8,775 matches
-
toți prozatorii începând din a doua jumătate a deceniului șapte, când Ceaușescu, criticând ce s-a făcut în timpul lui Dej, a dat de înțeles că perioada respectivă nu se mai bucură de imunitate. S-a ajuns chiar la o standardizare spontană a prozei pe această temă. în mod invariabil, activiștii și securiștii erau reprezentați în cuprinsul ei ca personaje malefice, iar intelectualii trimiși în închisori sau țăranii obligați să se colectivizeze - ca victime (reprezentare în mare măsură adevărată, dar neproductivă din
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
pe stoc. Această defazare a acțiunii artistice față de realitatea economică și psihologică de astăzi se datorează, în primul rînd, absenței operatorilor specializați pe, atîta cît este ea, piața de artă; o piață, incipientă, fragilă și, în cea mai mare parte, spontană. Lipsește încă, de pildă, o instituție a curatoriatului, a criticii aplicate care este cu totul altceva și decît critica de întîmpinare și decît epica sistematizată pe diverse teme artistice, după cum lipsesc cu desăvîrșire instituția impresariatului și structurile de promoționare a
Piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16808_a_18133]
-
a unei fenomenologii pure și a unei filosofii fenomenologice. Note din cursul de filosofie - Mircea Florian. Fenomenologia, știință a conștiinței pure transcendentale, deosebită de psihologie și de astronomie, de pildă, care rămîn niște științe de atitudine naturală implicînd un realism spontan. Fenomenologia, dimpotrivă, începe cînd "punem în afara jocului poziția generală a existenței" aparținînd esenței acestei atitudini naturale. Este deci o știință eidetică, asemeni matematicilor. Metoda este reducția. Acel epohé husserlian, adică punerea în paranteză (a fenomenului studiat, fenomen natural ). Introspecția lucrează
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
ai literelor românești, de mai demult ori din prezent (președinți ai Academiei ori ai Uniunii Scriitorilor ori ai vreunei mari Fundații, universitari, senatori, miniștri, directori de publicații sau de edituri, notabilități de partid etc.), Virgil Ierunca e o autoritate neoficială, spontană. Devenită ea însăși instituție, precum E. Lovinescu. E o voce menită a relativiza instituționalizarea, cariera, reușita împănată cu titluri și cîștiguri materiale, spre a restaura conștiința în sine, harul rămas la propriile-i mijloace. O voce care sfidează aclamațiile istoriei
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
a pierdut o luptă mult mai importantă - aceea cu greva ilegală de la RATB. Cu toate acestea, presa cotidiană s-a grăbit să-i acorde mari merite în disputa cu buticarii și a ignorat că Băsescu a lăsat cale deschisă grevelor spontane la RATB, luîndu-se după modelul Lis. Ziarele centrale au titrat, cu o satisfacție greu de înțeles, fie că Băsescu rade chioșcurile ilegale, fie că el a început războiul cu buticarii. Or, acești buticari, cu cele 20.000 de mii de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
tăvălit de greviștii de la RATB care și-au bătut joc de un București întreg făcînd grevă pe neanunțate și în condiții absolut ilegale. Cu aceștia, dl Băsescu s-a purtat cu mănușile predecesorului său, Viorel Lis. * Tot după o grevă "spontană" fostul primar general al Capitalei a fost încîntat să cadă la pace cu angajații statului care au declanșat-o, promițîndu-le acestora și din păcate ținîndu-se de cuvînt că nu se vor lua măsuri împotriva lor, în pofida literei legii. * În timp ce dl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
și de erupții prin supraîncălzire, de austeritate geometrică și de revărsări panteiste, arta lui Ciubotaru are toate datele unei viziuni de arhitect, dar și pe acelea ale unei confesiuni existențiale profunde și prelungi. Construcția cromatică, oricît ar părea ea de spontană, se sprijină, întotdeauna, pe memoria unei rigori analitice, după cum semnul plastic, desenul, modulul definit ca atare, ies din hieratica axiomei grafice, explodează în structuri irepresibile și forțează, pînă la anulare, limitele pînzei. Există, în această dorință de organizare și de
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
libere, în transparența cărora se putea citi idealul libertății ca atare. Cei ce-l acuzau de un "înspăimîntător gol ideatic" nu-și dădeau seama sau voiau să pară că nu-și dau seama de congruența imaginii cu "ideea", de substanțializarea spontană a scriiturii, al cărei "conținut" devine libertatea însăși de-a o elabora. Rezultatul libertății asumate e tocmai acest salutar proces de respingere și reconstituire a realului scăpat din chingi, nociv ("aerul e plin de cuțite/ apa e plină de săgeți
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
îl reprezintă stereotipiile argotice, cît și ticurile verbale ale personajelor care nu ating numai miza autenticității ci o depășesc uneori, blocînd motoarele textului și obosindu-l. Bruschețea apariției finalului este justificată de aspectul fragmentat al textului, în concordanță cu începutul spontan. Relatarea colocvială plină de naturalețe, acuitatea observațiilor, inteligența cu care autorul desenează personaje complexe din numai cîteva linii fac din Muzici și faze un debut promițător. Ovidiu Verdeș - Muzici și faze, Editura Univers, Colecția "Prima Verba", București, 2000, 312 p.
