4,031 matches
-
i-am aruncat arogant: — Să știți că eu am mecanisme de supraviețuire afectivă superbe. Aroganța mea afișată nu era însă convingătoare, pentru că îi văzusem de aproape detalii ce mă înduio șaseră iremediabil. Avea tandre vinișoare albastre la colțul ochilor, iar sprâncenele îi formau o bară continuă și deasă, în acel moment încruntată acru. Pe deasupra, mă încerca o durere de cap la fel de intensă ca durerea de care a suferit Gheorghe Doja cu coroana aia incandescentă. Chinuri de mucenic atât de monstruoase, încât
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ca să fii avertizată. începe să pășească prin cameră tremurând de ciudă, fumând spasmodic. — Cu ce gunoi uman îmi împart viața... întot deauna m-a bănuit. — Ar trebui să l pedepsești, îi sugerez. Merită să-i joci o mare festă. Ridică sprâncenele întrebător. Mă duc spre canapea și bătătoresc pernele satinate. — Facem amor, iar eu am să-i spun că ești inaccesibilă. N-o să știe niciodată, tâmpitul. Mă examinează, strivindu-și țigara. — îmi arăți cum te contorsionezi ca să ți-o iei singur
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cast pe roșeață și durere. — Ai nas de etruscă beată, ca alea care dansau desculțe în frescele din morminte, cu capul pe spate, hohotind suveran. Aveau călcâiele crăpate, ca tine. — Doar că ele sunt moarte, mi-a zis, fâlfâind din sprâncene. A luat, învârtind degetul, puțină sare de pe mar ginea paharului de cocktail și și-a depus-o pe vârful limbii, ridicat ca un vârf de condur etrusc. — Cu una din alea aș încerca acum, pe loc, mi-a strigat. Ce
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
insulă personală. O mână care ține între degete o pensulă subțire se agită prin aerul cald, iar fotograful (o să i spunem chiar așa, de ce nu?, vedeți că nu este neapărată nevoie de un nume pentru ca personajele să prindă viață?), ridică sprâncenele și îi face un semn cu mâna stângă. Un semn de salut. Pensula se mișcă aproape imediat. Salutul său primește răspunsul, așa că se apropie. Bună ziua. Sper că nu vă inoportunez, însă cred că nu, din moment ce dumneavoastră m-ați abordat. V-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fel ca mine. Două feluri diferite, dar la fel de incitante, prin care poate fi imortalizat tot ceea ce se oferă privirilor noastre hulpave de orășeni. Pentru posteritate sau doar pentru ochii rudelor superficiale, aș zice... Surâse. Ochii pictorului - albaștri, tăioși, ascunși sub sprâncene stufoase, probabil că are și o grămadă de păr pe piept, gândi fotograful îl fixară câteva secunde. Umerii se ridicară, la un moment dat, apoi reveniră la linia inițială. Gestul putea fi tradus prin asta este, încă nu s a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
locuri ale podiumului, îi bănuiesc în spatele unor aparate nevăzute, analizându-ne fiecare mișcare, fiecare decizie, fiecare boabă de transpirație care transmite o grămadă de informații, e ca-n filmele acelea de la MGM, poate că le-ai și văzut - privire întrebătoare, sprâncene ridicate a mirare, nu se poate să nu fi văzut acele filme!, cu turiști care plăteau un purcoi de bani pentru a merge în lumi ale trecutului sau ale viitorului, reconstituite sau construite corespunzător, cu oameni roboți și aventuri de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ne cesar, oameni buni... Melodia celor de la Alphaville - Forever Young, chiar își spuse că nu o mai ascultase de mult timp și se bucură câteva secunde, înainte de a fi din nou agresat de o concentrare aproape dureroasă care îi apropia sprâncenele și-i trimitea impulsuri chinuitoare prin șira spinării - îi mângâie plăcut auzul, făcând în ciudă motorului care se opintea de kilometri buni să împingă jeep-ul către cabană. Roțile încălțate cu lanțuri (le cumpărase cu doar câteva ore în urmă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ceea ce este dansatorul pe sârmă pentru un circ, să zicem), partituri mici împrăștiate pe jos, pictorul acela se dedicase pe de-a-ntregul tabloului, avusese puterea de neînțeles (pentru un om normal) de a nu face nicio mișcare, poate încruntase doar sprâncenele, tulburat de razele soarelui, cu o indiferență condamnabilă, iar lângă rigola din dreapta, în prim plan, mărit corespunzător, în așa fel încât să aibă un impact cât mai mare asupra privitorului (și avea, credeți-mă), se afla un elegant pantof de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
