1,263 matches
-
subit în august 1948, iar Beria și Malenkov au trecut la consolidarea puterii lor prin îndepărtarea apropiaților lui Jdanov și înscenarea așa-numitei „afaceri Leningrad”. Printre numeroșii colaboratori ai lui Jdanov executați, au fost adjunctul acestuia, Alexei Kuznețov, planificatorul economiei sovietice Nicolai Voznesenski, liderul local de partid Piotr Popkov și premierul RSFS Ruse, Mihail Rodionov. După moartea lui Jdanov, Nikita Hrușciov părea singura alternativă posibilă la cuplul Beria-Malenkov. În primii ani postbelici, Beria a coordonat înființarea polițiilor politice de tip sovietic
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
au preluat pe mareșalul Ion Antonescu după arestarea sa din ziua de 23 august 1944, P.C.d.R. a decis înființarea, în septembrie 1944, a Gărzilor de Apărare Patriotică. Pregătirea și organizarea acestor formațiuni s-a făcut sub supra-ve-ghe-rea serviciilor de securitate sovietice NKGB, iar comanda lor i-a fost încredințată lui Emil Bodnăraș. Printre membrii Gărzilor se aflau și deținu-ți de drept comun sau foști legionari converti-ți la comunism în urma negocierilor dintre Nicolae Petrașcu, Teohari Georgescu și Ana Pauker. De câte ori
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
asigura munca pașnică a poporului român, independența și suveranitatea națională a patriei”. În discursul său ținut din balconul clădirii Comitetului Central, Ceaușescu a apelat la sentimentele antisovietice ale majorității populației, solicitându-i acesteia să reziste în fața amenințării unei manevre militare sovietice similare împotriva României. Temele naționaliste pe care le-a folosit Ceaușescu au avut un efect imediat în ralierea unor largi pături ale publicului, care a început să se organizeze și să se înarmeze sub conducerea Partidului Comunist Român. Deși amenințarea
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
Ferenc Münnich pleacă din Ungaria în URSS, cu sprijinul ambasadei Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste la Budapesta. Liderii sovietici au încercat să îl convingă că revoluția nu era necesară în Ungaria și că ea trebuie oprită. În 4 noiembrie 1956 trupele sovietice au intrat din în Ungaria. URSS a justificat intervenția militară pe baza responsabilității față de Pactul de la Varșovia prin formarea guvernului János Kádár, în 3 noiembrie 1956. Această intervenție a fost o combinație de artilerie și bombardamente și a fost coordonată
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]
-
de Fürstenwalde. Sovieticii, după ce și-au îndeplinit principalul obiectiv al încercuirii Berlinului, au trecut la eliminarea tuturor zonelor de rezistență din spatele frontului principal. În după-amiaza zilei de 25 aprilie, Armatele a 3-a, a 33-a și a 69-a sovietice și un corp de cavalerie (capabil de acțiuni de infiltrare în regiunile împădurite), aflate sub comanda mareșalului Gheorghi Jukov, comadantul Frontului I Belarus, au atacat punga din direcția nord-est. Mareșalul Ivan Konev a ordonat ca Armata a 3-a de
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
Schleepitz. Ordinele primite de tanchiști prevedeau deschiderea unui coridor și menținerea lui deschisă doar pentru militarii Armatei a 9-a, civililor fiindu-le interzis accesul pe susnumita cale de evacuare. Tanchiștii au avansat, traversând autostrada Berlin-Dresda, până când au atins liniile sovietice defensive stabilite la Baruth de Divizia a 50-a pușcași de Gardă, întărite cu tancuri grele îngropate și de Divizia a 329-a de pușcași. În momentul în care tancurile germane au atins liniile sovietice, efectivele lor erau deja împuținate
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
individual din încercuire. A doua zi, luptele au continuat în jurul Baruthului, iar echipele de vânători de tancuri au reușit să arunce în aer câteva tacuri sovietice îngropate, dar forța formațiunilor de tancuri s-a dovedit insuficientă pentru a rezista contraatacurilor sovietice. Atacul aerian din jurul orei 12:00 al Corpului aerian sovietic al 4-a, efectuat cu 55 de bombardiere, și atacurile repetate ale Corpurilor aeriene 1 și al 2-lea, efectuate cu câte 8 - 10 avioane fiecare, (în total 500 de
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
în timp ce armata sovietică a continuat să o socotescă țară inamică până la armistițiul acordat abia în 12 septembrie 1944. În acest crunt răstimp, un ostaș român putea fi ucis, rănit sau făcut prizonier atât de forțele germane, cât și de cele sovietice, care bombardau și jefuiau țara deopotrivă. După armistițiu cu Aliații, forțele române au fost subordonate comandamentului celor sovietice, cu care au luptat împreună în ofensivele din Transilvania, Ungaria și Cehoslovacia. Mulțumită acestei contribuții de partea Aliaților, la sfârșitul celui de-
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