"Pe fază" by Bogdan Iacovu () [Corola-journal/Journalistic/16964_a_18289]
-
cît mai des ocazia de a învăța cîte ceva!), Andrei Șerban a confirmat ceea ce afirmă mereu: că se consideră nu numai român, ci și cetățean al acestei planete, izbutind să șteargă cu o percutantă eleganță granițele dintre realitate și fabulație, spontan și elaborat, instinctual și cerebral. Relevînd fiecăruia misterul karma - locul geometric al convergenței divergente dintre teluric și celest. O nobilă modalitate de a atinge libertatea interioară, elevație spirituală ce permite concilierea dintre Caliban și Ariel pe insulele lui Prospero, iluzorii
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
alcool prietenii înghesuindu-i în/ micuțul automobil cu tabla cabrată/ decît să strivești/ acceleratorul în căutarea unei zile încă neexplodată" (lică, pictatorul, subsemnatul). Unele jocuri (de cuvinte, de versuri, de poeme) sînt însă excesive, ieșind din decorul poetic. Alcătuiesc "eclipsele" spontane ale conștiinței autocritice a autorului: "adică: triumvirat ('nalt la stat, mare/ la sfat). nevasta epitafului încă se mai/ veselea prin crîșmele orașului./ din/ castitatea ei nu mai rămăsese decît/ o blenoragie blondă - o blenoragie îndelung/ studiată, din sîngele ei încă
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
Huyghe, pentru un dialog similar, despre Sacralitatea operei de artă... Dar, ca și René Huyghe, Dl. Alain Besançon mi-a impus de la început, nu prin emfază sau superioritate ostentativ afișate, ci printr-o afabilitate și simplicitate, printr-o condescendență generatoare - spontan - a unui anume confort sufletesc care, pentru noi, cei din Estul Europei, rămâne încă un deziderat... Timp de o oră am avut, așadar, privilegiul de a conversa - de la egal la egal - cu una dintre mințile strălucite ale prezentului. Ceea ce urmează
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
grav: "Piața Universității n-a fost nici o școală a democrației, ba chiar a fost o școală a intoleranței, n-a fost nici o școală a oratoriei, ba chiar a fost locul unor discursuri inepte". Chiar dacă numeroasele discursuri anticomuniste, unele din ele spontane, mai puțin cizelate, i se înfățișează pretențiosului domn Răzvan Theodorescu în totalitate "inepte", de unde pînă unde imaginea de "școală a intoleranței"? Dimpotrivă, Piața Universității a fost un topos al unei demonstrații pașnice, al unui protest civilizat, democratic, intoleranța venind din partea
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
Presa n-a turnat gaz peste focul isteriei provocate a deponenților care voiau să-și scoată banii de la BCR. A adulmecat de la bun început scenariul care stătea în spatele retragerilor de fonduri, chiar dacă acestea puteau părea, inițial, stârnite de o panică spontană. Simptomatic pentru credibilitatea presei e că persoane care au fost contactate de anonimi, telefonic, și sfătuite să-și retragă banii de la BCR au anunțat mass media, nu poliția. Deși mai firesc ar fi fost să se întâmple invers. În EVENIMENTUL
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]
-
ridicol i se mai adaugă astăzi și cîteva elemente mult mai grave care au contaminat, asemenea unei boli devastatoare, întregul organism social; în cultură, ca și în economie ori, mai cuprinzător, ca și în viață, se cultivă insidios visul cîștigului spontan, lenea mentală și pasivitatea și s-a creat o stare de așteptare fără nici un sfîrșit previzibil. Așa cum un popor întreg așteaptă indolent (și orbit de speranțe tulburi) tot felul de salvări miraculoase venite din afară, prin grațiile hazardului sau prin
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
necondiționați ai acestor romane, trebuie să admit că ele sînt originale și puternice, atît ca imaginație, cît și ca scriitură. Problema mea, în legătură cu Saramago, este alta. Scriitorul portughez este departe de a trezi, prin opțiunile sale ideologice și politice, simpatia spontană a cititorului român contemporan. înainte de toate chiar prin faptul că el este, de patruzeci de ani, membru al unui partid profund detestat în România, acela comunist. S-a înscris în 1959, așadar după ce Hrușciov denunțase crimele lui Stalin și cînd
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
după cîteva minute folosești telecomanda. Te pun pe fugă lipsa de telegenie a figurilor, limbajul redus și agramat al tinerilor reporteri care știu tot atîta meserie ca și intervievații lor din piață (cu deosebirea că aceștia din urmă sînt mai spontani și mai autentici), lipsa de interes a subiectelor dezlînate, aberațiile unor invitați-nimeni, care bat apa în piuă ore întregi cu fixațiile lor maladive. Multe ore pe zi ecranul e ocupat de Dan Diaconescu și Ion Cristoiu, separat sau în cuplu
Cercul micilor teleaști by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15818_a_17143]
-
