328 matches
-
mă aflam? De ce își lăsase Scrisorile despre logică pentru a se hărțui cu un I. Gr.? Dacă este adevărat că, într-o lume în care totul a devenit "acțiune" și "practică", scrisul și cărțile au păstrat, ele singure, un sens soteriologic autentic, atunci, făcând toate acestea, însemna că Noica trădase "somnambulismul fecund" care viza nu intervenția precară în contexte, ci în destine și comunități. Dar până la urmă, toți marii gânditori mușcaseră din momeala Faptei, de la Platon până la Kierkegaard și Heidegger. În
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru generația noastră, o garanție a spiritului în varianta lui culturală, o purificatio spiritualis care trebuia menținută și propagată tocmai prin accesul la sursele verificate ale acestei purificări. Poate că niciodată în România cultura nu a dobândit o asemenea valoare soteriologică. A-ți însuși greaca, latina și germana, a traduce și edita - într-o lume rănită de moarte de douăzeci de ani de dogmatism - Platon și Plotin, Kant, Kierkegaard, Nietzsche, Freud sau Heidegger, a scrie cărți erudite și rafinate - toate acestea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un model autentic de abordare a unei ceremonii complicate tocmai de premisele unei simplități dezarmante, ci și reperele unui modus vivendi exemplar, modulat și dictat de legi estetice, prelungite fin în ontologic și, de aici, în etic și chiar în soteriologic. Să nu uităm, așadar, că ritualul elaborat al ceremoniei ceaiului provine din doctrina complexă a budismului zen, al cărei comandament central vizează contemplarea naturii interioare și armonizarea acesteia din urmă cu esența universală: integrarea perfectă a antropicului în cosmos. Epura
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
familial", în 2007. Iată ce spune Rareș despre relația dintre generații, despre necesitatea schimbării, despre problema spinoasă a coerenței interioare a unei literaturi: Problema e că viziunea/ concepția despre poezie de la noi trăiește deja de destulă vreme cu această obsesie "soteriologică" a schimbării, un impuls chinuitor care în cel mai rău caz o ocupă în totalitate, o rezumă la gestul crispat al schimbării. Această obsesie operează predilect într-un teren strategic care depășește intențiile particulare de a orienta în vreun fel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-l ating și nu-i implică toată ființa, actele sale fiind privite cu detașare și indiferență. Acesta este și motivul pentru care personajul nu se salvează. Căci binele care nu este în legătură permanentă cu adevărul cristic nu are valoare soteriologică. Salvează doar binele făcut din îndemnul credinței. Rogojin și Ippolit sunt personaje care reprezintă și ele necredința și damnarea, în paginile altui roman dostoievskian, Idiotul. Ippolit și Mîșkin par să formeze o unitate de contrarii. Ambii sunt orfani, fără bani
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
o evanghelie întreagă a fost așezată sub autoritatea numelui său denotă respectul de care personajul se bucura în rândul gnosticilor. Chiar dacă nu ea a redactat apocrifa respectivă, figura sa l-a inspirat de la primul până la ultimul cuvânt, propunând un scenariu soteriologic alternativ scenariului apostolic legitimat de Biserica principală. Cât despre Evanghelia lui Filip, ea notează: „Trei persoane mergeau tot timpul cu Domnul: Maria, mama Lui, sora ei și Magdalena, numită și «tovarășa» Lui”. În alt pasaj: „Tovarășa (koinonos) Fiului este Maria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
III-lea, constituie o mină de informații despre imaginarul și tipul de credință practicat de anumite comunități creștine din Asia Mică, Palestina sau Egipt. Între o evanghelie gnostică sethiană, care impune o nouă viziune teologică despre lume, un nou scenariu soteriologic și un text de factură populară diferența este uriașă. Rețeta „de fabricație” a apocrifelor populare (denumirea aceasta nu acoperă tot spectrul, dar mi se pare cea mai adecvată pentru dezamorsarea falselor tensiuni) seamănă cu rețeta de fabricație a „ciorbei de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
episcopului Hipponei se caracterizează atât printr-o mare doză de realism, cât și printr-un foarte subtil sens metafizic. Interpretarea lui seamănă cu aceea propusă de avva Serenus, înscriindu-se totuși într-un cadru mai vast, al viziunii teologice și soteriologice din De Civitate Dei. Seth și Cain devin astfel personaje-cheie în epopeea mântuirii, simbolurile a două entități, în același timp metafizice și istorice, care se vor împleti neîncetat până la sfârșitul oamenilor pe pământ. Concluzii A venit momentul să tragem câteva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
