529 matches
-
Napoli, 1769), 139. Figură 13. Filippino Lippi, Sfanțul Pavel vizitându-l pe Sfanțul Petru în temnița. Florența, Biserica S. Maria del Carmine, Capelă Branacci. Figură 14. Duccio di Buoninsegna, Prinderea lui Christos, Siena, Museo dell'Opera del Duomo. Figură 15. Spânzurătoarea și capelă cunoscută drept "Templul". Detaliu din Mappa della Catena, circa 1470. Florența, Museo di Firenze com'era. Figură 16. Coperta de la "Liber condemnationum" a lui Messer Monaldo de'Fascioli din Orvieto, Podestà din Florența în 1501, cu stema lui
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
confreriei Celor Negri. Biserică S. Maria della Croce al Tempio, care era locul unde Cei Negri își țineau întâlnirile regulate, era situată la începutul Via de' Malcontenti, de-a lungul traseului procesiunii care era parcurs de deținuți în drum spre spânzurătoare de aici numele de "Via de' Malcontenti"42. Tot cunoscut drept "Templul" era un oratoriu dintr-un cimitir întreținut de către Cei Negri în spatele zidurilor orașului, lângă spânzurătoare, unde condamnatul putea să primească ultimele rituri și o înmormântare creștineasca [Figură 15
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
de-a lungul traseului procesiunii care era parcurs de deținuți în drum spre spânzurătoare de aici numele de "Via de' Malcontenti"42. Tot cunoscut drept "Templul" era un oratoriu dintr-un cimitir întreținut de către Cei Negri în spatele zidurilor orașului, lângă spânzurătoare, unde condamnatul putea să primească ultimele rituri și o înmormântare creștineasca [Figură 15.]43 Deși se poate ca o eroare în transcriere să-l fi făcut pe autorul acestei relatări să plaseze sentința și execuția lui Rinaldeschi "în Templu", relatarea
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
fost decretat la numai șaisprezece ani de la execuția lui Rinaldeschi de către un grup de clerici din care mulți trebuie să fi cunoscut bine acest caz. Pedeapsă pentru lovirea și deteriorarea unei imagini a Fecioarei era severă, dar foarte departe de spânzurătoare. Acest decret reflectă neliniștea sporită cu privire la blasfemia sub forma iconoclasmului distrugerea și deteriorarea imaginilor. Două cazuri, în Pisa și Mantua, au implicat evrei care, desi cu permisiunea ecleziastica, au distrus o imagine a Sf. Cristofor și una a Fecioarei cu
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Figură 13. Filippino Lippi, Sfanțul Pavel vizitându-l pe Sfanțul Petru în temnița. Florența, Biserica S. Maria del Carmine, Capelă Branacci. Figură 14. Duccio di Buoninsegna, Prinderea lui Christos. Siena, Museo dell'Opera del Duomo, Archivio Fotografico Electra. Figură 15. Spânzurătoarea și capelă cunoscută drept "Templul". Detaliu din Mappa della Catena, circa 1470. Florența, Museo di Firenze com'era. Fotografie: Scală / Art Resource NY. Figură 16. Coperta de la "Liber condemnationum" a lui Messer Monaldo de' Fascioli din Orvieto, Podestà din Florența
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
sau din casă Soldanieri, din care prin căsătorie a iesit o ramură ce se numea "a lui Rinaldeschi", sufletele părinților orașului au fost îndoite pentru o vreme după ce în Consiliu a fost anunțată sentința prin care a fost condamnat la spânzurătoare de ferestrele Palatului Podestà. I-a mulțumit că justiția să fie menținută puternică în sprijinul vieții politice, atâta vreme cât se păstrau diferențele prin care nobilimea se distingea de plebe. Dar când a fost auzită atrocitatea cazului, nu a fost nimeni care
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
