534 matches
-
într-o sticlă, veste nehotărîtă între plecare și sosire: "Rămîn între voi, cei din jur, dar sînt plecat." Așa cum abătut de la drumul lui, bandit inocent din stirpea lui Villon, e Îngerul vagabond: "Odată - poate cu înfriguratele zori vom sîngera/ Și spînzurătorile ne vor ridica la cer./ Dar lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă!/ Într-o zi vom avea și noi sărbătoare - / Vom avea pîine, pîine/ Și-un kilogram de izmă pe masă." Obiectele de cult ale unei lumi nearătate - pîinea (venind dintr-
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
exterminării - dacă nu consumului! - e un procedeu vechi de când lumea. Cu incontestabile performanțe a ilustrat războaie religioase pustiitoare, ca și răfuieli fără istorie. Pentru a fi asasinat șase milioane de evrei, nazismul a fost condamnat, criminalii săi diriguitori suiți în spânzurători. Pentru crime de egală - dacă nu și mai teribilă anvergură - comunismul merita un tratament identic. Părtaș la câștigarea celui de al doilea război mondial, Stalin nu a sfârșit înfășurat într-un covor dat cu gaz și incendiat, mareșalii săi și-
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
seama de năpasta pe care a lăsat-o în urma sa, incitînd spiritul critic al nației! La urma urmei, s-ar putea scoate efecte literare și din spaima apocaliptică a unui autor față de critica pe care ar dori-o dusă la spînzurătoare. Din păcate, ex-președintele impostor scrie vulgar-lălîu, fără tensiunea trebuitoare diatribei, fără acea expresivitate dură pe care o dobîndește uneori chiar verbul nedrept, demonizat: "Deci, Ghiță G. Guițescu (așa scria pe burta lui) putea să mai fie ce fusese cîndva în
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
sale ca și în atâtea pagini ale criticelor sale. Mai mult decât alte, numeroase calități, aș spune chiar virtuți ale acestor texte, râsul acesta mi le face delectabile. Maliția sa se exercita nu arareori în registrul unui umor negru, de spânzurătoare (acel Galgenhumor al germanilor apropiat și de umorul evreiesc, tipic pentru un neam care a înfruntat, pentru a supraviețui, toate primejdiile de moarte), umor pe care-l practicam mult într-o vreme în care ne consolam făcând haz de necaz
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
fuge cât vede cu ochii prin pădurile australe, pe un traseu cât se poate de aventuros. Foamea (tot ea) îl determină să-și măcelărească singurul companion, pe un anume Larkins. Capturat într-un târziu de oamenii închisorii și condamnat la spânzurătoare, i se îngăduie, totuși, atât cât mai are de trăit, să-și pună pe foaie ultimele gânduri. Dacă sentința a fost dusă la îndeplinire, nu aflăm. (De altfel, nici Michael nu are o idee exactă despre ce urmează să i
Mizerabilii și cormoranii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3897_a_5222]
-
o imagine mai convenabilă: "Te uiți ăntr-o bună zi prostit/ la propria ta viața,/ ai mai retușezi o mână,/ ai mai așezi o grimasa/ sub așternuturi de care nimeni nu stie/ ai mai torni un ghinion an pahar" (Zece mii de spânzurători). an temeiul insatisfacției, dorește a ănlocui universul obiectiv cu cel al subiectului, ăn rază unei umori corective, care luminează deriziunea: "Mi-e dor de poemele cărora doar eu ănsămi/ le eram universul./ ămi urmăream târșâitul zilnic,/ firișorul de păr câinesc
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
umilește cu dragoste,/ ați susura lapte și miere/ dintr-o țară ce n-a fost să fie a ta./ Te ămbracă an giulgiul purpuriu din rodie/ și-apoi ați mai suge puțin sânge,/ ați mai cârpește o palmă" (Zece mii de spânzurători). Fără complexe, autoarea ași demontează, suprarealistic, făptura, spre a obține din sine factorii naturii, deopotrivă cu oniricele năluciri, marcând clar nostalgia: " Apoi ați scoteai singură câte un ochi și al puneai alături./ Pentru zilele an care poate-poate cărăbuși,/ dihanii azurii
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
prima dugheană... începea să cântărească pentru a vedea dacă nu cumva negustorul fură la cântar. Era vai și amar de cel prins. Pe loc, după gravitatea faptei, era bătut în uliță sau pur și simplu spânzurat. însă, în afară de bătaie sau spânzurătoare, Mavrogheni mai aplica o pedeapsă. Țintuia de urechea dreaptă pe negustorii necinstiți, chiar în ușa prăvăliei, pentru a fi de râsul târgoveților, iar mărfurile le împărțea imediat la cei mulți și săraci". (Reluare)
Garda literară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9795_a_11120]
-
fier cu "cravată", cătușele cu ghimpi, "Strângătorul cu șurub la degetul mare", cercuri pentru coapse, fluiere de picior și de gâturi, paloșul, - adus anume din Franța, de la Saint Omer, pentru Anne de Boleyn și pe care scrie "Me fecit Solingen", spânzurători cu corsajul de fier, în care osândiții atârnau pe "Podul Turnului" de pe Tamisa, și încă ceva, un aparat mecanic ce nu poate fi descris și pe care doar Kafka l-a putut imagina în "Colonia Penitenciară"... Și statueta de 50
