11,094 matches
-
pachet întârziat de cenzură. El deschisese pachetul și găsise o scrisoare și o bluză albă trimise de ea. O bluză brodată alb pe alb, cu un guler croșetat semănând cu Calea Lactee. Mama îmi scria despre apartamentul meu din București - fusese spartă yala și oameni necunoscuți jefuiseră toate lucrurile mele. Vecinii nu putuseră să-i împiedice pe hoți - aveau hârtii de la poliție pentru a evacua apartamentul, deși era proprietate privată, dar proprietarul locuia în străinătate. Toate hârtiile erau făcute numai pentru a
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
acolo, așa că, după ce am pus receptorul jos, el a continuat să-mi înșire temerile lui. Iar eu n-am avut cum bate fierul cât mai era cald! Nu m-am putut zvârcoli pe jos, cum îmi venea. N-am putut sparge ceva obiecte din casă, dărâma rafturile cu cărți, zvârli mobilele pe geam. Nici să mă dau cu capul de pereți. N-am putut nici măcar s-o sun ca să mă asigur că nu am visat. Să întreb: -Ce se întâmplă de
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
groaznic sentiment de neputință fu lăsat să cuprindă cetatea, poetul ar fi trebuit să se ridice profetic și odată cu el să ridice de la pământ sufletele căzute, bolnave de moarte ale celor slabi. Cuvântul lui de flacără ar fi trebuit să spargă zidurile acelei criminale nepăsări, să oprească cu mâinile lui surparea lăuntrică a țării." Din asemenea convingeri de artă poetică va alcătui antologia Transilvania în poezia românească, 1943. În 1966 i se încredințează conducerea revistei Colocvii despre școală, familie și societate
Antologie centenară by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/9978_a_11303]
-
intui/bănui cîte ceva mai mult sau mai puțin sigur, de ex., în expresiile "mă sting / pe intimitatea unor sfinți mucenici / și scriu cu o benignă iritare / despre insuficiența laringelui" sau "urmăresc pînă la epuizare cum ochelarii de domnișoară / se sparg de norii de bazalt". Dar nu mai pot să-mi dau seama ce vrea să zică "anotimpul foarfecelui suspendat" sau "magnitudinea degresată" etc. Mă tem ca nu cumva cuirasa să fie tot conținutul acestei poezii (ș...ț ca un fel
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
oameni și de fotografii de-ale lor "băieșița n-are leafă" ș.a.m.d. un rege de operetă decorează un general în ținută de gală pînă la femeia cu gherghef și înapoi nu mai este decît un pas și liftul sparge acoperișul teatrului și uite cum trecem ușurel de la Național la Intercontinental Mișcarea cratimei între cuvinte din noi doi din mine adică unul vorbește prea mult cuvintele pe care le-am lăsat amanet acasă se întorc îmi astupă gura ochii urechile
Mocheta lui Klimt by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/9937_a_11262]
-
adus în gura mea toate cuvintele de carne și de sînge ale poemului fără egal dar eu am această ureche lipită direct pe inimă care aude viața vieților de dincolo de viață dar eu am acest genunchi tare ca oțelul care sparge în cioburi perfect egale capul altminteri indestructibil al diavolului dar eu am acestă femeie pe care o mănînc și pe care o sorb și cu care merg la dans și în carnea căreia îmi scrijelesc cu iscusință viziunile dar eu
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
-ntorci pe pagina cealaltă eu te ador avid ca un biped și când o fi s-arunci eternul doliu la blândul tău balcon să mă reped și-n brațul tău să mă prefac În troliu nu-mi trebuie ghitara-rosinantă eu sparg cu mușchiul șapte mori de vânt iar tu ca o poetă elegantă să-mi cânți iubirea Într-un vag cuvânt iubite-te-aș ca magmele de gheață să nu bolborosești niciun cuvânt și din morgana tundrelor de viață În doi
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
pe care un poet nu-l trăiește, pentru că el știe de la Început că din cuvinte nu face decât o copie. Ce vrea el e o alcătuire de imagini, ce ar fi cu putință numai. De atâtea ori am vrut să sparg tot ce (PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRȚI) PERSONAJELE: Constantin Brâncuși Domnișoara Pogany Mama artistului Dumnezeu Vocea cioplisem, Însă ideea că și așa, din piatră inertă, bătrână de miliarde de ani, faci chip ce-ți dă ideea vieții, este prea
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
