506 matches
-
și fusta sa trasă peste pantaloni, o nostalgie după uniforma de normalistă pe care o purtase în partea cea mai idilică a vieții sale. Celelalte învățătoare aveau pe dedesubt o flanea mai groasă. Ronțăind de zor semințe, acestea, tinere gospodine, sporovăiau toată vremea despre mîncare și despre plozi. Fusesem prezentat în plenul unei astfel de conferințe. Directoarea n-a uitat să sublinieze faptul că eram primul titrat din analele școlii, ceea ce arăta grija partidului și guvernului față de școala din Dobrina. Neliniștite
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
coboare lin atunci când greutatea copiilor Începea s-o cumpănească pe cea a pietroaielor de la capătul gros. Străinului Îi săriseră frânele de la bicicletă. Zbura la vale cu o iuțeală care le făcuse să se Închine pe babele ce Împleteau ciorapi și sporovăiau la divan. Îi dăduseră lacrimile de la șuierul vântului și socotea, poate, că În curând coasta avea să se sfârșească, iar bicicleta urma să se oprească de la sine În câmp. Ce-o fi fost În sufletul lui când a văzut bariera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sticlete; pe cerul albastru - rândunici și porumbei -, iar Într-un colț, Soarele zâmbăreț ca un om ce și-a pus burta la cale numai cu bunătăți, a băut și două pahare cu vin și e gata să se pună pe sporovăit; pe iarbă, printre flori, fel de fel de vietăți; un curcan Înfoiat, cu coada roată și mărgelele de la gât albastre și roșii; un cocoș țantoș, cu pieptul Înainte și penele din târtiță semețe; amestecate, oi cu miei, vaci cu viței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ha! Ai cam Început să caști gura a mirare! Păi, ai și de ce...Am văzut cu ochii mei pe căzătura de Gogoașă sărutând locurile pe care tocmai călcaseră papucii ei. Eu trec din când În când pe la Dagdelinis să mai sporovăim. Gogoașă pretinde și el că e mare prieten cu Diogenis. Într-o duminică eram tustrei la el În tindă. Face hodorogul ce face și-l trimite pe grec În pivniță să scoată niște vin. Din curte venea miros de iasomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Să nu crezi că ideea cu arsul a răsărit cu de la sine putere În mintea-mi sărmană și stearpă. Când l-am dus pe Colonelul Socol la Ambasada Germaniei ca să capete viza și să-și poată, astfel, vedea nepotul, am sporovăit despre o grămadă de lucruri. Ți-am povestit și ție, la una dintre bețiile noastre crâncene, când Încercam să punem, fiecare de capul lui, ordine În univers și chiar În galaxie - cum zicea unul poreclit Odraslă și care-și Închipuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
munca de jos, adică fetele la spălat vase prin cantine, iar băieții - exagera cu voluptate de fiecare dată tatăl - la spălat closetele din cartierele sărace ale marilor orașe. Ectoraș se trezise Într-o dimineață Înconjurat de zeci de țigani care sporovăiau pe limba lor și nu păreau a-l băga În seamă. În primele zile prășiseră tarlale nesfârșite de porumb. Pe Ectoraș frunzele ca niște săbii ale plantelor Îl tăiau pe gât, pe față și pe mâini, palmele Îl dureau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un om cumsecade, răspunse Shinroku. Nu! țipă ea. Eu nu vreau să mă duc! Fetele mai mari încercară și ele s-o liniștească. — Trebuie să vină și mama, mai târziu. Nu-i așa, Shinroku? — Da. Sigur că vine și ea. Sporovăind astfel, se apropiară, în sfârșit, de pâlcul de brazi unde Hideyoshi își instalase tabăra. Hideyoshi ieși din cort și se opri sub un brad, privindu-le cum se apropiau. Le veni în întâmpinare. — Toate au același aer al familiei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
doar câțiva vasali superiori și cei doi foști soli, Tomita și Tsuda. Când grupul traversă, în sfârșit, Râul Machiya, Hideyoshi își luase precauția de a ascunde un grup de soldați printre stufărișuri și casele țărănești, în timpul nopții. În șa, Hideyoshi sporovăia amiabil ca și cum nu i-ar fi observat, și, în cele din urmă, descălecă pe malul Râului Yada, aproape de marginile apusene ale Kuwanei. Să așteptăm aici sosirea Seniorului Nuobo? întrebă el și, așezându-se pe scaunul de campanie, începu să admire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Multă înțelepciune și bunătate sălășluiesc în cuprinzătorul tău suflet, sfințite părinte” - îmi răsar în minte gânduri de recunoșrtință și pioșenie. Țiganca a terminat de ospătat și privește la mine cu zâmbet: --Apoi cum vă înțelegeți gândurile unul altuia și cum sporovăiți când sunteți împreună, mai rar așa oameni. Și câtă bucurie îmi picură în suflet acest lucru! --Cine n-ar asculta vorbele sfințitului părinte? --Da’ și cuvioșiei sale îi place să-ți audă gândurile rostite la ceas de taină... --Dacă mai
