12,878 matches
-
de lumea de poveste a irlandezilor de la „Michael Flatley’s Lord Of The Dance”. Pe 6 noiembrie la Sala Sporturilor, pentru câteva ore, îndrăgiții irlandezi vor transforma vechiul oraș cuprins încă de nostalgia versurilor eminesciene, în capitala mondială a dansului. Spectatorii vor fi conduși într-o lume de vis, unde prin intermediul dansurilor irlandeze, costumelor fabuloase și focurilor de artificii, se creionează lupta dintre bine și rău. Lupta nu va fi lipsită de surprize, iar emoțiile transmise prin mișcările unice ale dansatorilor
LORD OF THE DANCE la Iasi pe 6 noiembrie [Corola-blog/BlogPost/94653_a_95945]
-
de lumea de poveste a irlandezilor de la „Michael Flatley’s Lord Of The Dance”. Pe 6 noiembrie la Sala Sporturilor, pentru câteva ore, îndrăgiții irlandezi vor transforma vechiul oraș cuprins încă de nostalgia versurilor eminesciene, în capitala mondială a dansului. Spectatorii vor fi conduși într-o lume de vis, unde prin intermediul dansurilor irlandeze, costumelor fabuloase și focurilor de artificii, se creionează lupta dintre bine și rău. Lupta nu va fi lipsită de surprize, iar emoțiile transmise prin mișcările unice ale dansatorilor
Lord Of Dance Iasi [Corola-blog/BlogPost/94667_a_95959]
-
de lumea de poveste a irlandezilor de la „Michael Flatley’s Lord Of The Dance”. Pe 6 noiembrie la Sala Sporturilor, pentru câteva ore, îndrăgiții irlandezi vor transforma vechiul oraș cuprins încă de nostalgia versurilor eminesciene, în capitala mondială a dansului. Spectatorii vor fi conduși într-o lume de vis, unde prin intermediul dansurilor irlandeze, costumelor fabuloase și focurilor de artificii, se creionează lupta dintre bine și rău. Lupta nu va fi lipsită de surprize, iar emoțiile transmise prin mișcările unice ale dansatorilor
Lord Of Dance [Corola-blog/BlogPost/94669_a_95961]
-
de lumea de poveste a irlandezilor de la „Michael Flatley’s Lord Of The Dance”. Pe 6 noiembrie la Sala Sporturilor, pentru câteva ore, îndrăgiții irlandezi vor transforma vechiul oraș cuprins încă de nostalgia versurilor eminesciene, în capitala mondială a dansului. Spectatorii vor fi conduși într-o lume de vis, unde prin intermediul dansurilor irlandeze, costumelor fabuloase și focurilor de artificii, se creionează lupta dintre bine și rău. Lupta nu va fi lipsită de surprize, iar emoțiile transmise prin mișcările unice ale dansatorilor
Bilete Lord Of Dance [Corola-blog/BlogPost/94670_a_95962]
-
de lumea de poveste a irlandezilor de la „Michael Flatley’s Lord Of The Dance”. Pe 6 noiembrie la Sala Sporturilor, pentru câteva ore, îndrăgiții irlandezi vor transforma vechiul oraș cuprins încă de nostalgia versurilor eminesciene, în capitala mondială a dansului. Spectatorii vor fi conduși într-o lume de vis, unde prin intermediul dansurilor irlandeze, costumelor fabuloase și focurilor de artificii, se creionează lupta dintre bine și rău. Lupta nu va fi lipsită de surprize, iar emoțiile transmise prin mișcările unice ale dansatorilor
Concursuri [Corola-blog/BlogPost/94633_a_95925]
-
la dispoziție de către organizatori. Cel mai așteptat spectacol al anului i-a prins pe ieșeni curioși și nerăbdători să vadă de ce acești dansatori sunt atat de renumiți. Pentru unii era prima dată când vedeau un astfel de show însă unii spectatori veniseră să îi vadă chiar și pentru a treia oară. Ieșenii au urmărit cu sufletul la gură povestea prezentată de către celebrii dansatori. Aceștia au urmărit fiecare gest al dansatorilor și au admirat atât coregrafia cât și costumele. Cunoscătorii au apreciat
Cum a fost: "Lord of the Dance" cu casa inchisa la Iasi [Corola-blog/BlogPost/94685_a_95977]
