318 matches
-
idées reçues: "Exposition: sujet de délire du XIX siècle". 178 Punerea în spectacol a bulevardelor (prin decor arhitectural și defilări), a cafenelelor (prin proiectarea interiorului spre exteriorul bulevardelor), a marilor magazine (prin etalarea mărfurilor) a determinat, în mare măsură, rolul spațialității în epoca modernă. Pasajele, balcoanele, serele, ferestrele, terasele (edificii la modă) plasează interiorul în exterior, unde teatrul este totodată în săli și în stradă. 179 "Paris est la grande fabrique de toutes leș pièces de théâtre qui șont jouées dans
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și obiectiv, în nucleu semantic. Dialogul dintre subiectiv și obiectiv, între microcosm și macrocosm, își are obârșia în procesualitatea imaginilor arhetipale, înțeleasă ca ritual. Dynamis-ul arhetipurilor dă naștere unui nou tip de imagine, imaginea mitică, transfigurând a-temporalitatea inițială în spațialitate cognoscibilă și imagistică. Prin ritual are loc inițierea omului în cunoașterea și construirea universului. Legăturile primordiale se desfac, la nivelul umanului, redefinit din perspectiva a-temporalului, locuirea fiind posibilă în secvențe existențiale, redimensionate mitic. Aflat într-o continuă căutare a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dincolo de el".15 Pentru Lévi-Strauss, unitățile minimale constitutive ale mitului sunt "miteme"16 care sunt relaționale, orice mit având "o structură în folii care transpare la suprafață (...) în și prin procedeul repetării".17 III.1.1. STRUCTURI GNOSEOLOGICE: SPAȚIUL, TIMPUL, SPAȚIALITATE, TEMPORALITATE Inițial, spațiul nu putea fi separat de timp, simbolizând atât haosul originar, cât și lumea organizată, cosmosul. Ca "întindere incomensurabilă", cu centru necunoscut, spațiul reprezintă "infinitul în care se mișcă universul", "ansamblul universului, cu actualizările și potențialitățile lui".18
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
până la Bergson, restabilește echilibrul ontologic dintre elementele originare și prezent, stabilindu-se un pact continuu, prin intermediul ritului și ritualului. Timpul și spațiul, ca ratio essendi, se supun acestui praesentum continuum, recuperat prin ceremonialul "trecerilor", devenind ratio cognoscendi, ca temporalitate și spațialitate: "temporalitatea apare ca o deschidere ce se închide în prezent spre a se redeschide. Spațialitatea, dimpotrivă, ca o închidere într-un orizont ce se deschide spre a se reînchide".22 În general, timpul și spațiul au fost înțelese ca forme
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
prin intermediul ritului și ritualului. Timpul și spațiul, ca ratio essendi, se supun acestui praesentum continuum, recuperat prin ceremonialul "trecerilor", devenind ratio cognoscendi, ca temporalitate și spațialitate: "temporalitatea apare ca o deschidere ce se închide în prezent spre a se redeschide. Spațialitatea, dimpotrivă, ca o închidere într-un orizont ce se deschide spre a se reînchide".22 În general, timpul și spațiul au fost înțelese ca forme de manifestare ale realității exterioare; temporalitatea și spațialitatea au interiorizat obiectualul, transformând realitatea exterioară în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
închide în prezent spre a se redeschide. Spațialitatea, dimpotrivă, ca o închidere într-un orizont ce se deschide spre a se reînchide".22 În general, timpul și spațiul au fost înțelese ca forme de manifestare ale realității exterioare; temporalitatea și spațialitatea au interiorizat obiectualul, transformând realitatea exterioară în pulsație lăuntrică: "Temporalitatea este o neîncetată închidere în prezent, ce reprezintă totodată o deschidere ca prezent, relevarea de sine a unei închideri ce se deschide ca pulsația ei (...). Amândouă înseamnă "măsură"; dar pe când
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
