391 matches
-
care nu crezuse că le va rosti vreodată, cuvinte care o făceau mai mândră și mai bucuroasă decât și-ar fi putut imagina. — Am o ofertă de serviciu și mă gândesc s-o accept, spuse ea și se lăsă pe speteaza scaunului să savureze reacția prietenelor ei. Era atât de plăcut să vină cu vești la care prietenele ei nici nu se așteptau. Cum altfel să le faci să-ți acorde atenție? — O ce? întrebă leigh cu o expresie de nedumerire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
tot cântă din trompete și bat din tobă În pas de defilare. Te plimbi ce te plimbi pe alei și pe urmă te Întorci acasă. Mai ai și alte treburi de făcut. Să ungi cu gaz rulmenții trotinetei. Să lipești spetezele la zmeu. Te-ai hotărât să-ți faci un zmeu cu speteze ca să nu mai fluturi, gâfâind În lungul străzii, turcalețul care se prinde și rămâne agățat mereu de firele electrice. O să-i pui coada de cârpă și zbârnâitoare. Materia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Te plimbi ce te plimbi pe alei și pe urmă te Întorci acasă. Mai ai și alte treburi de făcut. Să ungi cu gaz rulmenții trotinetei. Să lipești spetezele la zmeu. Te-ai hotărât să-ți faci un zmeu cu speteze ca să nu mai fluturi, gâfâind În lungul străzii, turcalețul care se prinde și rămâne agățat mereu de firele electrice. O să-i pui coada de cârpă și zbârnâitoare. Materia primă pentru astfel de munci există: făină, gaz, cârpe, hârtie și sfoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
avion. Îi cunosc dungile de pe gât, cuta aceea mică pe care pielea o face sub bărbie când își lasă capul în jos să citească, îi cunosc oboseala ochilor, atunci când își scoate ochelarii și-și închide pleoapele, lăsându-și capul pe speteaza scaunului. Acum poate că stewardesa îi întinde tava cu prânzul, ea o să-l refuze într-o engleză perfectă și o să ceară: „Just a black coffee“, așteptând ca mirosul mâncării preambalate să se îndepărteze de ea. Mama ta este tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nobilă“ - și în salon, o încăpere dreptunghiulară, foarte luminoasă, care avea pe latura longitudinală un spațiu curbat, ceea ce ea găsea de un gust desăvârșit. Puține piese selectate anume: o garnitură formată dintr-o canapea îmbrăcată în goblen, două fotolii cu spetează ovală și brațe masive, un șifonier din lemn cu furnir întunecat, tablourile - o natură statică și un peisaj din Baden-Baden -, vitrina și biblioteca și, mai ales, un covor antic de Fachralo, cu un medalion de culoare roșu închis, care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sută, care știe să-și poarte bastonul ușor și să-și scoată pălăria a salut cu un gest care, deși politicos și amabil, impunea totodată distanța necesară. Și Onkel Rodolph, numai în cămașă și vestă, și-a pus brațul pe speteaza fotoliului și o privea pe mama prin lentilele ochelarilor lui rotunzi cu rame de corn. Un zâmbet îi flutura în jurul buzelor și un fel de oboseală. El știa mai bine decât toată societatea asta adunată aici că ținea, chipurile, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Conducea foarte încet, peste capacul radiatorului trona parbrizul, ștergătoarele alunecau pe sticlă, ștergeau fața bunicului și a tatei și eu vedeam un dialog mut și cât se poate de tensionat. Mașina opri. Tata gesticula, striga, și tata-mare se sprijinea de spetează, ținea mâinile pe volan, privea în față. Pe urmă se îndreptă cu o rotire rapidă spre tata și obrazul îi ardea de ură și mânie. Scotea cuvinte brutale, fără sunet pentru mine, care loveau obrazul tatei întors spre stradă, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
oferi și un desert, de parcă Erich Hackler ar fi fost un aristocrat și nu un muncitor de la marginea orașului care, înainte de a fi devenit reprezentant într-una din firmele mari ale bunicului, învățase meseria de sudor. Tata ședea sprijinit de speteaza fotoliului, purta costumul lui de serviciu și avea o expresie sigură de sine, își ținea picioarele unul peste celălalt, așa încât pantoful Bally de culoare deschisă părea că plutește în aer, în vreme ce Erich Hackler stătea cu picioarele strâns lipite, ținându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Cânta valsul în chip minunat, executând mai întâi singură figurile, cu grație și elan, împingându-mi picioarele încăpățânate. Dornic să prind pașii, mă avântam rigid, împiedicându-mă de țolul vărgat, în timp ce madam Fișic ne sorbea din ochi, de pe scaunul fără spetează, din colțul odăii sărăcăcioase. Râsul Laurei era o gamă scurtă, ca din clapele unui clavecin. Când spunea ceva, trebuia să și râdă. De aceea își ducea mâna dreaptă la gură ca să-și acopere lipsa unui dinte, ceea ce nu-i știrbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