ASF, OGB, 229, "Libro delle condanne", dos. 10v: "Antonio di Giovanni Rinaldeschi, addi 22 di luglio 1501 fu condannato che sia impichato all finestra del Podestà , al libro 120, a carte 128. Finestra et forche". [Antonio ... a fost condamnat la spânzurătoare de la fereastra Podestà, în cartea numărul 120, pagina 128. Fereastră și spânzurătoare]. Despre adnotarea marginala "a plătit în numerar", compară Charles Dickens, Martin Chuzzlewit, capitolul 51 în care Jonas Chuzzlewit spune despre Montague Tigg (alias Tigg Montague), care fusese ucis
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
addi 22 di luglio 1501 fu condannato che sia impichato all finestra del Podestà , al libro 120, a carte 128. Finestra et forche". [Antonio ... a fost condamnat la spânzurătoare de la fereastra Podestà, în cartea numărul 120, pagina 128. Fereastră și spânzurătoare]. Despre adnotarea marginala "a plătit în numerar", compară Charles Dickens, Martin Chuzzlewit, capitolul 51 în care Jonas Chuzzlewit spune despre Montague Tigg (alias Tigg Montague), care fusese ucis "He hâș given his receipt în full or hâd it forced from
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
sânt ochi spre Creator și guri deschise spre merinde de absolut! Privegherile înfricoșate ne mântuie - peste vrerea noastră - de superstiția ființării și, obosindu-ne avântul, ne hrănesc din adierile deșertului divin. Slăbirea voinței înfige pe Dumnezeu - ca un par de spânzurătoare - în mijlocul nesiguranțelor noastre... Absolutul e un stadiu crepuscular al voinței, o stare de foame istovitoare. Dragostea de frumusețe este inseparabilă de sentimentul morții. Căci tot ce ne răpește simțurile în fioruri de admirație ne ridică într-o plenitudine de sfârșit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
biată inimă? Cum oamenilor le lipsește poezia, în ce să ancorezi, dacă nu în moarte? Cât prestigiu nu aruncă iminența neființei peste peisajul șters și searbăd al ființei? Dorința de a te îneca, de a te înălța la ceruri prin spânzurătoare sau de a-ți curma viforos zilele pleacă dintr-un sublim al plictiselii - flaut în fund de iad. A stoarce din clipe un cântec de pieire, a născoci veninuri transcendente în urâtul vremii, a-ți spulbera dracii în sânge și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
printre gînduri? Spiritul e o eroare imensă de câte ori slăbiciunile acordă vieții prestigii de axiomă. Sânt o Sahară roasă de voluptăți, un sarcofag de trandafiri. Străzile pustii în marile orașe: parcă în fiece casă se spânzură cineva. ... Și apoi, inima mea - spânzurătoare pe măsura cine știe cărui diavol. Sfințenia e cel mai înalt grad de activitate la care putem ajunge fără mijloacele vitalității. Nihilismul: forma de limită a bunăvoinței. Plictiseala e rând pe rând vulgară și sublimă, după cum ne pare că universul miroase a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai în grabă din oraș. - De ce? - Ai omorât pe Castelmare. - Știu. {EminescuOpVII 130} - Știi. Dar ceea ce nu știi poate e că el e nepotul și moștenitorul lui podesta din acest oras, că duelele sunt oprite și că poți ajunge la spânzurătoare. - Ei și? - Ei și? De unde - ai învățat acest limbagiu, Ieronim, adaose bătrânul molcom, copilul meu! Mi-ar părea rău de capul tău atât de frumos. Afară de-aceea mai ai o considerație... Iat-o. El îi dete o hârtie mâzgălita
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fugi cât mai în grabă din oraș. - De ce? - Ai omorât pe Castelmare. - Știu. - Știi... dar ceea ce nu știi poate e că el e nepotul și moștenitorul lui podesta din acest oraș, că duelele sunt oprite si că poți veni în spânzurătoare. - Ei și? - Ei și? De unde ai învățat acest limbagiu. Ieronim, zise bătrânul molcom...... copilul meu... mi-ar părea râu de capul tău atât de frumos. Afară de-aceea mai ai o considerație... Iat-o. El îi dădu o hârtie mâzgălită
