315 matches
-
Tom Izzo, s-a costumat precum regele Leonida la unul dintre evenimentele sportive. Fenomenul a cunoscut o amploare deosebită și în România unde echipa de fotbal Dinamo București a preluat anumite aspecte ale filmului, de la porecla de „Spartani” până la strigătul spartan de luptă și chiar aspecte de imagine.
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
a inițiat separarea de soția sa. Elisabeth a început să trăiască separat de el la palatul Schönhausen în nordul Berlinului. Pe parcursul întregii sale vieți, Frederic nu a arătat interes nici unei femei. Nu a avut relații cunoscute și a condus foarte spartan, aproape de o curte militară, unde femeile au apărut rareori și niciodată nu au avut nici o influență. Frederic nu s-a dus niciodată să-și vadă soția iar ea nu a fost niciodată invitată la palatul lui Sanssouci din Potsdam. De
Elisabeth Christine de Brunswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/321763_a_323092]
-
sunt înfrânți la Leipsydrion, lângă granița cu Beotia, așa încât adversarii lui Hippias încep să caute sprijin exteror din partea Spartei. Greu de convins, regele Cleomenes, prieten al nobilului spartan Isagoras, râvnea la o glorie războinică. În 510 i.en., o expedtie spartană în funte cu Cleomenes și exilații atenieni pornesc împotriva lui Hippias și îl alungă, tiranul se refugiază la curtea regelui persan, iar Isagoras este ales arhonte. Victoria lui Isagoras l-a dezamăgit pe Clistene, care speră să beneficieze înaintea altora
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
a Alcmeonidului întâlnind o aspirație comună a atenienilor către inovație și o dorința populară de restructurare instituțională. Clistene stârnește o opoziție puternică împotriva arhontatului lui Isagoras, agită spiritele cu propunerile lui; Isagoras cere sprijin de la Cleomenes care pătrunde cu armata spartană pentru a două oară în Atena, și Clistene împreună cu 700 de aristocrați din hetairă alcmeonida se exilează din nou. În absența căpeteniilor aristocrate, atenienii se răzvrătesc împotriva spartanilor și îi obligă să se retragă. Isagoras se retrage. Clistene e rechemat
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
care câștigase adeziunea populară. Armata de hopliți, în număr de 9000, cărora li se adaugă 1000 de plateeni și sclavi eliberați în mare grabă, se retrage din cetate pentru a nu fi surprinsă de vreo trădare în așteptarea unui ajutor spartan, dar când află că spartanii nu vor oferi sprijin, comandanții, în frunte cu Miltiades, decid să desfășoare bătălia, parcurgând în fugă și nu în marș, distanță dintre tabăra și câmpia unde îi așteptau perșii, pentru a evita pierderile din cauza arcașilor
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
au reușit cu ajutorul unui localnic să găsească o potecă ascunsă prin care vor ajunge curând în spatele armatei grecești. În conformitate cu tradițiile războinice ale Lacedemoniei, Leonidas ordona grosului armatei să se retragă, și rămâne să reziste împreună cu elită celor 300 de hippeis spartani, căzând eroic în bătălie până la ultimul hoplit, dând răgaz oștirii să rămână întreagă. Bătălia de la Capul Artemision nu are o încheiere decisivă, dar permite flotei să se regrupeze spre sud, în schimb, armata persană are cale liberă spre Grecia centrală. La
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
statutului hiloților. Până la urmă aceste planuri ambițioase l-au costat viața. Deocamdată, după ce a pus stăpânire pe Byzantion, obținând astfel controlul asupra traficului maritim în Pont, Pausanias a cucerit și Sestosul, unde se instalaseră atenienii. În această fază a operațiilor spartane (477), atenienii au reacționat, trimițând o expediție sub conducerea lui Cimon, fiul lui Miltiades. Alungat din Propontida, Pausanias a fost rechemat la Sparta, unde, după câțiva ani, a murit în chip tragic. De aici înainte, pe cât se pare, Atena nu
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
la Oinophyta, deschizând calea spre Focida. Au finalizat construcția marelui zid care lega Atena de portul Pireu, ceea ce le permitea să hărțuiască de pe mare, cetățile din Pelepones și Laconia, Sicyone și centre din Arcadia. După un armistitu de 5 ani, spartanii care susțineau regimurile oligarhice anti-ateniene din Beotia îi înving pe atenieni în bătălia de la Coroneia din 447, dar în anul următor, atenienii obțin o victorie la Pelepones. Cele două cetăți au încheiat în 445 o pace de 30 de ani
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