văd nimic din cauza lor“, zise Ileana Roman, cufundată în fotoliul moale și imens, cu brațele ca niște coapse de elefant îmbrăcate în pluș cenușiu, sprijinindu-și ceafa și părul negru strâns într-un coc dezordonat de plușul tot cenușiu al spetezei și ghemuindu-se mai bine sub pledul tras până peste umeri, în dreptul gâtului. Încă dârdâia, dar nu se atinsese de ceaiul fierbinte pus pe o măsuță alăturată. Era trasă la față, cu cearcăne și ochii negri scufundați în orbite, slăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pufăind ca un turc din țigările ei lungi, când s-a ridicat Octavian Munteanu, în albastru din cap până-n picioare, știi doar că are mania asta cu albastru, s-a ridicat, prin urmare, tușind, sprijinindu-se cu amândouă mâinile în speteaza scaunului din față, după ce-și trecuse degetele prin mustața neagră și-și potrivise rama ochelarilor pe rădăcina nasului, și, când a deschis gura, am presupus că e foarte furios, nu cum e de obicei, ci în adâncul lui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai spună ceva și se lăsase o tăcere în care se auzeau zgomotele motoarelor de la garajul din apropiere, iar eu auzeam cum îmi scârțâie penița pe registrul unde notam totul. Trec peste faptul - continua Munteanu, sprijinindu-se din nou pe speteaza scaunului din față, puțin aplecat înainte, cu capul mai mult lăsat în jos, făcând abia perceptibile pauze în care își căuta cuvântul potrivit - că, exact în ultima perioadă, ce pare să fie cea mai incriminată fie în referatul biroului, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un alt slujbaș al primăriei și înțelegând inutilitatea actului său în clipa în care l-a văzut la dreapta aceluia pe cel ce îi respinsese primul memoriu, într-o cămașă descheiată la gât, în carouri galbene și roșii, sprijinit de speteaza scaunului pe care își așezase haina, cu o mână umflată și acoperită de păr întinsă, cu degetele ca niște cârnăciori, peste un vraf de dosare din fața sa, privindu-l cu aceiași ochi mici și rotunzi, dar fără să mai gesticuleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
așezată lângă el pe divanul mare, ascultându-l și împotrivindu-se tot timpul. „Nu cred, nu cred să fie așa“, repeta întruna. Rodica Dumitrescu ieșise pentru o clipă. Iuliu Sofronie spunea măscări. Vlad Dumitrescu se prăbușise într-un fotoliu-balansoar, cu speteaza foarte înaltă, învelită în țesătură cu dungi fine negre și albastre și cenușii, asemănătoare draperiilor. Ședea drept, privindu-ne, treaz, dar parcă nu s-ar fi uitat la noi, deși nu cred asta, în orice caz era prins de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mă uitam la titlurile cărților, era numai un zumzet de voci, din care nu mai înțelegeam nimic, pentru că nici nu mă interesa ce discutau, mă străduiam doar să aud muzica venind din încăperea cealaltă. Am văzut doar cum se mișcă speteaza fotoliului-balansoar, am întors privirea spre Vlad Dumitrescu, care se ridicase și își umplea din nou paharul. Apoi a întins mâna spre pachetul de țigări aflat pe masă, și-a aprins una, cu gesturi încete și atente, și deodată au încetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
iei o hotărâre, așa că... — Am luat o hotărâre în privința cărții tale, Michael. M-am așezat imediat. — Da? — O, da. Altminteri nu te-aș fi chemat aici. Nici unul din nou nu scoase o vorbă câteva secunde. — Și...? Patrick se lăsă pe speteaza scaunului și zâmbi glumeț. — Mai întâi cred că ar fi bine să-mi vorbești un pic despre ea. Despre ce se află în spatele ei. De ce ai scris o carte despre familia Winshaw? De ce ai scris despre ei o carte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