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zise el, trebuie să fugi cât mai curând din oraș. - De ce? - Ai omorât pe Castelmare. - Știu. - Știi. Dar ceea ce nu știi e ca el e moștenitorul lui Podesta din acest oraș, că duelele sunt oprite si că poți ajunge-n spânzurătoare. - Și? - Și? Ieronim, adause bătrânul molcom, mi-ar părea rău de capul tău. Afară de aceea mai ai o considerație... Iat-o. Îi dete o hârtie mizgălită în linii strâmbe. Cezara cătră Ieronim Fugi te rog. Nu l-ai ucis pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai în grabă [curînd ] din oraș. - De ce? - Ai omorât pe Castelmare. - Știu. - Știi. Dar ceea ce nu știi poate e că el e nepotul și moștenitorul lui Podesta din acest oraș, că duelele sunt oprite și că poți ajunge la [-n] spânzurătoare. {EminescuOpVII 175} - Ei și? - Ei și? De unde - ai învățat acest limbagiu, Ieronim, adaose bătrânul molcom, copilul meu mi-ar părea rău de capul tău atât de frumos. Afară de-aceea mai ai o considerație... Iat-o. El îi dete o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tablou... În Grui-SÎnger, Alecsandri cultivă fiorosul din natură, măreția lirică În orgia vegetală. Elementele materiale alcătuiesc un grandios tablou de Întunecimi sublime: cărări Încîlcite, neguri sure, umbre mortale, fiare „povestice”, peșteri negre și amenințătoare, arbori cu ramurile Încrucișate ca niște spînzurători, stînci „fantasme pleșuve, mute, oarbe” etc. Toate semnele infernului din natură sînt convocate pentru a zugrăvi un „cuib al spaimei”, spectacol de cruzimi materiale: „În funduri de prăpăstii se bat mereu de maluri Șiroaie care poartă cadavre pe-a lor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cea sură, Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dîmburi, de șerpi ascunși În găuri, De toate-acele feare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă, Copacii Întind brațe, amenințătoare, Nălțînd pe toată culmea cîte-o spînzurătoare Și stîncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe Deschid largi, negre peșteri menite de a soarbe În umbra lor adîncă și de misteruri plină Pe omu-mpins de soartă a pere din lumină.” Pădure obscură, stînci, peșteri ca niște imense ventuze, cărări Întortocheate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în timp ce vorbea cu un gândac; nu fugea de cuvintele călugărului, ci se mișca și șoptea, se lăsa mângâiat și mustrat. Paznicii au rămas uluiți, dar, după prima clipă de rătăcire, l-au amenințat pe Tommaso că-l trimit direct la spânzurătoare. Îi privi cu ochi ce săgetau scântei incandescente. Dacă mă atingeți, veți crăpa în flăcările iadului, iar diavolii nu-i iartă pe spioni și trădători. Chemați-o pe mutra aceea acră de porc de director, aduceți-l aici să vadă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
auzeau, norul de praf se întindea ca o ciupercă uriașă deasupra pământului. — Știi, spuse într-un târziu Pârnaie, chestia aia... Merge și c- un copac. — Care chestie ? întrebă Chisăliță, căutând zadarnic o cărare pe câmpia spuzită cu mărăcinișuri. — Aia cu spânzurătoarea. N-ai nevoie, neapărat, de o grindă. Am văzut io odată pe unu’... Ce făcea ? — Atârna de o creangă. Dacă n-ai fi văzut cum i se bălăngăneau tălpile, ai fi zis că stă și așteaptă autobuzul... Când colo... Mergeau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai rău nu e când