396 matches
-
avea obiceiul să strecoareel. Nu pot să vă spun acuma, cucoane... Atuncea vină la curte... Vin numaidecât, cucoane Petrache! Îl văd că întoarce capul și privește în deal. Ridic și eu ochii mirat. Între cele două mori, care stăteau cu spetezele neclintite în văzduh, era întinsă o frânghiuță pe care atârnau rufe colorate. La una din ferestruici cineva stătea și privea; nu se vedea cine, dar se ghiceau acolo doi ochi iscoditori. Neculai Dragoș făcu un pas înapoi, cu capu-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-mi mai ia ceva din mână. Apoi se întoarse și ieși. Îl văzuidepărtându-se repede, îndesându-și în cap pălăria de paie. A doua zi, cum treceam săltând în buiestru spre girezi, îmi aruncai ochii spre mori. Una umbla, își învârtea spetezele uriașe pe pânza albastră a cerului și de la ea venea scârțâit aspru și chinuit. Cealaltă moară sta neclintită, cu aripile despoiate: aceea era locuința vătafului. Pe pragul întors spre vale, spre mine, ședea femeia lui Dragoș. Dezghioca încet un păpușoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i ea deșteaptă, da’ dulceți a învățat a face.... Dacă vreți, vă face și dumneavoastră... —Bine, Neculai, să-mi facă și mie. Ne apropiam în tăcere de muncel. Șandramaua vătafului sta nemișcată. Cealaltă moară se învârtea fără hodină, își vântura spetezele pe cerul pustiu al răsăritului. Vă rog să nu vă supărați, cucoane Petrache, zise Dragoș. Dacă vi-i sete, poftim până sus să luați o dulceață... Omul avea o înmlădiere de mândrie în glas. Urcarăm domol clina. Găinile se culcaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Cât băui apa, mă privi. O privire lungă de copil neștiutor. Hai, du-te și-ți caută de treabă! zise apoi Dragoș. Femeia se duse cu tablaua; omul mă petrecu o bucată de drum; moara rămase scârțâind și vânturându-și spetezele pe singurătatea dealului. Eu mergeam obosit în pasul calului și nu mă gândeam la nimic. Așa trecură câteva zile - și-n duminica următoare, înainte de a pleca la Iași, vătaful se abătu pe la mine. —Cucoane Petrache, zice, vă rog de îndrăzneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zâmbetul ei, și încercai din nou o înfiorare de plăcere. Târziu, când am ieșit, era întuneric. Mergeam încet, parcă pășeam la întâmplare. Așa am mers, până ce pe cerul întunecos se deslușiră aripile înălțate și neclintite ale morilor. Și sub două speteze ardea o luminiță, care clipea din când în când ca un ochi somnoros. Spre lumina aceea m-am urcat, cu pași repezi. Un câne, în lanț, începu să latre; auzii pași dupăind pe scânduri. Simții că în prag a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
făcea munca de practicant la judecătoria târgului. Privea pieziș spre țăranii care intrau sfioși în grefă, lăsându-și căciula lângă ușă; privea în dreapta și-n stânga la tovarășii de masă, apoi își țintea ochii asupra grefierului, care se răsturna pe speteaza scaunului, cu mânile în buzunări, cu țigara în gură, și întreba de sus, cu nepăsare: — Ce vrei, bade?... Omul începea o tânguire încâlcită, și „băieții“ își puneau penele după urechi și ascultau. Apoi începeau dăscălirile grefierului, câte timbre trebuiesc, câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
văd nimic din cauza lor“, zise Ileana Roman, cufundată în fotoliul moale și imens, cu brațele ca niște coapse de elefant îmbrăcate în pluș cenușiu, sprijinindu-și ceafa și părul negru strâns într-un coc dezordonat de plușul tot cenușiu al spetezei și ghemuindu-se mai bine sub pledul tras până peste umeri, în dreptul gâtului. Încă dârdâia, dar nu se atinsese de ceaiul fierbinte pus pe o măsuță alăturată. Era trasă la față, cu cearcăne și ochii negri scufundați în orbite, slăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pufăind ca un turc din țigările ei lungi, când s-a ridicat Octavian Munteanu, în albastru din cap până-n picioare, știi doar că are mania asta cu albastru, s-a ridicat, prin urmare, tușind, sprijinindu-se cu amândouă mâinile în speteaza scaunului din față, după ce-și trecuse degetele prin mustața neagră și-și potrivise rama ochelarilor pe rădăcina nasului, și, când a deschis gura, am presupus că e foarte furios, nu cum e de obicei, ci în adâncul lui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai spună ceva și se lăsase o tăcere în care se auzeau zgomotele motoarelor de la garajul din apropiere, iar eu auzeam cum îmi scârțâie penița pe registrul unde notam totul. Trec peste faptul - continua