insistențele unui lider care se afirmă în acești ani , Cleon, partizan al celor mai radicale acțiuni, i-a nemulțumit și pe cei moderați, chiar dacă le-a adus atenienilor o victorie în 425, când un important detașament de peste 700 de cetățeni spartani este înconjurat în insula Sphacteria, lângă Pylos în Messenia, și capturat de atenienii comandați de strategul Demostene și de Cleon însuși. Atenienii însă nu se pot bucură de victorie. Sunt învinși la Delion, unde 1000 de hopliți atenieni cad în
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Sphacteria, lângă Pylos în Messenia, și capturat de atenienii comandați de strategul Demostene și de Cleon însuși. Atenienii însă nu se pot bucură de victorie. Sunt învinși la Delion, unde 1000 de hopliți atenieni cad în luptă, și datorită acțiunilor spartane, sub comanda generalului Brasidas, în nordul Greciei, acolo unde trebuiau să treacă corăbiile care aduceau la Atena grâu din nordul Mării Negre. Asediul cetății Amphipolis, unde flota lui Tucidide ajunge prea târziu, drept pentru care este exilat 20 de ani, se
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
armistiu de un an. Un ultim efort atenian se încheie în sudul Traciei în 422 cu o nouă victorie a lui Brasidas, care moare însă în luptă, alături de adversarul sau, Cleon. În 421, negocierile dintre generalul atenian Nicias și regele spartan Pleistoanax duc la încheierea unei păci pentru 50 de ani, cunoscută că "Pacea lui Nicias". Șansele acestei păci care restabilea situația dinaintea războilui erau însă minime. Corintul, Megara, cetățile Beotiei și cele din Eleia au refuzat-o, Spartă și-a
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
deshidratați, flămânzi și bolnavi. Nicias și Demostene au fost executați. Înfrângerea catastrofală a fost provocată de un lanț de eșecuri chiar în Atica, unde spartanii au asediat și cucerit Dekeleia, blocând accesul spre minele de argint de la Laurion, în vreme ce corăbiile spartane, construite pentru prima dată în istoria Spartei, cu bani de la regii persani, ocupă sau atrag contra Atenei cetăți importante din liga. În 411, nemulțumirea duce la o lovitură de stat oligarhică, care înlocuiește sfatul clistenian cu un sfat de 400
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
impună o pace extrem de dura: atenienii sunt obligați să distrugă Zidurile Lungi, au primit interdicita de a formă alianțe, și-au rechemat toți exilații, se vor limita la o flota de 12 corăbii. Ecclesia acceptă aceste condiții, și o garnizoană spartană se instalează în cetate pentru a se asigura de respectarea lor. O propunere formulată de Dracontides din Aphinia este acceptată, și ecclesia votează o comisie de 30 de cetățeni-cei mai nobili și oligarhi , în frunte cu Critias, sunt însărcinați să
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
și executat. O parte dintre atenieni au fugit sau au fost exilați, și s-au regrupat la Pireu, unde în frunte cu Thrasybulos, pornesc în primăvară lui 403 contra Atenei pe care o ocupă. Critias moare în bătălie, și regele spartan Pausanias mediază conflictul, impunând moderație învingătorilor. Se proclamă amnistia pentru prima dată în istorie, de la care sunt exceptați doar "cei 30", magistrații din Pireu și "cei 11," magistrații care supravegheau execuțiile publice, în majoritate fugari. Partizanii celor 30 care s-
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
o coaliție anti-spartană în care adera chiar și Corintul, Argos și multe cetăți mărunte. Deși au fost înfrânți la Coroneea în 394 i.en., aliații nu au cedat, și strategul atenian, Conon, împreună cu satrapul Artaxerxes II-Memnon, zdrobesc la Cnidos flota spartană și trupele lacedemoniene din cetatile insulare și coasta Egeei. Atenienii își refac Zidurile Lungi, susțin imprudenți răscoala anti-persană din Cipru, privându-i de susținerea marelui rege persan, și aliații se supun perșilor. Se impune în 386 i.en. o pace
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
și aliații se supun perșilor. Se impune în 386 i.en. o pace generală, prin care se interzicea formarea alianțelor (exceptând Liga Peloponesiaca) și prevedea autonomia completă a fiecărei cetăți în parte. În 379 i.en., tebanii au alungat garnizoană spartană din cetate, refac Liga Beoțiană și cu ajutorul atenienilor, au reconstruit a două liga maritimă. Atenienii au jurat că nu vor mai repetă greșelile din secolul trecut, că nu vor mai cere tribut, că nu vor mai impune cleruchi sau garnizoane
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
momentul în care Cambyses, regele persan, hotărăște invazia Egiptului, în 526-525 î.Hr., Policrate trece de partea acestuia din urmă, contribuind la invazie cu o flotă de trireme. Flota se răscoală însă împotriva lui Policrate. Revolta e urmată de o invazie spartană a Samosului care eșuează însă. Oricum, Policrate se regăsește într-o situație limită, cu flota pierdută. Ceea ce explică poate și graba de a se apropia de satrapul Ioniei, Oroites. Herodot indică moartea lui Policrat ca o fiind o cursă întinsă
