722 matches
-
împietrite de groază, așteptând pe jandarmi... Au venit, în sfârșit... Doi jandarmi unguri cu un camion german după ei... Mama mea ne-a spus că ne merităm soarta, că suntem ca niște animale proaste care așteaptă să fie duse și spintecate la abator... de câte ori mama mea se revoltă pe bună dreptate, bunica mea are crize de isterie... (culege jurnalul de pe jos, scrie cu voce tare) - Simțeam că dacă mai durează mult acea cumplită liniște, înnebunim cu toții. Apoi,totul s-a întâmplat
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
care ne luptăm, autorul ne arată „Singurul mod în care existăm”: „Și totuși oamenii merg spre iubire/ Orbește/ Noroc că iubirea nu doare/ Poate să și doară/ Atunci când ploaia întregului cer/ Cade pe puntea unui singur/ Vapor/ Acela ce îmi spintecă visul/ Când spintecarea mi-e locuința/ Ea singura felie de real/ Cufundat într-o mare de vis.” Prin urmare, „Starea de spintecare” ce descrie prima parte a acestor „Stihiri cu stânjenei” nu reprezintă altceva decât disecarea trăirilor celui care deși
VERSURI ROMÂNEŞTI DIN EXIL AMERICAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 147 din 27 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343169_a_344498]
-
Ieșire? Pe unde? Gândesc, simțindu-mi sinapsele cum plesnesc, de unde? Încerc să strig, însă vocea nu mă ascultă. Îmi simt nările invadate de mireasma metalică a sângelui, un sânge ce fierbe, duhnind grețos a vomă. Ridic ochii, simțind cum se spintecă venele și mușchii ce-i țin în orbite și privesc către cer. E roșiatic și el, mânjit de sângele celor ce-au trădat profeția veșniciei. Tamplele apasă puternic presiune peste creier și peste ochi. Nu vreau să văd sau să
ZI PIERDUTĂ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377423_a_378752]
-
Și iată că într-o vreme ca asta când soarele înveselea pământul și ochii cu razele lui în mireasma aceea scumpă de primăvară, pe prispa Ardealului , deodată s-a auzit o muzică , o melodie venită parcă de pe alte tărâmuri , ce spinteca și sfâșia cu atâta grijă atmosfera aceea dulce de primăvară , inundând satul Bogata de Jos cu o muzică ce-ți străpungea și sufletul și inima până în cele mai tainice unghere ale ființei tale . Repede am zbucnit-o spre poartă la
MOȘUȚU ȘI MUROII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378916_a_380245]
-
Acasa > Poezie > Delectare > VUIETUL MĂRII Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1964 din 17 mai 2016 Toate Articolele Autorului Înotam. Brațele sufletului spintecau orizontul. În spuma orelor, cascada privirii aluneca din orice unghi în centrul atracției, exact cum îmi șuierase vântul, așa cum îmi confirmaseră așezările, caii de mare ai inimii. Ascultam vuietul mării. Înotam. Și visele se scurgeau printre degetele cuvintelor. Ecoul lor
VUIETUL MĂRII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379066_a_380395]
-
aceasta Dunăre de mare, curgea ca un șarpe uriaș spre Iazuri; zarea se întunecase sub umbrișul boltit al sălciilor plângătoare și spre apus, peste sat, se lăsaseră nori uriași, fumurii, grei și amenințători. Din când în când câte un fulger spinteca zarea și cădea obosit în apă. -O să plouă!- rupse tăcerea Zina. -Ploaia e mană cerească pentru recoltele boierului!-se bucură Norocel. -De geaba!-zise Zina în zeflemea. Nerăspunzându-i la acel , Norocel o întrebă: -Și ce faci tu acolo
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