Munteanu, sprijinindu-se din nou pe speteaza scaunului din față, puțin aplecat înainte, cu capul mai mult lăsat în jos, făcând abia perceptibile pauze în care își căuta cuvântul potrivit - că, exact în ultima perioadă, ce pare să fie cea mai incriminată fie în referatul biroului, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un alt slujbaș al primăriei și înțelegând inutilitatea actului său în clipa în care l-a văzut la dreapta aceluia pe cel ce îi respinsese primul memoriu, într-o cămașă descheiată la gât, în carouri galbene și roșii, sprijinit de speteaza scaunului pe care își așezase haina, cu o mână umflată și acoperită de păr întinsă, cu degetele ca niște cârnăciori, peste un vraf de dosare din fața sa, privindu-l cu aceiași ochi mici și rotunzi, dar fără să mai gesticuleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
așezată lângă el pe divanul mare, ascultându-l și împotrivindu-se tot timpul. „Nu cred, nu cred să fie așa“, repeta întruna. Rodica Dumitrescu ieșise pentru o clipă. Iuliu Sofronie spunea măscări. Vlad Dumitrescu se prăbușise într-un fotoliu-balansoar, cu speteaza foarte înaltă, învelită în țesătură cu dungi fine negre și albastre și cenușii, asemănătoare draperiilor. Ședea drept, privindu-ne, treaz, dar parcă nu s-ar fi uitat la noi, deși nu cred asta, în orice caz era prins de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mă uitam la titlurile cărților, era numai un zumzet de voci, din care nu mai înțelegeam nimic, pentru că nici nu mă interesa ce discutau, mă străduiam doar să aud muzica venind din încăperea cealaltă. Am văzut doar cum se mișcă speteaza fotoliului-balansoar, am întors privirea spre Vlad Dumitrescu, care se ridicase și își umplea din nou paharul. Apoi a întins mâna spre pachetul de țigări aflat pe masă, și-a aprins una, cu gesturi încete și atente, și deodată au încetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru el să o vadă jucând alături de marele Talma... în pauza dintre două războaie, desigur, încheie Marioritza, adresând un zâmbet circular, plin de subînțelesuri, tuturor celor care o ascultaseră cu furculițele în aer și gurile căscate. Nicolae stătea rezemat de speteaza scaunului și tăcea. Înțelesese că ea îi ignorase invitația. Dar, în momentul următor, întrebarea Marioritzei îl smulse dintr-odată din letargie. ― Nicolae, știi cumva de unde mi-aș putea procura un șoim bun? Ador vânătorile! Dar nu mai apucă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o singură clipă, madame... Se opri la timp. Femeia îi ceruse să nu-i pronunțe niciodată numele. Turnă lichiorul de cireșe amare în două pahare, reveni la canapea, îi oferi femeii unul, apoi se așeză confortabil, cu o mână pe speteaza canapelei. ― Înțeleg că surghiunirea boierului a fost o pierdere destul de serioasă. ― Ooo, puțin spus! A fost o catastrofă, madame! Însăși istoria Franței ar fi fost cu totul alta astăzi - exageră el cu un impresionant aplomb oratoric - dacă acest om ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Îmi face o deosebită plăcere, generale, să vă văd. Asta cu atât mai mult cu cât, în viitorul apropiat, așa ceva nu va mai fi posibil. ― Oare de ce? întrebă leneș Kutuzov stând picior peste picior, cu o mână așezată comod pe speteaza sofalei și fără să-l privească. ― Am auzit că vreți să patinați în jos, pe Dunăre. Și tare mă tem că o vă rupeți gâtul. Abia atunci se răsuci cu totul generalul, ca și cum ar fi avut gâtul înțepenit în gulerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cancelariei imperiale, fără noțiuni prea clare de geografie, a confundat Bucureștiul cu Budapesta. ― Oh!... Așa?... Oh!... În cazul acesta... Desigur... Desigur... Oaaah!... Ador normalitatea! Relaxarea nervoasă a contelui fu atât de totală, încât căzu pe canapea cu mâinile întinse pe speteaza acesteia și cu picioarele lăbărțate. Realiză imediat că nu se cădea să rămână în poziția asta dinaintea unei femei și reveni rapid la o verticalitate plină de demnitate. ― Cred că sunt puțin copleșit de această veste. Dar de ce ați rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Cânta valsul în chip minunat, executând mai întâi singură figurile, cu grație și elan, împingându-mi picioarele încăpățânate. Dornic să prind pașii, mă avântam rigid, împiedicându-mă de țolul vărgat, în timp ce madam Fișic ne sorbea din ochi, de pe scaunul fără spetează, din colțul odăii sărăcăcioase. Râsul Laurei era o gamă scurtă, ca din clapele unui clavecin. Când spunea ceva, trebuia să și râdă. De aceea își ducea mâna dreaptă la gură ca să-și acopere lipsa unui dinte, ceea ce nu-i știrbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