Corbul domesticit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6951_a_8276]
-
vomită ocazional, dar care, la nevoie, probează aptitudini materne în sensul activistelor pentru drepturile adolescentelor devenite mame. Juna Juno se decide să renunțe la avort după un scurt moment de confuzie în care apare mai mult spre amuzament și o spînzurătoare și o necreditabilă instituție care facilitează avorturile și unde viitoarele ex-mămici își expun ticurile nervoase pînă la "simt enorm și văd monstros". În schimb, Juno dorește să-și încredințeze copilul unei familii perfecte ilustrate ca în reclamele cu zîmbetul pînă
Maternitatea pe înțelesul copiilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8589_a_9914]
-
pagini a revistei de acum o lună, Doina lui Eminescu. După “reorientarea” negocierilor cu U. E. și declarația d-nei Puwak cum că dl Arie Oostlander nu e binevenit în România, mai lipsea reactualizarea îndemnurilor poetului național de a-i urca în spînzurători pe străini, ca să-i îndrăgească ciorile, mai ales dacă nu tuturor românilor care i-au îndrăgit le-au mîncat inima cîinii și au mai rămas cîțiva xenophili de sămînță. Într-un interviu pe care i-l acordă d-lui Ion
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13031_a_14356]
-
el" Cu toate astea, într-o scrisoare trimisă din închisoare, Wilde s-a arătat extrem de îngrijorat că fostul lui iubit „Bosie" (tânărul lord Alfred Douglas) ar putea publica scrisorile de dragoste primite de la el, pentru a obține bani și faimă, „spânzurătoarea de care atârn acum în istorie fiind oricum destul de înaltă". S-a văzut ulterior că Bosie era, într-adevăr, lipsit de orice scrupule. A fost implicat în multe scandaluri urâte, a făcut de exemplu închisoare pentru că-l calomniase pe Winston
Poștașul nu mai sună la ușă (II) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6381_a_7706]
-
ca de miere,/ Fugară de la pământ, râzând pe ramuri și sfere" - Simplitate) își dispută, în altă parte, tușa groasă a unui tablou de Villon (de felul celor în care sunt zugrăvite trupurile goale exhibându-și indecența macabră, agățate în furcile spânzurătorilor): "Umblu peste morminte și văd/ Drumurile înconjurate de cranii/ Asemenea unor lăncii" (Sfârșit). Prin cultivarea acestui gust necrofil al barocului, Miron Kiropol se regăsește în versurile poeților baroci, ale unui Quevédo, Saint-Amant, Gaston d'Orleans, Agrippa d'Aubigné, sau ale
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
felul în care au fost găsite cadavrele ”este cel mai comun mod de îngropare a vampirilor”. Nu este exclus ca presupușii vampiri să fi fost executați, dat fiind că ”cimitirul” se află în apropierea unei zone în care se practicau spânzurătorile. În 2012, arheologii bulgari au dezgropat două schelete din perioada medievală, străpunse în zona pieptului cu o țăpușă de lemn, altă modalitate celebră folosită de oamenii vremii pentru a nu le permite vampirilor să se ridice din morți.
”Rudele” lui Dracula? A fost descoperit un ”cimitir al vampirilor” by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/63767_a_65092]
-
la Liceul Mihai Eminescu din Capitală, deși făcusem Liceul la Sf. Sava. A trebuit să mă mut de urgență pentru că al meu coleg de bancă s-a sinucis din cauza profesorului de fizică. A venit Procuratura, a anchetat o sinucidere prin spânzurătoare. Eu le-am spus anchetatorilor că din cauza acelui profesor s-a sinucis. Profu' de fizică m-a luat la ochi și îmi dădea numai nota 2 la fizică. Dacă rămâneam la Sf. Sava, riscam să pierd anul, riscam să pierd
Cum a fost Corneliu Vadim Tudor la un pas să piardă BAC-ul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36489_a_37814]
-
cu umbră-ocrotitoare A cărui preoteasă, cu gândul dus la flori, Mergea să-și răcorească-ale trupului dogori Descopciindu-și haina spre briza trecătoare! Când nava fu aproape de țărmurele teș, Speriind tot păsăretul cu pânzele-i sprințare, Văzurăm că e vorba de o spânzurătoare Cu siluera-i neagră, așa ca un cipreș. Iar pasări mari de pradă, de foame asmuțite, Se cățărau de-a valma pe-un spânzurat putrid Rupând de pretutindeni, cu ciocul ascuțit Din putregaiu-acela cu coaste ciuruite. Îi erau ochii găuri, din
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
cerul și marea albăstrie Dar mie-mi părea totul cernit și sângeros, Iar inima-mi de atuncea, ca într-un giulgiu gros, E-nmormântată toată-n această-alegorie. În insula ta, Venus, eu am putut găsi Doar chipul meu simbolic într-o spânzurătoare; - O, Doamne, dă-mi puterea și îndrăzneala mare Fără dezgust la suflet și trup de-a mă privi!