25 Discursul mitic, ca discurs polifonic, structurat pe nivele de semnificație ritul, ritualul, ceremonialul și generând matricea semantică, figurată de universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul reprezintă o totalizare a categoriilor spațiale și temporale. Astfel, în cadrul discursului mitic, spațiul, timpul, spațialitatea și temporalitatea devin categorii gnoseologice care realizează predicația universaliilor ontologice. Punerea în act a universaliilor ontologice construiește matricea semantică procesuală, prin rit, ritual și ceremonial. Structuri gnoseologice ale discursului mitic, spațiul, timpul, spațialitatea și temporalitatea, au rolul unui "predicat universal
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
temporale. Astfel, în cadrul discursului mitic, spațiul, timpul, spațialitatea și temporalitatea devin categorii gnoseologice care realizează predicația universaliilor ontologice. Punerea în act a universaliilor ontologice construiește matricea semantică procesuală, prin rit, ritual și ceremonial. Structuri gnoseologice ale discursului mitic, spațiul, timpul, spațialitatea și temporalitatea, au rolul unui "predicat universal"26 care resemantizează legăturile arhetipale. III.1.2. NUCLEUL SEMANTIC: PREDICAȚIA Dublu structurat, pe baza dihotomiei continuitate / discontinuitate, realizată de categoriile spațio-temporale, discursul mitic recuperează "cosmicul" ca fenomen continuu 27, devenind autonom.28
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
punere în act a virtualitățiilor arhetipale de expresie, discursul mitic poate fi reprezentat sub forma unui pătrat înscris într-un cerc; pătratul este o figurare a spațiului, iar cercul reprezintă timpul; diagonalele pătratului interiorizează timpul și spațiul ca temporalitate și spațialitate;cele patru vârfuri ale pătratului desemnează universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul: Discursul mitic este un discurs poetic re-semantizat de stările manifeste spațio-temporale ale universaliilor ontologice, supuse ritului, ritualului și ceremonialului; cele două tipuri de discurs pot fi reprezentate ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mitic este un discurs poetic re-semantizat de stările manifeste spațio-temporale ale universaliilor ontologice, supuse ritului, ritualului și ceremonialului; cele două tipuri de discurs pot fi reprezentate ca două cercuri concentrice, structurate pe baza celor două axe, temporalitatea, pe verticală, și spațialitatea, pe orizontală: Astfel, imaginea, specifică discursului mitic, în devenirea sa de la arhetip la mit, trece prin trei stadii existențiale: * Imaginea a-temporală și a-spațială, ca formă originară de manifestare a cunoașterii, prin rit; * Imaginea spațiu-timp care creează cadrul ritualic
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se poate realiza prin alternanțele operaționale continuitate / discontinuitate, naștere / moarte / renaștere care devin complementare în cadrul discursului mitic. Ruptura ritualică, având rolul unei frângeri ontologice a ordinii cosmice, presupune, de fapt, abolirea timpului și a spațiului prin conștientizarea "temporalității" și a "spațialității", ca forme de recuperare a primordialului: "spațiul în dimensiunea căruia trăiește țăranul român nu apare ca fenomen linear și continuu, nu se manifestă ca un fenomen cursiv. Dispunând de o natură concretă și eterogenă, spațiul acesta cunoaște între locuri unele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
consacră legăturile cu timpul și cu spațiul, convertind evenimetul profan la sacru. Imaginea cronotop reprezintă predicația artistică, specifică textului literar, în care spațiul a-temporal și timpul a-spațial, de la începuturile creației, se interiorizează la nivelul discusului devenind temporalitate și spațialitate. În cadrul discursului mitic, spațiul, timpul, spațialitatea și temporalitatea devin categorii gnoseologice care realizează predicația universaliilor ontologice, având rolul unui "predicat universal" care resemantizează legăturile arhetipale. BIBLIOGRAFIE I. VOLUME ȘI STUDII ARDELEANU, Sanda-Maria/COROI, Ioana-Corina Analyse du discours, Éléments de théorie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