E o contestare neobrăzată a tot ceea ce are valoros natura umană. Oricărei persoane trecute de douăzeci și cinci de ani care face cu sânge rece o asemenea afirmație ar trebui să i se suspende dreptul la vot. Omulețul s-a lăsat pe speteaza banchetei, cu fața Împurpurată de mânie. Amory a vorbit mai departe, adresându-se bărbatului solid: - Acești sfertodocți cu mintea ruginită ca a prietenului dumneavoastră, care cred că gândesc și au răspunsuri la toate Întrebările, acești indivizi se află În centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
transportase victima pe locul șantierului. El condusese mașina. Cadavrul fusese proptit pe bancheta din spate, învelit în halatul alb de bumbac, cu capul fără ochi legănându-se pe tetieră. Din el se prelinsese tinctura sau unguentul respectiv. Dungile încrucișate de pe spetează proveneau de la tăieturile ca de brici de pe spatele victimei. Pata de sânge de pe banchetă apăruse atunci când cadavrul căzuse într-o parte, la vreo curbă. — Hei! Detectivule! Specialistul se ridicase, evident supărat că Danny își băga nasul pe-acolo. — Ascultă, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o ceartă în două limbi, pe care o mai arbitrase înainte de o mie de ori. Celeste stătea pe divanul din camera în care cosea, înșira conjugări verbale în cehă și gesticula înspre Stefan, prizonierul ei, plasat într-un scaun cu speteaza dreaptă. Băiatul se juca cu niște obiecte de pe marginea mesei - degetare și mosoare cu ață -, aranjându-le în ordinea culorilor, căci era un băiat atât de inteligent, încât trebuia să facă ceva și atunci când i se preda o lecție. Mal rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
replica: — Mai degrabă cu depoziție scrisă. Vom începe cu... Vocea lui Dudley se aprinse pentru prima oară: — Lasă-mi mie acest martor, consiliere. Nu te superi, nu? Mal scutură din cap și întoarse scaunul invers, așezându-și carnețelul pe marginea spetezei. Dudley zise: — Știi de ce suntem aici, așa că hai să-i dăm drumul. Influența comunistă în industria filmului. Nume, date, locuri și exemple de propagandă negativă. Și, din moment ce știu că nu-ți poți lua gândul de la el, o să începem cu Reynolds
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spațioasă, la Îndemînă peste zi pentru tot lucrul, iar noaptea bună de dormitor al părinților. Era ocupată de o mobilă de culoare roz. Astăzi, reprezentările mele nu se pot obișnui, chiar dacă le forțez, cu o asemenea culoare a dulapurilor, mesei, spetezelor de scaune, a suportului și a ramei oglinzii de pe peretele din stînga cum intrai. Mă studiam adesea În oglinda aceea: o față albă ca de coală de hîrtie, păr negru, ochiul stîng mai mare decît dreptul, capul Înclinat În stînga
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
perfecție, dar cu obsesia permanentă a cărora nu ajunsese niciodată la săvârșirea unui tablou. - Nu le găsesc! Le-a ascuns avarul! Aide, spune tu cum e "neizbăvita" Evă a lui Hans Uys van . . . ceva. Nory se așeză în scaunul cu spetează înaltă care servea de asă lunganului Rim. Mini, rezemată cu amândouă coatele pe birou și capul rezemat pe mâini, o privi surîzînd: - E schița, desăvârșit lucrată în taina sepiei calde, a unui trup desemnat din față, de profil, din vreo
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
oftă. Pentru el nu era timpul de odihnă și de leneveală pe malul lacului, tocmai acum, când lumile locuite ale sistemului solar tremurau sub amenințarea armatelor de invazie. Îl privi pe furiș pe doctor. Capul ciufulit i se odihnea pe speteaza fotoliului; ochii îi erau închiși. Pieptul i se ridica și i se cobora cu regularitate. Gosseyn îl chemă șoptii: ― Doctore! Adormit profund, acesta nu reacționă. Gosseyn mai așteptă un minut, apoi se strecură la comenzi. Le acționă, în așa fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Bună ziua!", îngăimă Bătrânul și îndrăzni câțiva pași de apropiere, dar umbra se mișcă odată cu el. Era umbra lui. Din poziția în care se afla, putu să vadă, la capătul razei de lumină, un jilț tapițat cu piele prinsă în ținte. Speteaza înaltă era prevăzută cu două urechi laterale, ca ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă, întinsă pe pomeți, cu buze subțiri și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]