeții, și fă-mă iubire în grănare de timp, sub seceri de oase să-mi așez somnul vieții, și carnea
DESPRINDE-MĂ,DOAMNE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383658_a_384987]
-
2017. Viață, te invit azi să bem o cafea! De va fi poate rece, amară, ori rea, Să nu te încrunți, căci adesea mi-ai dat O cafea amăruie cu gust de oftat... Te-ai uitat cum cu lacrimi am sorbit-o încet, Și nu cred că vreodată ai avut vreun regret... Eu tăcută-am gustat din cafeaua ta, viață, Și în fiece cană am văzut o speranță... Azi, te invit viață, să bem o cafea! O vom bea împreună împărțind
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
mai mult Viață, te invit azi să bem o cafea! De va fi poate rece, amară, ori rea,Să nu te încrunți, căci adesea mi-ai datO cafea amăruie cu gust de oftat...Te-ai uitat cum cu lacrimi am sorbit-o încet,Și nu cred că vreodată ai avut vreun regret...Eu tăcută-am gustat din cafeaua ta, viață,Și în fiece cană am văzut o speranță...Azi, te invit viață, să bem o cafea!O vom bea împreună împărțind
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
scurt, în trepte... Așează pe blat cupa la odihnă și-i ține isonul tăcerii. Obosit, se lasă nevoii de repaus, un timp plutind prin odaie, eliberat și de gânduri, și de gravitație... În sfârșit, își revine. Avântat ia cupa și soarbe din savoarea lichidă. Își inundă cu ea gura. Simte cum îl fericește o prea delicat-armonie între dulceața petalei de roză și amăreala cojii de nucă. După reiterate legănări în cavitatea bucală, percepe și-o împreunare neașteptată între răcorosul gust de
BLOODHOUND de ANGELA DINA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383661_a_384990]
-
Însuși Malu, conștient de trădarea prietenului și a soției, constată acest lucru, după plecarea celor doi: “A fugit din pânza mea și acum crede că este liberă. E mai legată ca niciodată. Veninul i-a anihilat rațiunea și acum o soarbe bucată cu bucată. Când va rămâne doar umbra de ea o să fie prea târziu. Se va întoarce la mine, în pânza mea, asemenea Fiului risipitor, iar eu o s-o primesc, așa, ca pe o muscă fără aripi și o las
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
femeie, ca pe o floare, aceasta se ofilește și moare. E ca un blestem care-l apasă pe tânăr. Chiar el spune despre sine: “Sunt captivul unui fenomen straniu. E ca și cum viața se încăpățânează să fugă de mine, pentru că-i sorb energia. Sunt prins într-o carapace și de acolo ademenesc clorofila”. E de fapt, aici, o filozofie de viață: fatalmente, iubirea prea arzătoare sufocă, nimicește, distruge: “Florian: Pentru că te lipești ca o plantă agățătoare de ființa unui arbust otrăvitor și
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
ai înțeles că, ăla, altcineva, erai tu? Bătea șeaua... -Lasă prostiile, că este femeie serioasă! Și prietenii mei, tot așa spuneau, că se gândesc la altele când sunt cu nevestele. -Aha! De aceea domnul Mircea e în stare să mă soarbă cu totul când mă întâlnește singură. Îmi face apropouri și zice că glumește. Nemernicul! -Hai, mă, că am stat de vorbă și cu alții care nu te cunosc și tot așa spuneau. Oamenii sunt sinceri, nu ca tine. -Mă, voi
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
Nici mătăsuri sau covoare, Însă eu simțeam că mama-mi Punea lumea la picioare. Nu mă-mbrăca din reviste, Nici celular nu aveam, O aveam, însă, pe mama Și era tot ce-mi doream. Idolul copilăriei, Universul meu era, O sorbeam din ochi când, seara, Lângă pat, povești citea. Adormeam, cu al meu suflet De copil, împăcat, lin, Și visam că-s o prințesă, Iar ea, darul meu divin. N-am dus lipsă de nimica, Am avut un trai decent, Însă-ale
SACRIFICIUL UNEI MAME de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383812_a_385141]
-
Acasa > Strofe > Atasament > MEREU MURIND, MEREU FĂRĂ DE MOARTE Autor: Ion Mihaiu Publicat în: Ediția nr. 1860 din 03 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Nebun căzând spre cer și praf de stele sorbind aroma ta venind din ele, mirat să te găsesc în tot ce este ca un cuvânt uitat într-o poveste, să pipăi flori târzii de tine grele, mereu iubind, mereu fără de veste! Te recompun în propria-mi orbită din tot
MEREU MURIND, MEREU FĂRĂ DE MOARTE de ION MIHAIU în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380186_a_381515]
-