spațiul, convertind evenimetul profan la sacru. Imaginea cronotop reprezintă predicația artistică, specifică textului literar, în care spațiul a-temporal și timpul a-spațial, de la începuturile creației, se interiorizează la nivelul discusului devenind temporalitate și spațialitate. În cadrul discursului mitic, spațiul, timpul, spațialitatea și temporalitatea devin categorii gnoseologice care realizează predicația universaliilor ontologice, având rolul unui "predicat universal" care resemantizează legăturile arhetipale. BIBLIOGRAFIE I. VOLUME ȘI STUDII ARDELEANU, Sanda-Maria/COROI, Ioana-Corina Analyse du discours, Éléments de théorie et pratique sur la discursivité, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
3.1. COSMOSUL ANTROPOMORF 129 II.3.2. RELAȚIA OM-COSMOS 149 II.3.3. "GHEMUL VIEȚII" 164 CAPITOLUL III CATEGORII POETICE ALE IMAGINARULUI COLECTIV 181 III.1. DISCURSUL MITIC UN DISCURS POLIFONIC 184 III.1.1. STRUCTURI GNOSEOLOGICE: SPAȚIUL, TIMPUL, SPAȚIALITATE, TEMPORALITATE 187 III.1.2. NUCLEUL SEMANTIC: PREDICAȚIA 189 III.2. CATEGORII CRONOMORFE 193 III.2.1. DIHOTOMII OPERAȚIONALE CALENDARUL 193 III.2.2. "SEMNELE TIMPULUI": SOARELE, LUNA 210 III.3. CATEGORII TOPOMORFE 259 III.3.1. SPAȚIUL A-TEMPORAL
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
indicilor constituie caracteristica cronotopului artistic." (pp. 294-295) În ceea ce ne privește, considerăm imaginea-cronotop ca fiind predicația artistică, specifică textului literar, în care spațiul a-temporal și timpul a-spațial, de la începuturile creației, se interiorizează, la nivelul discursului, devenind temporalitate și spațialitate. 30 v. Georges Poulet, Metamorfozele cercului, traducere de Irina Bădescu și Angela Martin, Studiu introductiv de Mircea Martin, Editura Univers, București, 1987. 31 v. C-tin Noica, Op. cit., vol. I, Încercare asupra filozofiei tradiționale, cap. I, Cercul în conștiința filosofică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
personaje contemporane etc.), sau subsumată planului imaginar (vezi, de exemplu, personajele feeriei), în condițiile în care, în general, "un personaj este reprezentabil și teatral într-un anume fel pentru dramaturg și în alt fel pentru regizor" (Popescu, 1987, p. 64); * spațialitate dramaturgică 81 vs. scenică 82: spațiul dramaturgic se constituie în cadrul de derulare a acțiunii reflectate în succesiunea replicilor personajelor dintr-o operă dramatică; spațiul scenic reprezintă cadrul reprezentării scenice a unei creații dramatice sau dramatizate, cadru căruia i se subsumează
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
propriului meu corp. La corp raportez și persoana și viața mea sufletească. În acest sens K. Jaspers afirmă că „sufletul nu poate fi obiectivat prin categoriile materiale” el fiind resimțit ca o „energie interiorizată a trupului”. Corpul unui individ este „spațialitatea” persoanei acestuia, ceea ce este „vizibil” în exterior din acesta. Sufletul este interioritate pură, imaterială. Cele două părți, trupul și sufletul sunt însă inseparabile, această „separație” operându-se numai în planul conștiinței propriului Eu. Plotin afirmă că „sufletul raționalizează trupul după
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cazul bolilor psihice, Eul își resimte și raportează propriile sale „schimbări” morbide „în” și „prin” trup. Sentimentul subiectiv al schimbărilor care este interpretat ca „venind din exterior” sau ca „venind din interior” are tot o adresă sau determinare corporală ca spațialitate a persoanei. Suferința psihică este interioară, prin urmare raportată proiectiv la „corpul intern” așa cum apare el în sfera conștiinței de sine a propriului Eu. Fenomenele psihice morbide, deși sunt tulburări psihice, sunt „trăite” prin intermediul trupului, iar suferința și drama acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lui Hendel dau senzația de stabilitate, ordine și securitate, fiind indicate în activități intelectuale. Clasică - transparența și claritatea mesajului unor compozitori, cum ar fi J. Haydn sau W.A. Mozart, revigorează puterea de concentrare și memorie, oferind totodată senzația de spațialitate. Romantică - muzică încărcată de întreaga gamă a emoțiilor umane (Chopin, Liszt, Wagner) ce predispune la melancolie, reverie, tandrețe, meditație. Jazz, Blues - formele de jazz „clasic” pot reda ca și genul romantic emoțiile și trăirile ființei umane, dar au în plus
