2,695 matches
-
Sorin Lavric Dacă vreți un exemplu de dialectician incurabil pentru care mînuirea contradicțiilor a devenit o a doua natură, numele lui Adorno este cel mai nimerit. Dintre vlăstarele tîrzii ce au descins din pulpana speculativă a umbrei lui Hegel, cel mai consecvent, mai neîmpăcat și mai statornic urmaș al șvabului școlit la Tübingen rămîne acest trist și neconsolat meloman, fiul prosperului negustor de vinuri din Frankfurt pe Main, pe nume Oscar Wiesengrund. Dar fidelitatea pe
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
întreținere a elasticității minții prin supunerea la cazna unor piruete conceptuale al căror rost stă tocmai în menținerea acestei elasticități. În rest, paginile lui Adorno sunt, în marea lor parte, o proză filozofică obținută prin aplicarea previzibilă a unor rețete speculative. Intuiția fundamentală ce stăpînește mintea unui dialectician este aceea că structura lumii este atît de schimbătoare încît ea nu poate fi descrisă cu ajutorul logicii obișnuite. Cu alte cuvinte identitatea, contradicția și terțul exclus - cele trei principii fundamentale ale gîndirii umane
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
e dată de un vizibil și la modă parti-pris localist bănățean, tezismul nu atinge niciodată înălțimi deranjante; pentru că redresează defazajele temporale după alte criterii decât cele istorice folosite de Jan Kott în celebrul său studiu despre Shakespeare; pentru că Vighi e speculativ până la Dumnezeu (și, o dată ajuns acolo, rămâne la fel); pentru că ia în piept riscul de a nu fi acceptat de tinerii de stânga, vorbind inteligent despre capitalism; pentru că nu se servește de locurile comune ale teoriei literare, ci de proprietățile
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
sine stătătoare, cît mai curînd expresia unei drame biografice în care protagonistul, dacă excelează prin ceva, acel ceva nu este în nici un caz virtutea construcției epice. În seama ființei lui Blaga putem pune toate calitățile din lume - umoare poetică, gîndire speculativă, vînă dramatică, sfială contemplativă -, numai una singură nu i-o putem atribui: aplecarea spre narațiunea romanescă. Sînt structuri umane care, oricît s-ar strădui să se exprime epic, nu-și vor putea turna substanța interioară în forma convențională a romanului
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
ani, revenirea, cu un titlu cel puțin bizar, satisface, în lumea cunoscătorilor, toate condițiile necesare unui eveniment editorial. Așadar: cum e, ce înseamnă, ce vrea și ce reușește să fie America și acustica ? E inutil să ne complicăm cu aproximații speculative, legate când de mitul antedecembrist al tuturor posibilităților, când de șoaptele sau bancurile atlantice datând din aceeași perioadă. Da, ele sunt plauzibile și imposibil de eliminat categoric, numai că soluția ne-o dă - mult mai sincer și mai clar - însuși
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
în Medina, pentru ca apoi, încetul cu încetul, să cucerească triburile arabe, imperiul persan și pe cel bizantin, lanțul acesta este certificatul de calitate al oricărui credincios islamic. Tocmai de aceea credința lor nu este o aptitudine teoretică amatoare de subtilități speculative, ci este un sentiment născut din rememorarea ritualică a vieții întemeietorilor islamului. Și cum a rememora viața unui om pe care îl consideri model hrănește dorința de a duce o viață asemănătoare lui, patima cu care un musulman își asumă
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
promoŃionale care nu fac obiectul comerŃului. Vânzarea cu prime poate fi considerată că o vânzare comercială dublată de o libertate aparentă deoarece ea nu conduce la o diminuare reală a patrimoniului comerciantului dar pentru că acesta realizează acest lucru în mod speculativ mizând pe accelerarea vânzărilor deci pe creșterea vânzărilor și realizarea unui profit suplimentar din care să acopere valoare primelor oferite consumatorilor. V.9 Vânzarea activelor și acŃiunilor societăŃilor comerciale în scopul privatizării Vânzarea activelor și acŃiunilor societăŃilor comerciale în scopul
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_2693]
-
