2,458 matches
-
am mai putut suporta. Chiar dacă agonia aceasta excitantă era delicioasă, am simțit că vezica stă să-mi explodeze. Ceasul deșteptător de pe noptieră indica 6. 25, când am deschis larg ușile și am ieșit din paradisul meu involuntar - cu bluza galbenă spânzurată peste un sutien umplut până la refuz cu batiste, cu părul vâlvoi și cu mâinile puse precaut pe șolduri, bâțâindu-mă cu curaj pe tocuri, cu o fundă de satin roșu legată de sexul meu. După aceea, nimic n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
1 și grivenilor 2 și kihelehelor 3 - la noi în bloc a avut loc o sinucidere. Un băiat de cincisprezece ani, pe nume Ronald Nimkin, care fusese proclamat de femeile din bloc „un al doilea José Iturbi“4, s-a spânzurat de capul dușului din baie. — Ce mâini de aur avea! - se tânguiau femeile, referindu-se, desigur, la talentul lui pianistic. Și cât talent! Iar apoi: Nu era pe lumea asta un alt băiat mai îndrăgostit de maică-sa decât Ronald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
băiețel la casa noastră? Glumește? Vorbește serios? Dacă-s chiar atât de incorigibil, de ce n-o fi chemând caraliii să mă trimită la școala de corecție? „Alexander Portnoy, în vârstă de cinci ani, prin prezenta sentință, ești condamnat s-atârni spânzurat de gât până mori, pentru refuzul de a-ți cere iertare de la maică-ta.“ Ai crede că băiețelul care-și lipăie cuminte lăpticul și face baie cu rățușca și vaporașele plutind în cadă e cel mai căutat criminal. Or, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Dar mă-nțelegi - mintea întreagă, pentru mine, e totuna cu temerile mele! Mintea-ntreagă e, pur și simplu, moștenirea terorii cu care m-am ales din trecutul meu ridicol! Tiranul ăsta, supraeul meu, ar trebui strunit, ticălosul ăsta ar trebui spânzurat de bocancii lui de front, să crape naibii! Cine dârdâise pe stradă, eu sau fata? Eu! Cine arătase îndrăzneală, cutezanță, curaj, eu sau fata? Fata! Fata asta dată naibii. — Uite ce, mi-a zis ea ștergându-și lacrimile cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
baie fierbinte, cu Sardo. Câtă putere a înmagazinat în forma asta firavă - ce acrobații nemaipomenite e-n stare să facă atârnând de capătul ștrumeleagului meu! Ai zice că acuși o să-și frângă o vertebră lăsându-și jumătate din trunchi să spânzure în gol, peste marginea patului - cuprinsă de extaz! Îhî! Ce bine că face gimnastică regulat! Cu ce înșurubări mă aleg! Ce afacere! Și totuși, se dovedește a fi și o ființă umană - da, prezintă indicii clare din care reiese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ca pe unul din oamenii aceia neîngrijiți care defilau duminica după-amiaza prin Trafalgar Square, purtând pancarde oribile: „Proletari din toate țările, uniți-vă!“, „Vechii camarazi ai lui Walthamstow“, „Filiala Balham a Ligii Tineretului Muncitoresc“. Veșnic supărații care voiau să-i spânzure pe cei bogați, să Închidă teatrele de varieteu, s-o ducă În sinistrele tabere de vară unde se practica amorul liber și după aceea s-o facă să mărșăluiască În procesiune pe Oxford Street, purtându-și nou-născutul sub lozinca „Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Înseamnă vaci cu gestație forțată și pompate cu hormoni. Înseamnă viței care trăiesc doar câteva luni de chin, storciți în boxele lor. O fleică de porc înseamnă un porc înjunghiat, sângerând și urlând din rărunchi, cu un laț de picior, spânzurat ca să-și dea duhul în timp ce este tranșat în fleici, fripturi și costițe. Chiar și un ou fiert nu înseamnă decât o găină oloagă de picioare de atâta stat într-o cușcă de doar zece centimetri, atât de strâmtă, că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un tont! țipă către șoferul din fața sa. Cum să nu poți avansa?! N-ai decît să te duci dumneata. Deja am boțit două. Trebuie să anunț comandamentul județean că n-am rezolvat-o cu Sălcii. Să vezi ce pățim! Ne spînzură Săteanu. Da'-i știut, dom' șef, ce te mai frămînți? Drumul ăsta dă mereu probleme, că-i numai între maluri. Nu-s nici parazăpezi peste tot. Iar ăsta! exclamă șeful, arătînd prin ușa de sticlă. Bună ziua! salută Vlad intrînd. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ia pantalonii profesorului, îi privește o clipă și-i întinde, aproape aruncîndu-i: Patru sute. Profesorul numără patru bancnote. Cămașa de corp, cămașa și cravata, două sute cincizeci; cu șosetele, pieptenele, batista și cureaua lungă, tăticu', lungă; cu asta poți și să te spînzuri la nevoie; da'-i păcat, nu putem fabrica peste noapte, în serie, oameni de valoare -, trei sute deci; pe ceas, șapte, o mie în total. Pe masă, mai apar zece bancnote. Haina, o mie, că-i de costum bun; fularul, acul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rîdă de emoția ei... pentru că el e primul... Apoi, femeia cu aer de animal hăituit, ieșită de după paravanele din holul Universității, mîna lui eliberîndu-se violent..., anii..., anii... Își scoate încet cureaua "lungă, tăticu', lungă; cu asta poți și să te spînzuri la nevoie" și rămîne cu ea în mînă, îngrozit de trupul stejarului ce se apleacă încet sub vîntul tot mai aprig. De dincolo de zid, din sala restaurantului, răzbate scheunatul prelung al cățelușei. Bateți de mult? întreabă Mihai, frecîndu-se la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
minute de mers. Pornește într-acolo, cu paltonul descheiat la piept, îndesîndu-și mîinile în buzunare; într-unul are plicul cu suta de mii, în celălalt stă cureaua de la pantaloni, făcută colac "lungă, tăticu', lungă; cu asta poți și să te spînzuri la nevoie; da'-i păcat, nu putem fabrica peste noapte, în serie, oameni de valoare". "Poate că Lazăr are dreptate" gîndește el, oprindu-se în fața unui impiegat de mișcare: Cînd am cursă înapoi spre Iași? Asta, arată impiegatul cursa rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Greu e drumul spre Sichuan). Nu vezi oare, stimate domn, că apa Fluviului Galben coboară din cer, se rostogolește spre mare și nu se mai întoarce?" (Să ne dedăm unei dulci beții). Sau "Perdea peste trei mii de chi/Ce spânzură de sus/ Te-ntrebi: e fluviu de argint/ Ce curge-n zbor apus?" (Privind perdeaua de apă de pe Lushan) și multe alte versuri în care sunt folosite des hiperbole și metafore, devenite celebre și larg răspândite de-a lungul veacurilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
multe ori, Kremlinul n-avea nici o treabă, rușii își urmăreau propriile scopuri în România; acoperindu-se cu mantaua sovietică, românii comiteau crime împotriva românilor... Cei care voiau atunci să parvină în „noua lume”, zămislită de tancurile rusești, nu șovăiau să spânzure de turelă ființa națională și simbolurile românimii. N-am tresărit deci prea tare citind declarația dlui Hrebenciuc cum că 19 noiembrie, ziua virtualei intrări a României în NATO, „pentru noi are aceeași încărcătură de simboluri ca anul 1918”. Pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de ce? Nu știu, dar o să aflu. Și apucîndu-l de braț cu un gest prietenos și liniștitor, Îl trase În closet, apoi Încuie ușa În urma lor. — Să știi Însă, omule, că trebuie neapărat să fugi, continuă el. Altminteri, au să te spînzure. În orice caz, au să te țină Închis săptămîni În șir. E atît de comod pentru ei! — Ce pot face? Briceagul e al meu! SÎnt dați dracului! spuse Hilfe pe tonul pișicher cu care ar fi vorbit despre pozna unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi totul dac-aș avea ceva bani!“ Își spuse Rowe. Firește, putea să se ducă la bancă și să se lase prins de poliție, dar asta ar Însemna să ajungă, după toate probabilitățile, la spînzurătoare. GÎndul că putea fi spînzurat pentru o crimă pe care n-o săvîrșise continua să-l Înfurie. Dacă s-ar sinucide, ar avea cel puțin satisfacția de a se pedepsi pentru o crimă de care se știa vinovat. Rowe era obsedat de un ideal primitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
SÎnt niște oameni cărora nu le pasă de nimic. Rowe ar fi putut s-o asculte ceasuri În șir; Îi părea rău că se hotărîse să-și ia viața, dar n-avea altă alegere - decît, poate, să aștepte să fie spînzurat. — Dacă rămîn aici pînă se Întoarce domnul Travers, cred că o să mă dea pe mîna poliției, spuse el. — Nu știu ce au de gînd. — Și cînd mă gîndesc că și anticarul ăla blajin era complicele lor... Dar mulți mai sînt! — Da, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
