11,560 matches
-
unul. N-ați auzit că soarele e din ce în ce mai fierbinte, face explozie și pătura de ozon s-a subțiat; nu ne mai poate proteja. "Știu eu? zice dubitativ o băbuță. Era foarte cald și în copilăria mea, dar nimeni nu se speria de asta; e luna lui Cuptor, spuneau oamenii cu înțelegere. Cred că și buletinele meteo au darul să ne alarmeze; ne așteptăm dinainte să se întîmple ceva rău și suportăm mai greu capriciile destul de firești ale vremii. Păi dumneata vorbești
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
cel pesimist. Nu ați văzut la televizor, cîți au ajuns la spital din cauza căldurii? Ascult zîmbind și-mi amintesc de Mărin al lui Coadă, care a murit pe cîmp, la prășit, într-o vară fierbinte din copilăria mea. S-au speriat rudele, s-au mirat oamenii ce soartă a avut bietul om, să moară cu sapa în mînă, dar nimeni n-a văzut în căldura verii, o primejdie. Cu gîndul la mirosul grîului copt, intru să mă ultra-sonorizez și să mă
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
cu o privire înspăimîntata. - Slavă Domnului că ai deschis ochii! a spus, ușurată. Te simți bine? - Sigur că mă simt bine, de ce? am întrebat-o mirata de îngrijorarea ei. - Pentru că nu te puteam trezi. Erai palida că moartea. M-am speriat. - Probabil că sînt foarte obosită. Asta-i tot! E pentru prima dată cînd am tras și eu un pui de somn, de luni de zile. Ei, ai văzut-o pe Vasilica? - Da, am prins-o chiar la timp. Cînd i-
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
în mine. "Trebuie să merg la Lovinescu", mi-am șoptit. Purtam în mine povara unei hotărîri inflexibile. Eram ca un condamnat în momentul în care avea să îi cadă capul sub butuc. Hotărîrea mea părea o sentință de care mă speriam. Cum să îndrăznesc, să caut adresa marelui scriitor, să sun la ușa lui și să-l rog să mă asculte? De ce să mă asculte?, mă întrebam încercînd să-mi imaginez posibilul, refuz. Ce eram altceva decît o tînără doamnă, care
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
Simțeai: de nu va întoarce troleibuzul La capul liniei, vei fi Întocmai celui căruia-ntr-o zi I s-a deschis spre univers auzul. Și-a devenit, fără să vrea, deodată Stăpîn al Firii, domn necontestat Al fiarelor din codri. Speriat A vrut să tacă. Palidă, încercănată, Iubita-i, însă, s-a prelins în Întuneric. Să cînte-a trebuit. Să o aducă Sub soare iar. Oh, vis himeric Al minții, fragedă și pură și năucă! Căci troleibuzul, zdrăngănind armonios, A stat o
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
ieri, în lista incompletă de "personaje", l-am trecut și pe Florin Mugur. Și dînsul a fost în Arcadia! Într-o bună zi s-a dat jos dintr-un tren accelerat pe peronul gării, c-o valiză enormă în mînă, speriat de mine și de moarte. Era, pe atunci, șef adjunct la revista Argeș, trăia o mare derută a vieții și, aș spune, a creației, căuta o salvare și credea că în altă parte, undeva unde sînt motani și dovleci și
Undeva unde sînt motani, și dovleci, și fluturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14006_a_15331]
-
intimi stîlpi de sprijin? Un minim de confort interior, o oarecare liniște; de unde? N-am dorit deloc să fiu patetic. Am scris pentru a mă liniști, pentru a trece asupra altuia povara unei clipe prea grele. Nu trebuie să vă speriați, voi continua ca și mai înainte. "Spărtura" asta e întîmplătoare. A mă văita, ce lucru lipsit de gust! Stau la etajul V. Ieri, Tamara Nikolaevna, nici mai mult nici mai puțin, a aruncat pe fereastră, un scaun!! Gest superb, dar
Mă atîrn de un creion și-o coală de hîrtie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14371_a_15696]
-
rămân Pe-arama frunzelor de nuc Și-n aerul ca de cristal Nu se petrece scuturarea. Doar noaptea adormind, îmi pare Că pomii prind să dea din aripi, Că geamul se deschide singur Și încăperea sună-a gol. Nu te speria - numai în somn Ne este dată libertatea Să ne înveșmântăm în umbre, Imaginându-ne plecând. Întotdeauna la trezire Ne-aflăm pe-același manuscris, În strofa frunzelor de nuc, Cu rândunelele eterne. Tablou Ridică pensula din toamnă Și face-n aer
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