moarte" a postmodernismului (v. eseul Cronica unei morți anunțate: Postmodernismul). " Cum poți să fii român?". Variațiuni pe teme identitare comentează și prelungește, într-un fel, rețeaua intertextuală generată de celebra întrebare a lui Montesquieu ("Cum poți să fii Persan?"). Spiritul speculativ al Monicăi Spiridon este însă susținut, ca întotdeauna, de o bogată bază documentară, interdisciplinară (antropologie, istoria mentalităților, critică și istorie literară etc.) și de o argumentație solidă și pertinentă. Cartea sa reprezintă o radiografie critică, suplă și echilibrată a execeselor
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
încât cu greu poate fi surprinsă. Viața pe un peron nu face excepție de la această regulă a stratificării epice și supraetajării simbolice. Pe un plan redus al intrigii, o arie de întâmplări și evenimente comprimată sever, scriitorul înalță o construcție speculativă în al cărei labirint, dispus vertical, urmează să intrăm. Două personaje, un bărbat și o femeie, se întâlnesc într-o gară părăsită, uitată de lume și de trenurile pufăind liniștitor. În apropiere e o mlaștină, după o anumită distanță începe
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
pentru tipul de structură și scriitură prozastică al lui Octavian Paler. Cele mai nesemnificative contexte, momente anodine, secvențe plate ale realului sunt ridicate deodată la puterea gândirii și încărcate cu semnificație. Totul "la vedere", într-o deplină transparență stilistică: firul speculativ poate fi urmărit pe toată întinderea desfășurării lui. Greu de imitat, scriitorul este ușor de citit. Aceste calități ale cărții sunt suficiente pentru a înscrie Viața pe un peron în rândul operelor reprezentative ale literaturii noastre postbelice. Dar mai este
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
uzanței ne silește să-i spunem "gîndire" și care, asemenea unui ferment catalizînd toate atitudinile, i-a impregnat întîmplările din care i-a fost alcătuită viața. Din păcate, a spune astăzi că, din toate trăsăturile unui om, cea a gîndirii speculative e cea care precumpănește, aduce cu o exagerare ditirambică și artificioasă, făcută din dorința ca, eclipsîndu-i laturile omenești, să-i pui în lumină "spiritualitatea". Totul seamănă cu o tămîiere nepotrivită în cursul căreia, dînd atenție unor calități în dauna altora
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
drag decît despre oricine. Potecile, drumețiile, popasurile, zăpezile și partidele de schi, tihna din cabana de la Todtnauberg și inspirația pe care o simțea atunci cînd se afla între pereții ei, toate îi țineau loc de ambianța menită oficierii unei gîndiri speculative. Fără aceste detalii esențiale, opera lui Heidegger ne-a părea astăzi ca cea a unui gînditor rătăcit a cărui viziune ar fi uzată moral. Căci, judecat cu ochii placizi ai cetățeanului căruia i s-a amputat nervul limbii și simțul
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
se aseamănă foarte mult cu Mircea Nedelciu, prieten și coleg de generație. Deosebirea constă în faptul că Mircea Nedelciu era mai ingenios, mai dezinvolt, adăugând chiar o notă de umor în cea mai aridă demonstrație textualistă. Dar amândoi sunt la fel de speculativi și de teoretici. Li se potrivește foarte bine sintagma lui Mircea Nedelciu: ei fac "inginerie textuală". În Pupa russa (Ed. Humanitas, 2004), Gheorghe Crăciun e mai natural și mai convingător, mai realist, mai savuros și mai atractiv decât în oricare
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
Wright și Rod Zombie, dar pe tot parcursul filmului sunt reținute în atenție, reclame, anunțuri, postere, afișe etc. Regizorul se întoarce la această lume colorată a eroilor copilăriei sau chiar adolescenței, aruncă la coș orice psihologie, orice exercițiu de prestidigitație speculativă și reface personajul pe o singură dimensiune aruncîndu-l în acțiune cu toată forța. Cine este cu adevărat Stuntman Mike (Kurt Russell) nu are nici o importanță, eroii pozitivi sau negativi apar și dispar din și în neant, așa cum apare și acest
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
al epocii. Care e - de fapt - tehnica subtilă a Ioanei Pârvulescu și de ce trebuie ea corect decriptată? Primul pas e cel al documentării atente. Personaje, gesturi, ticuri sunt înregistrate laolaltă și sistematizate atent. Apoi în jurul acestora se naște povestea, ficțiunea - speculativă sau nu - cu concluziile date pe mâna cititorului. Așa aflăm, bunăoară, că Răcnetul Carpaților avea drept corespondent real o Trompetă a Carpaților condusă de Bolliac, iar drept parteneri de joc și joacă Vocea patriotului naționale, Aurora democratică, Avântul tinerimii etc.