MEU, EXTRATERESTRUL Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1672 din 30 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Îmi aduc aminte perfect ziua în care a venit pe lume. Salonul încins, prin ferestrele căruia soarele pătrundea în voie, gata să spintece cu razele ca niște sulițe de foc orice particulă de materie care i s-ar fi pus în cale, aparatul care bipăia anapoda, înregistrând ritmul nefiresc al inimii pruncului pe care-l purtam în trupul meu și tot acel du-te-vino
FIUL MEU, EXTRATERESTRUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379928_a_381257]
-
natală. CAPITOLUL III FLOAREA MEMORIEI Era o dimineață umedă de aprilie. Întreaga natură părea obosită după ce o noapte întreagă a fost nevoită să țină piept norilor ce au atacat pământul inundându-l cu mărgăritarele văzduhului. O rază de lumină ce spinteca nemărginirea părea să anunțe o zi însorită. Unde și unde verdeața își scutura hainele ude privind în depărtări după puiul de lumină mult dorit. Dariana ce toată noaptea a privit și ascultat spectacolul naturii pășea pe același drum prăfuit care
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
de Răsărit și nu numai... Anarhia roșie atinsese o culme a demenței, a jafului și a crimei nemaiîntâlnită până atunci. Proletariatul bolșevizat s-a unit în brutalitate, cruzime, ticăloșie, mișelie și manifestări odioase transformându-se într-o gloată dobitocească ce spintecă pe orcine se află în fața coarnelor amenințătoare și călcând totul sub spurcatele lor copite murdare. Biserica Ortodoxă basarabeană grăind adevărul despre conștiința românismului creștin prin brațul tipografiei și al prodigioaselor reviste eparhiale: Basarabia, Luminătorul, Cuvânt Moldovenesc, Astra Basarabeană... a fluturat
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
nr. 1388 din 19 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Floarea soarelui și-ascunde chip sub bor de pălărie, Unduindu-și mlădios trup prin maci și spic de grâu, Clipele se frâng pe coama răzvrătita, brumărie A căluțului ce-n goana spinteca al apei rău. Fluturi și-oglindesc în lacuri aripile obosite, Buburuza ațipește pe-o brândușa ca-n povești, Printre lacrimi care spală anotimpuri logodite Cu beții de zile-apuse în solstiții fără vești. Tolăniți pe-o crizantema cu arcuș de brumă
ULTIMUL OCHI DE DOR de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379406_a_380735]
-
ca a zilei zori,/ Viața în vecie, glorii, bucurie,/ Arme cu tărie, suflet românesc,/ Vis de vitejie, fală și mândrie,/ Dulce Românie, asta ți-o doresc!” (Mihail Eminescu) „Limba noastră-i numai cântec,/ Doina dorurilor noastre,/ Roi de fulgere, ce spintec/ Nouri negri, zări albastre.// Limba noastră-i limbă sfântă,/ Limba vechilor cazanii,/ care o plâng și care o cântă/ pe la vatra lor țăranii.” (Alecu Alexei Mateevici) „Sub cerul țării, cătrănit sinistru,/ s-a răstignit Hristos ca la-nceput,/ cu palma
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
ca a zilei zori,/ Viața în vecie, glorii, bucurie,/ Arme cu tărie, suflet românesc,/ Vis de vitejie, fală și mândrie,/ Dulce Românie, asta ți-o doresc!” (Mihail Eminescu) „Limba noastră-i numai cântec,/ Doina dorurilor noastre,/ Roi de fulgere, ce spintec/ Nouri negri, zări albastre.// Limba noastră-i limbă sfântă,/ Limba vechilor cazanii,/ care o plâng și care o cântă/ pe la vatra lor țăranii.” (Alecu Alexei Mateevici) „Sub cerul țării, cătrănit sinistru,/ s-a răstignit Hristos ca la-nceput,/ cu palma
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