Mama artistului Dumnezeu Vocea cioplisem, Însă ideea că și așa, din piatră inertă, bătrână de miliarde de ani, faci chip ce-ți dă ideea vieții, este prea mult ce faci, de aceea mi-am Înfrânt durerea și nu le-am spart. (este obosit, trist) Acum cu trecerea anilor m-am mai Împăcat cu gândul. (Tace. Se ridică și se plimbă gânditor prin atelier. Mută câteva lucruri dintr-un loc În altul. Privește pe geam absent.). CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (are vocea gâjâită, ca și cum
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
suferiți și plângeți sub larga-ntindere albastră/ Veniți, veniți căci va să vie curând Împărăția voastră ... Voi, cei ce fruntea de sudoare, cu genele de lacrimi ude,/ Eu cerului vă strig durerea și Dumnezeu din cer aude ! Aduc lumina care sparge și sfarmă capițe de păcate/ Zăvoarele mucegăite din temnițe Întunecate ! Eu celor orbi dezleg azi taina Înfricoșată de a vedea/ și prăznuiesc, că-n a lor suflet Învie Învierea mea ... În poezia "Noaptea Învierii", poetul Nichifor Crainic prezintă minunea când
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
bucurie cu amărăciunea că nu există o mediatizare de la noi. Făcută de ai noștri. Statul român nu are forță sau abilitatea necesară să-și promoveze valorile. Când vin alții la noi, e OK, invers, nu. Și astfel, efortul de a sparge prejudecățile, mai ales in Italia, acum, în această perioadă, este inutil.” Dan Puric este ca un vulcan în plină incandescendenta. Vărsător veritabil, el nu suportă nedreptatea indiferent de unde vine ea. Are un mare “of”, cum îi spune el, si ni
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
eroul acestei cărți”. Detalii spațio-temporale vin să lumineze o istorie densă. Central, Moreea, provincie venețiană, este cetatea În care se portretizează static primele evenimente. Fragmente abrupte din cronica lui Constantin Diichiti imprimă gradual discursului o lentoare bolnăvicioasă. O apariție tensionată sparge cadrul Închis al scriiturii. Fric, „profesor de logică În orașul Trapezunt”, care „și-a sugrumat nevasta și și-a vîndut copiii unui sirian”. Cathartica evadare din planul istoric aduce o scindare ontologică În care „copiii apoi, plângînd, fură urcați În
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
aceste capace inscripționate în Limba Română...”. I-am răspuns, cu amărăciune evidentă: ,,Bravo, vouă! Este semn de respect și prețuire a patrimoniului neamului. În Craiova nu mai există niciunul. Și poate că nicăieri altundeva în România... După 1990, le-au spart hoții de , le-au vândut la REMAT și așa au ajuns miliardari peste noapte, cu în care urlă vântul sălbatic al ignoranței dezarmante”. Revenind la crochiul bulversant al Mariei Toacă, nu avem voie să ocolim un nou oftat istoric al
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
mare e cea Neagră. Lumea-i în schimbare, mare noastră s-a umplut cu alge albastre! Oceanul îl vezi de la fereastră, câteodată din avionul cu care mereu revii și revii...de acolo de unde n-ai plecat. “Cu valuri ce se sparg pe chipul meu/ Și -un soare ce mă mângâie sfios,/ Sărut azi Marea Neagră și o rog/ Să-mi cânte lin, ca-n alte dăți, duios.” Volumul Drum este o invitație definitivă, poate chiar o chemare. Pătrunzi în universul tainic al
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
că se măsluiește urna, a intrat în școală, unde era centru de votare, pește toți soldații aia care erau în față și îl somau. Și el a intrat în școală, a luat urnele, a ieșit cu ele afară, e-a spart în mijlocul curții și a văzut că toate sînt măsluite cu “soarele”. Atunci A DAT FOC LA URNE și a jucat Hora Unirii acolo. Și de atunci el era urmărit, da’ n-a fost prins pînă în ’49. Din ’48 el
Viata si moartea: Adevărul despre partizanul anticomunist dâmboviţean Traian Marinescu Geagu [Corola-blog/BlogPost/93922_a_95214]
-
Întoarcem spre el chipuri încă albe, livide. El va împrumuta pielii o părere din aurul sau, care se prelinge spre noi cu fiecare rază binecuvântata. Dacă la duș am urmat faleză, întoarcerea o facem de-a lungul plajei. Valurile se sparg lângă picioarele noastre, apa amestecata cu nisip ne caută la fiecare pas, ne mânie, si nu mai are culoarea jadului, nu este nici incolora, ci cenusiu-maronie, atingerea mâlului îi distruge puritatea și o face lumescă. La primul prânz, la o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
la o parte din orice structură timpul devorator numai sistema subtilă a oaselor ridică o barieră în fața timpului; a ceea ce va fi în această fereastră veche pe a cărei întindere de gheață gravezi Alegoria, de suprafața ei timpul să se spargă în țăndări lasă-mă-ntinsă pe unul din țărmuri: apele spăla-vor schema ce articulează timpul apele spăla-vor, chiar cu substanța ta albă din laokung, singura armă expusă'n muzeul dintre cele două lumi pe care le- atingi deodată
