3,995 matches
-
strâmbă vergea. În omăt tânjea un cal fără stăpân. În stepă, ca rupt din rărunchi, șuiera un tren. Despre Dumnezeu, despre moarte scârțâiau galoșii. A muzică arctică adia gerul tern. NOCTURNĂ| IV Vagabondul vânt parizian clătină, după geam, o stea. Speriat, hornul urlă și parcă-ar bate-n gurarul căminului. Amical tremură lampa pe-ncăpățânata masă de stejar, Cu întreg timpul ei de bronz Ce-mi încălzește mâna și-adâncul sufletului. De frică, obiectele se ghemuiesc. Și-ntr-un vis ca
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
deșert fără apă. Cunoscuse câteva cazuri de moarte prin deshidratare. Cu siguranță i se părea cel mai cumplit sfârșit. Pentru o clipă a stat în cumpănă: era mai groaznic să moară de glonț sau de sete? Dar era atât de speriată că nu putea să ia nici o hotărâre. Dacă bărbații aceia plecau cu cele două mașini, șansele ei de supraviețuire erau minime. S-a gândit disperată la vasul cu apă infectă rămas în infernul oazei. Dar când a auzit iar prin
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
din vine se îngroșa, fiind incapabil să mai transporte căldura internă a trupului spre piele. De fapt căldura ucidea până la urmă, o dată cu neașteptata și teribila creștere a temperaturii corpului. Era cât pe ce să adoarmă, când a deschis ochii, tresărind speriată. Ce a îngrozit-o a fost tăcerea. Nu se mai auzea nici vântul, nici glasurile mercenarilor, nici zgomotul vehiculelor. Tăcerea absolută era cutremurătoare. Avea cumplita senzație că era îngropată în nisip de mai multe zile. Lumina care ajungea filtrată până la
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
taci și ai vrea să faci un gest eroic, dar ți-e frică pentru că ești om și nici măcar nu știi prea bine care e adevărul. Cam așa am trăit noi toți în anii aceia și aceste dezveliri ale unei conștiințe, speriate și nesigure, sînt mult mai autentice, mai umane și mai devotate individului și istoriei, pentru că o istorie făcută numai din eroi și martiri e ca un cvartal de blocuri care închid între zidurile lor de beton mici biserici de lemn
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
contrapunct ironic subtil. Însă piesa antologică a volumului, prin umorul ei extraordinar, pendulând între comedie și dramă, este cea consacrată funeraliilor lui Arghezi (p. 171-177). Regizorul din umbră se vrea însuși Ceaușescu. Executanții sunt toți crispați, alarmați. Se scriu versiuni speriate ale posibilelor necroloage. Maestrul de ceremonii este Ion Stoica, un cinic ingenios, ocupat cu pregătirea cadavrului, a locului etc. Portretele tuturor participanților au relief, linii sarcastice și tușe specifice: "În ziua cea mare, șeful statului a sosit șchiopătând: își scrântise
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
literară ca ultimul "talent" descoperit și propulsat de mentorul din Câmpineanu. Acesta, prin prefața la volumul Ora fantastică din 1942 (Planetă de poet nou), îl impune decisiv printre numele cu greutate ale epocii literare. Portretul făcut de E. Lovinescu "liliacului speriat" ce-i frecventa cu intermitențe Cenaclul se numără printre cele de referință: "ghem cenușiuť ochi vegetali, vinețiť poziție defensivăť atitudine de jivină încolțităť melc căruia i-a căzut calcarul din spate, încordat la primejdiile posibile". Spre deosebire de G. Călinescu, în total
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
anii de rapidă, reală democratizare a Italiei postbelice), de cutumele încă rigide în orașele de provincie emiliane de acum patruzeci de ani, dar, mai ales, de purtarea enigmatică a fetei, a cărei vulnerabilitate este trădată doar de tremurul de iepure speriat al buzelor. Trezirea îndrăgostitului din beția închipuirilor va fi pe măsura combustiei cînd, după o lungă, inexplicabilă absență, enigmatica jună îl va căuta să-și ia rămas bun, înainte de a pleca la studii la ... Geneva (!). Nu-i va da explicații
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
l-am văzut pe Nicu Steinhardt de două ori. Prima dată a trecut el pe la mine și negăsindu-mă în cursul dimineții, a revenit în după-amiaza zilei. A doua oară am fost eu pe la el. De fiecare dată arăta foarte speriat și zdrobit. Mi-a spus că se efectuase la domiciliul său o percheziție, ridicându-i-se un manuscris original despre viața din închisoare și copia dactilografiată a acestuia. Un manuscris de câteva sute de pagini, pe care el nu-l
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
