324 matches
-
prin alte victime animale. Această paralelă indo-europeană face plauzibilă ipoteza că purusamedha se săvârșea efectiv. Dar în India, unde practica și teoria sacrificiului au fost continuu reinterpretate, aducerea de jertfe umane a sfârșit prin a ilustra o metafizică de tip soteriologic. 74. Structura inițiatică a ritualurilor: consacrarea (dlksă), ungerea regelui (răjasuya) Pentru a înțelege mai bine acest proces, e important să clarificăm premisele inițiatice ale ritualurilor srauta. O inițiere implică "moartea" și "renașterea" novicelui, adică nașterea sa către un mod de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu poate fi câștigată nici prin sacrificiu, nici prin legături strânse cu zeii, nici chiar prin asceză ori caritate, în sihăstriile lor, rși-i căutau alte mijloace spre a se elibera. O descoperire importantă s-a făcut meditându-se asupra valorii soteriologice a cunoașterii, exaltată deja în Vede și în Brahmana. Evident, autorii Brahmanelor se refereau la cunoașterea ezoterică a omologiilor implicate în operația rituală. Necunoașterea misterelor sacrifâciale era ceea ce, după Brahmana, îi condamna pe oameni la o a "doua moarte". Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acest punct de vedere, Misterele eleusine de după epoca lui Pisistrate pot fi privite ca un sistem religios care completa religia olympică și cultele publice, fără să se opună instituțiilor religioase tradiționale ale cetății. Principala contribuție a Eleusisului era de ordin soteriologic și de aceea Misterele au fost repede însușite și patronate de către statul atenian. Demeter era cea mai populară dintre zeițele venerate în toate regiunile și coloniile grecești. Ea era și cea mai veche: morfologic, ea le continua pe Marile Zeițe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și a construit rapid un regim de domnie personalizat în care voința reformatoare era contrabalansată de o serie de excese în viața personală și în stilul de conducere. Deviza lui, "Toți în unu", va marca fără tăgadă percepția personalistă și soteriologică pe care românii, în general comozi și lipsiți de fermitate civică, o vor construi la adresa "Salvatorului". Această percepție, că șeful statului trebuie să asume rolul de a salva națiunea în momente de cumpănă și că, la rigoare, e problema lui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
alese de români: Africa de Sud, Rio de Janeiro, Cancun, Cuba, Antartica. Este în joc o spledidă ilustrare a tezei lui Mircea Eliade privind căutarea inconștientă a unor ținutiri mitice, beatifice, departe de orice atingere a lumii dezlănțuite. Sunt prezente subtilele fantasme soteriologice, dublate de o veritabilă nostalgie postmodernă a originilor. Iată cum miturile și nostalgiile străvechi continuă să ne stăpânească și acum, în preajma minunatelor sărbători de iarnă. Ele dau seama o dată mai mult de fascinanta supraviețuire a creațiilor spirituale, dublate astăzi și
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
la o tristă disoluție a demnității femeii și, în genere, a feminității. Suntem departe în timp de templele antichității și de ritualurile mistico-erotice orientale unde prostituția era o artă sacră și avea, prin urmare, o justificare socială și o valoare soteriologică. În concluzie, acestea ar putea fi o parte din riscurile legalizării prostituției. Sunt însă și importante avantaje. Specialiștii sunt invitați să discute și să propună cea mai potrivită soluție pentru România momentului de față. "Raportul Comisiei Prezidențiale privind analiza Riscurilor
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
de a disprețui literatura în numele absolutului filosofic, Eliade se simțea structural legat de mituri și legende, în care își au originea toate scenariile culturale ce adăpostesc experiența omului arhaic. Ba mai mult, Eliade considera că povestirea are o reală forță soteriologică și poate cruța ființa umană de brutalitatea Istoriei. Cert e că, asemeni lui Hermann Hesse sau Michel Tournier, ca să nu mai vorbim de Ernst Jünger, Eliade crede în revigorarea literaturii prin infuzie de mituri. Iată-ne, astfel, antrenați într-o
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
-l ating și nu-i implică toată ființa, actele sale fiind privite cu detașare și indiferență. Acesta este și motivul pentru care personajul nu se salvează. Căci binele care nu este în legătură permanentă cu adevărul cristic nu are valoare soteriologică. Salvează doar binele făcut din îndemnul credinței. Rogojin și Ippolit sunt personaje care reprezintă și ele necredința și damnarea, în paginile altui roman dostoievskian, Idiotul. Ippolit și Mîșkin par să formeze o unitate de contrarii. Ambii sunt orfani, fără bani
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
