533 matches
-
-i irita ochii. În contrast cu tencuiala albă-a obrazului, ochii verzi erau tiviți cu o dungă roșie de pieliță crudă, de parcă ar fi picurat cineva sub pleoapele lor, dintr-un ac de seringă, câțiva milimetri cubi de sânge. Zeița-ncepu să sporovăiască, uitîndu-se galeș în ochii lui Maarten, dar și urmărind lung cu privirea pe fiecare nou intrat, despre cariera ei de artistă, despre gelozia celorlalte fetițe de la cabaret, despre cât de scumpă era viața în acel nenorocit '58... Despre lumea mereu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unor pași răsună pe dalele curții; scrâșnetul greoi al unor roți de căruță, apoi strigătele mai îndepărtate, venind din ulița ce cobora de la sihăstrie în vale, tăind desișul de brazi; în sfârșit, ecoul unor voci bărbătești, tot mai numeroase, care sporovăiau cu glas scăzut, temătoare, la câțiva pași de poarta închisă. Era limpede că veniseră niște oameni la mănăstire, iar când afară se lăsă brusc tăcerea, călugării înțeleseră cu toții că liniștea aceea purta în ea o chemare apăsătoare, plină de spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
închis, destul de mare - o clădire de piatră, mai exact, cu tavanul înălțat pe grinzi mari de lemn. Acolo înăuntru, aerul era greu, impregnat de mirosul prezenței umane. Nu departe de el, cineva sforăia. înțelese că femeile pe care le auzea sporovăiau în dialect galo-roman și, ciulind urechea, auzi rostit numele lui Atila își aminti atunci de luptă: atacul hunilor în albia înghețată a râului, Mataurus în genunchi, în iarbă, cu abdomenul străpuns, cavalerul cu brâul verde, calul său negru, cu nările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și de neînțeles răsunau peste vaietele prăbușirilor, peste lătratul câinilor înlănțuiți și peste mugetele vacilor îngrozite. Ce dezastru, domina, fu comentariul dezolat al intendentului. Hippolita nu-i răspunse. Observa un grup de barbari, care, la douăzeci de pași de redută, sporovăiau între ei cu însuflețire, cu privirea fixată asupra terasei. în mijlocul lor, în șaua unui splendid murg, de distingea un bătrân războinic, deosebit de înalt, uscățiv, dar cu înfățișare energică, îmbrăcat în haine închise la culoare. Omul părea să dea ordine celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al lui Atila. Se opri puțin să contemple spectacolul soarelui, care, coborând spre linia orizontului, lăsa o dâră de sânge pe cerul turcoaz, unde se iveau primele stele. Deasupra unui desiș de arțari, sute de păsări se roteau cu frenezie, sporovăind cu o vehemență pasionată, de necrezut. Rămase astfel, neclintit sub bolta cerului, uitând de mișcările sutelor de oameni din spatele său și surd la strigătele, certurile, râsetele ce se ridicau din zeci de bivuacuri improvizate; se simți, dintr-o dată, invadat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să ghicească câteva de unul singur. în momentul acela coloana trecea prin fața unui grup de patru războinici de stirpe germanică, ușor de recunoscut prin haine și prin pieptănăturile ciudate specifice turingienilor; lăsându-și caii să pască, se tolăniseră în iarbă, sporovăind într-un calm desăvârșit, în vreme ce-i urmăreau pe aliați trecând. Go-Bindan, cățărată pe un catâr supraîncărcat, pe care un servitor sarmat îl ducea de căpăstru, arătase cu ură în direcția lor, scuipând de mai multe ori cu dispreț și netezindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fratelui meu fusese deci pecetluit. Avea să devină desenator tehnic de mașini, trebuia încă de luna următoare să se prezinte la Elektrokonzern la examen, și „Oha“ o să aibă grijă să-l promoveze. Cazul fusese rezolvat, puteau să bea și să sporovăiască în liniște mai departe, iar fratele meu se uita la modelul plafonului, așteptând. Dar nimeni nu-i lua apărarea. Ochii tatei tremurau doar, până și mama tăcea. Părăsit de toți, fratele meu stătea singur acolo, nemișcat - și eu mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Romulus... și la nebunia aia de la Everac, despre care, poate, voi vorbi mai încolo. După amiaza aceea era fermecată pentru că nu se mai termina, nici eu și nici Berechet nu voiam să-i punem capăt. Stăteam de câteva ore și sporovăiam despre câte-n lună și-n stele, vorbeam unul cu celălalt de parcă eram prieteni de când lumea, treceam în revistă tot ce se petrecuse în teatru de când eram eu acolo. Ciudat, nu-mi aduc aminte să fi vorbit și despre vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