din urmă, așa că speriat la culme, făcu repede o groapă cum putu și Îngropă pâinea furată.Acoperi locul cu iarbă și frunze uscate, ca să Îl ascundă, când tocmai ajunse și șeful de post lângă el.Acesta Îl privi sever pe sub sprânceană și Îl Întrebă ce cauta prin acele locuri. -Sunt un biet om necăjit și merg În sat să caut ceva de lucru..., se lingușea hoțul. -Ba, caută de furat.Vrea să fure așa cum mi-a furat mie pâinea! -Ce pâine
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ca pe copiii lui.Apoi Înălța o monastire spre pomenirea acelei bătălii și spre slava lui Dumnezeu. Dar turcii, că nu degeaba erau turci, veneau iarăși și mai mulți și mai porniți pe rele.Și atunci Ștefan iar Încrunta din sprânceană.Și nimeni nu cuteza să-l supere În acele momente. La curtea lui era un voinic lat În spate, cinstit și viteaz, curajos și neînfricat.Lui Ștefan Îi era tare drag pentru că feciorul avea o fire veselă și poznașă și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să se certe(așa sunt copiii).La un moment dat , fiul lui Traian i-a spus aniversatei: Nu ești decât o fată mândră și răzgâiată! Cei drept, cam așa era. Fata se Încruntă, strânse pumnii, Îl fulgeră cu privirea pe sub sprâncenele dese, se repezi la el, Îi smulse sabia și i-o aruncă În fântâna lângă care se aflau. Baiatul, care ținea la sabia lui, luă globul de aur al fetei și-l aruncă sus, sus de tot, spre cer.Și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
conductă. Primarul a făcut și el cât a putut, dar fără munca dumitale... Când o să vrei, să vii odată la noi. Te știm om harnic, muncitor, ai făcut totul bine așezat în casă. Dar unde stai? Omul ridică mirat din sprâncene. Puțin mai încolo de dumneata. Nu ne-ai văzut casa niciodată? Ba da, răspunse Petre evaziv... Am văzut toate casele frumoase din sat. Dar am avut mult de lucru... Apoi mă duc, că mă așteaptă nevasta. Vroiam să-ți mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mele erau amare, erau lacrimi de rușine și umilire. Îmi curgeau pe obraji, șiroaie. Am pornit iar la pas. Am încurcat-o, zise el. Mi-ai căzut cu tronc. Pufni în râs. Mi-era imposibil să râd. Am încruntat din sprâncene și am strâns buzele. Dacă ar fi trebuit să-mi exprim sentimentele în cuvinte, ar fi sunat cam așa: „Nu-i nimic de făcut.“ Îmi dădeam seama că abia îmi târam picioarele. — Am încurcat-o, spuse din nou Uehara. Mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
bunătatea, puritatea, generozitatea, sinceritatea, integritatea, sensibilitatea, pe de-o parte, lăcomia, egoismul, lipsa de scrupule, prostia, grosolănia, viclenia, ipocrizia și vanitatea dusă la extrem pe de altă parte, ar fi fost întotdeauna înscrise în culoarea și forma ochilor, în alcătuirea sprîncenelor, în linia și grosimea buzelor, în curba frunții și în proeminența pomeților. Numai că toate aceste însușiri sînt de cele mai multe ori întortochiate, amestecate, contopite, ca într-un ghem de lînă alcătuit din zeci de fire de nuanțe diferite, practic inseparabile
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
viața asta adică/ părea că vom putea să mai cerem o bere/ uită-te la noi i-aș fi spus/ flora și fauna împreună/ pentru scurt timp/ ar fi râs// aș fi uitat toate astea pe loc/ dacă pictorul cu sprâncene proeminente/ n-ar fi murit la scurt timp după aceea/ și dacă și el prietenul meu// acum a rămas numai fauna/ iarna a închis terasele/ vorbele tac" (p. 64). Retorica poemelor lui Nicolae Prelipceanu este una șoptită. În fața inevitabilei finitudini
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
sau de potența financiară, în funcție de perspicacitate sau de frecvența dialogurilor cu mesageri ai altor lumi, practic, oricine își poate vedea numele pe o copertă. Copertă dincolo de care, e adevărat, nici cititorii nu se prea aventurează. Subscriu, din poignet și din sprânceana ridicată, pasajului final: "Nici o rudă, vagaboandă sau miliardară, nu poate concura, însă, cu editura Om sărac, om bogat, unde se publică lucrări științifice despre rezolvarea, în cel puțin două sute de episoade, a ecuațiilor diferențiale. Cireașa de pe tortul familiei rămâne, totuși
Prin vulturi vântul viu vuia... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9988_a_11313]
-
Croce și Heidegger pînă la Saussure ori Spitzer s-a delimitat cu grijă un imens spațiu pestiferat și interzis. Recomandabili rămăseseră doar autorii sovietici, imitatorii lor zeloși din România și, eventual, cîte unul sau altul dintre cei occidentali, aleși pe sprînceană, cu condiția să fi fost mai întîi traduși în Uniunea Sovietică ori să fi avut luări de poziție "antiimperialiste"; chiar și în aceste cazuri, se înfăptuia o evaluare selectivă atentă, dat fiind faptul că însăși opera susnumiților era la rîndul