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
By", poate fi auzit un sample de sintetizator din hit-ul acid house, Pacific State din 1989 al formației 808 State. La momentul lansării "Chill Ouț"', revista "Q Magazine" l-au numit o "coloana sonoră impresionista " al carei "eforturi electronice spartane dar melodice se domolesc ușor prin spațiile larg deschise", si au conchis prin a spune că album este " în sine atat imaginativ cît și de succes în inducerea unei fericite stări de pace și relaxare (cel putin noaptea)." Revista "NME
Chill Out () [Corola-website/Science/327481_a_328810]
-
Orlov, aflat la bordul fregatei cu 36 de tunuri „Sfântul Nicolae”. Pe 20 februarie, Fiodor Orlov a sfințit steagul elen într-o mănăstire locală. Tot aici, voluntarii greci au jurat credință Rusiei. Acești voluntari au fost împărțiți în două „legiuni spartane” (estică și vestică), care au intrat imediat în luptă. Legiunea răsăriteană a fost pusă sub comanda căpitanului G. M. Barkov și a locotenentului A. K. Psaro. Cei aproximativ 1.000 de membri ai legiunii au fost recrutați din rândul locuitorilor
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
sub comanda prințului Piotr Petrovici Dolgorukov, alături de care luptau și 10 soldați ruși, au cucerit orașele Kalamata din Arcadia. Legiunea a reușit să captureze aproximativ 2.000 de soldați otomani și i-au alungat pe turcii din Messinia. În timp ce legiunile spartane desfășurau acțiuni terestre, amiralul Spiridov a căutat un port care să poată fi folosit ca bază de acțiune pentru flota rusă. El a ales orașul-port fortificat Koroni. Pe 1 martie, cei 587 de soldați ruși sub comanda lui Fiodor Orlov
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
de artilerie. De asemenea, prințul Dolgorukov și alți 16 ofițeri au fost răniți, rușii pierzând aproximativ 200 de morți (din care 5 ofițeri). Restul trupelor ruse s-a alăturat a doua zi forțelor principale de la Navarino. Primele succese ale legiunilor spartane și ale aliaților lor ruși au provocat un mare entuziasm în rândul grecilor din Moreea. În scurtă vreme s-au aprins noi focare de revoltă, conduse de preoți sau lideri militari locali, în întreaga peninsulă. În timp de trupele ruse
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
controlul asupra celei mai mari părți a Peloponezului. În timpul bătăliei finale dintre 4.000 de turci și 12.000 de rebeli greci, aceștia din urmă au reușit să păstreze controlul asupra Peninsulei Mani. În alte părți ale Moreei, resturile legiunilor spartane conduse de Stefanos Mavromihali Antonio Psaro au continuat luptele. În scurtă vreme însă, grupul lui Psaro a fost distrus de trupele otomane superioare. Aceeași soartă a avut-o și grupul lui Mavromihali. O parte dintre rebelii care au scăpat din
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
Amasis II, în momentul în care Cambyses, regele persan, hotărăște invazia Egiptului, Polycrates trece de partea acestuia din urmă, contribuind la invazie cu o flotă de trireme. Flota se răscoală însă împotriva lui Polycrates. Revolta e urmată de o invazie spartană a Samosului, care însă eșuează. Oricum, Polycrates se regăsește într-o situație limită, cu flota pierdută, ceea ce explică poate și graba de a se apropia de satrapul Ioniei, Oroites. Herodot indică moartea lui Polycrates ca o fiind o cursă întinsă
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
a oprit pe malul nordic al râului "Asopos" din Beoția, unde și-a fortificat tabăra așteptând atacul inamic. Aliații greci, care reușiseră să adune o armată foarte mare (după standardele acelei epoci), erau grupați în jurul nucleului format din experimentații războinici spartani conduți de regele Pausanias; acestora li s-au alăturat 8.000 de hopliți atenieni, 600 de exilați plateeni, precum și contigentele trimise de polisurile Megara și Corint. Armata a avansat în Beoția, prin trecătoarea de la Muntele Cithaeron și a luat poziție
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
în tabăra persană de pe malul nordic al râului Asopos - prin această abordare rezultă un număr cuprins între 70.000 și 120.000 de oameni. După Herodot, Sparta ar fi trimis 45.000 de oameni, dintre care: 5.000 de cetățeni spartani (războinici profesioniști), 5.000 de hopliți din Laconia (perieci) și 35.000 de hiloți (care făceau parte din populațiile cucerite de spartani). Alături de spartani, numeroase alte cetăți grecești au trimis trupe la Plateea, cu următoarele efective: Numărul total al luptătorilor
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]