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
ofta de dor, doliu nu ne vom pune peste ușă. Doar o secundă, patetic, vom visa la ochii lor cu cearcăne și prapuri, la fruntea cu albaștri solzi pe ea, pe care azi nu-s cruci, nici epitafuri. Apoi vom sparge un pahar cu vin de-asfaltul plin de moaște și vom plînge pentru poeții care trec și vin cu patru lacrimi și un strop de sînge fără să ne dăm seama că-i tîrziu și nu avem de-acum nici o
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
pași pînă să cadă satîrul și literaturile mari pot sfîrși într-un scîncet pe marginea drumului - moartea se uită la tine de-aproape ca o cusătoreasă mioapă de la țară tocmai de-aceea te-am adus la piter spune andrei și sparge dintr-o privire toate ferestrele casei pușkin așezată pieziș între pagini numai dumnezeu poate face lucruri noi pentru că spaima de cele vechi nu-i șiroiește aurită pe tîmple dar numai noi vedem aur în carnea macră a zidurilor din piter
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
tîmple dar numai noi vedem aur în carnea macră a zidurilor din piter și dăm apă la moară sub puntea pe care trec înfrățiții cu dracul tocmai de-aceea te-a adus la piter strigă liova călare pe leu și sparge într-o beție grozavă toate ferestrele casei pușkin - șapte sute treizeci de pași pînă să cadă satîrul spaima din literaturile mari ne zvîcnește aurită sub tîmple - nouă ne dau locuri de veci direct în istorie și ne-ngroapă-n picioare ca
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
fragedă dragoste... Pe urmă nici nu mai credeam că exiști... decît atunci cînd te vedeam aievea... și nici atunci, cîteodată... Mi se părea că-i un soi de vis, o fantasmagorie, un chilipir de psihopat, mă străduiam să nu se spargă vraja comică, duioasă, să nu plesnească precum un glob imens de păpădie, împrăștiind puful prin cameră, ușor, străveziu, fulgerat de lumini scînteietoare, fulgurante... făceam eforturi dureroase de concentrare, îmi adunam mințile în palmele strînse pe fruntea mea, pe fruntea ta
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
o să apară, de undeva din jurul înflorit, și surâsul tău. Dar nu ești nicăieri în tot împrejurul meu. Numai păreri, numai păreri de tine ajung până la mine, dar tu, aievea, nicicând, iubire. "Iubirea ne-ntâlnită niciodată..." Smalțul pâlniei albastre a cerului se sparge lângă urechea toartei, și luna, mare și roșie, ca un soare în amurg, alunecă-ncet spre tărâmurile de dincolo ale pământului. Pe șoseaua cenușie, inundată de strălucirile roșii, umbrite argintiu, ale dimineții, trece o căruță, și ea roșie-argintie, cu roți
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
limbă de clopot într-o catedrală de lână. într-o păstaie Pentru că nu m-am dezghiocat în alte și alte ființe asemenea mie, Vârstele au rămas închise în mine Ca semințele adormite într-o păstaie, Prea fericită ca să încerce să spargă sicriul. Zadarnic mă cercetez: Văd o singură ființă Neschimbată de decenii în care numai eu știu că dorm O fetiță, o adolescentă, o femeie... Ascunse una într-alta. Refuzând să rodească. Dulap pictat }ine o coasă în mână Și se
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
Marius Robescu vorbea despre spiritul însetat de real și Richard Wagner adresa răspicat întrebarea "Ce e realitatea?" (Was ist Wirklichkeit?). în acele vremuri realitatea era o mumie ascunsă într-o cutie fardată. Se știe că accesul interzis ne ațîță să spargem ușile. După 1989 credeam că am intrat într-o eră nouă. Dar ciudat, mumia fără capac nu mai interesează. Realitatea palpabilă, în special cea politico-socială, îl stîrnește pe poetul tînăr din Est tot mai puțin. Pentru că nu mai întîmpină opoziție
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
în jumătate de minut. Inițial, și emisiunea de la televizor fusese bruiată, dar oamenii au reclamat la primărie și banca a fost obligată să aducă niște scule foarte performante ca să nu mai fie perturbate emisiunile. Altfel oamenii au spus că vor sparge reclama aceea. Că atâta bucurie are omul simplu: să se uite la televizor...) Reveni în coridor, privi în stradă și văzu piața de pește. Soția chiar că începu să se enerveze, așa că o luă de mână - de vorbit încă nu
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]