941 matches
-
Polirom, 1998) îl va naște pe Benedict, ca purtător supraindividual, angelic al semnelor unui nou început, scăpat de sub fatalitatea valorilor uzate ale libertății (tip terapia sexuală la care se expune Viola în cel mai recent roman). Din această disperată și sordidă băltire, gândirea și sufletele personajelor nu pot fi sustrase decât printr-o "sublimă catastrofă". Catastrofa invocată echivalează în plan moral cu o ruptură ontologică, cu o schimbare de polaritate a vieții (vezi metamorfoza radicală a aceleiași Viola datorată printre altele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cel dinaintea erupției Dada, Pe râul vieții, Cântec, Poveste, Dans de fee dovedesc puțina compatibilitate cu modul poetic muzical, în utilizarea disonantă până și a versificării fără rigori, à la Minulescu, pentru a da expresie unei imaginații marcate prematur de sordid, de prozaic și de absurdul destinului sub iminența morții. Pelerinii către ideal, împrumutați și ei de la Minulescu, sunt descumpăniți de un miraj funest: „Și totuși ei zăresc din când în când în zare/ (În zare totul doar e gol)/ Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
cârciumile de cartier, cu ciment murdar pe jos, cu miros de bere stătută, cu ospătărițe șleampete și soioase, cu proletari zgomotoși, cu fum de țigară să-l tai cu cuțitul, cu înjurături peste mese. Acolo se retrăgea, la o masă sordidă, cu un păhărel de votcă ordinară alături, pe care, la răstimpuri, îl golea mecanic, cu mișcări de manechin, în timp ce citea Croce, Emilio Cecchi sau Eliot. Era plin de ciudățenii. Dacă te vedea luând un medicament, te ruga să-i dai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
temnițele săpate în Grădina Maicii Domnului cu mărturisitorii lui Hristos. La Aiud, Pitești, Sighet, Gherla, Târgu Ocna și în alte locuri de prin țară, s-au deschis porțile gheenei pe unde au intrat, învăluiți în lumină, martirii națiunii. În celule sordide, bătuți și batjocoriți, și-au aflat sfârșitul sfinți ai neamului românesc (Vasile Aftenie, Valeriu Gafencu, Vladimir Ghika ș.a.). Acestea sunt doar niște detalii care ne revin mereu în minte deoarece s-au produs relativ recent. Găsim încă bunici și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să funcționeze, oarecum, doar în virtutea inerției. De aceea, mereu, sunt surprinse de câte o catastrofă care putea fi lesne prevăzută, mai ales dacă are un caracter repetitiv. Din păcate, corupția a curs încă de la înființarea României moderne ca un torent sordid care s-a infiltrat la fundația statului. Nu am reușit să excizăm complet partea cangrenată din organismul nostru social. Din această cauză, construcția noastră etatică a riscat să se surpe și să se prăbușească peste noi. Trebuie să conștientizăm că
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Pugliatti.235 Aceste epistole constituie prologul celei mai negre perioade din viața sicilianului (1935-1938). Pe masura ce înainta în vârstă presentimentul morții se accentua, devenind unul dintre elementele fundamentale ale angoasei.236 Concomitent, singurătatea se adâncea: El era, precizează Ferrari, un om sordid cu o mare dorință de puritate: firul scabros al inspirației teșea în jurul său o pânză ce-l întemnița, de care putea să se elibereze numai prin leopardism: înțelegând prin leopardism singurătatea fundamentală a omului, dramă trecerii de neoprit a timpului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dialog permanent cu retorica simbolistă. S-a discutat, de altminteri despre apropierea textelor lui Dimitrie Stelaru de poezia prerafaelită. Motivele recurente sunt desprinse din această sferă: corabia, circul, albatrosul, balerina, marioneta, cântul, muzicalitatea tristă, voită. Decorul poartă aceeași amprentă a sordidului ("Corabia de plumb în roșul unui asfințit/ Din portul negru, întinse pânzele murdare", Corabia de plumb; După ce umblasem, zbuciumat, întreaga zi ca un câine (...)/ Spre mucegăitul meu palat murmurând mă întorceam, (...)/ Drumurile erau încâlcite, cu mlaștini înverzite/ Și multe secole
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
to paint a real or imaginary picture in a bidimensional perspective. More often than not the setting is imaginary; it is deformed copy of the reality lacking the third dimension, namely the height - the capacity to spiritually rise above the sordid world. The fifth chapter, Poetry of the Albatross - echoes in the contemporary literature, tries to clarify the scope of the expression ‚poetry of the Albatross' which is defined as a form of poetry questioning literary elements that are generally taken
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
