9,106 matches
-
au dat drumul spre pensionari, la câte minciuni trimit spre lumea derutată de la sate și din mahalalele târgurilor de provincie, ei creează așteptări pe care nu le vor satisface nici dac-ar avea bugetul unei jumătăți din Europa. Deruta și spaima pesedeilor sunt perfect ilustrate de neputința lui Adrian Năstase de a-și recompune trăsăturile feței. Așa cum a apărut în ultimele zile, el pare ruda îndepărtată a unui ins care se autoamăgea că va stăpâni pe vecie țara. Din 22 decembrie
Să nu ne iluzionăm by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12367_a_13692]
-
somnolență mai eficientă decât o întreagă doză de "diazepam". Ca să nu mai fi amintit de schemele tactice gândite de generalul-antrenor român Iordănescu de care se minuna el însuși agitându-se pe banca suspinelor încercând, în același timp, să verifice cu spaimă dacă sărutase toate iconițele și cruciulițele din dotare; aceasta în vreme ce jucătorii, pe teren, metamorfozau totul într-un joc nou și atât de modern încât erau necesare descâlcelile filozofice ale lui Cornel Dinu de după meci. De altfel, aceasta era ocazia și
Fotbalul - acest joc miraculos... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12390_a_13715]
-
încete/ pe lungile pante ale serii,/ te-am învățat pe îndelete/ ca pe o rugăciune/ din copilărie/ ca să nu mă sperii/ când vine timpul" (Arta de a muri) - "M-am gândit la ea relativ des/ și la vârste diferite/ fără spaimă, fără mândrie/ fără rușine,/ nici eroism, nici păcat." (Sămânță). Și în relația sentimentală ceva s-a schimbat. Iată începutul splendidului poem Cuplu, de data aceasta din volumul Octombrie, noiembrie, decembrie (1972): "Unii te văd numai pe tine,/ alții mă văd
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
excentrică, provocatoare. Se exprima și comunica greoi cu cei din jur, mai ales cu cei pe care nu-i cunoștea. Revolta care se aduna în el va răbufni în 1920, când se izolează de compatrioții participanți la războiul cu Rusia. Spaima de serviciul militar sau o lașitate neînțeleasă l-au plasat în marginea evenimentelor. Se înstrăinează astfel și pentru prima dată, umilit și indignat, se refugiază în anarhie și cinism, împotrivindu-se în felul acesta statului și altor evenimente de asuprire
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
cromatice pe care istoria artei le oferă cu generozitate, Florin Mitroi și-a restrîns interesul, în propria-i creație, la cîteva teme mari și la cîțiva moduli ușor de recunoscut și de identificat. In pofida discreției sale absolute și a spaimei profunde în fața gesturilor risipitoare și a redundanțelor de tot felul, el a fost, în esență, un experimentator, un cercetător aplicat și cu tentația anonimatului, al tuturor componentelor pe care le implică actul de creație. Fixat, aparent, în bidimensionalitatea fizică și
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
său. Marie Arnet (Mélisande) pare reținută față de Golaud, și prea ușor îi este crezută nevinovăția. Adulterul Pelléas (Russell Braun) realizează un rol de june prim, tot atît de convingător. Prezența cîntăreților este atît de firească, lipsită de poze melodramatice, încât spaimele lor nu înfiorează publicul. La un moment dat, Golaud, fratele mai mare, spune despre amanți: "Sunt copii, se joacă ca niște copii, vorbesc ca niște copii". Punerea în scenă realizează într-adevăr această sugestie: numai un copil poate crede în
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
negație totală, însă nu poate fi contestat ca prezență, așa cum un nor ce emană fulgere și trăsnete poate fi perceput fie cu recunoștință, ca un agent al rodniciei, ca o figură a maiestății naturale, fie, dimpotrivă, poate fi respins cu spaimă, detestat, însă în nici un caz negat ca realitate masivă, provocatoare. Indiferența e în acest caz greu de conceput. Exponent spiritual al vieții pe care se străduia a o capta prin oralitate, din încredințarea că textele noastre ne limitează, ne opresc
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
o circularitate ce constituie trăsătura esențială a creației în chestiune, intrînd în zona unui zbucium aulic, purificat precum sunetele Recviemului lui Mozart: "Să fi și venit, oare, Ziua Mîniei? Ești pregătit, Mielule,/ să iei asupra ta păcatele mele,/ sînteți gata Spaime, Lumini,/ ați repetat destul, solemne Coruri,/ nu v-ați pierdut răbdarea, Viermi ai pămîntului?// Cum stau într-adevăr lucrurile/ voi afla abia mîine, după lucrarea scrisă/ pe care-o va corecta însuși Profesorul Dumnezeu/ cu un foarte roșu creion în
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
