774 matches
-
de achingii. Călăreții moldoveni au avut dezlegarea de a angaja lupta pe teritoriul Imperiului Otoman. I-au spulberat pe achingii și l-au adus la Suceava pe Isaia. După doar două zile a mărturisit totul. A treia zi a fost spintecat de Ștefan Însuși, În fața Sfetului domnesc. O judecată cam... sălbatică. Dar dreaptă, pentru lumea În care trăim. A doua veste pare măruntă, dar s-ar putea să devină importantă. Iscoadele Apărătorilor au Înregistrat trecerea peste Dunăre a unei herghelii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Așteptați... Acum! Retragere falsă, cu Învăluire pe flancuri! Apărătorii făcură zece pași Înapoi, lăsând În locul lor patru rânduri de țepușe ascuțite. Săriră În șei, grupându-se pe două flancuri, În timp ce primele rânduri ale achingiilor se prăbușeau În vârful țepușelor care spintecau burțile cailor. Cele două coloane ocoliră poiana În care se aflau achingii, la trap ușor, apoi, la comanda lui Baldini, atacară simultan, Într-o șarjă devastatoare. Lupta la sabie schimba, În fiecare clipă, echilibrul forțelor de cavalerie. Achingii erau luptători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
-și lase copiii și nici să Îngăduie jaful. Oștenii sultanului adunau tot ce găseau. Animale, blăni de urs, de lup sau de jder, brânză, miere, mâncare, cai buni de călărie. Smulgeau din case fetele și femeile tinere pentru haremuri și spintecau cu iataganele bărbații, dacă Încercau să se opună. Țara de Sus era, toată, un vaier mut. Voievodul văzuse totul, iar Alexandru nu-l Întrebase nimic, prinzând doar, cu coada ochiului, fragmente dintr-un portret al mâniei. Maxilarele Încleștate, ochii aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
luptători de zece ori mai puternici decât ei, erau zei. Trăia, și el, aceeași senzație de forță zăgăzuită prea mult timp, care acum zdrobea totul. Nu mai dădea nici un ordin, căci nimeni nu l-ar fi ascultat. Dar brațul lui spinteca, fulgerător, fiecare spahiu ivit În cale, ca și cum ar fi fost o păpușă de paie. Dealul Ilișeștilor deveni, În doar câteva minute, un loc al masacrului. „Sunt nemuritor!” gândi, brusc, Jurj. Era o revelație. O imensă lumină care Înlătura toate grijile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Stai puțin... Așa... Fără albastru... fără... nu mai rămâne decât roșul. - Roșul? Ce fel? - Roșul Închis. Aproape de negru. Se confundă. Căpitanul rămase tăcut. Nu era cu putință. Oamenii așternuți pe jos În depărtare nu muriseră doar din cauza exploziilor. Cineva Îi spintecase cu sabia. Tăiase În locurile În care sângele țâșnește În jerbe, iar victima mai are de trăit cel mult treizeci de secunde. Arterele principale. Jugulara. Încheieturile. Pământul se Îmbibase de sânge. Nu se auzise zgomot de cai sau de ciocniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de Alexandru cad unul după altul, cu săgeți Înfipte În gât. - E el... Omul care ne-a eliberat la Suceava. Ce nebunie! Ce caută aici? - Alexandru e copleșit de achingii. Unul l-a lovit cu lancea. E rănit... Lăncierul e spintecat de un vânător domnesc... Alexandru e la pământ... Oană Își ținu respirația. Nu era cu putință. Nu el. Nu acum. Nu simțea moartea. Nu simțea energia răului. Dimpotrivă. O putere imensă se apropia vertiginos. Nu. Alexandru nu putea muri. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
peste douăzeci de mii de otomani. Dar cele două atacuri concentrice clătinau centrul armatei imperiului. Erau conduse de luptători care nu puteau fi doborâți. - Șarjă la sabie, spre Mahomed! Lăncierii lateral! Lărgiți flancurile! ordonă Oană, rotind spada din Încheietură și spintecând umărul unui ienicer care abia apucase să ridice iataganul. - Șarjă la sabie, spre Mahomed! porunci Ștefănel. Săgeți lateral, respingeți Încercuirea! Știa, fără să privească, că, În dreapta lui, Alexandru lupta bine, chiar mai bine decât se așteptase. Avea În brațe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un cuvânt principiul superb al suveranității poporului dispare, nu rămâne decât bucătăria murdară a unei gaște de oameni fără căpătâi cari se serve de sugrajul universal pentru a-și împărți țara precum se servește cineva de un cuțit spre a spinteca un pui. [2 august 1881] ["PRINTR-O INDISCREȚIUNE... "] Printr-o indiscrețiune a oficiilor telegrafice din Ungaria sau a cine știe cui, ziarul unguresc "Egyetertes" a ajuns în posesiunea următoarei depeșe, adresată de împăratul Rusiilor cătră împăratul Austriei: [... ] Autenticitatea textului acestei depeșe nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