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
ca expresie a experienței umane de natură temporală, spre un construct mental complex care să implice toate cele patru dimensiuni ale continuumului spațio temporal. Pentru Ryan dimensiunea temporală a narațiunii nu se manifestă în formă pură ci în conexiune cu spațialitatea. Lectorul ar fi incapabil să-și imagineze întâmplările narate fără să le asocieze cu actorii care participă la aceste întâmplări și fără să plaseze acești participanți într-un context spațiotemporal. Procesarea cognitivă a narațiunii presupune crearea unei imagini mentale a
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
Ryan despre naratologia vizuală, atentă și la descrieri verbale ale narațiunii vizuale, și la asocieri ale imaginii cu textul, și la relațiile între hărți, texte și narațiuni, implică o extensie a definiției narațiunii ca dimensiune temporală spre conexiunea ei cu spațialitatea și spre o mentalizare a lumii ca dispunere, aranjare, ca mapping . Această extensie care poate oferi audienței un suport vizual suplimentar în înțelegerea relațiilor spațiale se reflectă într-un fel inedit în comentariul din Narrative Cartography. Aici A Humument: A
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
edificiului este și mai pronunțată decât la medalia Mitropoliei, din 2001. Medalia jubileului de 120 de ani ai Episcopiei Romano Catolice de Iași impresionează prin linia zveltă a edificiului de pe avers (fig.26av), redat din perspectivă sud-estică și într-o spațialitate care sugerează unicitatea și existența în timp. Ca și în cazul celorlalte medalii prezentate aici, aceasta se înscrie pe linia realismului clasic, impus de Haralamb Ionescu, în arta gravurii de la Monetăria Statului. Nu înțelegem de ce pe ambele fețe ale medaliei
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
și a unor trăsături de personalitate (bunătate, înțelegere pentru suferință, dar și distincție intelectuală, hotărâre și perseverență, care-l definesc pe doctorul și profesorul Slătineanu). Linia gravurii este dominată de planurile puțin reliefate, care dau însă o anume notă de spațialitate. În legătură cu medalia, menționăm că aceasta a fost realizată în două variante: cea de 80 mm (fig. 114av și 114rv), făcută pentru publicul restrâns din cercul doctorului, care este și inițiatorul acesteia, dar și un medalion ce reproduce la scară mai
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
jos este de tipul exergă și are inscripția pe trei rânduri ACADEMICIAN PROFESOR / MIHAI CIUCĂ / 1883-1969. În registrul de sus, este reprezentat chipul savantului în profil spre stânga, într-un medalion ce dă impresia de profunzime (o interesantă impresie de spațialitate, care detașează aparent chipul savantului de fundalul pe care este gravat). Medalionul este înscris într-un pătrat în colțurile căruia sunt plasate frunze de laur. Menționăm că fotografierea acestei interesante plachete ne-a fost înlesnită cu multă amabilitate de domnul
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
lumești ai celui imortalizat). Această realizare medalistică prezintă chipul profesorului Condrea, cu puțin bust, în profil jumătate stânga și are ca particularitate de realizare grafică modelarea suprafețelor câmpului liber prin excizie cu puncte pline. În realizarea expresivității chipului și a spațialității s-au folosit linia curbă accentuată grosier și luciul metalic îmbinat cu nuanțe de patinare artificială. Date despre personalitatea acestui fiu adoptiv al Iașului spicuim din des uzitata lucrare a lui Ionel Maftei, așa cum am mai procedat și în alte
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]