Sofia creaturală e făptura în măsura în care e îndumnezeită de har și ridicată în eternitate... E lumea modelată din nou în perfecțiunea paradisului spiritual după chipul Mântuitorului transfigurat pe muntele Taborului” (Problema stilului). Iată dar cum teologia estetică se încadrează în teologia soteriologică, adică în teologia creștină pur și simplu. însemnătatea soteriologică a frumosului, sau fuziunea lui cu însușirea iubirii, e lămurită și prin un al treilea termen pe care îl folosește Nichifor Crainic vorbind despre frumos. Este termenul lumină, care are în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și ridicată în eternitate... E lumea modelată din nou în perfecțiunea paradisului spiritual după chipul Mântuitorului transfigurat pe muntele Taborului” (Problema stilului). Iată dar cum teologia estetică se încadrează în teologia soteriologică, adică în teologia creștină pur și simplu. însemnătatea soteriologică a frumosului, sau fuziunea lui cu însușirea iubirii, e lămurită și prin un al treilea termen pe care îl folosește Nichifor Crainic vorbind despre frumos. Este termenul lumină, care are în mintea noastră un înțeles intermediar între frumusețe și iubire
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în perfecțiunea paradisului spiritual, după chipul Mântuitorului transfigurat pe muntele Taborului. A despărți această idee de dogma care o conține și a o expedia în inconștient de dragul categoriilor abisale, e ca și cum ai spune că mărturisirea n are legătură cu dogma soteriologică și că ea ar fi un fapt ce se dospește, necunoscut, în matca stilistică. Sofianismul nu e altceva decât făptura mântuită, văzută în lumina slavei dumnezeiești. Sophia creaturală e raiul devenit ceresc, din pământesc cum a fost odinioară. Arta bizantină
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în compoziții sunt stilizate, peisajul însuși, în mijlocul căruia se petrece un eveniment pictat, e stilizat, figurile omenești nu sunt niciodată portrete, ci stilizări maxime. Care e secretul acestei stilizări decât idealul transcendent al sfințeniei, al spiritualității așa cum o reprezintă dogma soteriologică? Centrul de gravitate al acestei arte nu e niciodată natura văzută; el trebuie căutat totdeauna dincolo de această lume, în viziunea mistică a Ierusalimului ceresc. Arta bizantină nu reprezintă natura desfigurată de păcat, ci supranatura, adică cosmosul transfigurat în slava dumnezeiască
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
formă de cenzură a fost cea cultural-religioasă ce a fost determinată de religia creștină. Creștinismul se dezvoltă prin universalizarea unui curent religios ce se naște în inima simplă și pură a "poporului ales", ceea ce o transformă într-o religie unică soteriologică, prin care, cei ce o urmau credeau că se împlinește destinul lumii. Prin dezvoltarea sa pas cu pas, sub povara persecuțiilor, prin lupta internă dintre "ortodoxie" și "erezie" se construiește și întărește că un tot unitar. Ea se transformă din
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de sine stătătoare și slujind patimilor. De aceea capetele acestea se numesc naturale și vorbesc despre curățirea minții. Fără îndoială, această contemplare naturală nu se face fără ajutorul Duhului Sfânt. Ea este a doua treaptă a urcușului duhovnicesc"4. Puterea soteriologică a rugăciunii inimii și a minții revelată de Sfântul Maxim Mărturisitorul 5 apare și în gândirea lui Evagrie Ponticul, în sensul stabilirii unui mediu dialogic autentic cu Divinitatea, rugăciune ipostaziată drept urcușul minții spre Dumnezeu 6 Mântuitorul Iisus Hristos, vorbind
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
omului simplu, smerit și umil, monahul român valorifică raportul sui-generis dintre existența activă, caracterizată de esența actului în sine și existența pasivă, contemplativă, definită de trăirea în mistica contemplației, raport ce justifică ancorarea dimensiunii ontologice în actul transcendenței. În plan soteriologic, "ieșirea la liman" este corelată de simbolistica purtării Crucii, percepută diferit, în funcție de capacitatea harică sau de râvna aspirantului la înduhovnicire. În cadrul acestui Epistolar creștin există o propensiune spre elaborarea unor trepte inițiatice care constituie statutul vieții lăuntrice, a unor norme
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
mă cunoști"365. Analizată din perspectiva esteticii tantrice, imaginea motociclistului care urcă și coboară coasta abruptă a unui deal redă simbolic Roata Timpului, ca Roată a Devenirii, Samsara. A regăsi Dharma-chakra (Roata Zeului, Atman), Roata timpului istoric înseamnă refacerea identității soteriologice Atman=Brahman și salvarea din ciclul Marii Roți, prin "poarta cea strâmtă", ori printr-un pod; cel care reușește devine Rege al Roții 366. Când centrul discuției celor trei naratori: Onofrei, Gologan și Zamfirescu, îl formează numele prietenului locotenentului de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
