4,641 matches
-
pe cei doi, poetul Își răsucea mustața cu o expresie feroce. Așa că vom fi generoși: câte-o palmă de fiecare din acești hidalgi ce se scapă-n nădragi. Astea erau cuvinte grele, drept care străinii țineau acum morțiș să-și ia spadele și să iasă; iar căpitanul și amicii, incapabili să evite Înfruntarea, le cereau Înțelegere pentru starea alcoolică a poetului, și să-și ia tălpășița, fiindcă nu era nici o scofală În a te bate cu un om beat, nici Înjosire În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de la masă. Don Francisco, cu patru degete de lamă deja afară din teacă, Îi aruncă o privire amicală de mulțumire și găsi prilejul să-i dedice două versulețe: Tu, ‘n al cărui sânge curg mulți Alatristes, stirpe-nnobilată de vajnica-ți spadă... — Nu mă sâcâi, don Francisco, răspunse căpitanul, prost dispus. Ne-om bate cu cine-o trebui, dar nu mă bârâi la cap. — Așa vorbesc, hâc, bărbații, spuse poetul, vizibil Încântat de Încurcătura În care se băgase. Restul asistenței Îi cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În fond savurând dinainte spectacolul, fiindcă dacă don Francisco de Quevedo, chiar abțiguit fiind, era un spadasin de temut, intervenția lui Diego Alatriste ca partener de dans nu lăsa umbră de Îndoială asupra rezultatului. Se puneau rămășaguri câte lovituri de spadă vor apuca să dea străinii, care nu știau cu cine au de-a face. Prin urmare, căpitanul, deja În picioare, mai bău o gură de vin, se uită la necunoscuți În semn de scuză că lucrurile merseseră prea departe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
alguazili Martín Saldaña era dur și tăbăcit de intemperii ca o cărămidă. Purta peste cămașă un pieptar din piele de bivol, căptușit pe dinăuntru, foarte practic pentru amortizarea loviturilor și Împunsăturilor de cuțit sau de sabie; și, cu pumnalul, daga, spada și pistoalele lui, avea pe el mai mult fier decât toată Biscaya. Fusese soldat În războaiele din Flandra, ca Diego Alatriste și răposatul meu tată, și, camarad la toartă cu ei, pătimise ani lungi de lipsuri, primejdii și necazuri, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
despre asta. Încornorat ori ba, indiscutabil era doar faptul că era un om viteaz și mereu pus pe harță. Fusese un soldat bun, avea pielea ciopârțită din belșug de răni și știa să se facă respectat cu pumnii sau cu spada toledană În mână. Vreau să zic că nu te puteai aștepta la mai mult de la un șef de alguazili din perioada aceea. Îl aprecia pe Diego Alatriste și Îi era de folos ori de câte ori putea. Prietenia lui era veche, profesională; dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să bați bordelurile și tripourile, ca să-i ușurezi la cărți pe necunoscuți și pe popii care toacă banii din cutia milei sau din pantahuza Sfântului Eufrasio... În doi timpi și trei mișcări o să dai iar de bucluc: o Împunsătură de spadă, un scandal, un denunț. Și iar o iei de la capăt. Trase o dușcă din ulcea, mijindu-și ochii, dar nedezlipindu-i de pe căpitan. Asta-i viață? Diego Alatriste ridică din umeri. — Ai o idee mai bună? Îl privea drept În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
răspuns și foile de serviciu inutile, de care nimănui nu-i păsa nici cât negru sub unghie. Așteptând cu toții prilejul acela fericit care nu apărea niciodată. — De aceea am venit, Diego. Cineva are nevoie de tine. — De mine sau de spada mea? Își răsucea mustața cu strâmbătura aceea a lui care Îi ținea loc de zâmbet. Saldaña râse tare. — Asta-i o Întrebare neghioabă, zise el. Există muieri care interesează pentru farmecele lor, preoți, pentru iertarea păcatelor, bătrâni, pentru banii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de zâmbet. Saldaña râse tare. — Asta-i o Întrebare neghioabă, zise el. Există muieri care interesează pentru farmecele lor, preoți, pentru iertarea păcatelor, bătrâni, pentru banii lor... Cât despre oamenii ca tine și ca mine, noi nu interesăm decât prin spadele noastre. Făcu o pauză ca să se uite În dreapta și În stânga, mai bău oleacă de vin și vorbi pe un ton mai coborât. E vorba de niște oameni sus-puși. O treabă sigură, fără alte riscuri decât cele obișnuite... Pe bani frumoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