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
propagandistice fără a se reaprinde flacăra credinței estetice inițiate de acesta? Așa sumar, abstract, "scheletic" cum pare unora și la ora actuală, fără să fi elaborat, culmea, nicio "sinteză", Titu Maiorescu reprezintă cea mai pertinentă introducere la critica ulterioară, opulent speculativă ori suculent metaforică, făcînd posibilă în ultimă instanță apariția și evoluția modernismului românesc. Din care pricină nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc scrierea lui Alexandru Dobrescu, aflată azi la ediția a doua, "revăzută", care pune în chestiune semnificația
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
încerca să-l prinzi într-o formulă de calcul înseamnă a vrea să prinzi ploaia în căușul palmelor. Cu alte cuvinte, singurul domeniu din această lume unde se poate vorbi cu sens despre infinit este matematica. Pentru celelalte domenii - artistic, speculativ sau teologic - infinitul nu este decît un prilej de exersare a unei îndemînări retorice sau un pretext de exhibare a unor acrobații conceptuale. În cazul lor, infinitul sugerează ceva și nu desemnează nimic. Neîndoielnic, retorica pusă în joc poate fi
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
muncă cu ordinatorul. Grație conceperii de harduri și softuri specifice, ei sunt permanent în contact cu materia sonoră. Pentru ei compoziția este o profesiune imanentă. Cei mai mulți însă își abandonează vocația artistică, adaptându-se unei societăți permeabile la o existență pragmatică, speculativă. Uneori mă revolt, alteori mă resemnez. Mă revolt atunci când am în față tineri de mare talent și instinct componistic. Mă resemnez când văd că studenții sunt ca niște actori care își joacă rolul în travesti, mimând vocația de creator. - Ești
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
de puțin anterioare acestor vremuri. Mutatis mutandis et consideratis considerandis, demersul acesta aflat la limita de sus a implicării existențiale are ceva din curajul frust al studiilor Constanței Vintilă-Ghițulescu. Singurul bagaj cultural permis aici e literatura, cu toate artificiile ei speculative. Nu istoria literară înțesată de liste, așadar. Ca orice volum reunind o sumă consistentă de eseuri pe măsură, însă, și acesta e pândit de riscul de a fi expus de critică de la o distanță globală și - intelectual - nepoliticoasă. Cu alte
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
se dovedește a fi, în cele mai multe cazuri, imposibil de consumat. Greu digerabil. Scrise prost, cu mâini neîndemânatice, după rețete adeseori clasicizate, asemenea cărți nu prea reușesc să ne hrănească nici măcar micile frivolități de lectură. Dintr-un anumit punct de vedere, speculativ, faptul că nu se citește literatură în general este determinat de acest inacceptabil deficit - de eficiență, în primul rând - al tomurilor de consum. Făcute pentru a se vinde și pentru a se devora, ele zac de multe ori neatinse într-
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
ca și asupra reprezentării din mintea cititorului. Este ca și cum ar suferi de gelozie la gîndul că opera lui va ajunge pe mîini străine și va fi remodelată, În conformitate cu altă viziune artistică”(România literară, nr.7/2004). Da, și eu explicam, speculativ, În alt volum (Caiete de regie, ed.Eminescu,1985) că Agafia Tihonovna a rămas nemăritată, În Căsătoria lui Gogol, din cauză că marele scriitor...s-a Îndrăgostit de ea. E o relație greu descriptibilă și dificil decriptabilă, cea dintre autor și eroii
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și un litru de țuică, să beau În timp ce citesc bildungsromane...Of! Cineva-mi spunea, acum peste trei decenii: „O să vezi tu, cînd o să ai 50 de ani!”. Îi am de mult, dar nu văd...ce trebuia să văd! Victor Hugo, speculativul, descoperea că-n Christos se află Gutenberg: un semănător Îl anunță pe următorul. Primul hrănea cu pîine; celălalt, cu cărți. De aici s-ar putea explica, cvasi-profanator, de ce există mai mulți credincioși, decît cititori!... Tanga vine de la Tango. Sau invers
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
tip comunitar, este necesar oare ca implicarea să fie strict voluntară și altruistă, persoana care participă să intre în angrenajul acțiunii cu finalitate de grup strict voluntar și fără nici o motivație personală, asociată cu un interes particular? Discuția poate părea speculativă, de ordin terminologic, din seria celor de tip „angelologie”1. Nu este însă așa, întrucât tipul de motivație care trebuie stimulat pentru participarea comunitară este determinant pentru modul în care sunt structurate politicile DEVCOM, pentru organizarea acțiunilor comunitare. O simplă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
să fie preferată celei vechi și aceasta pentru o rațiune care merită să fie amintită”. Aici, Giorgio Del Vecchio amintește situația de la Începutul secolului al-XIX-lea când s-a pornit o puternică reacțiune Împotriva dreptului natural și În genere contra direcției speculative sau metafizice a gândirii. Astfel, se susținea că Filosofia dreptului trebuie să ia În considerare nu idealul abstract, ci numai realul concret, faptul istoric pozitiv al dreptului. Deși parțial justificată, Întemeiată, această critică pozitivistă neglija faptul esențial că cercetarea nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
teoretice. Ea Îi permite să susțină că toate conceptele morale (În primul rând cel al datoriei) Își au sediul și ordinea cu totul apriori În rațiune, și anume tot atât de bine În rațiunea umană cea mai comună, ca și În cea speculativă de cel mai Înalt grad, că ele nu pot fi abstrase din nici o cunoaștere empirică și prin urmare, numai contingentă; că În această puritate a originii lor stă tocmai demnitatea lor, pentru a ne servi ca principii practice supreme. Rigorismul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]