partea dreaptă este supusă unui ecleraj al cărui efect este o paloare ușor translucidă. Asupra acestei simbioze dintre lumină și umbră, asupra permanenței și a inseparabilității lor în pictura lui Baba, inclusiv în ceea ce privește distribuția lor mai mult sau mai puțin spontană în cazul acestei lucrări, s-ar putea scrie studii întregi. În afara jocului de lumină, singurul element care îi construiește portretului un oarecare profil psihologic sînt privirile sau, mai exact spus, plastica ușor exaltată a ochilor. însă și acest element rezumă
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
saturație, un protest al spiritului creator ce i se substituie, nu fără a o încorpora precum un sacrificiu care-l nutrește. Reinstaurarea plinului în gol reprezintă, așadar, programul liric al Irinei Mavrodin. E o tentativă, am putea spune, de remitologizare spontană, de restituție a materiei umane recuperate în urma exploziei desacralizante, reorganizate în sensuri simbolic-estetice. Sau, spre a recurge la cuvintele lui Georges Dumézil referitoare la mit: "Concepte, imagini și acțiuni se articulează și formează, grație legăturilor lor, un fel de plasă
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu. Obiectul elogiului său devine "măsura" românească, valoroasă prin nota sa elegiacă, fatalistă: "Și cîtă deosebire între măsura noastră, nițel tînguitoare și biblică, măsură care-și cunoaște limitele, și cealaltă, mediteraneeană, rațională, lucidă - suficientă". Măsura noastră, liberă, spontană, ar fi "mai angajată în absolut" decît cea a Apusului, fără a cădea vreodată în suficiența acesteia: "De aceea e și mai statornică decît ea. Căci, în timp ce măsura de tip rațional poate deveni lipsă de măsură, prin abuz de raționalitate
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
și util. Pașoptiștii încălcau granițele dintre acestea cu o nonșalanță pe care o vor plăti foarte scump. Generația următoare, de la 1890-1900, e, cu siguranță, lipsită de spirit critic, chiar dacă lirismul lui Gherea, Iorga sau Ibrăileanu are prea puțin din acela spontan și copilăresc al pașoptiștilor. Lirici, promotorii naționalismului sămănătorist ori poporanist sînt totuși în măsura în care laborioasele și prea elocventele lor mărturii sînt mai degrabă emoționale decît lucide, mai degrabă pătimașe decît analitice. Trebuie să așteptăm sfîrșitul războiului dintîi mondial pentru a vedea
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
imagini. Djabrailov însuși, chiar dacă este mai puțin cunoscut în spațiul nostru artistic și este greu de raportat printr-o singură lucrare la o anumită zonă stilistico-formală, prin piesa de la Cărbunari se înscrie firesc în datele simpozionului, intrînd într-un dialog spontan cu lucrarea realizată într-una din edițiile trecute de Titi Ceară. Așadar, și cea de-a patra ediție s-a înscris în datele mari ale proiectului și lucrările finalizate acum, în afara oricărei constrîngeri tematice, se adaugă precedentelor cu aceeași naturalețe
Construcție versus administrație (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16005_a_17330]
-
El scoate la lumină o culpabilitate adâncă și refractară față de noua situație. Prin poziție și aspirații, intelectualul român mai ales are restanțe grele de dat în ceea ce privește restatutarea atribuțiilor proprii. (Acest decalaj e unul dintre motivele pentru care, neîncrezătoare în caracterul spontan al răsturnării din '89, a apărut teza loviturii de palat. Ea substituie simbolic, într-o rețetă vulgară, rolul complex tranzitiv și tipul de raționalitate care ar fi trebuit să revină intelectualității). Dar în loc de a înțelege lucid, îndoliat, șansa umilinței, noul
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
ani, tocmai a fost deschisă în Pavilionul 12 din complexul Romexpo, lumea artistică românească sau, în particular, instituția care o reprezintă, adică UAP, transmite un nou tip de mesaj care mută accentul de pe manifestarea individuală, mai mult sau mai puțin spontană, și de pe aceea conceptuală și analitică a Salonului municipal din ultimii ani, pe valoarea globală a fenomenului, pe sectorul artistic înțeles ca un segment social și uman bine definit. Dacă o asemenea manifestare ar fi avut loc cu cinci, șase
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
evidență mai ales comparația cu alte tradiții. în istoria ideilor culturale românești, s-ar părea că scrisul e mai întîi obiect de prețuire, sursă de autoritate (la autori savanți, erudiți, precum Miron Costin, sau Cantemir, dar și la unii mai "spontani", ca Neculce). într-o primă fază de construire conștientă a limbii literare (din perspectiva tradiției retorice), scrisul cult e obiect de aspirație, mijloc și scop al acțiunii culturale. De la un punct (romantic) încolo, scrisul (cult) începe însă a fi implicit
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]