În acest crunt răstimp, un ostaș român putea fi ucis, rănit sau făcut prizonier atât de forțele germane, cât și de cele sovietice, care bombardau și jefuiau țara deopotrivă. După armistițiu cu Aliații, forțele române au fost subordonate comandamentului celor sovietice, cu care au luptat împreună în ofensivele din Transilvania, Ungaria și Cehoslovacia. Mulțumită acestei contribuții de partea Aliaților, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, nordul Transilvaniei a revenit României. Dar Bucovina de nord, Basarabia, Ținutul Herța și sudul
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
doar denumirea R.A.S.S.M. și sloganul comunist „Proletari din toate țările, uniți-vă!” în limbile moldovenească și ucrainiană. Capitolul al X-lea al noii constituții, intitulat „Gherbul, flagul, capitala”, stipula în articolul 111: "„Gherbul de stat al Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești este gherbul de stat al R.S.S. Ucrainene, care este alcătuit din secere și ciocan de aur, înfățișate pe fondul roșu în razele soarelui, încadrate cu spice, cu scriitura «R.S.S.U.» și «Proletari din toate țările, uniți-vă!» în
Stema RASS Moldovenești () [Corola-website/Science/311093_a_312422]
-
belarusă: "Брэсцкая крэпасць" (Bresțkaia krepasți), rusă: "Брестская крепость" (Bresțkaia kreposti), poloneză: "Twierdza brzeska"), cunoscută și ca Frotăreața Brest-Litovsk, este o fortăreată rusă construită în secolul al XIX-lea din Brest, Belarus. Este unul dintre cele mai importante monumente de război sovietice ale celei de-a doua conflagrații mondiale, care comemorează rezistența sovietică împotriva inaziei naziste declanșate pe 22 iunie 1941. În 1965, fortăreței i-a fost acordat titlul onorific „Erou”, (echivalentul titlului Oraș Erou, acordat unui număr de 12 locații), pentru
Fortăreața Brest () [Corola-website/Science/329915_a_331244]
-
distanțe de până la 400 de metri. Țintele aflate la o distanță mai mare necesitau o armă specializată cu lunetă pentru a executa foc precis. Armata română încă folosea în anii 1960 puștile cu lunetă cehoslovace ZB vz. 24 și cele sovietice Mosin-Nagant. Aceste arme, deși erau foarte precise și puteau executa foc la distanțe foarte mari, aveau unele dezavantaje. Cele două puști puteau trage doar foc cu foc, necesitând astfel și un pistol-mitralieră pentru autoapărare pe distanțe mici. De asemenea, în timpul
Pușcă semiautomată cu lunetă () [Corola-website/Science/314211_a_315540]
-
obiectiv distrugerea pungii semicirculare de la Elnia pe care o controlau forțele germane extinsă până la 50 km est de Smolensk, formând o bază excelentă de lansare a unuor atacuri împtriva Moscovei. Pe 26 august, STAVKA a ordonat Armatei a 24-a sovietice (Constantin Rakutin) să execute o ofensivă pe 30 august care să distrugă punga germană. Pe 3 septembrie, în condițiile în care pozițiile lor erau amenințate cu încercuirea, germanii au început retragerea din pungă, luptând neîncetat pentru apărarea flancurilor. Pe 6
Ofensiva Elnia () [Corola-website/Science/307021_a_308350]
-
Armata a V-a a generalului Sikorski și "Armata de Rezervă" urma să se închidă lângă frontiera Prusiei Orientale distrugând ofensiva sovietică, "prinsă într-un sac". Fiind bazat pe informații puțin credibile obținute de spionajul polonez și pe comunicațiile radio sovietice interceptate, planul a fost etichetat drept „amatorist” de cei mai mulți ofițeri de rang înalt și de experții militari, care nu uitau să scoată în evidența lipsa pregătirii militare adecvate a lui Piłsudski. Multe unități poloneze, cu doar o săptămană mai înainte de
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
stabilizarea frontului Armatei a V-a până în zorii zilei următoare. Situația a fost salvată la miezul nopții, când "Regimentul de ulani al 203-lea" a reușit să străpungă liniile bolșevice și să distrugă stațiile radio ale Armatei a IV-a sovietică a lui A.D. Șuvaiev. Sovieticilor nu le-a mai rămas decât un emițător care folosea o frecvența controlată de contraspionajul polonez. Cum decriptorii polonezi nu voiau ca rușii să afle că le-au fost sparte codurile, dar dorind totuși să
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
spre Lwów, în loc să atace Varșovia, excluzându-se singuri de la marea bătalie. Armata a V-a poloneză a contraatacat pe 14 august, forțând râul Wkra. Au trebuit să facă față forțelor combinate ale Armatelor a III-a și a XV-a sovietice, amândouă superioare numeric și mai bine echipate. Lupta s-a dat la Nasielsk și a durat până pe 15 august și adus la distrugerea aproape completă a orașului. Până în cele din urmă, înaintarea sovietică a fost oprită atât pe direcția Varșovia
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
kilometri în numai 6 zile. Soldații au luptat în două bătălii, au dormit numai câteva ore și au mărșăluit 21 de ore pe zi. Sacrificiile și răbdarea lor a fost răsplătită de victoria de la Białystok asupra Armatei a XVI-a sovietice, ai cărei soldați au fost luați prizonieri. Armatele sovietice din centrul frontului au intrat în debandadă. Unele divizii au continuat să atace pe direcția Varșovia, în timp ce altele au început să se retragă, rezultatul fiind ruperea coeziunii și panica. Comandamentul suprem