hainelor le fusese smuls petecul cu numele croitorului, iar ceasului tasul cu iscălitura aurfaurului". Naratorul, care fusese văzut deseori în cursul zilei în compania lui Aubrey, în muzeul Frederic, în Tiergarten, în rachieria neerlandeză pe care o frecventau amîndoi, se sperie că va fi urmărit de poliție, care nu se putea să nu afle cine era mortul. Frica lui e însă inutilă. Iar, mai tîrziu, cînd ar fi putut afla ce se întîmplase într-adevăr, de la un cunoscut "limbut peste măsură
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
e fricosul, se gîndi, fricosul care se dusese să facă pe el lîngă uluci. Se ține de mine, pe semne, fiindcă numai eu l-am văzut și știu ce-i poate osul". Se răsti cu glas răgușit, voind să-l sperie și mai tare: "Îi vezi, bă? Uite-i colo-n vale, fug ca gherlanii dintr-o gaură în alta. Îi vezi soldat?". Ochii albi ai omului se rostogoliră iarăși, ca atunci, în orbite, dar răspunsul veni surprinzător de clar: "Îi
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
pildă, ne-a apărat în inimaginabilele seri de isterie colectivă. Isteria a fost "colectivizată" acolo înaintea agriculturii. Valul de nebunie începea de la pavilioanele de "comun". Vă imaginați sute de femei urlând până dincolo de voce, "vrem..." sau "dați-ne...", că se speriau satele din împrejurimi. Chiuiturile femeilor pe la unele nunți sunt și ele isterice, dar nici nu se compară. După istovirea de strigăte, începea cinismul gardiencelor pe coridoare: "Pe noi ne așteaptă bărbații peste o juma' de ceas cu ea în sus
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
pizzeria burdușită de clienți și face ordine. Din când în când, mai iese pe-afară și se burzuluiește în italiană la cei care așteaptă la coadă. Se-nfige-n ei, îi zburătăcește, după care îi lasă-n pace. Ăia se sperie, se dau puțin înapoi, după care revin la poziția inițială, ca să nu piardă startul. Cum se va elibera o masă, cum primii din coadă vor fi luați de-o aripă de tataie Baffetto și cărați cu mână forte înăuntru. Bine
The Pizza Nazi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21213_a_22538]
-
de o Andree - de data asta cu numele de Bălan - am întîlnit, de curînd, ceva interesant prin ziare. Rezumată în trei vorbe, știrea ar suna cam așa: din nefericire, Andreea și-a descoperit un nodul la sîn și s-a speriat. Din fericire, s-a speriat degeaba. Nu era ceva grav. Din nefericire, a fost totuși nevoită să se supună unei intervenții chirurgicale. Din fericire, intervenția a fost încununată de succes. Citind o asemenea știre, într-o primă instanță îți vine
Chiloții lui Prigoană vs. lipsa de chiloți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21197_a_22522]
-
asta cu numele de Bălan - am întîlnit, de curînd, ceva interesant prin ziare. Rezumată în trei vorbe, știrea ar suna cam așa: din nefericire, Andreea și-a descoperit un nodul la sîn și s-a speriat. Din fericire, s-a speriat degeaba. Nu era ceva grav. Din nefericire, a fost totuși nevoită să se supună unei intervenții chirurgicale. Din fericire, intervenția a fost încununată de succes. Citind o asemenea știre, într-o primă instanță îți vine să zici: “Ce nesimțiți, domnule
Chiloții lui Prigoană vs. lipsa de chiloți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21197_a_22522]
-
Când am plecat din țară, mi-am împărțit nouă bibliotecă prietenilor. M-am bucurat să le fac acest dar, pentru că cei mai mulți dintre ei sunt oameni care citesc și asta ne-a apropiat, de fapt, foarte tare. Pe unii i-a speriat gestul meu, s-au temut că m-a apucat o nouă sminteala și că vreau să renunț iar la citit. A trebuit să le explic fiecăruia că volumele dăruite sunt doar urmele fizice ale unei povești de dragoste pe care
Fără obligații by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82419_a_83744]
-
daca copilașul acesta are șanse să trăiască, eu, mama lui, vreau să trăiască! În acel moment, a intrat pe ușă un alt medic, tânăr stagiar, care și-a întrebat colega de breaslă ce s-a întâmplat. Răspunsul nu l-a speriat, dimpotrivă, a rostit calm exact ceea ce avea nevoia mama să audă: -Ok, daca mămică vrea să păstreze copilul, atunci să facem tot posibilul să trăiască! Au internat-o și a început imediat un tratament de stabilizare a sarcinii, în speranța
O picătură de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82432_a_83757]
-
se pună talentul pe seama viorii ăsteia, am mai stat câteva minute și-l întreb iarăși “adică dacă v-ar râpi cineva și ar lăsa vioară, vreți să ziceți că asta ar fi pagubă, nu?” își dă seama că m-a speriat puțin și revine, îmi explică precum unui copil că lucrurile astea sunt împreună. o secundă m-a fulgerat că e îngâmfat, m-am liniștit după ultimele cuvinte schimbate. e un muzicant mândru, talentat nevoie mare. bonus, e și super șarmant