timp goale ori cel puțin mai puțin pline decât apetitul detentorilor lor. Este fabula țăranului și a cloștei cu ouă de aur. Cloșca în fiecare zi da câte un ou. Lacomul proprietar, voind să se îmbogățească dintr-o singură dată, spintecă pe nefericita pasăre și găsi - nimica. Așa proced și d-nii patrioți cu țara românească. {EminescuOpXI 252} Dorința de-a se-mbogăți prea iute nu ne mai lasă nici timpul de a munci și a produce pentru a-i satisface cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
d-nii patrioți cu țara românească. {EminescuOpXI 252} Dorința de-a se-mbogăți prea iute nu ne mai lasă nici timpul de a munci și a produce pentru a-i satisface cu încetul. Vor tot deodată; sânt pe drum de-a spinteca această cloșcă cu ouă de aur care să numește națiunea română. În propriul d-lor interes îi rugăm să-și mai stăpânească lăcomia, căci într-o zi se vor pomeni cu biata pasăre moartă de slăbiciune și de trudă. Prin
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ascuns ca pe o comoară (chiar era o comoară!) și numai celor mai apropiați prieteni îl arăta. Tot el, în generația noastră, a dedicat primul un tulburător poem limbii noastre. Tot el a fost primul poet căruia cenzura i-a spintecat o carte, omițându-se din ea (poemul) Ciocârlii basarabene" (p. 30). Cartea lui Theodor Codreanu are merite neîndoielnice și sub aspect propriu-zis exegetic. Deși cultivă din abundență citatul din alți cercetători, opiniile și concluziile confratelui hușean sunt juste și bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
iubi printre dureri acute Și ne vom consola prin rugăminți, Din noi vor crește lumi necunoscute, Iar Dumnezeu ne va vorbi prin sfinți. 26 mai 2011 Lacrimă o lume pregătită să se rostogolească bulevardul agonizează înghițit de noapte tramvaiul îl spintecă de la un capăt la celălalt în intersecție s a oprit o mașină fata de la volan are părul lung galben și mătăsos (îmi imaginez) fumează fumul se înfășoară în jurul gâtului șarpe albastru toxic mușcătură letală semaforul clipește în urma ei nu rămâne
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
vor pleca de acolo (lapte și miere între maluri) uneori ne va chinui ca o întrebare absența îndelungată a șarpelui dar dumnezeu va porunci heruvimilor să ne păzească iar merele nu vor fi niciodată un subiect tabú Vatmanul un tramvai spintecă noaptea șarpe însuflețit ieșit la vănătoare (intestine metalice) în pântece sunt oameni trăiesc (încă) geamurile sprijină frunți drumul către fiecare dintre ei este așternut cu tăceri doar vatmanul ascultă muzică trece zâmbitor prin fiecare stație nu mai are demult întrebări
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
a adus un cal bătrân care participase la revolta lui Zapatista și fusese rănit în luptele de gherilă. Animalul ăsta sur nu mai părea bun de altceva decât de a fi călărit de un picador și de a-i fi spintecată burta în ring. Dar cu vulturul s-a purtat salon. Eu unul mi-aș fi zis în sinea mea că dădea dovadă de o durere imensă acceptându-l pe vultur în spinarea sa. Bătrânul Bizcocho, așa se numea calul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
disprețuitor obișnuit, cel special gândit pentru ca angajații s-o Îndrăgească. Este exclusiv pentru membrii personalului care au carte de muncă, normă Întreagă și drept de decizie. Ceea ce dorea să dea de Înțeles era că nu pricepea cum de nu mă spintecam fără Întârziere cu o sabie ceremonială, chiar acolo, În mijlocul holului, purtând de gât parcarta care să explice că gestul Îmi fusese motivat de rușinea de a nu-mi fi asigurat un contract de muncă la sala de gimnastică din Chalk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și intră în zona Băii Interioare. Tare ar mai fi vrut Adam să-l aducă pe Zet la Băi, dar câinii nu erau admiși decât pe promenadă. Încerca să-și imagineze cum ar fi arătat Zet singur în Baia Interioară, spintecând suprafața netedă, mătăsoasă a apei cu mișcările lui calme, încrezătoare, ca de șobolan. Zet înota bine. Adam înotase de multe ori împreună cu el la râu, numai că acum nici asta nu mai era permis, din cauza a nu știu ce spusese doctorul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sau în intestinele Institutului, unde rămășițele vechilor ziduri cuprindeau multe ascunzișuri, unele datând chiar de pe vremea romanilor). Cei care vehiculau zvonurile nu le credeau pe de-a-ntregul, iar Diane nu le credea deloc. Dar ceea ce o făcuse să fugă îngrozită, spintecând apa, la auzul glumei stupide și nesăbuite a lui Tom, era dorința ei, adâncă și păcătoasă, ca așa ceva să se fi întâmplat, ca