aceeași patimă și cu aceleași priviri încordate ațintite spre cer. Tocmai cînd credeam că am auzit totul despre zborurile în cosmos, despre americani și despre ruși, că am trecut prin toate stările, de la mîhnire la bucurie și de aici la spaima surdă că lumea își va încheia socotelile în curînd, povestea sateliților a căpătat o nouă dimensiune. Tăcută pînă atunci, furișîndu-se doar ca o umbră de la vatra unde fierbea mîncarea și pînă prin curtea în care încă trebăluia, bunica s-a
Vizualitate și metafizică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12500_a_13825]
-
16-18). Acestea zicând, regele a dat poruncă să fie aruncați în cuptorul cel de foc care a fost încălzit de șapte ori mai mult decât era de obicei (Dan. 3, 19). Și, dintr-o dată, regele Nabucodonosor a fost cuprins de spaimă și s-a sculat în grabă, zicând către sfetnicii săi: „«Oare, n-am aruncat noi trei bărbați legați în mijlocul cuptorului cu foc arzător?» Răspuns-au și i-au zis: «Cu adevărat, așa este, o, rege!» Și începând din nou a
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
care veneau doi sau trei ostași care netezeau zăpada. M.I.: Să nu se cunoască! B.E.: Aceste două experiențe, ca și multe altele, pe care n-are rost să le narez acum, au fost începutul trezirii mele, dar și sursa primelor spaime. M.I.: La jumătatea anilor '50, B. Elvin era un nume cunoscut, numele unui publicist cultural și literar, prezent în presa care apărea atunci. O presă de altminteri foarte săracă, erau puține reviste. ,Gazeta literară", dacă nu mă înșel, a apărut
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
să fim întemnițați. O atmosferă de teroare. Dar realitatea era că acest om era, la rândul lui, terorizat. M.I.: De cine și de ce?! B.E. : Era terorizat că într-o zi se va descoperi că este homosexual. Trăia într-o permanentă spaimă și pentru că misiunea lui - aveam s-o aflu mult mai târziu - consta în alcătuirea unui buletin special al Securității pentru 50 de oficiali din nomenclatura supremă a regimului. Filtra informațiile, făcea sintezele interne, știind absolut tot ceea ce se petrece în
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
B.E.: El era, în primul rând, terorizat să nu se afle ceea ce în epocă se pedepsea ca un grav delict. în al doilea rând, era terorizat de ceea ce va transmite mai departe celor care nu vroiau să audă. Însă de spaimele colocatarului nostru aveam să-mi dau seama abia după ce el a fost arestat, iar noi, chemați la proces, ca martori. M.I.: Și pentru ce a fost arestat? B.E.: Ca homosexual. De fapt, superiorii lui erau tot mai nemulțumiți că transmitea
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
pe alte planuri. N-am vrut să le fac. Și atunci, am trecut la o analiză a vieții interioare. Dar cred - mă înșel?, am dreptate?, timpul o va arăta - că în descripția vieții interioare se regăsește atmosfera de constrângere, de spaimă a unei epoci și, mai ales, încercarea disperată a unui om de a nu deveni ceea ce nu este. M.I.: Un om și foarte singur, totodată. B.E. : Nu e un lucru ușor să conviețuiești într-o colectivitate, într-o comunitate, cum
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
mele, tari ca scutul ce se retrage-n sine, zilnic? Cui, oare, să-i strig, astăzi setea, cui, oare, aș putea să-i cer să-mi fie și să-i fiu cișmea? Cui să-i ling rănile sub cer, - când spaima-și pune-asupra mea pecetea... Ultima călătorie a lui Tolstoi Gară de-o clipă: trenul n-are nici o rațiune ca să nu rămână pe loc. Ci bucuria-mi se îngână cu panica. Ezit să plec de-aici. Vezi, către azi nu
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
nicidecum datorită tarifelor uriașe impuse de patroni... Dar, pentru ca acest cortegiu al culpabilizărilor să fie și mai complet, sunt aproape sigur că tot un reporter tv a plantat și acea grenadă în nisip cu scopul de a-i băga în spaime și pe puținii turiști... Mă rog, s-ar putea să nu fie așa, însă, cum toate oalele se sparg în ultima vreme în capul mass-mediei, mira-m-aș să nu fie amestecați și în problema grenadei. Dar, până una-alta
Numai presa e de vină... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11487_a_12812]
-
lucrurile" a ratat o dragoste misterioasă în care acum nu prea mai crede (,Iubirea?/ O vorbă de dînșii inventată./ De fotbaliști./ De tenori.") dar căreia îi închină gîndurile și fanteziile sale cinematografice fără speranță; are un dulap unde adună cu spaimă toți ochelarii uitați de clienții săi; are un cățel pe nume Hanoi și mușchi piloerectori; nea Gică cîntă la pieptenul din plastic Lucy in the sky with diamonds și ,iubește tot ceea ce crește/ (mai puțin unghiile și părul)"; patru fecioare