ca a zilei zori,/ Viața în vecie, glorii, bucurie,/ Arme cu tărie, suflet românesc,/ Vis de vitejie, fală și mândrie,/ Dulce Românie, asta ți-o doresc!” (Mihail Eminescu)„Limba noastră-i numai cântec,/ Doina dorurilor noastre,/ Roi de fulgere, ce spintec/ Nouri negri, zări albastre.// Limba noastră-i limbă sfântă,/ Limba vechilor cazanii,/ care o plâng și care o cântă/ pe la vatra lor țăranii.” (Alecu Alexei Mateevici)„Sub cerul țării, cătrănit sinistru,/ s-a răstignit Hristos ca la-nceput,/ cu palma
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
societății. Știam că relația mea cu Camelia va merge bine doar până la eliberarea fostului ei soț. Așa a și fost. Într-o stupidă bătaie cu persoana în cauză, acesta folosind un cuțit de bucătărie în propriul meu apartament, mi-a spintecat tendonul principal din laba piciorului drept. Punct. El a ajuns din nou după gratii, iar eu pe mâna medicului plastician Brătilă de la Spitalul de Urgență din Petroșani, care, într-o operație reușită, a suturat tendonul tăiat. Dar, în acest material
MIZERABILA POVARĂ DIN IUBIRILE PIERDUTE ÎN CONTINUUMUL SPAȚIU-TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381400_a_382729]
-
am întrebat eu uimit. - Atunci când mi-ai povestit de experiența ta din timpul morții clinice. - Păi ? Ce te-a făcut să te răzgândești ? Am aflat că, după ce ne-am despărțit (pentru a doua oară), bătută de cel care m-a spintecat cu cuțitul, a ajuns într-un spital în stare de inconștiență, la terapie intensivă, după care a trecut și ea printr-o experiență T.A.M. (Trăire în Apropierea Morții). Aproape identic cu ceea ce trăisem eu. Cu mica diferență că - în locul
MIZERABILA POVARĂ DIN IUBIRILE PIERDUTE ÎN CONTINUUMUL SPAȚIU-TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381400_a_382729]
-
pentru eternitate rotația-i ciclică și aparent haotizantă ... Proiecția destinului Persoanei în viitorul apropiat, atâta vreme cât verbul “a avea” îl îndepărtează cu ostentație pe auxiliarul „a fi” de pe orbita circuitului său filozofic obișnuit, apare aidoma unui cadru filmic dur ce-ți spintecă sufletul ca o lamă tăioasă de cuțit. Deslușind cu puterea propriei minți arhitectura unui asemenea spațiu spiritual indiscutabil “reformat” pe axa lui rece dinspre -∞, este cât se poate de vizibil, fără niciun fel de discretă urmă dubitativă, cum întreg edificiul
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
fragedă vârstă. Copilul venit pe ... XVI. BUICĂ ELENA - SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIȚEI NEAGA, de Elena Buică , publicat în Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016. Credem în Absolutul din noi, de aceea ne place poezia Domniței Neaga, care spintecă drumul spre Absolut căutându-i piscurile. Uneori ne vine să strigăm și noi ca Faust: “Iubesc pe acela care dorește imposibilul!”... Acest imposibil și setea aceasta de Absolut sunt trăite de fiecare dintre noi într-un fel anume, fiindcă toți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
cu înfrigurare. Spiritul său complex și dinamic, însoțit de o minte de cugetător, autodefinit ca un “Fir de trestie firavă, gânditoare-n ochi de ... Citește mai mult Credem în Absolutul din noi, de aceea ne place poezia Domniței Neaga, care spintecă drumul spre Absolut căutându-i piscurile. Uneori ne vine să strigăm și noi ca Faust: “Iubesc pe acela care dorește imposibilul!”... Acest imposibil și setea aceasta de Absolut sunt trăite de fiecare dintre noi într-un fel anume, fiindcă toți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