municipală. Pe când era ocupat cu toate preparativele acestea, i-am observat pe furiș chipul grav, concentrat: lumina seului Îi scofâlcea obrajii și Îi accentua fina trăsătură de penel a mustății. Nu părea prea Încântat de sine. O clipă, căutându-și spada din ochi, privirea i s-a Încrucișat cu a mea; și ochii-i de culoare deschisă s-au abătut imediat Într-o parte, evitându-mă, de parcă s-ar fi temut să nu citesc În ei ceva neplăcut. Dar asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să nu citesc În ei ceva neplăcut. Dar asta a fost doar cât ai clipi; imediat după aceea m-a privit din nou deschis, franc, cu un ușor surâs. — Trebuie să ne câștigăm pâinea, băiete. Zise. Apoi se Încinse cu spada - niciodată nu i-a plăcut, decât la război, s-o poarte atârnată pe umăr, ca mardeiașii sau fanfaronii de proastă calitate -, verifică dacă ieșea din teacă și intra la loc fără greutate și Își puse capa pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu arme albe. Pusă În diagonală peste piept sau răsucită pe brațul stâng, servea de pavăză contra adversarului; și aruncată peste oțelul lui, Îl putea stânjeni Îndestul până Îl miruiai cu o „botă à la Nevers, adică o Împunsătură de spadă de toată frumusețea. La urma urmei, chestia cu loviturile cinstite, când Îți riscai pielea, o fi fost ea bună pentru mântuirea sufletului În viața de apoi; Însă În cea de-aici, cea pământească, negreșit că era calea cea mai scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și o palmă de oțel În ficat. Iar Diego Alatriste nu se grăbea deloc s-o părăsească. Felinarul răspândea o lumină uleioasă peste portiță când căpitanul bătu de patru ori În ea, cum Îi spusese Saldaña. După ce bătu, degajă mânerul spadei, iar mâna stângă și-o furișă la spate cât mai aproape de cel al vizcainei. De partea cealaltă se auziră pași și portița se deschise fără zgomot. Silueta unui servitor se desenă În prag. — Numele domniei voastre? — Alatriste. Fără alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pălărie erau ochii lui, foarte negri și strălucitori, pe care candelabrul de pe jos Îi lumina scoțându-i din umbră și Împrumutându-le o expresie amenințătoare și fantomatică. Cu o privire de expert, Diego Alatriste remarcă cizmele de piele și vârful spadei care ridica puțin, la spate, capa necunoscutului. Ținuta lui era aceea a unui spadasin sau a unui soldat. Nici unul nu-i adresă celuilalt cuvântul, ci rămaseră acolo nemișcați și tăcuți de o parte și de alta a candelabrului care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-i toată fața ieșea doar vârful unei bărbi negre și dese. Purta haine Întunecate, de calitate, cu manșete și guler din dantele fine flamande, iar sub capa ținută pe umeri luceau un lanț de aur și pomoul aurit al unei spade. Vorbea ca omul obișnuit să poruncească și să i se dea ascultare numaidecât, iar asta se vădea și din respectul arătat de Însoțitorul său: un bărbat de statură mijlocie, cu capul rotund și părul rar, Învăluit Într-o mantie mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de ani, fața ciupită de vechi urme de vărsat, iar o mustață fină și tușinată milimetric Îi conferea un aer ciudat, de străin. Ochii lui și părul, lung până la umeri, erau negri ca tot restul veșmintelor; la brâu purta o spadă cu o exagerată gardă-casoletă rotundă de oțel și cu o prelungă montură În cruce, pe care nimeni, decât un spadasin Încercat, n-ar fi Îndrăznit s-o expună batjocurii publice fără temeritatea și Îndemânarea necesare susținerii prin fapte a aspectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu mai puțin neliniștitoare. Se uita la mascați cu un zâmbet care era În același timp prietenos și sinistru, mijindu-i de sub mustața tușinată. Nu era greu să ți-l imaginezi schițând același gest, pe când măgăoaia aia a lui de spadă reteza, hârști-hârști, veșmântul unui client cu toată carnea de dedesubt. Surâsul acela era atât de monstruos de simpatic Încât te treceau fiorii. — Nu-i neapărat necesar, răspunse cel cu capul ca o bilă, după ce Îl consultă În tăcere pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să-mi povestească mai târziu că, În chiar acel moment, Îl bătuse gândul că dacă vreodată cineva Îi va adresa un astfel de zâmbet pe o străduță lăturalnică, n-avea să mai aștepte un al doilea ca să ducă mâna la spadă și s-o tragă fulgerător din teacă. A-ți Încrucișa cărările cu personajul acela era totuna cu a simți nevoia nestăvilită de a-i face de petrecanie Înainte ca să ți-o facă el ție. Închipuiți-vă domniile voastre un șarpe complice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pentru a găuri