-
bucură de un invitat special în spectacol, tenorul Robert Nagy, care stârnește entuziasmul publicului prin lejeritatea cu care ia acutele, prin rafinamentul frazei și al subtilităților expresive. Vocea tenorului Robert Nagy a făcut senzație în toată Europa și milioane de spectatori au fost fascinați de rolurile pe care artistul le-a interpretat. Concertele se desfasoara potrivit calendarului: Miercuri, 11 decembrie, TIMIȘOARA - Teatrul Național Joi, 12 decembrie, ORADEA - Teatrul Național Vineri, 13 decembrie, Cluj Napoca - Teatrul Național Sâmbătă, 14 decembrie, TÂRGU MUREȘ - Palatul
Vienna Classic Christmas cu participarea extraordinara a tenorului Robert Nagy @ Teatrul National Iasi, 16 decembrie [Corola-blog/BlogPost/94736_a_96028]
-
salut prietenos și chiar să zăbovesc cu mine însumi la o bere, plin de-ngăduință să-mi ascult trăncăneala și melancoliile. Alteori, asist tulburat cum mă fărâm în bucățele și vântul care suflă mă împrăștie prin cartiere mărginașe, iar eu, spectator din aceia ce se implică în acțiunea de pe scenă, mă chinui s-adun cioburile, șuruburile și arcușoarele, să refac jucărioara, deși sunt convins că nu se mai poate repara în veci. O, mă-mbăt de această viziune. Nicio beție nu
Mă-mbăt de această viziune by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/5297_a_6622]
-
de-o invizibilă forță către un punct anume din spațiu. .Pornit pe urmele lor, am ajuns într-un loc cu o dulce lumină, în care timpul lipsit de noimă părea, și doar trierea aceea tăcută a sufletelor, în care eu - spectatorul intrus de pe margine - nici vorbe și nici semne nu sesizam, numai plutirea aceea ciudată a siluetelor fără de chip, printre-acele entități cu fețe angelice, blânde, învăluite în alb și în negru, pe dinaintea cărora toate se perindau și-n aceeași cernită tăcere
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
încă vie a fotbalului plasează acest joc, alături de traficul de țigări și de droguri, în plasa economiei mafiote. Fotbalul împarte cu societatea românească nenorocirea de a fi reformabil doar prin oboseala biologică a actualei generații de mafioți” (p.113) sau „Spectatorul cu cecul în mână nu va mai tremura de emoție după un voleu la vinclu, ci mai curând după ce va afla că salariul cutărui jucător a spart plafonul milionului de dolari sau că un alt cutare din echipa favorită e
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
văzusem până și în metrou; reproduc, deci, urmăresc literele scrise, hâțânat încoace și încolo de valurile mulțimii ce se rostogolesc peste mine - citez: ... Criticii secolului XIX subliniau că (Botticelli) a pus în Madonele sale o expresivitate particulară, care, instaurând cu spectatorul un raport în același timp intens și fuyant, (lunecos), a fost considerată o pioneră (expresivitatea)... și, îmbrâncit cu putere de mulțime, târât o dată cu ea, ratai, scăpai restul ideii. Dar pot să jur că era ce spusei și eu adineauri... Sandro
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
a impus și la ediția din acest an, a 39-a, prin documentarele sale. De fapt, a spune că Elveția are, de ani buni, un cinema documentar de calitate este un loc comun, unele documentare aducând în săli mai multi spectatori decât filmele de ficțiune. Astfel, în 2002, documentarul “Mani Matter” de Frederich Kappler a surclasat ca numar de bilete vândute (131.525) filme de mare spectacol și cu subiecte foarte atractive ca “Beresina” (119.637) sau “Heidi” (82.241). De
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