afară cât ai clipi, legitimația de la Lecoq nu l-a impresionat deloc. Mai dau o tură și mă întorc, omul meu plecase și mă iau în vorbă cu o cucoană, aflu că era chiar directoarea de la Bouffes, are vreme să sporovăiască, îi spun clar că sunt adeptul reîncarnărilor, este și ea, mă informează, cred teribil în stele, așijderea, nimic nu este întâmplător în lume, asta i-a pus capac. ― Adică? vrea să afle și îi explic: ― Am fost în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
alții, poate că se plictisise să tot vorbească el, poate că pur și simplu era obosit, cine știe! Când, în sfârșit, am terminat, m-a întrebat ce fac de fapt, ce cred despre teatrul alternativ, ce am de gând, am sporovăit și, când a apărut directoarea, gătită frumos, veselă, cu acel zâmbet inconfundabil de vedetă de cinema, ne-am luat la revedere, el a plecat probabil la un restaurant, eu am luat-o pe jos spre hotelul unde urma să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
intru, îmi face semn să mă așez pe un fotoliu și, după ce spune iute ce are de spus, că să mă apuc de treabă dacă vreau să ies din cocleala vieții de văduv, mă îndeamnă iute cu un whisky și sporovăim apoi vrute și nevrute, despre toate cele, ce mai e pe la Național, ce mai face ăla, dar ălălalt. Probabil că vorbea ca să se asigure că nu a chemat pe unul care o luase razna, probabil așa i-au spus unii care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
oprești decât la hanul lui Froim. Eu cred că îi nevoie să înhămăm și armăsarul tău, pentru că drumul îi peste măsură de greu. Apoi mătăluță, domnule fost primare, urci lângă mine, fiindcă tot trebuie să te vadă doctorul... Au mai sporovăit ba de una, ba de alta, și, deodată, Costăchel a întrebat: Ce mai știi despre primarul Vrăbioi? Tot așa țanțoș umblă prin comună, de parcă a înghțit un par? Cum de n-o trimis încă pe nimeni pe capul nostru, pentru
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
recunosc, a spus ea desfăcând cutia la un capăt. Dar a fost tare amuzant. Vrei unul? Nu încetez să mă minunez cum între două femei se poate crea o legătură după ce ronțăie împreună câțiva biscuiți. După trei pișcoturi de fiecare, sporovăiam de parcă eram cele mai bune prietene. Deci, a spus Shelley, debordând de energie, vrem să dăm de această femeie, nu-i așa? Dacă te gândeai că eu s-ar putea să știu cine e, ei bine, nu. Nu știam nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mama -, dar luna trecută și-a pus căciulița de sobol peste conciul alb, prinzând-o cu agrafe de argint, și s-a dus la neamul ei, Cacavela, cel de ține școala de spudei, elevii lui în ale scrisului. Ce au sporovăit, cine știe? Când s-a întors acasă îi lucea fața de parcă-L văzuse pe Dumnezeu. S-au adunat toate în odaia babelor și au chemat-o și pe ea. Și atunci, și acum, și întotdeauna are să se întrebe: oare mama
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
continue a celui de lângă tine, liniștea pe care o câștigase acolo o va mai regăsi? — Și totuși o să dau un acatist, se trezi vorbind singur. Drumul pe mare a fost o desfătare. Vântul era bun. Femeile își ajungeau una alteia, sporovăiau românește între ele și Stanca îi părea acum la întoarcere, după aproape cinci ani, mai tânără ca atunci când au plecat. Se întâlnea ziua pe puntea corăbiei cu Ianache Hartofilax, Mihai îi povestea în românește despre fetițele pe care le lăsase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spărturi în zid. face urme, e prins la locul crimei. dar numai frigul? Anton Jurebie Țara doamnei Circe De când stăteau acolo? Tolăniți în cele două paturi din oficiu, cu spatele proptit în câte două perne mari, picoteau, zăceau ori boleau, sporovăiau în draci, se sfădeau, se certau, își luau vorba din gură unul altuia, tăceau cu rândul sau amândoi deodată. Trecuse de două noaptea și încă nu adormiseră. Naiba știe ce așteptau și cine mai știe de câtă vreme. De o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