pielea unor tipi oareșicare. Or, tocmai aici era buba acestei afaceri atât de neobișnuite: era prea bine plătită pentru a nu fi și neliniștitoare. Instinctul lui de vechi soldat mirosea primejdia. Nu-i vorba de bani. — Prisosesc spadele În Madrid, insinuă mascatul, iritat. Căpitanul nu Înțelese bine dacă se referea la căutarea unui Înlocuitor, sau la cineva care să-i facă lui felul dacă refuza noul contract. Posibilitatea ca asta să fie o amenințare nu-i plăcu defel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Înlocuitor, sau la cineva care să-i facă lui felul dacă refuza noul contract. Posibilitatea ca asta să fie o amenințare nu-i plăcu defel. Din reflex Își răsuci mustața cu mâna dreaptă, În timp ce stânga i se odihni pe mânerul spadei. Gestul nu trecu neobservat de nimeni. În momentul acela, călugărul veni drept În fața lui Alatriste. Chipul lui de ascet fanatic se asprise și mai mult, iar ochii-i adânciți În orbite Își săgetau interlocutorul, aroganți. Sunt, zise cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
regele tuturor Spaniilor. După care, pe când interlocutorii lui Înghițeau În sec, făcu o pauză ca să-și dea seama de efectul cuvintelor sale și continuă pe același ton amenințător: — Sunteți doar niște mâini mercenare și păcătoase, mânjite de sânge, ca și spadele și conștiința voastră. Dar nepătrunse sunt căile Domnului, care v-a ales. Căile nepătrunse schimbară Între ele o privire neliniștită, pe când călugărul Își continua discursul. În noaptea asta, zise, vi se Încredințează o misiune inspirată de Cel de Sus etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
niște cârnați, ca să alunece vinul mai cu spor. Din tinerețea lui despre care nu vorbea niciodată, nici puțin, nici mult, căpitanul păstrase o anumită Înclinație spre lectură; și nu era lucru neobișnuit să-l vezi șezând la masă, singur, cu spada și pălăria atârnate Într-un cui din perete, citind versiunea tipărită a ultimei piese a lui Lope de Vega - care era autorul lui preferat - jucată pe scenele populare improvizate Del Príncipe sau De la Cruz, ori una din gazetele și fițuicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
bine zis unul din efectele lui, era și cauza pentru care atâția soldați veterani nu-și mai găseau de lucru În Spania, nici În restul lumii, Îngroșând rândurile acelor pierde-vară fanfaroni, zurbagii și bătăuși, gata să-și Închirieze brațele și spadele pentru orice lovitură neloială, murdară și ieftină. Printre ei era și Diego Alatriste. Totuși, căpitanul făcea parte din varietatea tăcută, și nimeni, niciodată, nu l-a auzit lăudându-se cu bătălii și răni, spre deosebire de atâția alții; mai mult, când duruise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
indivizi care, Între un scuipat și altul și bătutul câmpilor În legătură cu Flandra, Își petreceau toată ziulica vociferând și Împăunându-se cu presupuse fapte de arme, În timp ce făceau să răsune caldarâmul din Puerta del Sol sau de pe strada Montera cu vârful spadelor, ori se fâțâiau pe treptele scării monumentale de la San Felipe cu centurionul Înțesat de tubulețe de tinichea pline cu mențiuni onorifice pentru campaniile lor și vitejia dovedită, toate mai false decât un dublon de plumb. Plouase nițel dis-de-dimineață și erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
bună dispoziție cinică rezistând oricăror Încercări, iar prietenia lui cu Diego Alatriste era veche și se baza pe Încredere. — Pe cuvânt că ăsta-i un mare adevăr, se pronunțase vesel, făcându-mi cu ochiul. Pana, Íñigo, e mai rentabilă decât spada. — Longa manus calami, comentă și latinistul Dómine. Principiu cu care toți se declarară de acord, fie din unanimitate, fie ca să-și ascundă neștiința latinei. Așa că a doua zi Licențiatul Îmi adusese material de scris, subtilizat desigur cu abilitate de prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a lui Dómine Pérez, cu nasul În tămâiosul lui, și a lui don Francisco, pierdut În contemplarea unor stafii tăcute: Intrai În casă, dar aicea sfada petelor pe pereți menea pieirea; Încovoiată-i cârja bătrânească. Învinsă-n vârstnicie-mi simții spada, și n-aflai colț să-mi odihnesc privirea, care de moarte să nu-mi amintească. Niște necunoscuți tocmai intrau În tavernă, și Diego Alatriste Își puse mâna pe brațul poetului, liniștindu-l. „Care de moarte să nu-mi amintească!“, repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]