câștigă, asta e, nu mai ai ce să-i faci. Cel mai rău și mai rău e la loz în plic, când iese „mai trage o dată“. Mă simt de parcă s-ar fi apăsat maneta de la spânzurătoare și trapa n-a funcționat. Iar tobele încep din nou să-mi răpăie în urechi. De ce nu-ți cauți altă slujbă ? Doar ești inginer de tecemeu. — ăsta-i banc sau ce ? întrebă, cu obidă, Jenică. Nu sunteți cu toții ingineri ? Tehnologia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi declarați bolnavi), leneșul este bolnav numai prin relativitatea sistemului de referință. Acest aristocrat al lumii parmenidiene se lasă ucis în numele unei teoreze care denunță relativitatea hărniciei și o primejduiește în chiar esența ei. Leneșul care acceptă să meargă la spânzurătoare rămâne astfel în chip sublim fidel esenței sale și moare demn, scăldat în voluptatea repaosului absolut, pe care nici o altă dorință nu l-a putut tulbura și față de care nici o tranzacție nu a fost cu putință.* Ca și ratatul, leneșul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
proză, singurul A.F. Lucian - Vechea Tutovă a ființat puțină vreme. S‐a realizat la Tipografia „Modernă” - Bârlad. * Anterior, în perioada 1899 ‐ 1902 D.I. Zamfirescu a fost un activ colaborator la Vocea Tutovei unde a publicat și poeziile: „Bercu la spânzurătoare”, „Și‐ un câine cu noi”, „O lacrimă pe mormântul lui Vasile A. Urechia”, „Atâta să trăiești” ș.a. - unele făcând parte din volumul „Spritzuri” în c urs de apariție”. Alte versuri au fost publicate de inginer în Vocea Tutovei sub pseudonimul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
esențial, pentru a nu-și pierde energia sau timpul în activități ori scopuri superflue. Frânghie În funcție de scenariul oniric, frânghia evocă: - solidaritatea și legătura socială (frânghia ce îi leagă pe alpiniști); - atașamentul, dependența, jugul și întemnițarea; - pedeapsa și sancțiunea, în imaginea spânzurătorii. În inconștient, este asociat cu legătura originară și dătătoare de hrană: cordonul ombilical, care beneficiază de o semnificație afectivă și spirituală. Ea apare, din această perspectivă interpretativă, ca o tentativă de a recrea legătura primordială, de a repara ruptura originală
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
nepăsare; nume; ochi; organism; pană; papion; parc; parfum; parte; pasăre; de pasăre; pastilă; păr; pelican; pernă; persoană; picior; piele întinsă; plăpînd; porc; prelungire; radieră; răcit; răgușeală; răgușit; răsucit; rău; rece; rotund; sabie; salivă; scund; sec; semne; simț; sorb; spînzura; spînzurat; spînzurătoare; stabilitate; de sticlă; strangulat; strîmb; strop; a sufoca; suport pentru bijuterii; susținător; susține; susține-l; șarpe; șeful; tandrețe; tăiat; tiroidă; trecere; trompă; trud; tuse; umăr; usturime; vampir; vin; vorbă; a vorbi; vorbire; vulnerabilitate; zgîrîie (1); 763/232/76/156/1
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
întindere; întins; înverzită; lemne, natură; loc; luptă; mărăcine; mulțime; mușchi; negru; neliniște; neștire; oaie; obscuritate; obstacol; parc; păsări; peisaj; petrecere; pierdut; plante; plăcută; poiană; post; prietenie; priveliște; proaspăt; prune; puritate; pustietate; putere; ramă; rară; rău; recreere; rural; salariu; Scufița Roșie; spînzurătoare; de stejar; stufoasă; sunetul păsărilor; tăia; tăiere; tînără; toacă; tot; tristă; tufă; uscat; uscată; uscăciuni; uscătură; uscături; vară; vegetație înaltă; verde, umbră; veveriță; vînătoare; vulpe; zi de naștere(1); 803/191/74/117/0 pămînt: negru (93); terra (32); sol
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]