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
țării, care venea să încurajeze populația și să fie el văzut, cunoscut și copiii din fașă. Deși de tristă memorie, dar tot trebuie să arăt că, tot acolo, cu ocazia bîlciului, se executau sentințele date asupra făcătorilor de rele, prin spînzurători și alte torturi iar femeile criminale se tundeau, li se puneau o manta neagră pe umeri și pe piept li se lipea o hîrtie pe care era scris " Cine va face ca mine, ca mine să pătimească". Acestea se făceau
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
palpitului culorii câte unui morcov care vorbește despre “bucuria materiei”, “frica de bucurie” e, alteori, vecină cu gustul amar al trecerii - “norii trec risipindu-se / să fie rochiile mele / culorile lor tot maia palide // și umbra acestui cuier / ca o spânzurătoare” - câteva vise “cu Dostoievski” proiectează angoase nocturne, “mâinile lui (ale băiatului) așează flori de aer pe lucruri”. Gesturile cotidiene ale “bucătăresei” se amestecă până la confuzie cu mișcarea scriiturii, curățatul orezului e asemuit “corecturii”, “suflecarea mâinilor” e urmată de “așteptarea și
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
mă statornicește între virgule viguroase (țăruși îmbîrligați pentru priponit baragladine ca mine!), nu-mi lasă literele în dezmățuri nesfîrșite de mărgele colorate straniu: șiraguri de bile enorme, orînduite nu pe ațe, ci pe frînghii, odgoane, cabluri metalice, cumva, așa... crîncene spînzurători de dăruit iubitelor... de cinsprezece-șiaisprezece metri... spre bălăbănire dulce printre munții sînilor carpați. L-am poreclit înger, dar mai în apropierea înfățișării aspre i-ar sta numele de îngeroioloiul sau îngeri-Trăsni-Zdrobilă. Desfășoară, a decalitețe și-a plictis, aripe large, penoase
Îngeroioloiul (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14718_a_16043]
-
Baladă a limbilor pizmașe) Mare iubitor de omofonii și polisemantisme, traducătorul uzează de ele cu prisos. Versul ,în Pariisoți, la nuntă-n sindrofie" se poate citi în trei interpretări: ,1) Parii soți - cele două grinzi (una - verticală, cealaltă - orizontală) ale spînzurătorii. 2) în Paris, ^oți - în orașul Paris, hoți, sînt nuntași la sindrofia morții. 3) în Pari îs soți - în furci se află firtați de coțcărie." Tot astfel, împărați poate să însemne atît ,suverani", cît și - cine s-ar fi gîndit
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
și, cu acesta ultim, chiar careu); prinți seculari și, la rigoare, eclesiastici: "odrasle de dinaști" ori "cavaleri-călugări", adică "mari egumeni ai tagmei prea senine"; sau, numai, niște simpli craidoni; dacă nu chiar, în calitate de "Crai de Curtea-Veche" (s. m.), scilicet "de spânzurătoare", niște "apelpisiți" fără de lege și, deci, un soi de desperados de Levant 2. Că termenul provine, în română, din slava veche, cf. kral?, rudă, acesta, cu maghiarul király; și că, la rân- du-le, aceștia doi se trag dintr-un
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
de nătăfleață care așteaptă să-i cadă în gură para mălăiață. E convins că dacă munca ar fi bună la ceva, ar fi luat-o boierii. În concepția țărănească, lenea e conotată exclusiv negativ. Leneșul nu e bun decât de spânzurătoare. Există și o altă concepție despre lene. Tot una de clasă. În literatură a intrat sub numele unui personaj din romanul rusesc, și anume Oblomov. A devenit un substantiv comun, oblomovism, tot așa de celebru precum donquișotism sau bovarism. Oblomov
Povestea unui om leneș by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4378_a_5703]
-
nave maritime. l Guvernul a decis că cetățenii statelor U.E. vor avea dreptul să-și stabilească reședința oriunde pe teritoriul României, beneficiind de aceleași drepturi de protecție socială ca și cetățenii români. l Protestatari bulgari au incendiat, la Sofia, o spânzurătoare, pentru a-și arăta dezacordul profund față de sentința de condamnare la moarte a celor cinci surori medicale bulgare, pronunțată în Libia. l În Piața Rabin din Tel Aviv s-au adunat peste 150 000 de protestatari, care au cerut evacuarea
Agenda2004-21-04-saptamana () [Corola-journal/Journalistic/282456_a_283785]
-
pe un bethel, un loc «sus pus»". Comentînd Povestea unui om leneș a lui Ion Creangă, adesea subestimată ori ignorată de critica literară, Ion Pecie nu se sfiește a-i aplica un amendament etic. În definitiv de ce este condamnat la spînzurătoare extravagantul personaj? ,,Vina făptașului este... că nu face nimic În raport cu (ne)faptele, verdictul este disproporționat. El ar fi fost dictat, ni se explică, de necesitatea înăbușirii în fașă a oricărei tendințe de parazitism. Era nevoie de intimidarea prozeliților potențiali ai
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]