faptul că filiala vâlceană funcționează ILEGAL, fără acte în regulă și, că nimeni nu ne ajută în acest sens.... XX. SINUCIGAȘUL, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 1990 din 12 iunie 2016. Sinucigașul Mă simt sinucigaș. Mi-am spintecat trupul din humă Și l-am pus pe cântar. Era inegal. Din cavernă s-a evaporat O suflare, Ea rămânând Să se încorporeze, cu alai, În aceeași materie, Puțin mai la vale. Duhul S-a ridicat înmiresmând văzduhul. Îngerii l-
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
verdeață. O mângâiere caldă I-a spulberat durerea și tristețea. Își găsise locul. Eu, de-acum, Mă despărțisem de mine, Dar ca leguma, floarea sau copacul Mi-am lăsat rădăcinile în pământ, ... Citește mai mult SinucigașulMă simt sinucigaș.Mi-am spintecat trupul din humăși l-am pus pe cântar.Era inegal.Din cavernă s-a evaporatO suflare,Ea rămânândSă se încorporeze, cu alai,În aceeași materie,Puțin mai la vale.DuhulS -a ridicat înmiresmând văzduhul.Îngerii l-au întâmpinatși l-au
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
Ortodoxă și la Iisus Mirele ei . Există chiar și o aparentă „Cântare a Cântărilor” în versurile poemului „Duioasă copilă de zbor, Daniela / Să știi că femeia e dragostea grea, / De-aceea și viața irupe a rea / În trai amăgirea de spintecă vela....etc.” pentru că sfârșește în gustul amar „Cum văd eu femeia, și moarte și viață, / Și Eva păgână și Maica de Crin / Doar ea hotărând univers și destin / Pășirea luminii spre clipa din față. / De-aceea suntem două lumi într-
UN ÎNDEMN LA TREZVIA MINṬII ṢI LA PUNERE DE ÎNCEPUT BUN de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373445_a_374774]
-
Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017 Toate Articolele Autorului Dați-mi drumul, să ies! Să nu crăpe vreun zid, Să nu vină vreun fulger Prin zabrele să taie... Dați-mi drumul, din lanțuri! Să nu spintece săbii, Nevăzutele gânduri Prin voi să se-ndoaie... Dați-mi drumul, să ies! Din umbrele voastre, afară, Să nu vă facă zdrențe Beznă ce vă-nfășoară... Dați-mi drumul, să ies! Cătușele voastre de ură, Nu cumva să plesnească Prin
DAȚI-MI DRUMUL... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373511_a_374840]
-
ei fiind dovada a cum nu trebuie să arate o carte. Făurind cartea mea, eu explic nimic mai mult decât că pe cât s-a înverșunat cineva să-mi stea în cale, pe atât s-a înflăcărat hotărârea mea de a spinteca calea, ca fierăstrăul norilor, trăsnetul. Cine trage o linie mai dreaptă, cel cu rigla, sau pictorul? Cel cu rigla, firește! Dar, cine face ca linia aceasta să nu despartă, ci să creeze armonie? Pictorul, fără doar și poate! N-are
PAUL SURUGIU (FUEGO). CALIGRAFIERI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373557_a_374886]
-
-MI DRUMUL..., de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017. Dați-mi drumul, să ies! Să nu crape vreun zid, Să nu vină vreun fulger Prin zăbrele să taie... Dați-mi drumul, din lanțuri! Să nu spintece săbii, Nevăzutele gânduri Prin voi să se-ndoaie... Dați-mi drumul, să ies! Din umbrele voastre, afară, Să nu vă facă zdrențe Bezna ce vă-nfășoară... Dați-mi drumul, să ies! Cătușele voastre de ură, Nu cumva să plesnească Prin
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
carnea poemului meu, Sîngele lui să nu-nceapă să strige- La Dumnezeu! Citește mai mult Dați-mi drumul, să ies! Să nu crape vreun zid,Să nu vină vreun fulgerPrin zăbrele să taie...Dați-mi drumul, din lanțuri! Să nu spintece săbii,Nevăzutele gânduriPrin voi să se-ndoaie...Dați-mi drumul, să ies!Din umbrele voastre, afară,Să nu vă facă zdrențeBezna ce vă-nfășoară...Dați-mi drumul, să ies!Cătușele voastre de ură,Nu cumva să plesneascăPrin creierii voștri, de
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]