speranța omului în mântuire. Ignoră în fond că „proclamarea existenței Lui adevărate va dărui chezășia învierii noastre“ (I, 2). Tocmai aici se situează credința vie a lui Tertulian; or, disputa cu tot felul de argumente poate ușor să rateze sensul soteriologic al Întrupării. Nu e vorba de a ignora gândirea logică în astfel de discuții. Numai că logica însăși cunoaște limite, iar acestea devin imediat vizibile când omul caută să urmeze însăși nebunia cuvântului Crucii (I Cor. 1, 18). Însă cum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
trecerea discuției sub o altă intenționa litate. La fel și atunci când spune că patimile Domnului constituie „singura speranță a întregii lumi“. Tocmai aceste patimi sunt necesare celui care caută o cale (V, 3). Așadar, în această nouă perspectivă - să spunem soteriologică - este asumată o logică mult diferită de cea a lui Marcion. Însă cum ajunge Tertulian la unele formulări neașteptate, de-a dreptul stranii? Vorbindu-i direct lui Marcion, preia intenționat unii termeni ai acestuia și îi aduce într-o altă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
prezentului, a acelui prezent perpetuu amintit mai devreme. «Poetul necunoscut», un fel de personaj care se joacă pe sine, reîncarnat plastic În tambur- majorul actului creaționist, acest dumnezeu de culise, revelat prin cezariană lirică În scopul de a comite deblocaje soteriologice, «Încreștinând În amonte mersul de fiară al lucrurilor», este, de fapt, selsinul repetitor al Întregii flore spectaculare fantasmagorice prin care Marian Constandache, dincolo de orice contingențe, deci recurgând frontal la teoria eliadescă, Încearcă ruperea timpului profan Întru determinarea duratelor sacre: «te
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
irațională, sustrasă oricărei retorici explicative, țin de revelație, de o mistică poetică. Deloc întîmplător, partea a doua a Principiilor... trimite abundent la noțiuni din sfera sacrului: invizibil, virtualitate, extaz, secret interior, ubicuitate inefabilă. Ele nu au însă o finalitate spirituală, soteriologică, ci estetică. Sîntem - după cum s-a mai arătat - în proximitatea teoriilor despre poezia pură ale abatelui Brémond și a concepției lui Benedetto Croce despre lirism; este discutabil însă că o propoziție precum: „Poemul e rezultanta tuturor artelor: muzica, plastica, literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a fost cuprins de spaimă; membrii tribului au rătăcit o vreme, apoi s-au așezat pe pământ și s-au lăsat să moară.3 Iată un exemplu minunat atât al funcției cosmologice a stâlpului ritual, cât și al rolului său soteriologic: pe de o parte, kauwa-auwa reproduce stâlpul folosit de Numbakula pentru cosmicizarea Lumii, iar pe de altă parte, tribul achilpa crede că stâlpul îi înlesnește comunicarea cu tărâmul ceresc. Or, existența umană nu este posibilă decât prin această comunicare permanentă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de istoria filozofiei. Trebuie totuși să adăugăm că istoricismul apare ca un produs al descompunerii creștinismului, pentru că acordă o importanță hotărâtoare evenimentului istoric (idee de origine iudeo-creștină), dar evenimentului istoric ca atare, negîndu-i orice posibilitate de a dezvălui o intenție soteriologică, transistorică.20 În ceea ce privește concepțiile Timpului asupra cărora s-au aplecat unele filozofii istoriciste și existențialiste, s-ar cuveni poate să mai adăugăm ceva: cu toate că nu mai este gândit ca un "cerc", Timpul își redobândește în aceste filozofii moderne latura înspăimîntătoare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
antropologic, imersiunea în Ape nu echivalează cu o dispariție definitivă, ci cu o reintegrare vremelnică în nediferențiat, urmată de o nouă creație, de o altă viață sau de un "om nou", după cum este vorba de un moment cosmic, biologic ori soteriologic. Din punct de vedere al structurii, "potopul" poate fi comparat cu "botezul", iar ospățul funerar cu stropirea noilor născuți cu apă neîncepută sau cu băile rituale de primăvară, dătătoare de sănătate și de fertilitate. În toate sistemele religioase, Apele își
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de fapt precedentul în mitul Vârstei de Aur, cu care ar începe și s-ar sfârși Istoria, după numeroase tradiții. Marx a îmbogățit acest mit străvechi cu o întreagă ideologie mesianică iudeo-creștină: pe de o parte, rolul profetic și funcția soteriologică pe care i le recunoaște proletariatului; pe de altă parte, lupta finală dintre Bine și Rău, care ar putea fi asemuită fără greutate cu înfruntarea apocaliptică dintre Cristos și Anticrist, urmată de izbânda hotărâtoare a celui dintâi. Nu este deloc
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de sine stătătoare și slujind patimilor. De aceea capetele acestea se numesc naturale și vorbesc despre curățirea minții. Fără îndoială, această contemplare naturală nu se face fără ajutorul Duhului Sfânt. Ea este a doua treaptă a urcușului duhovnicesc"4. Puterea soteriologică a rugăciunii inimii și a minții revelată de Sfântul Maxim Mărturisitorul 5 apare și în gândirea lui Evagrie Ponticul, în sensul stabilirii unui mediu dialogic autentic cu Divinitatea, rugăciune ipostaziată drept urcușul minții spre Dumnezeu 6 Mântuitorul Iisus Hristos, vorbind