O să bag puțină viteză ca să vedem ce se întâmplă. N-a mai vorbit până ce eram aproape de Battersea. Am scăpat de el. Poate mi s-a părut. Am scos un oftat discret de ușurare și m-am lăsat din nou pe speteaza banchetei. Fusese o zi cumplită. Nu-mi mai doream decât să-mi petrec seara singur, cu televizorul și cu aparatul video. Eram sătul de oameni. Erau obositori. N-aveam chef s-o văd nici pe Fiona când am ajuns acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am fost după aceea să bem ceva și m-am ales cu câteva invitații la cină. Nu pare cine știe ce, dar după un timp îți dai seama că... nimic nu e mai rău decât să fii singur. Nimic! Se lăsă pe speteaza scaunului și își șterse degetele pe șervet. A fost doar un gând. Poate că n-ar trebui să ne întristăm când seara abia a început. Mi-am șters și eu degetele. Din ele păreau să iasă cantități imense de sos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ajung cu mâna în spatele schimbătorului de viteze. După ce a pornit motorul, la cea de a patra încercare, Findlay a crezut că poate porni din loc cu frâna de mână trasă și cu schimbătorul în punctul mort. M-am lăsat pe speteaza scaunului, resemnându-mă cu ideea că va fi un drum cu zgâlțâituri. — Vestea că scrii această carte a fost o mare supriză pentru mine, spuse Findlay, în timp ce ne îndreptam spre Oxford Street. Mă bucur să pot spune că timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
oamenilor tăi o serie de cifre care dovedesc exact contrariul? Dorothy zâmbi. — Ai dreptate, desigur. Oricine are tendința să uite că nu toți sunt la fel de sceptici ca tine... — Mă suprinde să te aud spunând asta, spuse Henry lăsându-se pe speteaza scaunului și lărgindu-și cureaua cu o grimasă de satisfacție. Nu sunt sceptic din fire. De fapt, sunt un idealist. Și, în plus, întâmplător cred aproape tot ce spun nutriționiștii în acest moment. Deosebirea este că pe mine implicațiile sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ei. Am observat că ajunsese pe la pagina cincizeci, cam la un sfert din carte: mai avea doar câteva pagini până la cea mai comică scenă din tot romanul (sau cel puțin așa crezusem eu când o scriam). M-am lăsat pe speteaza scaunului și o urmăream discret cu coada ochiului; având grijă totodată să mă asigur că avea o vedere bună - dacă își va ridica privirea - asupra profilului meu, văzut cam din același unghi ales de fotograful studioului pe care eu însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în miezul problemei, elanul se va duce curând. Îi smulse bluza Nu, prea agresiv. Îi desfăcu bluza și i-o desprinse de pe ea precum precum precum coaja unei banane prea coapte Am aruncat pixul și m-am lăsat dezgustat pe speteaza scaunului. Ce se întâmpla cu mine în seara asta? Poate că era vinul sau doar faptul că nu mai practicasem deloc asemenea lucruri, dar nimic nu părea să meargă. Făceam numai mișcări greșite, cădeam în fața fiecărui obstacol, mă împotmoleam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
avionul în flăcări. După lipsa de expresie de pe fața Fionei, am dedus că privea cu scepticism această dezvăluire. Și am încheiat cu o scuză. M-a impresionat atunci. — Ba nu, te cred. Încercam să-mi amintesc ceva. Se lăsă pe speteaza scaunului și se uită pe fereastră, acum împroșcată cu stropi de ploaie. Cândva, anul trecut, a trebuit să fac rezumatul unui articol într-unul din ziare. Era despre accident - teoria cuiva despre ce s-ar fi putut întâmpla, bazată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nouăsprezece ore de când a expirat ultimatumul, insistă Paxman. Vreți să spuneți că încă nu aveți informații când va... — O, Doamne! Michael observă ceva: un șiroi de sânge se prelingea de pe o parte a canapelei pe pardoseală. Se uită prudent peste spetează și-l văzu pe Henry lungit cu fața-n jos pe canapea, cu un cuțit de tranșat ieșindu-i dintre omoplați. Phoebe îl urmă înăuntru și simți că i se taie respirația. Priviră un timp fără grai cadavrul; până când deveniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ceva concret. Sunt îngrijorat pentru Dorothy. Cred că ar trebui să ne împărțim și s-o căutăm. — O clipă, spuse Thomas. Aș vrea să-l atac pe expertul nostru în filme pe propriul teren, dacă se poate. Se lăsă pe speteaza scaunului și îl privi cu sclipirea provocării. Există vreun film în care un țicnit - se dovedește a fi judecător - invită o mulțime de oameni într-o casă izolată și acolo îi lichidează: problema fiind că toți au de ascuns secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]