da, Velicu, și de cum îi văzu, Mirela n-a mai avut ochi decât pentru Velicu, cât au stat, aproape o oră, cu halbe de bere la Gambrinus și plimbându-se prin Cișmigiu. Bău, cot la cot cu ei, patru halbe, sporovăind de una, de alta, dar ea mai mult tăcând, cu ochii dilatați de așteptare, până ce Velicu îi ceru telefonul, ca o invitație, în sfârșit, atâta că n-avea telefon. Îi dădu adresa și-i spuse că e de găsit mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a început probabil să iasă tot mai rar. N-ar fi fost de mirare că se întâlniseră doar de trei-patru ori într-un răstimp de patru ani. Dăduseră nas în nas prin zonă, întâmplător, de trei sau patru ori și sporovăiseră preț de un sfert de oră în mijlocul drumului. O știa de la vot, desigur, dar nu mai arăta atât de pusă pe rele cum i se păruse atunci. Prima impresie, deh, acum părea cumva aeriană și aproape neroadă și tare dornică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
face piciorul mic, că un măr se mănâncă numai la ora 5 după amiază, că o cură de slăbire este valabilă, dar numai cu un ou la șapte zile, că medicamentul uneia este foarte bun și pentru cea cu care sporovăiește, că o pereche de ochelarii de vedere sunt neapărat buni pentru toți cei care sunt de vârste apropiate, că soțul a venit beat, dar asta nu se întâmplă decât o dată la două zile ș.a.m.d.; s-ar putea să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
amu a dat el peste calul vatavului. Ibovnică la bătrânețe i-a trebuit, să aibă cine-l stoarce de gologani. L-a scurs de zile. în vremea asta, tras de paraclisier, se auzi clopotul la biserică. Babele se opriră din sporovăit și, înfiorate, își făcură cruce. - Dumnezeu să-l ierte - Dumnezeu să-l ierte ! răspunseră toate în cor și, pe ascuns, stupiră într-o parte. Ca și cum ar fi avut învoire de la un lucru oprit, dintr-o dată, toate babele începură a
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cumpărăm ochelari și cremă de soare, indispensabile pentru orice călătorie pe zăpadă, și alte câteva nimicuri despre care ghidul ne-a spus că se vând la suprapreț în Nunavik, apoi ne-am oprit într-o pizzerie și am continuat să sporovăim până pe la opt seara. Începuse să burnițeze când am ieșit din nou în stradă. Ne-am luat rămas-bun în fața pizzeriei și fiecare a pornit-o spre culcușul lui, care numai pentru primele două nopți avea să rămână separat de al
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Luce că respingeam natura, exact așa cum prezicea teoria lui. Probabil că, văzându-mă, Îi venea greu să se abțină. Era un tip cu o minte strălucită, fermecător, obsedat de muncă, și mă urmărea de după birou cu o privire pătrunzătoare. În timp ce sporovăia, vorbind mai ales cu părinții mei și câștigându-le Încrederea, Luce Își lua totuși notițe În minte. Îmi Înregistra vocea de tenor. Lua notă de faptul că stăteam pe scaun cu un picior sub mine. Se uita cum Îmi examinez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Și scaunele sunt făcute tot de Mies. Există imitații peste tot, dar acestea sunt originale, deja uzate, cu pielea neagră devenită maronie pe margini. Mi-am aprins un trabuc și l-am fumat, Încercând să mă simt mai bine. Mulțimea sporovăia, umblând printre figurile lui Mao și ale lui Marilyn. Tavanul Înalt făcea ca acustica să fie tulbure. Bărbați slabi, cu capetele rase, treceau grăbiți. Femei cărunte, drapate În șaluri naturale, Își arătau dinții galbeni. Pe geam se vedea Staatsbibliotek de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Da, sîntem câțiva și de-ăștia", am zis, încercînd să par că glumesc... Cafeaua mi s-a părut deodată cam prea amară, comesenii cam prea tăcuți, noroc că Predrag rămânea la fel de naiv și de voios. Am plecat împreună, lăsîndu-1 să sporovăiască vrute și nevrute în timp ce coboram scările monumentale ale cetății Budei, cu panorama marelui oraș de dincolo de Dunăre, dominată de Catedrala St. Istvan, în fața ochilor. Când am ajuns la rezidența noastră de cărămidă, nou-nouță, ne-am despărțit strîngîndu-ne mîi-nile în fața ușii lui. "Che
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
iau pacostea de pe capul nostru, să rămânem singuri unul cu altul, eu aici și tu acolo, împreună de parcă așa ar fi de când lumea, de parcă ăsta ar fi cel mai normal lucru cu putință (un Matei mic și un Matei mare sporovăind fără vorbe într-o carte în care e târziu, e noapte) așa, pur și simplu, fără ca eu să fiu vrăjitor și nici măcar altă bazaconie clarvăzătoare, fără să fie nevoie de altcineva decât de Filip și de „scâncetul pe care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]