5,679 matches
-
și de comuniune umană este marea libertate interioară a lui Mircea Eliade și, în primul rînd, libertatea față de propria sa operă. Mulți creatori par striviți sub greutatea operei lor ca sub o statuie pe care trebuie s-o poarte în spinare. Încerci să-i întîlnești și te întîmpină statuia. Și e prea bine știut că nu poți sta de vorbă cu statuile decît în fumul de tămîie. Alții sînt obsedați de opera lor ca de o nălucă profilată în zare, spre
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
care sugrumă lupul asupra căruia sătenii alarmați sar și-l doboară, desprinzându-l în fine de victima care se țicnește... Tot în Maramureș, ținut plin de povești și de întîmplări ciudate: o căprioară urmărită de un lup este ajunsă, sfâșiată, - spinarea, - o parte din ea; căprioara urmărită, - iarna - intră într-un sat, zăpăcită, cu lupul după ea, dând buzna în sat fără să se teamă. Apoi oamenii ies, alungă lupul, prind căprioara care zace, vie încă, în zăpada roșie ca vopsită
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
p-aia de ieri sau se bate cap în cap cu aia de alaltăieri și cu aia de mâine dimineață, care, la rândul ei, o va anula anticipat p-aia de marțea viitoare, mă ia cu fiori reci pe șira spinării, iar noaptea încep să visez că mă caută ANAF-ul, Poliția, DNA-ul, Interpolul și CIA p-acasă. Motivele pentru care îți scriu, dragă Guvernule, sunt două. O dată, vreau să te rog să încetezi și să încerci un efort de
Apelul unei evazioniste către Guvernul României by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19880_a_21205]
-
cât de mult te urăște chiar șoferul care o conduce? Când te trezești noaptea să te piși, în vila ta cu 7 camere, cumpărată din banii amărâților care mor de foame, nu simți cum te taie un fior pe șira spinării? Nu ai senzația că te privesc din întunericul luxos milioane de ochi plini de ură? Cum poți trăi așa? Cum te poți bucura de putere, de banii furați, de copii, de familia ta, de viață, de victoriile și jegoasele tale
Dragul nostru politician, te urâm! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20070_a_21395]
-
m-o face! O ulcea dintr aia cu care bem noi vinul la butoi când nu e hoașca asta, a mea, acasă... Da, una ca aia smălțuită, în care îți înmoi mustățile. Și apoi gâl-gâl, gâl-gâl ! Gheorghe, fii-ți-ar spinarea a dracu, să-ți fie! Ca să vezi! Ți-a luat seama până și copilul ăsta! l-a dojenit nevastă-sa. Păi nu pun eu la beci șapte lacăte? Vezi, tataie, hârca! Mamii, hârca! Sara, nu e frumos! Lasă, moșule, că
Din brațele lui moş Gheorghe, spre lume. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/90_a_404]
-
căruia i se atribuiau constant toate inițiativele și toate succesele, a alimentat de la o vreme și unele suspiciuni. Faptul „ar sugera poate - considera Vlad Georgescu în 1982 - că cei din jurul președintelui doresc în chip conștient să arunce întreaga răspundere în spinarea sa. Din punctul de vedere al clasei politice aceasta ar fi o manevră abilă; ea ar putea spune la momentul oportun - și niciun dictator nu scapă, mai devreme sau mai tîrziu, de un asemenea moment al adevărului - ar putea spune
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
să-i încolțească vreun zîmbet firav pe față, un gînd să prindă aripi, dar răspunsul ei la orice întrebare sfîrșește într-o simplă ridicare de umeri. În această încercare a trecerii prin Timp, sufletul ei cîștigă tăria pietrelor cărate pe spinarea calului. E o formă, cea mai rudimentară, dar și cea mai impresionantă, de rezistență. Piatra dealului este desprinsă cu răbdare și cărată în altă realitate. Muierea, pe care o cheamă Maria, capătă un alt nume - Fefeleaga. Este numită așa de
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
e greșită: „Sătenii se bucurau că o mai ușurează Dumnezeu, dar Fefeleaga nu se bucura deloc.” Cum să te bucuri că îți pierzi propria creatură, propria creație? Și: „De spus, nu spunea nimănui de-o doare ori ba.” Partea nefericirii Spinarea calului este „adînc deșălată”. Astfel calul este mai mult o caricatură. Dar această caricatură nu este una a prostiei, ci a aridității, a sărăciei. Însă nu a sărăciei cu duhul. E o caricatură a neputinței, a nefericirii ființei. O caricatură
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