présentation. Dans le cas de ces poètes, le tableau est souvent imaginaire, une copie déformée de la réalité à laquelle manque une troisième dimension, à savoir la hauteur, la capacité de s'élever, du point de vue spirituel, au-dessus du monde sordide. Le Vème chapitre, L'Albatrosisme - échos dans la littérature contemporaine, apporte quelques précisions en ce qui concerne la sphère du concept d'albatrosisme, qui, à notre avis, se définit par la mise du littéraire sous le signe de l'authenticité
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și prin sunetul și furia asociate cu prima lectură publică la Six Gallery, San Francisco. Poezia combină, cu un suflu și cu un patos poetic comparabile cu cele ale lui Walt Whitman, atitudini vizionare, mistice, cu explorarea realității uneori tragice, sordide, patetice, chiar comice, a unor personaje traficanți de droguri, hoți, homosexuali, vagabonzi ce cutreieră America, precum Jack Kerouac pe care Ginsberg îi prezintă ca fiind martiri și cele mai bune minți ale generației sale, marginalizați, persecutați, închiși în ospicii și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și cohorte dușmane, frumusețea magică a panoramelor alpine sau marine ale Crimeii se transferă în teatrul de război al unor încleștări sălbatice, iar stepa rusească sau tundra siberiană, sub geruri, zăpezi, ploi nesfârșite, devin spațiul unei imense rețele concentraționare, strivind sordid sute de mii de destine umane, cu foamea de viață exacerbată insuportabil. Zona vie a cărții e dată de comunicarea acestor trăiri extreme, cu subite glisări între spaimă și eroism, patos al iubirii de viață și furor suicidar, percepție a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289885_a_291214]
-
a notației autobiografice, a tristeților provinciale, totul privit din perspectiva epatantă a boemului, a „poetului blestemat”: „Pe strada Griviței, /poetul renegat de intelectuali / colindă toate străzile și se salută / cu hingheri, căruțași și hamali”. Mediul surprins de el e cârciuma sordidă, unde „Toți bețivanii sunt murdari, soioși / Toți poeții au păduchi și sunt pletoși”. Mesajul tânărului scriitor e limpede: poeziile nu se mai scriu pe mătase și în odăi de lux, ci „Le urli când te întorci beat, târziu, sau în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
modern, un fiu al frământatului secol XX, cu o gândire și cu o sensibilitate acut contemporană. A sfârșit într-o tragedie de tip antic sofoclean. Un sfârșit tragic, cu torturi fizice și morale, timp de șase ani neîntrerupți, în hrube sordide. Îmi amintește de Prometeu înlănțuit pe crestele munților Caucaz, cu ficatul devorat de ciocul vulturilor.” Alți ipochimeni nu sunt însă iertați de acest mandarin rural, mândru de noblețea lui și inclement cu ceea ce el consideră a fi prostituatele istoriei. Vorbă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
se poate vorbi de bidonviluri clasice, acestea sunt conținute măcar simbolic în arhitectura moștenită de la comunism (cartierele muncitorești) și locuită cu asupra de măsură. Există multe alte spații esențiale invadate de mahala: gara, de pildă, sau autogara, piețele alimentare... Crâșmele sordide nu sunt deloc pe cale de dispariție, ci riscă să se cronicizeze, năpădind zonele din preajma centrului. Atmosfera acestor micro-bidonviluri seamănă cu o lume a pușcăriei și a talciocului. Periurbanitatea pare să fie viitorul orașelor românești și pentru aceasta pledează dughenizarea concretă
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
însă din lumea reală ori naturală anumite tipuri ce ar izbuti să atingă cel mai înalt numitor comun; ei caută individualul. A studia natură în tot ceea ce are ea anormal, excepțional, uneori periferic, dar mai ales in aspectele sale sumbre, sordide (desigur, ne-tipice) e o pasiune a naturaliștilor" [Husar, p.119]. În comparație cu "monomaniile" personajelor balzaciene, românele din jumătate a doua a secolului al XIX-lea sunt mai puțin tipizate și mai complexe. Vom constata în literatura perioadei cercetate o individualizare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
bărbații s-au preocupat îndeaproape de cultivarea idealului feminin care le era convenabil. Excluderea femeilor din viața activă a dus la preocuparea lor pentru lucruri superficiale. E.Roy-Reverzy [1998, p.107] chiar consideră că femeia este preocupată doar de detaliile sordide ale vietii cotidiene sau de împodobirea corpului pentru a masca vidul sau existențial. Această viziune masculină asupra modei și femeii transpare în Conseil à une Parisienne de Musset: "Je voudrais n'avoir de souci au monde Que mă taille ronde
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