664. Anghel D. Pandele este un Orfeu amnezic care se deosebește de Adrian (În curte la Dionis), deoarece nu are harul poeziei, ci pe cel al artei dramatice, însă care poartă "învestitura mitică a lui Orpheu "Salvatorul"", deoarece funcțiile sale soteriologice nu au fost afectate "de această reelaborare a detaliilor"665. Anamneza "prin gesturi, prin incantații, prin spectacol"666 este realizată "pe căile de orchestrare și interpretare a rolurilor"667. În primul spectacol oferit Maestrului, dansul Niculinei, pe muzica veche a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe când a învinge somnul, a rămâne treaz înseamnă transmutarea condiției umane 679. Somnul (Hypnos) este asimilat ignoranței și morții, este "fratele geamăn al lui Thanatos (Moartea)"; în Grecia, în India, precum și în gnosticism, acțiunea de a "trezi" avea o semnificație "soteriologică""680. Sub puterea celor doi frați gemeni, Moartea și Somnul, se află cei doi, Maestrul care străbate îndelungul proces al anamnezei și învățăcelul, Eusebiu Damian, "dublul profan al maestrului"681 care ratează probele. Cea dintâi probă este de a veghea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
morților, jocurile de copii - considerate resturi din ceremonialele inițiatice și riturile agricole - Noaptea Sfântului Andrei, solstițiul de vară, misterul topitoriilor metalelor prețioase, teme care conduc către izvorul etern de creație, prezența fantastică 686). Teatrul înseamnă transpunerea unor scenarii "mitico-rituale", arhaice, soteriologice, escatologice, ritualice, erotice, inițiatice, simpla lor "desfășurare dramatică". Tetralogia de început cuprinde La început a fost sfârșitul, Războiul Troiei, Principatele unite și piesa al cărei erou este Brâncuși, geniul care ilustrează teza că artistul trebuie "să trăiască și să creeze
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și Euthanasius, deoarece "încorporează și el sensuri contradictorii, dar diferite de cele eminesciene: sacralitatea și moartea se întâlnesc în însuși numele lui, "sfânt nume fără moarte". Numai că Thanase își asumă aici un rol social, încearcă să reveleze, prin spectacol soteriologic, memoria esențială și libertatea absolută a oamenilor amenințați de amnezie într-o lume concentraționară (Buchenwald extins la scara întregii Românii în comunism)"700. Pe aceeași undă, Ștefan Borbély, susține că de acest nume "semnificativ" se leagă două elemente complementare: escatologia
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
În "cuvintele limbii de toate zilele" Dayan, trebuie să ghicească un "nou limbaj"895, "limbajul ascuns", esoteric, parlar cruz, cum îl numeau "acei misterioși Fedeli d'Amore provensali, italieni și francezi"896. Despre gruparea Fedeli d'Amore care proclama funcția soteriologică a Dragostei și a Femeii, având drept scop "cultul "Femeii unice" și inițierea în misterul "dragostei"", Eliade vorbește în Istoria 897 sa; caracteristica esoterică impunea folosirea unui limbaj secret, "ascuns" (parlar cruz), pentru ca, așa cum spunea un fedele, Francesco da Barberino
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
64. 58 Henry James, Theory of Fiction, ed. James E. Miller, Jr., Lincoln, 1972, p. 93, apud Wolfgang Iser, Actul lecturii. O teorie a efectului estetic, Editura Paralela 45, Pitești, 2006, p. 282. 59 Și pentru Eliade, literatura are rol soteriologic și existențial, pentru că "omul modern, ca și omul societătilor arhaice, nu poate exista fără mituri, recte fără povestiri exemplare" (Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, Editura Humanitas, București, 1993, p. 210). 60 Wolfgang Iser, op. cit., pp. 63-64. 61 Ioan Petru Culianu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Gert, sunt mândru că problema umană poate fi considerată foarte olandeză, în sensul că fundațiile nu sunt de găsit, ci de improvizat prin drenaj susținut. Omul trebuie zvântat de zavera prin care agită spațiul vital în căutarea ieșirii, de delirul soteriologic ce-l cuprinde ca o maree înaltă. − Într-un fel, sunt de acord că mizăm prea mult pe saltul în necunoscut, și asta din cauza prejudecăților religioase, speculă Rudi. Regina Isabella către Cristofor Columb: "Pleacă spre vest, și dacă pământul pe
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
unui roman, consecvența păstrării unuijurnal în mijloace regeneratoare, tonifiante, pentru salvarea de stagnare, de „vagotonie”. După modelul unei vechi și îndepărtate dispute, diferența dintre cei doi ar putea fi asemănată cu decalajul dintre opțiunea pentru interiorizarea morfologiei materiale a ritualului soteriologic și cea pentru ritualismul pur, devenit plin sau - mai ales - vidat de sens. Pentru că, paralizat de contradicția (reală?) dintre elanul spiritual și „probitatea științitifică” („...această opoziție între elanul spiritual și «probitatea științifică» de care cu toții suferim- pentru mine, acesta este
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
doctrina pan-indiană a transmigrației, a amintirii existențelor anterioare, mitul gnostic al perlei, vechile cărți iudaice ale regilor sau filosofiile teleologice ale istoriei, Augustin, Gioacchino da Fiore, Vico, dar mai ales secolul al XIX-lea și Hegel, istoriografia ca exercițiu soteriologic al memoriei. În toate aceste cazuri, dincolo de caracterul mitic sau istoric al eshatologiei, memoria poate avea un omogen rol „salvator”, anume transcenderea momentaneității, a ignoranței biografiei imediate, a iluzoriului dintr-o succesiune care nu are prin ea însăși sens. Pierderea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]