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
fărâmă. Peste acest fel de a privi îmi răsună în urechi niște cuvinte care par firești doar pentru cineva care ar fi fost de față la toate întâlnirile mele cu bătrânul. “Apoi cum vă înțelegeți gândurile unul altuia și cum sporovăiți când sunteți împreună, mai rar așa oameni, și câtă bucurie îmi picură în suflet când vă văd alături!” “Ceva e împotriva firii” - gândesc eu, dar nu îndrăznesc să-l întreb pe bătrân care-i adevărul. --Ori mi se pare mie
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
--Actul de pocăință al lui “Sămion Mărgineanul” dovedește cu asupra de măsură acest lucru... Călugărul a aruncat o scurtă privire asupra soarelui, dând din cap aprobator. --Cum se vede, soarele ține cu noi. Parcă știe că mai avem încă de sporovăit. --Ce am mai avea de văzut, sfințite? --Fiindcă tot ne aflăm aici lângă biserica Curelari, hai s-o luăm la deal și, încet-încet, vom ajunge în Ulița Fânului, de unde, trecând peste Sărărie, vom intra în Târgul Boilor și de acolo
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
că acei megieși despre care vorbeai își spuneau cu mândrie: „Noi, toți acești orășeni, am pus pecețile și iscăliturile”? Este drept că pentru prima oară întâlnesc așa o numire. Puteau să-și spună doar megieși și atât. Mergem mai departe, sporovăind mereu. Bătrânul se oprește și, privind insistent la o casă, mă întreabă pe nepusă masă: Salî aga turcul îți spune ceva, fiule? Stai numai o clipă, să răscolesc în memorie, părinte. După o scurtă pauză, îmi aduc aminte de un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
această hotărnicire? „Și au mai fostu la hotărîtu Ioanichie egumenul di Dancul”. Păi nu se putea ca vornicii de poartă să măsoare în sus și în jos din „zăpladzii Dancului” și stăpânul mănăstirii să nu știe ce se întâmplă. În timp ce sporovăim despre casele ce le avem în față, în lungul uliței se aude tropot de cal, pocnet de bici și strigăt de durere... Ce se aude, părinte?întreb eu înspăimântat. Asta mă întreb și eu. Cred însă că vreun nenorocit care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
eu nu mă îndoiesc că putem vorbi - luându-le una câte una... Vorba ceea: bob numărat. Cred că începând de mâine ar fi bine să ne aciuăm colo pe malul iazului - și cu cărțile pe față, cum se spune - să sporovăim... Așa ne-a trece timpul mai cu folos. Gândul sfinției tale mă bucură, dar mă face să mă și tem că nu voi fi deajuns de pregătit pentru asta. Să ții minte, dragule, că atunci când purcezi la o treabă trebuie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
spițerii. În timp ce eu turuiam ca o morișcă, bătrânul și-a rotit privirea pe bolta cerească. Dragule, tare mă tem că ne-am cam luat cu vorba și am uitat de noi. Soarele îi taman în crucea zilei și noi încă sporovăim. Drept să-ți spun, părinte, abia în clipa asta mi-am dat seama că pe lumea asta mai este și foame. Vinovat sunt eu, pentru că nu am grijă de oaspetele meu. Și, ca să nu mai lungim vorba, lăsăm totul baltă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
vreme s-a trezit din visare: Cred că știi vorba ceea: „Fie omul cât de mic după masă doarme-un pic”. Așa că fă bine și aruncă-te în hamacul dintre stejari și... somn ușor. Când îi face ochi, om mai sporovăi. I-am urmat sfatul și îndată ce m-am cuibărit în hamac am adormit ca un prunc. Când m-am trezit, am dat cu ochii de bătrân, care deschidea și închidea calea apei către răzoare. Atunci m-am întrebat: „Oare călugărul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pe cărăruia din grădiniță. Îndată ce m-a văzut, a pornit să depene calea spre iazul din vale. După o vreme, a catadicsit să îngaime: Până om ajunge în vale, fă bine și gândește-te cam despre ce ai vrea să sporovăim astăzi... Gândurile au început să-mi roiască prin cap ca furnicile în mușuroi și numai nu puteam să prind unul... În timp ce ne apropiam de iaz, luciul apei arunca țăndări de mărgăritare culese din razele soarelui. Acest lucru m-a făcut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