Întoarcerea fiului gonit by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9980_a_11305]
-
să te îmbogățească. Totul respiră în jur, natura, culorile toamnei, viile... Trase aer în piept, închise ochii, întinse cu delicatețe mâinile și rămase câteva minute bune în extaz. Mihai o admira și trăia alături de ea bucuria naturii. Ioniță privi pe sub sprâncene și-și zise că trebuie să se fi țăcănit de tot cucoana. - Coniță, nu vă fie cu supărare, da' io nu m-am scrântit încă... Treaba dumitale dacă vrei să respiri cu toamna... - Ioniță, n-ai nici un simțământ! sări Mihai
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
de fotbal, care a României trebuie a fi, și nici campionatul Europei, că de aia intrarăm în dânsa, mă jur, uite-așa (își face o cruce mare peste pieptul său păros, rostind, la microfon, un bubuitor Tatăl nostru)... și încruntând din sprâncene, zbiară ca la o turmă de capre nedisciplinate: Și nu uitați, Români, a noastră va fi gloria și lumea aceasta făcută de Dumnezeu și pe care noi trebuie să o îndreptăm - voi merge mâine și voi repeta ce zic acușa
Nevoia de regi... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9165_a_10490]
-
Scaunele se înghesuie în pereți Alunițele sunt tot acolo, împrăștiate pe burtă. Eu continui să o privesc semiobscur și ea merge în tihnă pe podea, printre cioturi și bobițe de ceară. Îi ating cu degetul o șuviță din păr, o sprânceană - ușor ca și cum peste corpul ei ar curge o apă fierbinte. Ea își trece mâna peste coaste și ascultă cum la robinetul din baie curge apă rece. Suma lucrurilor care acoperă întotdeauna podeaua și obiceiul nostru de a dormi pe ele
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
a perspectivei largi și monumentale, plină de forță și decizie. Plină de o duritate și de un magnetism al ei și de atâta gingășie, în același timp. Ajungând în dreptul sentinelei călare, cu tunică stacojie și coif galben, tras până sub sprâncene, mi-am amintit! Cuvintele vorbitorului se reașează în ordinea lor greoaie, fără nici o strălucire de stil, fără nici un efect retoric. Cuvinte searbăde, aproape sâcâitoare prin repetițiile sau stăruința lor. Din mers, încerc să le tălmăcesc în cea mai clară limbă
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
aduc - în linie dreaptă și descendentă - cărților purtând marca Dan C. Mihăilescu sunt cumva dependente de o întreagă tradiție a sensibilității ultragiate. Iată de ce reproșurile cronicarilor literari urmează - cu extrem de vagi excepții - un ritual oarecum ready made al ridicării din sprânceană. Consultați selecția de ecouri la volumul al doilea - orchestrată de Dan Stanca, Tudorel Urian, Paul Cernat, Doris Mironescu, Bianca Burța-Cernat, Antonio Patraș, Mihai Iovănel, Andrei Terian, Al. Cistelecan - și vă veți convinge singuri. Stereotipii ambalate colorat, maliții de diagnostician, scrupule
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
verificare a ținutei înainte de a ieși din casă. Privitul în oglindă este - trebuie să fie - și o confruntare necruțătoare cu sine. Prima modificare importantă a feței mele datează de pe la douăzeci și cinci de ani. Atunci, într-o dimineață, am observat că între sprâncene mi-a apărut, din senin, o cută. Era prima "imperfecțiune" vizibilă pe un chip altminteri nu prea expresiv, dar cu trăsături calme și piele netedă. Astăzi, acel prim semn al perisabilității mele a devenit ditamai adâncitura. Nici nu-mi mai
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
primăverii și nici nu mai poate strivi între coperțile jurnalului ei, ca un reflex al îndepărtatei copilării, toporașii, micșunelele și panseluțele (...) Îmbrăcată în rochie albastră de catifea, cu mâinile împreunate pe piept, Maria Gavrilovna are un aer mirat, subliniat de sprâncenele ușor ridicate. Prin fereastră răzbat glasuri de copii, explozie a vieții și a bucuriei". (p. 59) Chiar dacă nu sunt cu totul lipsite de interes întâmplările plasate pe două paliere temporale (stricta actualitate, respectiv, anii '50 ai secolului trecut) nu au
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
Cosmin Ciotloș De ce o serie de autor Alexandru Paleologu la Cartea Românească, putem ridica din sprânceană, de vreme ce, oricum, până și stricta actualitate editorială abia ne lasă răgazuri pentru câte o cafea tare? De ce, între atâtea titluri și coperte gata de a fi scanate cu ochi aproape ingineresc, ar mai fi nevoie și vreme pentru fișarea unor
Spiritul sau litera ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9700_a_11025]