-i face plăcere, are loc în bucătărie, între o farfurie cu ridichi și un român de George Sand, André, după ce ea este obosită de lectură. Astfel, autorul stabilește un raport între cauza (lectură românului sentimental) și efect (adulterul), un aspect sordid al actului sexual comis fără dragoste (lăudată în românul sandian) și fără plăcere, într-un cadru banal. 288 "Comme ces romanș mentaient! Elle avait bien raison de ne jamais en lire. C'était des fables bonnes pour leș têtes vides
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a existenței unor locuri de agregare socială lipsite de condițiile igienice de bază, se pune problema apariției micii infracționalități, și nu numai. Să nu uităm zilele dramatice ale violului de la Caffarella (Roma), când unul dintre gestionarii unui astfel de loc sordid declara cu seninătate că îi cunoaște pe făptuitori deoarece erau persoane care frecventau în mod constant acea zonă. În plus, principalele posturi de televiziune italiene și-au făcut obiceiul de a frecventa aceste locuri degradate cu scopul de a-i
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
încărcată de mister psihologic, cu fibre de halucinație și cu acel amestec „simbolist” de glacialitate și incandescență, de voyeurism și morbideță estetizantă. În Scrisori către Monalisa, totul e limpede: tema spațiului închis, universul concentraționar, lume în care de la sublim la sordid nu este nici măcar un pas. Mizerie și tensionare, spațiu populat pestriț, cu destine și temperamente din varii geografii etnoreligioase. Tema emigrantului-captiv (aici, tocmai într-un hotel numit Arkadia) este - ca și pattern-ul din Azilul de noapte - o șansă generoasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
cu alte chestiuni. Dar, într-un anumit fel, fantoma îmbibată de apă era mereu prezentă în preajma mea. Mă gândeam la James și la Lizzie. Care dintre ei hotărâse oare să-mi releve adevărul, și de ce? Bănuiam că, mai ales după sordida întâlnire cu Toby Ellesmere, nervii lui Lizzie cedaseră, în primul rând pentru că în momentul de față erau lucruri prea importante în joc. Se abandonase din nou în voia vechii ei iubiri pentru mine și avea toate motivele să-și spună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe acolo din ziua când fusesem expulzat din restaurant, pentru că nu aveam cravată. Soarele strălucea într-un hol confortabil și vesel mobilat, și m-a săgetat senzația că era atât de curat și de îngrijit și de comod în comparație cu murdăria sordidă de la Capul Shruff, pe care nu mai aveam nici un chef s\-l înfrumusețez. Fotolii confortabile, îmbrăcate în brocarturi luminoase, un vas uriaș plin de orhidee sălbatice, fuxii, răscoage și nalbe violete care creștea printre stânci! Un slujbaș nu foarte disprețuitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de deces. Toby mi-a oferit, cu jumătate de gură, să mă conducă în mașina lui, dar am refuzat. Cred că și eu doream să fiu singur. Am colindat, o bună bucată de vreme, printr-un labirint de străduțe dosnice, sordide, și am rătăcit drumul. Tocmai am descoperit într-un sertar din bucătărie ciocanul pe care mă străduisem să-l repar în ultima seară când James m-a vizitat la Capul Shruff. Probabil că avusese precauția de a-l lua cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
biată scorpie isterică; și mila degradantă pe care i-o purtam, și în care mă străduiam să văd un soi de compasiune spirituală, a fost începutul de cale al evadării mele. Nu puteam îndura spectacolul victimei plângăcioase, captive în cămăruța sordidă lipsită de ferestre, spectacol pe care-l revăd încă în coșmarurile mele. Imaginația iubiri mele a renunțat la Hartley cea reală și s-a consolat cu ideea total abstractă de „a accepta totul“, orbește. Acela a fost sfârșitul. Când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Natura rămânea stăpână. Ce-ați făcut voi, mai ales de când turcimea care s’a Înstăpânit chiar pe vechiul Bizanț i-a adăugat mahalalele? Orașul se Întinde În Natură, dar nu prin frontul perfecțiunii, frumuseții, ci prin acela al gunoaielor și sordidelor - era să spun amenajări - bidonviluri. Care, oricâtă tencuială - tot o treabă turcească; nomina odiosa totuși căci nu cu turcul am ce am ci cu superficialitatea, lucrul de mântuială - ar acoperi urâțenia interioară, sunt o palmă pe obrazul Naturii. Unde sunt
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
permanent la pândă și căutând diferențele dintre provinciile culturale: Banatul este lumea burgheză, individualistă, iubitoare de confort material, lumea mătușii Valeria din proza lui Sorin Titel, iar Valahia ar fi lumea iacobină a lui Jupân Dumitrache, dar și a mahalalei sordide, pentru care nu numai ficțiunea lui I. L. Caragiale, ci și decorurile teatrale ale lui Lucian Pintilie sunt un model. În ultimă instanță, cartea este o pledoarie contra izolării confortabile a artistului, dincolo de furtunile istoriei. Memorialul deportărilor în Bărăgan din anii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]