s-au schimbat cu Încetul, adaptîndu-se Împrejurărilor. Războiul ăsta Îngrozitor, cu Întreaga ură pe care-o generează - totul, totul mi se pare ciudat. N-am fost obișnuit cu asemenea lucruri. Cred că soluția cea mai bună ar fi să mă spînzurați. — Da, cazul dumitale este dintre cele mai interesante, rosti domnul Prentice cu Însuflețire, și adăugă, adoptînd un limbaj surprinzător de profan: Îmi dau seama că pentru dumneata viața asta e o porcărie. Noi, Însă, am fost nevoiți să ne adaptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nici nu știm cît de mici pot fi aceste filme. Trebuie căutat peste tot. Veți da socoteală! miorlăi doamna Bellairs. — Te Înșeli, cucoană, dumneata vei da socoteală! Informatorii aflați În slujba inamicului sînt pasibili de spînzurătoare. — Femeile nu pot fi spînzurate, nici măcar În timp de război! — S-ar putea, cucoană, ca noi să spînzurăm mai mulți oameni decît scrie În ziare, Îi mai aruncă domnul Prentice din pragul ușii. 2 Drumul cu mașina se anunța lung și lugubru. Domnul Prentice părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tot. Veți da socoteală! miorlăi doamna Bellairs. — Te Înșeli, cucoană, dumneata vei da socoteală! Informatorii aflați În slujba inamicului sînt pasibili de spînzurătoare. — Femeile nu pot fi spînzurate, nici măcar În timp de război! — S-ar putea, cucoană, ca noi să spînzurăm mai mulți oameni decît scrie În ziare, Îi mai aruncă domnul Prentice din pragul ușii. 2 Drumul cu mașina se anunța lung și lugubru. Domnul Prentice părea copleșit de teama eșecului; ghemuit Într-un colț al mașinii, Îngîna o melodie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
te pot opri. Credeam, Însă, că nu vrei ca Anna să fie amestecată În afacerea asta. Nu uita că ea m-a lăsat să fug... Uite, aproape c-am terminat, zise bătrîna. — Pe ea probabil că n-au s-o spînzure, urmă Hilfe. Asta depinde, firește, de ceea ce voi declara eu. Poate că au s-o interneze Într-un lagăr pînă la terminarea războiului, iar după aceea - dacă-l cîștigați - au s-o deporteze. Părerea mea este că e totuși o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
șalvari, cimitire de-ale lor, împrejmuite cu ziduri date cu var și stoluri de gâște care pasc, n-am văzut atâtea gâște în viața mea... Peste tot numai pene, praf, scaieți și muște. Spunea nepotu-meu că-ți vine să te spânzuri acolo în gardă, te pișcă muscoii, te arde locul, îți lasă numai blânde, îți intră în nas, în ochi, te ustură pe gât, faci bășici și îți fierb picioarele-n bocanci. Cam toți de-acolo trăiesc vara cu litoralul, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tot cu briceagul, să pun sare, să torn gaz lampant pe el dup-aia și s-arunc bricheta aprinsă? Ar fi... Să-l îngrop de viu, lăsându-i numai un căpețel de lumânare și-o oglindă? Nu, înapoi. Să-l spânzur e prea ușor, dă o dată din picioare, hâc, și gata. Parcă până la urmă, lipsit de imaginație cum sunt, l-am ținut cu capul între algele din acvariu, lipit de istalația de purificare a apei, apăsat, așa! Hai, înc-oleacă, ultima, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
popa și tăblița de la intrare, s-o planteze acolo unde ajung. Doi țânci au descoperit o bombă în curte. Unu’ s-a măturat cu totul, altul a rămas chior când o bătea cu lopata. Altul, de nouă ani, s-a spânzurat în magazie pentru că nu i-au dat voie să vorbească la telefon cu maică-sa, plecată la muncă. Un profesor de engleză s-a legat cu lanțuri de brațul unei macarale și-a stat acolo până a venit televiziunea. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am văzut cum au bătut cuiele în sicriu, avea un ciocan mare, am aruncat și eu cu țărnă când l-au coborât pe frânghii în groapă. Și bunica mi-a zis să nu spun la nimenea că l-am găsit spânzurat în magazie, că nu mai vrea popa să-l îngroape și nu-i mai face slujbă și-i păcat, se poate face strigoi din asta și vine și ne mănâncă tot din frigider. Și i-a dat niște bani la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și-un blestem, să nu poată nimeni să le găsească. Pe urmă, câteva țigănci au descântat, au turnat și-au început să li se arate semne, să joace flăcărui albastre... Nu așa a înnebunit al lui Dobre și s-a spânzurat de stâlpul de înaltă tensiune, de era și cu limba ieșită de-un cot și pe jumate ars săracu’? Dându-și probabil seama că nu pricep nimic, s-a oprit să-și aprindă o țigară. - Domn’ profesor, au găsit ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]