acum m-am așezat cu tavă cu tot și stau de vorbă cu o fată pe nume Amy, pe care nu am mai văzut-o niciodată. E o blondă superbă, înaltă de vreun metru optzeci și cu o piele perfectă. Sporovăim despre pasageri, deoarece e greu să te decuplezi în momentul în care te așezi. Ea a servit pe celălalt interval și îmi povestește despre doi care nu se cunoșteau când s-au așezat, iar acum se sărută cu foc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
întorc acasă cu un kilogram jumate mai slabă. Funcționează mai bine decât dietele din cărțile alea pe care încearcă să ți le vândă. —... acoperișul ar trebui să fie gata la anul în martie, și instalatorii ar trebui să termine... Derek sporovăie întruna despre casa lui ce urmează a fi construită, dar nu prea îl ascult. Vizualizez următoarea mea vacanță în străinătate. Thailanda ar fi mișto. Nu am prea călătorit în Orientul Îndepărtat, deși m-am oprit o noapte la Singapore pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și Tara, cele două fete care lucrează în față. Sunt amândouă stewardese cu vechime și sunt cu câțiva ani mai în vârstă ca mine. De asemenea, ambele sunt logodite, așa că sunt sigură că și-au petrecut mare parte din drum sporovăind despre rochii de mireasă, logodnici, luni de miere etc. Mireselor în devenire mi se pare că nu le place să vorbească de nimic altceva în afară de nunți. Eu, una, prefer să discut despre extracții dentare. Cele două fete îmi zâmbesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
vârstă indecentă. De la capul tramvaiului din Pantelimon până la Sfânta Vineri, fusese timp destul ca bătrâna slabă ca o scoabă, atât de slabă că, pentru a o auzi, trebuia să te apropii până-i simțeai mirosul afumat al gecii, să-i sporovăiască pentru cincizeci de mii verzi și uscate despre viitorul ei. Tu, fata mea, ai o mare problemă care nu te lasă să te măriți... Ba o să te măriți și tu, dar după șaizeci de ani... Vrei să-ți mai spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care fata l-a scornit în noaptea aceea ca să-mi aline suferința, căci pe ea n-am mai văzut-o niciodată, iar eu m-am făcut sănătos încă de a doua zi și pentru totdeauna.” Femeile adunate în jurul domniței Ecaterina sporovăiau despre copii, bucate, modă, ca și despre ultimul bal al ofițerilor ruși, onorat de Marele Komandir, Kutuzov. Marioritza încă nu se obișnuise cu limba vorbită în saloanele bucureștene. Era contrariată de amestecul franco-român al conversațiilor din jur. Stătea la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dimineața asta nu ieșise. Nu scosese nici măcar un deget afară, pentru că nu suporta gerul „siberian” al Bucureștiului. Focul ardea din zori până seara târziu - inimaginabilă cheltuială! -, dar contele se văita că simte totuși frigul de afară. Ceva mai devreme, Toinette sporovăise despre un spectacol la care insista să meargă. Până la urmă, acceptase să-i îndeplinească dorința, gândindu-se că va scăpa măcar de plictiseală. Acum, însă, avea unele îndoieli. Cu siguranță, sala nu va fi suficient de bine încălzită. Iar perspectiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de-acum poate să-și dea În voie raitele; nu mai plecăm. Ba nu, altfel: am plecat și ne-am Întors; ba nu: am fost Întorși de soldați străini, vorbind străinește. Stau În calidor. Îi aud pe cei doi bărbați sporovăind, apoi gâl-gâl-gâind dintr-o butelcă. Le aud glasurile, răzbat limpede: - Poate că tot rău-i spre bine. Poate că nu-i dracu chiar așa negru. Poate că cine râde la urmă... (Moș Iacob, oftând, a Încurajare). - Bine că ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că se distilează în învelișul dur de pește care se fierbea încet în fața lui, în blana prăfuită a primatelor care stăteau lângă el în copac, încă neștiind, se pare, ce comploturi și ce planuri se țeseau împotriva lor. Stăteau acolo, sporovăind, jucându-se, despăduchindu-se unele pe altele ca de obicei. Habar n-aveau ele... 23 Sechestrat în camera sa, cu mătușicile și surorile de pază la fiecare fereastră, băiatul Hungry Hop se plimba în sus și-n jos. În depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]