de la Fribourg. Subiectul ales - un episod puțin cunoscut din biografia lui Bach (scurta întâlnire, în mai 1747, a Regelui Muzicii cu regele Prusiei, Frederic al II-lea) - a fost neinspirat tratat, rezultând o poveste lipsită de orice interes pentru un spectator contemporan (măcar, să fi fost mai multă muzică de Bach!). Dar, își motivează juriul alegerea: “Filmul convinge mai ales prin stilul său (actori, decor, montaj) și juriul a avut realmente impresia că vede un film de cinema”. De gustibus... Oricum
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
fiecare actor în parte. Miza filmului! Ce se întîmplă te surprinde la fiecare pas - și de asta impactul este teribil - pentru că nimic nu anunță atîtea fapte cumplite. Nimic nu scoate ochii că acolo se petrec grozăvenii și crime. Dar tu, spectatorul, le simți, te încarci, ești năuc... În premiera cu spectacolul “Chip de foc” de la Teatrul Odeon, în regia lui Felix Alexa, lucrurile stau invers. Adică, mi se spune clar și apăsat de la început și prin toate mijloacele că este vorba
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
nimic altceva. După ce și argintăria și biblioteca au ajuns pe la zarafi și anticari, i-a mai rămas, ca ultimă resursă, galeria de portrete, ce vor fi adjudecate la bucată, în perechi sau cu toptanul. Ceea ce Charles ignoră, însă știe bine spectatorul, e faptul că telalul care vine să le cumpere e chiar Sir Oliver, unchiul lui Charles. Și chiar portretul lui Sil Oliver este acela de care Charles cu nici un chip nu se înduplecă să se despartă. Așa că scena se citește
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
memoriei și cu discuția mondenă din mașină am ajuns la Tîrgoviște. Mi se pare din ce în ce mai aproape locul acesta... și la fel de cochet. Stupoare! Deși este dumnică seară, iar pe afiș stă un titlu “distant”, sala Teatrului “Tony Bulandra” este plină. Cu spectatori ce și-au dovedit calitatea pe parcursul reprezentației. Această variantă a lui Mihai Măniuțiu după Bachantele lui Euripide nu are nici o legătură cu spectacolul montat cu ani în urmă la Teatrul Național din București. (Oare se mai joacă?) În fapt, regizorul
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
vizual și sonor. Bănuiesc, însă, că trebuie să știi puțin cine este zeul declanșator al pulsiunilor și preaslăvirilor erotice, cine și ce face corul însoțitor de bachante și de satiri, care este conținutul sărbătorilor dionisiace. Spectacolul recuperează atmosfera unor ritualuri, spectatorul cred că trebuie să refacă mental conținutul, trimiterile, încărcătura textului. Mihai Măniuțiu este extrem de atent la ceea ce am numit mai sus atmosferă. Țipetele, dansurile zgomotoase, delirul orgiastic, transa unor posedate, urmare a pedepsei cu tulburarea minților dată de Dyonisos, sălbăticia
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
apoi, din nou, pe Marius Vernescu - învingătorul din anul 2002 al exigentei competiții pianistice de la Montreux. La 30 de ani, Vernescu începe să-și decanteze impulsurile juvenile și să-și subordoneze tehnica briantă unei concepții muzicale mature. Totul spre încântarea spectatorilor (în cazul de față, a celor care l-au aplaudat la Porgy&Bess). Generația ce a purtat greul muzicii noastre de jazz în ultimele decenii de totalitarism a fost și ea reprezentată - la cel mai înalt nivel - prin recitalul Cvartetului
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
Alex. Leo Șerban Bruce Banner e un tînăr savant cu o copilărie traumatizantă. Spectatorul știe de la început că “ceva” s-a petrecut - legat de tatăl său, savant și el -, dar nu știe exact ce, iar Bruce nu știe deloc. La un moment dat, însă, află(m): Bruce începe să crească... Cînd spun “creștere”, gîndiți-vă