Stella să fi fost într-adevăr moartă, chiar dacă asta ar fi însemnat întemnițarea lui George pe viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să știe măcar de ce. — S-a pierdut Zet în mare, îi strigă Alex. Își dezbrăcase pantalonii și acum își descheia bluza albastră. Tu rămâi aici, cu Adam. Alex se lăsă să alunece pe făgașul nisipos și, de acolo, în mare, spintecând valurile. Gabriel, cu fața scăldată în lacrimi, căzu în genunchi lângă Adam și dădu să-l strângă la piept, dar copilul i se împotrivi, fluturându-și brațele și țipând cu sfâșietoare deznădejde. Timpul trecea și înotătorii se întorceau unul câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și studenți. Regimul n-are suficienți oameni pentru a duce la bun sfîrșit, În mare viteză, dacă se poate, viziunea arhitectonică dementă, așa că adună de unde se poate muncitori. — Cică la Casa Poporului mor săptămînal cîte doi- trei muncitori. Îi culeg spintecați din fierotanii... Știi? Alea cu care armează betonul În fundații... — Așa am auzit și eu. Cad de pe schele. Măcar de data asta creierele noastre cît gămălia pot să recunoască un subiect delicat - nu vorbim despre adidași cu clape cu velcro
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
multe ori, pornesc de unde nu te aștepți. La Timișoara se produce o manifestație spontană de susținere pentru pastorul reformat László Tökés, care se află În conflict cu autoritățile comuniste. În urmă cu cîteva luni, opiniile sale critice la adresa lui Ceaușescu au spintecat eterul cu ajutorul postului de radio Europa Liberă, Însuflețind inimile sutelor de mii de ascultători clandestini - a devenit astfel un element dușmănos, un personaj indezirabil pentru Regim. Pentru că nu poate fi suprimat direct, autoritățile se hotărăsc să-l Îndepărteze, astfel că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fier, producînd o scînteie. CÎnd mașinile de intervenție ajunseră destul de aproape, apăru mai Întîi o flacără mică, undeva pe la jumătatea cisternei, apoi focul se răspîndi cu iuțeală, cuprinse mașina și, În cîteva clipe, jeturi de lumină țîșniră În toate părțile, spintecînd văzduhul Întunecat. Era numai Începutul. Urmă o bubuitură asurzitoare, care făcu să se cutremure pămîntul. Un imens glob de foc se ridică deasupra cîmpiei și se roti turbionar, ca o cometă sau ca un soare straniu ivit dintr-o dată de sub
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de prin gospodării. Trecu pe lângă el În goană o căruță În care Rândașul, beat, Învârtea biciul și plesnea cu el spinarea iepei. În urma căruței tropotea din copitele mici un cârlan alb, cu ochii mari și negri. Mai Încolo, un camion spintecă burta mânzului cu un colț al barei din față. Vietatea se prăvălise, picioarele subțiri i se Încurcaseră În mațele revărsate. Urla Îngrozitor și țipetele tăiau câmpurile pustii. Băiatul, cu privirea Împietrită, trecu mai departe, ca și cum nimic nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o pisică În nuc, scoase dintr-o teacă un cuțit cu două tăișuri cu lama lungă de un sfert de metru și reteză frânghia nouă ce țintuia de creangă copitele dinapoi ale calului. Canafas căzu pe spate și câteva clipe spintecă aerul cu picioarele, caraghios și neputincios ca o țestoasă cu burta În sus. Se săltă până la urmă și o zbughi către drum. Enin Îl ajunse din urmă și Îi deschise poarta. „Mulțumesc frumos pentru spinarea ruptă! Nu puteam eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
colțul câinelui cu o țeavă însângerată, dar e descoperit de Sepp Botdejigodie. Fiul fuge) Ce Ești o sămânță beteagă Și tu O mușcătură pe gura maternă O mușcătură pentru gaura lumii (râgâie și scuipă) Dar atunci când lumea nu poate fi spintecată Atunci nu poate să existe nici un președinte veritabil Numai o vedenie de președinte dintr-un Înger păzitor Numai coji de ouă, dar nici un ou Numai locțiitori de Conducători pe pământ Numai locțiitori ca o coajă de ou de Hitler Cum
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cădem în lumina zilei mituim Estul lingem Vestul devorăm cadavrul zilei și îi sorbim represiva măduvă din șira spinării. PIANISTA (o așază cu forța pe un scaun pe țăranca consternată): Statul în Zi acum acolo e plânge pute cu burta spintecată la picioarele noastre îi împingem coatele sale metafizice în botul lui veșnic și jucăm jocul înghițitului... cu leșul provizoriu. COMPOZITORUL (dă idiotului o scatoalcă. Idiotul sare în sus și țopăie în spatele compozitorului): Bucata sonoră are ochi inima nu încălzește nici un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]