Magicianul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82471_a_83796]
-
ai familiei, cu colegii, cu clienții, cu vecinii și chiar și cu ceilalți șoferi. Cu toate acestea, dezlănțuirea finală m-a luat prin surprindere. Mă așteptam, e drept, la un raptus, dar nu la ceva atât de atroce. Nu vă speriați, nu e vorba de sânge sau de viol, adevărata violență a scenei nu este cea fizică. Nu vă spun mai mult, vă las să vedeți singuri filmul. Singurul lucru care nu mi-a plăcut a fost lungimea filmului. Cred că
Principii de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82489_a_83814]
-
cu bani care se vor prinde că e mai cool să conduci în București un atomobil electric decât o limuzină sau decât o mașină de teren. Le doresc călătorie plăcută! Chiar dacă ideea unei astfel de mașini e lăudabila, prețul îi sperie și pe cei mai optimiști și “go green” cetățeni. e ok, ai ars cărbune din termocentralele țării Sincer, nu cred că o să aibă succes o astfel de mașină. Oamenii sunt mult prea comozi, nu o să vrea să stea să “alimenteze
N-am ars gazul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82506_a_83831]
-
Eu am să fiu acolo pentru că, indiferent cât am trăit sau cât ați trăit acele timpuri, eu cred că toți avem o datorie să ne amintim, chiar și când o facem în numele părinților și bunicilor noștri. văzut . interesant . M-a speriat titlul! M-am liniștit să văd că e vorba de un documenar. era poate și mai interesant dacă ar fi mers pe rețetă fals documentar că Zelig-ul lui woody allen
Ceauşescu se întoarce la Sala Palatului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82564_a_83889]
-
De fiecare dată când vrea ceva, iese altceva. Când vrea să simplifice lucrurile, le complică. Când vrea să scurteze termene, ele devin mai lungi. Când vrea să facă economii, iese mai scump că înainte. Așadar, oferta asta de ajutor mă sperie teribil. Guvernule, iti promit că dacă nu ne ajuți, o să ieșim mai repede din criză, si o sa dam mai mulți bani la bugetul tău. :: continuarea pe blogul lui Cosmin Alexandru
Fereşte-ne, Doamne, de ajutorul de stat! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82586_a_83911]
-
este vorba, acvaristica devenise o pasiune adevărată.) Într-o altă dimineață, Gough se trezi fără a simți mirosul atât de atrăgător al cafelei, miros care-l dezmierda de fiecare dată când se scula, de când trăia fericirea noii sale fericiri. Se sperie iarăși îngrozitor: crezu că s-a întâmplat ceva cu marea sa dragoste sau că - Doamne, nu! - aceasta l-ar fi părăsit. Totuși, ceașca se afla la locul ei pe tavă, numai că nu mai emana nici un miros. Când nici loțiunea
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
o pasăre pe care, de dragul Adei, o îndrăgesc acum și o înțeleg altfel: bufnița. Pasărea care nu poate să înfrunte lumina zilei și, de aceea, a devenit semnul întunericului, al singurătății, al tristeții și al melancoliei, bufnița nu mă mai sperie. Am studiat-o în zecile de ipostaze din colecția Adrianei. Sînt deja cîțiva ani de cînd nu mă mai tem de noapte, de singurătate, de mine. Să mă fi înțelepțit? Încă un an binecuvîntat pentru Adriana, încă o bufniță se
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
pot depune mărturie că, pe la începutul anilor '90, mi-a vorbit, zîmbind enigmatic, despre existența scrisorilor lui Brumaru și m-a întrebat dacă nu le-aș putea publica eu în ,Viața Românească". Nu puteam. Nu doar fiindcă s-ar fi speriat alde Got, ci fiindcă nu peste mult aveam să părăsesc revista aceea de care eram cîndva atît de legată. Dar cred că a fost infinit mai bine că ele au apărut în România literară. Întîi pentru că andrisantul a fost de-
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
calcă pe urme și că-i citește gândurile, intențiile, dorințele cele mai ascunse, precum și nevoile materiale, doar dar-ar domnu' să trimită parașuta aia de mă-sa bani că nu știe de unde să se mai împrumute până la pensie, și o sperie pe Adina precizia cu care spusele copilei se potrivesc și se întâmplă... - Vrei să moară tanti Adina? - țipase la Cristina, pe care o găsise suită, în urmă cu un an, pe dulapul de la bucătărie după ce-și pusese un scaun
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]