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
neobosit și dedicat profesiei zi și noapte - căci părul crește chiar și după moarte, nea Gică frizerul fiind varianta de cartier a unui Sisif meșteșugar -, prieten necondiționat al tuturor, poet nostalgic al iubirii pentru o fantezie vie aproape palpabilă, avînd spaimele și frustrările lui, nea Gică frizerul este un personaj trist celebrat în frizeria lui precum soldatul necunoscut al imperiului singurătății: ,O femeie merge dimineața,/ fumez./ Numele ei poate să fie oricare./ Numele meu traversează tunsorile clienților/ și coafurile nocturne ale
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
ca pe ciupiturile prin care încerci să-ți dai seama dacă ești treaz sau visezi. Vederi de noapte, vederi de zi, vedenii, bîzîituri fine care te tot împung în urechi țes o plasă legănată din care te mai dă jos spaima cîte unui priveghi. Experiența morții apropiate, a vecinei, a mătușii, a colegei de serviciu a mamei scutură, din vreme în vreme, amorțeala unor ani care seamănă așa bine unul cu altul încît poți, liniștit, să le pierzi șirul. De aceea
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
din burtă" care ,strălucește într-o unsoare opacă" de unde lovește cu pumnișorii lui ,peretele de carne": ,Dragă fată, dragă băiat, vreau să te apăr de toate relele. }i-am văzut oscioarele în mușchii translucizi. Vreau să-ți fie ușor, fără spaimă. }i-am văzut burtica și corpul alb-negru. Inima-ți sclipea de sudoare. Vreau să te sprijin în panică și-n dezolare. }i-am văzut căpșorul și ochii deschiși... Aș vrea să-ți ții în pălmițe uimirea. Să nu-ți dorești
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
fi deschis drumul spre anticipate de-o manieră cât se poate de fermă. Sunt uluit că mințile limpezi din partidele Alianței recaționează atât de prost la cadoul otrăvit al PSD-ului. Ce altă demonstrație mai trebuia făcută pentru a dovedi spaima de moarte a partidului condus de Geoană și Năstase că vor fi zvârliți peste bord de eventuale alegeri programate pentru toamnă? Să fie memoria atât de scurtă și bunăstarea de moment atât de înșelătoare? Să nu existe chiar nici o diferență
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
șapte-opt ale secolului trecut. Analizată ca experiență individuală strictă, așa cum și este, în esență, orice exprimare artistică, pictura lui Dumitru Ivan întrunește, simultan, trei caracteristici fundamentale care o scot de sub dependența strictă a limbajului. Mai întîi, ea reprezintă simptomul unei spaime de vid și, simultan, expresia unei continue stări jubilatorii. Indiferent dacă este vorba de lucrări mai vechi sau mai recente, lupta cu spațiul, cu suprafața albă a pînzei, dar și bucuria de a triumfa prin culoare și de a clama
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
că mă aflam la capătul dinspre deșert al unei metropole, că băteam drumul între două orașe depărtate între ele cât două țări. Ce altceva aș fi avut de făcut? Nu simțeam nici un fel de oboseală, nu înțelegeam de unde sentimentul de spaimă învăluitoare, ce mă copleșea. Poate unde un cer de cea mai deplină transparență nu adăpostea nici o stea, poate unde nici o pală de vânt nu se alcătuia, poate unde... Atunci m-am deșteptat, cu gândul de a da pe gât o
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
Dan Barbilian aceluiași Simion Stoilow, omul denunțat în anii de maximă teroare ai mișcării legionare. Firește, aceasta începe cu formula "Mult iubite Domnule Stoilow" și conține pasaje precum acesta: "Sînt laș. Mi-e teamă că mîine chiar, voiu citi cu spaimă în Dreptatea o improvizație în gustul următor, făcută să-mi înnegrească întreaga zi: Cutezanța unui profascist notoriu (pentru întreaga discuție vezi pp. 122-128). Cum spuneam, întregul capitol despre Dan Barbilian (Ion Barbu) este un exemplu despre cum trebuie tratate astfel
Matematică și literatură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11645_a_12970]
-
oh, imagini cumplite, obsesii - scutește-mă de ele, pricepe fără cuvinte! - Nimic n-ar putea, nimic nu mă poate elibera de ele, nici cunoașterea propriei forțe, nici iubirea, care zilnic îmi e arătată cu atâtea sacrificii." Se opri istovit. Iarăși spaima și amărăciunea vorbiră din ochii săi încremeniți. "Ieri", strigă el atunci, "alaltăieri, toate zilele precedente, și groaza vremurilor noastre, în care ne-am pomenit, fără nici o ieșire, sau mai vezi oare vreo speranță?" Acum intraserăm în Les Baux. Nu vru
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]