ale cărei consecințe le suferă deja companiile umplute până la refuz cu angajați incapabili să redacteze un text limpede în exprimare și precis în conținut. A trebuit ca umanitatea să ajungă în acest punct critic pentru a începe să se întrebe, speriată, unde a greșit. Declinul a început în momentul în care categorii largi de oameni și-au imaginat că pot să funcționeze ca niște mecanisme, renunțând la omenescul din ei. Suntem o civilizație a Cărții, născuți dintr-o Carte și sortiți
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
de gang, un fake total și-un purtător de servietă; de vină sunt "deștepții" profund cretini, mincinoși, ticăloși, "fanfani ai popoeziei, cvasidecerebrați"... Capisci, pitic? ricanează autoarea, făcându-ne să tresărim. Nu cumva se referă și la mine? se întreabă cititorul speriat, îngrozit că, nolens-volens, va aluneca - a alunecat deja - într-una sau alta din categoriile penibile. Sunt atât de multe, și nu se vede nici un culoar de fugă: "regret domnișoarelor, domnișorilor, doamnelor, domnilor, profesorilor, profesioniștilor, kritikușilor, universitarilor, poeților, reprezentanților de generații
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
fost drăguț și nu ne-a dat jos din tren", Evenimentul, 1.2.2001), se folosește în ultima vreme destul de mult forma refăcută, regularizată, cu articolul -le: "nenele ăla zice că nu e plagiat" (forum.tvr.ro); "ceilalți erau cam speriați, ce vrea nenele-ăsta?" (blogspot.com) - inclusiv în forma enclitică de genitiv-dativ -lui: "se referă la profilul burtos al nenelui din imagine!" (forum.artelecom.ro) Nu foarte des apare forma de plural - neni ("mi-au explicat mie niște neni deștepți că
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
curge nevăzut, doar auzit când plouă mai tare, - chiar vijelios, dacă se revarsă, la inundații... Fiindcă-i ascuns adânc între două dealuri împădurite. Pe jos, prin vegetația crescând printre pietroaie uneori auzi urși, când se adapă; câteodată și o căprioară speriată. Dacă o iei spre cartierul Izvor, pe lângă șoseaua mare care dă în Sinaia, treci de un pod, nu demult construit, pe care scrie frumos Pârâul ; și dacă te uiți în jos, abia zărești firul de apă cu același clipocit, care
Zgărbura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9379_a_10704]
-
mult afară și-a început să plouă. E duminică seara și familia mea este agitată pentru că trebuie să plec la facultate...Da...la FACULTATE... Am ales să-mi continui studiile în altă localitate decât cea de baștină...Aveam emoții, eram speriată...dar încrezătoare...Știam că ceva nou și inedit se va întâmpla în viața mea...voi deveni student...și numele acesta suna foarte bine...Încurajată de familie, dar mai ales de prietenele mele mai mari care erau și ele studente în
Al treilea instrument de consiliere: Consilierea online prin “Centrul on-line de informare și comunicare elev – consilier: Întreabăne la orice oră”. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2377]
-
că i-ar fi plăcut să poată zbura alături de ele. I-ar fi plăcut să vadă bogățiile minunatului pământ, să zboare pe cerul albastru și să atingă norii catifelați. Pășind nepăsător pe covorul moale al ierbii, auzi niște zgomote ciudate. Speriat, Țupa-Țup s-a oprit și, cu urechile ciulite se uita atent de jur-împrejur. Îi 9 era teamă ca din iarba înaltă să nu apară vreun dușman de temut. Nu îl pândea, nici un pericol. Zgomotele auzite erau făcute de micii locuitori
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
se gândesc la vacanță, dar eu nu mă gândesc la aceste lucruri. Mă gândesc la clipele petrecute în ceilalți ani. Cum în clasa întâi mama m-a luat de mână și cum am intrat pentru prima dată în curtea școlii, speriată și curioasă. Nu știam ce mă așteaptă. Nu știam ce este cu acea clădire mare și ce așteaptă toți acei copii acolo. Deodată, o voce blândă a început să ne strige pentru a ne aduna într-o sală de clasă
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
doar cu pământ înmiresmat de frunze și flori, ce peste zi s-au scuturat. trecătoare, moartea trecătoare floare, moartea ne cheamă continuu spre marea strâmtoare. cum, oare, ne vom strecura dincolo? obișnuia să mă întrebe mama, mai mult îngândurată decât speriată. ea a aflat, n-o mai doare, am rămas eu cu aceeași întrebare arzându-mi gândul și mâinile ca o pâine fierbinte. la gură n-o pot duce până ce fierbințeala-i mă cutreieră cu acele-i ascuțite. răceala-i va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nonșalanța care concediază timpul. Singurele mele argumente, aici, urcă din bizara credință că tot ce se rostește pe pământ este adevărat în raport cu ceea ce nu este omul. * Nu peste multă vreme el nu va mai fi un ratat, ci un mort speriat, un fost om care nu mai vrea să retrăiască experiența spiritului uman. Astfel încât, pentru ca toate să aibă un final, nu-i mai rămâne decât isteria mărturisirii, scuza fără sfârșit care să amestece în ea jignirea și amărăciunea de care va