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
omului simplu, smerit și umil, monahul român valorifică raportul sui-generis dintre existența activă, caracterizată de esența actului în sine și existența pasivă, contemplativă, definită de trăirea în mistica contemplației, raport ce justifică ancorarea dimensiunii ontologice în actul transcendenței. În plan soteriologic, "ieșirea la liman" este corelată de simbolistica purtării Crucii, percepută diferit, în funcție de capacitatea harică sau de râvna aspirantului la înduhovnicire. În cadrul acestui Epistolar creștin există o propensiune spre elaborarea unor trepte inițiatice care constituie statutul vieții lăuntrice, a unor norme
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
amintire livrescă a lui Gide cu ale sale soties, un estetism light, o decadență fin-de-siècle, care evită revoluția și deopotrivă lîncezirea, prin apelul la tactici de Înfrumusețare a propriei vieți, de deconstruire a tuturor prealabilelor ei, de diferențiere În scop soteriologic,? Bine, fie, dar mă Întreb cum de În universul acesta, care Împarte cinstit atmosfera zumzăitoare a lui Emil GÎrleanu cu cea sulfuroasă a lui Gide, prietenia nu se supune aceleiași atitudini nimicitoare din partea Zorei, iar raporturile cu sexul opus lipsesc
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
produsă de către rău, printr-o rezistență instinctivă și automată, cu efect superior. Biserica susține că suferința este consecința răului din lume. Ea nu poate fi Învinsă decât Îndurând răul care a produs-o, dar nutrind totodată speranța mântuirii, ca perspectivă soteriologică. Suferința este considerată fie pedeapsă pentru păcate, fie mântuire. În orice situație, ea are semnificația unui act de trecere către mântuire, considerată drept catharsis. Suferința mai poate fi Învinsă și prin eroism. Eroismul are două modalități de a se manifesta
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
astei clipe/ rugându-mă/ ca răsuflarea ta/ să-mi spulbere iar carnea de pe suflet/ vegheat de tatăl meu noaptea/ mama mea ziua" (dragoste). O altă temă frecventă în cărțile lui Marius Chelaru este imersiunea într-un trecut învestit cu atribute soteriologice. Eul liric nu își refuză niciodată voluptatea rememorării și a recompunerii unor figuri hieratice (mama, tatăl, bunicul, mamaia, Cavalerul Trac), înțelese ca noduri iconice ale unei pânze menite a păstra inefabilul, esența universului: "sufletul meu și cu mine am stat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
împărățind, întunericul...). Paginile ultime ale cărții îi vor reda, așadar, în manieră similidiaristică, preistoria și prezentul nelipsit de irizații vizionare, tocmai pentru a fixa portretul unui fals demon, în esență un înger căzut între oamenii printre care își exploatează sensul soteriologic. Într-o lume cu semnul schimbat, cum este lumea aproape dezagregată a triunghiurilor cu pupila albastră, legea ar impune ca factorul dizolvant să devină factor coagulant, unificator; prezența călăului poet pare, așadar, a contrabalansa excesul de zgură existențială, de incongruență
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
izgoni despotismul și a garanta "sfințenia vieții sociale". Vicisitudinile istoriei, chiar, deveneau în contextul amintit o sursă de energie. "Nu vă disperați de suferință, căci suferința, știți, e condiția esențială a dezvoltării morale", spunea același istoric, convins de rostul ei soteriologic. Ce le putea spune comilitonilor din exil decât să aștepte "ziua preursită, ziua mântuirii", adică momentul prielnic revoluției? Nu bănuia însă, în idealismul său, că nici o revoluție nu e definitivă, că în istorie totul se poate pierde și recâștiga. La
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
acesta un prilej de severă meditație, de adâncire în cunoașterea de sine, de înțelegere mai deplină a rosturilor noastre. În definitiv, dacă suferința e un "teritoriu al istoriei" (Christa Wolf), lotul ei inerent, istoria se anunță și ca un instrument soteriologic. De aici până la apologia suferinței e un pas pe care unii istorici n-au ezitat să-l facă. Text pregătit pentru Cronica, 29 dec. 1989 ÎN MIEZUL DURATEI Plasat, la vremea lui, în actualitatea cea mai fierbinte, doritor ca nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
un releu menit să asigure tocmai această transmisie de știri de la o generație la alta, transmisie susceptibilă a împiedica uitarea, extincția la care, ca individ, omul se știe condamnat. Istoria, ca disciplină, poate fi înțeleasă prin urmare și ca remediu soteriologic. Cel dintâi om mișcat de conștiința perisabilității sale a fost și primul istoric, remarca P. Chaunu, căutând să vadă, ca mai toți istoricii de seamă, și dincolo de umbra uneltelor sale. Pentru el, ca și pentru noi, istoriografia este un instrument
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]