în ochii tăi , de pot să-ți spun cât te iubesc ... mai bine las, căci nu-ndrasnesc ... să văd de m-ai uitat, să știu ... de vor fi goi, va fi pustiu... Am să mă uit în ochii tăi , ce mă sorbeau neîncetat, să caut dacă am plecat... de-i noapte-aceea cu fiori , ce-am luminat-o până-n zori ?... Am să mă uit în ochii tăi ... unde e dor ce ne lega , cănd scurtul timp ne despărțea? rămas-a primăvară-n ei
AM SA MA UIT IN OCHII TAI ... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380209_a_381538]
-
încărcate le-ar fi frunțile, nu poți să nu le remarci chipurile îmblânzite în lumina galbenă a lumânărilor. Ochii lucesc intens și se îndreaptă toți, ca la comandă, spre Părintele Nicolae Bordașiu. Este primit cu mare drag în mijlocul lor, îi sorb fiecare cuvânt și îi sărută dreapta când trece prin dreptul lor. Părintele Nicolae Bordașiu le zâmbește și le răspunde în aceeași manieră. Toți sunt ai lui, părinți, copii, bunici, a crescut generații întregi. Are răbdare cu ei la spovedanie, îi
PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU – BLÂNDUL NOSTRU PĂSTOR DUHOVNICESC NONAGENAR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380177_a_381506]
-
urmărea emisiunea îi dădu paharul din mâna dreaptă. Acesta, fără a-și muta privirile de la ecran, întinse mâna și-l luă. Florin se întoarse după o scrumieră pe care și-o așeză în apropiere, apoi se așeză pe fotoliu și sorbind cu zgomot o gură de bere, se interesă de pronostic. - Este așa cum mă așteptam - îi răspunse Vadim - albaștrii și-au învățat lecția și acum fac ravagii pe teren. Nimic nu pare să le mai stea în cale și-ai noștri
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
Obrajii-ți sunt ca doi bujori din grădina bunicii... (mi-e dor de ea și de copilărie!...) Un cântec suav se-aude lângă noi... E trilul păsării din poiana-mbibată de flori... Și gura ta... Ah!... buzele... mă-ndeamnă să-ți sorb cuvintele din suflet... Să-ți fac din ele o cunună de fiori... Și brațe mă cuprind ca într-un leagăn al veșnicei visări... la vremea fericită din grădina bunicii, prin trifoi, la poalele nucului copilăriei mele... Viv Referință Bibliografică: Viviana
LEAGĂN... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380280_a_381609]
-
ne pândește, Mândrele le-adăpostește, Prin cotloane și unghere Chicotind a îmbiere. Nu-i nici vorbă de bujori Arși și-ntinși în obrăjori. Numai ochii strălucesc, Flăcăii-i-ademenesc. Strânse-n brațe, se feresc De sărutul fecioresc, De pe buze să li-l soarbă. Scapă și-apoi fug în grabă, Înspre crâng, sub sălcii dese, Unde râul umbra-și țese. Prinse iară, se supun Jocului de-acum nebun De alint și dezmierdări, Printre mii de sărutări. Câte una, mai cuminte, Prea târziu și-aduce-aminte De-
DORUL [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380282_a_381611]
-
dr. Vasile Șoimaru, unul dintre fondatorii Academiei de Studii Economice din Moldova. Am ajuns la propriu în filele scrierilor lui Mihail Sadoveanu, ale lui Paul Goma, ale lui Mihai Eminescu (așa am simțit când am pătruns pe tărâmul Nistrului). Am sorbit picătura atât de apreciată în lume a vinului de Cricova, am mers agale în contemplarea marilor oameni ce străjuiesc Aleea Clasicilor din centrul Capitalei. Să nu uit și... străzile, atât de românești. Și, bineînțeles, oamenii! De fapt, când vorbesc despre
„DE ROMÂNISMUL ŞI DE ROMÂNIA DE DINCOLO DE PRUT NU M-AM ÎNDOIT NICIODATĂ” [Corola-blog/BlogPost/94019_a_95311]
-
mișcare. Se schimonosește și face grimase atunci când nu e mulțumit cu ceva sau de cineva. Alături de puștiul pe care vi l-am descris stă mama lui, o femeie în jur de 40 de ani, elegantă și foarte demnă, care își soarbe băiatul din priviri, căutând parcă să găsescă în ochii celor din jur aceeași admirație nemăsurată. Nu pare nicidecum deranjată de tonul cu care i se adresează fiul său și nici de comportamentul atipic al acestuia. Primul gând care mi-a
UN ZÂMBET PRIETENESC COPIILOR CU DIZABILITĂŢI – ASOCIAŢIA „A.B.C.D.” DIN BUCUREŞTI [Corola-blog/BlogPost/94139_a_95431]
-
erau cu sufletul pe scenă, jucându-și fiecare rolul nedisimulat. Reușita actorilor, faptul că întreaga echipă a dat din prea plinul ființei ei s-a văzut prin receptivitatea completă a sălii, care a fost în permanență cu sufletul la gură, sorbind fiecare replică sau moment al spectacolului, dar și prin ropotele de aplauze cu care au fost răsplătiți actorii de-a lungul reprezentației, ca și la încheierea ei, când momentul festiv și de încununare cu succes a acestei ,,îndrăzneli teatrale’’ a
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]