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
se evidențiază reciproc, pe fiecare palier, ca o demonstrație supradimensionată a degradării, a decrepitudinii umane, a relațiilor umane în prezența sau în absența personajelor, “pe buza neantului”, cum spune Ionesco, un spectacol ce aducea atmosfera Apocalipsei pe scenă și printre spectatori. Scaune care apăreau de peste tot, din pereți, zdrobindu-i, din tavan, Magda Stief-Bătrîna, legată la ochi, prizonieră a zecilor de fire care o trag și o mînuiesc în toate direcțiile, neputința personajului căpătînd reverberații tulburătoare pentru orice spectator, pentru orice
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
și printre spectatori. Scaune care apăreau de peste tot, din pereți, zdrobindu-i, din tavan, Magda Stief-Bătrîna, legată la ochi, prizonieră a zecilor de fire care o trag și o mînuiesc în toate direcțiile, neputința personajului căpătînd reverberații tulburătoare pentru orice spectator, pentru orice om, și nici peștele pe uscat, din final, prizonier și el într-un acvariu, al singurătății, al morții. Obiectele trăiau, ca și accesoriile, decorul însuși se însuflețea, neliniștitor, așa cum își imagina teatrul Ionesco... Toate trei, căci al treilea
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
dată alta mai ales în cazul celor care au cunoscut-o pe Aglaja. Filmul a fost prezentat mai întîi la Zürich, într-o sală arhiplină; autoarea era celebră în Elveția. Proiecția a fost urmată de dezbateri - bănuiesc că fiecare dintre spectatori a citit măcar una din cărțile Aglajei, mulți dintre ei au cunoscut-o personal... Se pare că filmul a izbutit să respecte identitatea Aglajei, să se apropie mult de ființa ei reală... de ceea ce a însemnat ea pentru fiecare dintre
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
este posibil. În fond, scrisul poate duce și spre moarte, nu întîmplător, atîția scriitori s-au sinucis... Toate acestea sunt însă doar speculații... și din acest motiv am și renunțat la aceste interviuri, lăsîndu-le de-o parte. I-am acordat spectatorului șansa să-și pună întrebări despre Aglaja, să caute răspunsuri. Fiindcă în cele din urmă nimeni, nici măcar partenerul ei de viață nu poate afla răspuns la întrebarea: de ce s-a sinucis Aglaja, de ce a fost într-atît de deprimată, de tulburată
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
Interpreți valoroși - aproape indiferent de vârstă - au evoluat într-o superbă etalare a portului popular, a datinilor și a graiurilor purtând cu ele mesajul unor obieceiuri izvorâte dintr-o folcloristică cum nu cred să existe la multe popoare... Urmăream cum spectatorii participau afectiv și efectiv la ceea ce se petrecea pe scenă: cântau odată cu interpreții, aplaudau minute în șir, li se citea pe fețe bucuria sinceră, lumina care putea să vină numai din preaplinul sufletului, din trăirea firească și adâncă a frumosului
„Deschide ușa, creștine!” (cu atenție!) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13250_a_14575]
-
în față cu craniul... Dar poate că la intrarea în sală, ca măsură de precauție, să fi existat o listă cu instrucțiuni privind respectivul fundal al scenei, însă cel mai indicat ar fi fost să se distribuie ochelari speciali tuturor spectatorilor pentru a-i feri de eventuale vedenii nocturne în momente de singurătate... Ar fi nedrept și anticreștin să vorbesc despre o coincidență oricât de mică, apropo de raza revelației divine care mi-a născut în suflet o imagine pe care
„Deschide ușa, creștine!” (cu atenție!) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13250_a_14575]