pierde cuvintele, își pierde calul. Cînd moare Păunița, Maria-Fefeleaga duce pe Bator la tîrg, „trăgîndu-l de căpăstru”, și-l vinde, ca să cumpere „cunună și julj, alb-alb, ca laptele de alb”. Calul scapă. Probabil. Nu mai trebuie să care piatră în spinare. Dar muierea?... Isprăvește și ea cu strapațul. Dar oare e liberă? Intrarea în moarte Fefeleaga este unul dintre cele mai frumoase personaje absurde din literatura noastră. Iat-o urcînd dealul, asemeni lui Sisif, cu repetabila ei povară, care nu mai
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
la a le deveni a doua natură, Alexandra Ciocârlie trăiește drama de a nu-și găsi locul în deprinderile epocii. Precum un călăreț căruia ucenicia pe cai de rasă i-a întipărit obișnuința de a căuta performanțe hipice în orice spinare ecvestră, dezamăgirea pe care o resimte văzînd gloabele literare ale momentului trebuie să fie drastică. Inadaptarea e acută, căci autoarea se află în posesia unor însușiri cărora epoca le împiedică întrebuințarea. Un asemenea spirit doct e precum o pasăre pterodactilă
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
câtva timp cu un conținut ambiguu. Oricine poate deveni orice. Sentimentele glisează, se încolăcesc unele peste altele, alcătuind un ghem asemănător cu un cuib de șerpi, aflat în perioada rutului. Contemplând spectacolul, simțim cum ne trec fiori reci pe șira spinării. Fugar ne punem întrebarea: oare aceștia suntem noi?! Acestea sunt sentimentele ce ne animă, ideile ce ne devoră conștiința? Nu avem timp pentru prea multe cogitațiuni, căci, chiar în momentul când suntem pătrunși de ele, maestrul face o mișcare bruscă
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
era mic, bradul ajungea până în tavan, de trebuia să-l tăiem. Pe urmă, el creștea și bradul se micșora. Acum, că nu mai vine, bradul nu mai e deloc. -Iar pe ăla mare mă învredniceam să-l aduc personnellement, în spinare, de la Obor! Ceea ce numim iubire este, în marea parte a vremii, totuna cu a-ți face griji. Simt cum îmi taie respirația grijile pentru ea, pentru ele și pentru el. Două lucruri mi-au umplut viața: tihna și neliniștea de
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2735_a_4060]
-
mie îmi pare rău, dar asta e! Când ți se împuținează zilele, nu ai ce face! Bine, bine! Am așteptat ca mamaie să își pună într-o plasă fel și fel de semințe, să își ia sapa și grebla în spinare și să treacă pârleazul dincolo de gard. Când am văzut-o de-a lungul unei poteci spre vale, mi-am luat cei câțiva biscuiți lăsați pe masă și, prin spărtura de gard din spatele casei, am trecut în curte la el. Stătea
Moş Gheorghe, între absolut şi satul său. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/93_a_110]
-
știam ce înseamnă a te întoarce undeva,/ nici prizonier nu eram, nici om liber,/ dar eram sedus de acei oameni strălucitori,/ eram pierdut pentru totdeauna,/ dar ce mai însemna totdeauna, eram ultimul dintre oameni,/ era cumplit Pe unde se rupe spinarea zilei,/ pe-acolo intră dezordinea,/ ruptă toată,/ cum îi stă bine dezordinii,/ și se aude Dumnezeu rîzînd Îl găsesc pe Isus Christos în biografia mea cutremurată,/ în spaima din Grădina Ghetsimani era și justificarea pentru spaimele mele,/ în iertarea lui
Poeme din turnir by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/2377_a_3702]
-
acestei lumi nebune, deci niște oameni rari. Discrepanța dintre cei ce au și tot mai vor și ceilalți mulți, care nu au, dar tot speră, este din ce în ce mai mare. Și când vine vorba de mare ți se cam furnică pe șira spinării. Te gândești la o vacanță în Grecia în aceste zile sub-euro, parcă nu-i a bună. Acum cei ce și-au luat bilet au cam băgat-o pe mânecă, de. Vor merge cu sufletul la gură, cu un ochi la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92532_a_93824]
-
rezultate de specialitate în creația sa literară. Eminescu are și tentația de a-i prezenta pe domnii și voievozii români medievali ca pe niște țărani mai răsăriți, mai înțelepți. Ștefan Vodă, surprins „tinerel”, purta cușmă neagră de miel, arc la spinare, cânta din frunză o doină legănată, apoi doinea din voce, vorbea cu codrul, cânta din fluier, copleșit de dor de casă etc., aidoma unui simplu locuitor al țării, adică țăran. Ispita aceasta au avut-o, mai ales în vremea sămănătorismului
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
lor, comuniștii localnici, le-o spuneau în față: „Voi sunteți dușmani ai poporului, de aceea trebuie să vă nimicim”. Și dacă soarta i-a zâmbit cu norocul de a se întoarce la casa părintească, la baștină, cea cu coasa în spinare l-a găsit și aici, căci, din flăcău voinic ca un Făt-frumos, tânărul s-a întors acasă numai oase și piele, bolnav de plămâni și picioare, iar după doi ani și-a dat duhul în chinuri îngrozitoare. Însă majoritatea celor