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Iar cînd cuvintele Hristos a înviat! s-au auzit sub cupola bisericuței, cîntarea a răsunat în românește cu un ecou vibrant, rostogolit din sute de piepturi, acoperind toate zgomotele naturale și umane din preajmă; locuitorii cartierului trebuie să fi tresărit speriați. S-a văzut atunci că peste nouăzeci la sută din mulțimea adunată era formată din români - majoritatea lor ardeleni". Românii sînt, ca și portughezii, cetățeni ai unei Europe de limită. Din care pricină s-au adaptat ușor atmosferei locale, degajînd
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
să ducă mai departe muzica interioară a poemelor. Nu faptul concret, transcris în nuditatea lui, ci semnificațiile evocate de el au darul de a reverbera în conștiință și de a trezi emoția poetică: "bocănitul securilor/ zguduie frunzișul/ și păsări zboară speriate// mai păstrează imprimată/ părerea copacului doborît/ un vid vertical în pădure// în liniștea foșnită de vînt/ păsări revin speriate/ la cuiburi care nu mai sînt" ( Se doboară un copac în pădure). Textul este emblematic pentru dispozițiile crepusculare ale poetului, atent
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
el au darul de a reverbera în conștiință și de a trezi emoția poetică: "bocănitul securilor/ zguduie frunzișul/ și păsări zboară speriate// mai păstrează imprimată/ părerea copacului doborît/ un vid vertical în pădure// în liniștea foșnită de vînt/ păsări revin speriate/ la cuiburi care nu mai sînt" ( Se doboară un copac în pădure). Textul este emblematic pentru dispozițiile crepusculare ale poetului, atent la tot ce, în sine sau în juru-i, înseamnă amurg, sfîrșit de ciclu sau presimțiri ale acestora: "ascult cum
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
Constantin Țoiu La cursurile de reciclare în 1975 mă fac că ascult serios în sala speriată, dar ascult numai cu o ureche, cu carnetul pe genunchi, cu cealaltă atent la vocea mea interioară. Pe vorbitor îl cunosc. E Pipoton, nervosul, ideologul nărăvaș PIPOTON, fala dialecticii pe o parte că, pe de alta că... El face mai
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]
-
urmare, dintre marile evenimente ale zilei, alege un biet fapt divers, cu adânci conotații. La Londra, o fată bagă mâna în geanta ei ca să scoată banii necesari pentru achitarea biletului de tramvai și o cutie de chibrituri ia foc înăuntru. Speriată, fata scapă geanta jos și chibriturile aprinse se împrăștie pe dușumeaua tramvaiului. Călătorii din vagon intră în panică și mulți dintre ei sar în stradă în timp ce tramvaiul merge cu toată viteza. Zece persoane s-au ales cu răni mai mult
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
ia decisă spre mare, lățindu-se acolo și făcând . De pe una din cele șapte coline ale cetății de la acest cot al fluviului, se vede ceea ce localnicii au numit "cotul pisicii", - denumire nostimă, ca și cum Dunărea ar deveni aici o pisică făcând speriată un salt lung în dreapta, - o săritură pisicească... Numele de Tulcea ar veni de la cuvântul tulă care în turcă însemnează cărămidă de pământ argilos, ceea ce dă înfățișare și culoare olanelor albicioase, specifice locului... Altă ipoteză vine de la Tul (un bei) plus
Delta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8187_a_9512]
-
Chifu își aduce la zi textele prin sigle suficient de numeroase: "cum a ajuns aici? și de ce? e caraghios:/ așa îmi închipui că arată/ un soldat american încărcat cu arme și aparate sofisticate/ parașutat din greșeală în liniile irakiene/ pare speriat, confuz. pe mine mă duce gîndul/ la un înger căzut: da, da, un înger trebuie să fie" (O carte cu paginile albe). Există încă și alte neasemănări între lirismul d-lui Chifu și cel al antecesorilor d-sale din seria
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
Victor nu știa cum să scape de oaspeții săi nedoriți, Închina paharul, se prefăcea doar că-l golește dar rămânea atent. A avut puterea să facă un spirit de glumă: To’arășe maior, am crezut că mă arestați, chiar mam speriat deși mă știam total nevinovat, dar câți oameni nevinovați nu sunt arestați azi de colegii dumneavoastră?! Sunt foarte liniștit și bucuros că mi-ați trecut pragul casei iar pentru sperietură cred că pot să vă numesc ... nașul meu. Așa este
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]