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
două bătălii, au dormit numai câteva ore și au mărșăluit 21 de ore pe zi. Sacrificiile și răbdarea lor a fost răsplătită de victoria de la Białystok asupra Armatei a XVI-a sovietice, ai cărei soldați au fost luați prizonieri. Armatele sovietice din centrul frontului au intrat în debandadă. Unele divizii au continuat să atace pe direcția Varșovia, în timp ce altele au început să se retragă, rezultatul fiind ruperea coeziunii și panica. Comandamentul suprem sovietic a pierdut contactul cu cea mai mare a
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
totalitate din români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia și Bucovina de Nord au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. Cu toate acestea, deși nu era prevăzută nici în Pactul Ribbentrop - Molotov și nici în notele ultimative sovietice din 26 iunie 1940 decât cedarea celor două teritorii mai sus-amintite și care nu făcuseră parte din Vechiul Regat, trupele sovietice au săvârșit un abuz prin încălcarea termenilor ultimatumului și au ocupat și un teritoriu cu o suprafață de 400
Lunca, Herța () [Corola-website/Science/316222_a_317551]
-
sprijinul atacurilor Corpului I. După această 14 august, Divizia 1 Blindată nu a mai fost utilizată ca forță de șoc, tancurile fiind repartizate mai multor unități pentru a sprijini asaltul asupra Odesei. Divizia a participat la lichidarea punctelor de rezistență sovietice de pe țărmul Mării Negre între 14 și 15 august, apoi a participat la primul asalt asupra orașului, între 16 și 20 august. Lipsa de cooperare dintre infanterie și tancuri a dus la pierderea a jumătate din efectivul de tancuri: 11 distruse
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
blocului sovietic și a făcut apel la Moscova să intervină în Ungaria. Honecker trebuia să facă față creșterii opoziției interne și marilor demonstrații antiguvernamentale din orașele germane. Discursul lui Șevardnadze și descrierea memorabilă a lui Gherasimov a noii politici externe sovietice au dus și la răspunsul dur la cererile de ajutor ale lui Honecker, care ar putea fi rezumat în: "nu ne mai supărați cu problemele voastre, rezolvați-le singuri." Proclamarea "Doctrinei Sinatra" a avut un efect dramatic în blocul sovietic
Doctrina Sinatra () [Corola-website/Science/304584_a_305913]
-
totalitate din români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia și Bucovina de Nord au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. Cu toate acestea, deși nu era prevăzută nici în Pactul Ribbentrop - Molotov și nici în notele ultimative sovietice din 26 iunie 1940 decât cedarea celor două teritorii mai sus-amintite și care nu făcuseră parte din Vechiul Regat, trupele sovietice au săvârșit un abuz prin încălcarea termenilor ultimatumului și au ocupat și un teritoriu cu o suprafață de 400
Lucovița, Herța () [Corola-website/Science/316225_a_317554]
-
și artileriei să atace unitățile germane care încercau să scape, să le rupă în grupuri mici și să le distrugă. Tancurile sovietice, fără sprijinul infanteriei, au atacat de la distanță coloanele germane. Sesizând că germanii nu dispun de arme antitanc, blindatele sovietice au navălit în coloanele neprotejate ale statului major, trupelor de sprijin și a subunităților medicale germane care purtau însemnul crucii roșii. Până spre prânz, soldații germani amestecați ajunseseră la râul Gnilo Tikici, ale cărui ape erau foarte agitate și umflate
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
în timpul . A devenit membru al CC al PCUS. Fiind unul dintre cei mai loiali priteni ai lui Stalin, Timoșenko a supraviețuit Marii Epurări, rămânând veteranul Armatei Roșii cu cel mai înalt grad. În ianuarie 1940, Timoșenko a preluat conducerea armatelor sovietice care luptau în Finlanda în războiul fino-sovietic. Acest conflict începuse în noiembrie 1939 sub dezastruasa comandă a lui Kliment Voroșilov. În timpul când la conducerea operațiunilor militare s-a aflat Timoșenko, sovieticii au reușit să străpungă apărarea finlandeză de pe linia Mannerheim
Semion Timoșenko () [Corola-website/Science/302348_a_303677]
-
evreii din Macedonia grecească și din Vardar au fost trimiși la Auschwitz. Bulgaria nu a participat la declanșarea invadarea Uniunii Sovietice declanșată pe 22 iunie 1941 și nici nu a declarat război URSS. Totuși, între navele militare bulgare și cele sovietice au existat unele lupte de hărțuire, după ce Flota Sovietică a Mării Negre a atacat vapoarele comerciale ale Sofiei. În Balcani, forțele armate bulgare au fost implicate în lupte împotriva diferitelor mișcărilor naționale de rezistență. Guvernul de la Sofia a fost forțat de
Istoria militară a Bulgariei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311607_a_312936]