„ Se caută noi metode pentru a ni se distruge neamul” [Corola-blog/BlogPost/92672_a_93964]
-
peste zi la umbra copacilor, seara să dansați până vi se aprind tălpile și să dormiți în cort câteva ore pe noapte. Fiindcă în oraș nu-i chip să trăiți o astfel de experiență, trebuie să vă luați bocceluța în spinare și să mergeți la MOX. Adică Măguri Outdoor Experience, care are loc în perioada 1 - 3 august la Măguri Răcătău. MOX (Măguri Outdoor eXperience) este un nou concept de party/festival care se desfășoară într-un loc ce îți taie
Măguri Outdoor Experience [Corola-blog/BlogPost/98596_a_99888]
-
Să încălzească o sobă străină. Prea s-a lustruit piatra sub pași, Prea a crescut buruiana cât casa, Prea s-a-nfășurat vrerea-n vrăjmași, Prea se cere bătută iar coasa. Prea s-a uscat gâtul de strigăt, Prea s-a-ncovoiat spinarea de lipsuri, Prea s-a-nveninat condeiul de plânset, Prea sunt multe fără-nțelesuri. Prea obosi jelania-n leagăn, De prea torida verii-nfășare, Ce mult râvnim la ploaie, la reavăn Și ce departe s-a dus orice răcoare! Prea străină-i doina
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
râvnim la ploaie, la reavăn Și ce departe s-a dus orice răcoare! Prea străină-i doina în crânguri, Prea cu jale suspină-n amurg; Prea s-au pitulat peștii în râuri Și apele prea trudite mai curg. Prea încovoiată spinarea, Sub mii de bice la boier pe moșie Și prea s-a scurs până și lumânarea, Din sfeșnicul tău, Românie! MIRACOL VIU DE ALBĂSTRELE Inima mea din crengi de alun, Un dor pribeag îmi doarme-n plete! Bogată-i haina
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
rest de viață drumul spre stele... Întoarcerea fiului risipitor Fiu risipitor te întorci din bezne cu veșmântul rupt și pătat de sânge. Urmele de lanț se mai văd pe glezne, trupul se frânge. Ochii-s obosiți, barba e căruntă, pe spinare porți urme de tortură. Lumea a fost rea, sadică și cruntă plină de ură. Nu ști cum va fi, nu ști ce te-așteaptă. Poți fi alungat cu aspre cuvinte. E greu de iertat asemenea faptă chiar de-un părinte
UNDEVA, CÂNDVA... ÎNTOARCEREA FIULUI RISIPITOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381780_a_383109]
-
domnului Fusulan, exasperat, cu diapazonul într-o mână și cu „mămi-ca” în cealaltă. Ne-a pus pe fiecare în parte să ă-ă-im. Vă închipuiți ce-a ieșit. Îl /o pocnea pe mârlan / mârlancă în neștire. Pe cap, peste gură, pe spinare, unde apuca, deși înspăimântatul cântăreț guița ca porcul cu cuțitul în gât. Monitorii erau onorați de „mămica” la palmă. - Ia cântă, monitor ! ă-ă-ăă! Cânta monitorul ca puiul căruia îi sucești gâtul și domnul Fusulan țipa: - Întinde palma! După ce-l plesnea
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
estivale, care au loc departe de aglomerații urbane. Prin munți, pe dealuri, la mare, la câmpie, oriunde numai nu în mijlocul unui oraș sufocat de temperaturile arzătoare. Dacă și voi vă numărați printre cei care adoră să își ia rucsacul în spinare și să o ia la drum, Durușa Summerhills Festival este exact evenimentul pe care îl așteptați! Situat în Maramureș, satul Durușa îi surprinde plăcut pe toți cei ce-i străbat ulițele cu pitorescul specific mediului rural Maramureșan. An de an
Durușa Summerhills [Corola-blog/BlogPost/98984_a_100276]
-
se aventurează în explorarea unei cutii mari de metal lăsată întredeschisa. Înăuntrul acesteia, găsește o comoară: conserva este plină ochi de zahar! Așadar, furnicile negre își unesc forțele pentru a transporta cutia, mult mai grea decât ele. Comoara purtată pe spinările furnicilor atrage însă atenția și pofta unei colonii de furnici roșii. Iată că micuța furnică neagră care a descoperit fabuloasă conserva cu zahăr, gărgărița care s-a aflat la fața locului în momentul descoperirii, respectiv întreaga colonie de furnici negre
La Vallée des fourmis perdues. [Corola-blog/BlogPost/99020_a_100312]
-
live la o disecție, niciodată însă nu mi s-a arătat ocazia. Ei bine, admirând pe rând exponatele celei mai educative expoziții vizitate vreodată, șansa de a vedea pe viu fiecare oscior, fiecare mușchi, organ, structură osoasă, construcția creierului, șira spinării și multe multe altele, mi-am dat seama că experiența trăită este una de neegalat. În urmă cu câteva zile, am intrat în contact cu Our BodyUniversul Interior, expoziția care aduce în premieră la Cluj Napoca corpuri conservate cu ajutorul impregnării polimerice
Our Body [Corola-blog/BlogPost/99256_a_100548]