294 matches
-
25 august 1786 - d. 29 februarie 1868) a fost rege al Bavariei, din 1825 până în 1848, când a abdicat în timpul revoluțiilor care au cuprins statele germane, în favoarea fiului său Maximilian al II-lea al Bavariei. Mare iubitor al artelor și sprijinitor al acestora, "" a rămas cunoscut prin templul realizat pe malul Dunării, în apropiere de Regensburg, Walhalla, prin Galeria de frumuseți, precum și prin Gliptoteca de la München. "Ludwig Karl August", devenit "Ludovic I al Bavariei", fiu al lui Maximilian I al Bavariei
Ludovic I al Bavariei () [Corola-website/Science/319779_a_321108]
-
cu Șerbia, ca și organizația Mlada Bosna (Tânără Bosnie). La sfârșitul lunii iunie 1914, moștenitorul tronului austro-ungar, Arhiducele Franz Ferdinand, împreună cu soția sa, Sophie Chotek, au sosit într-o vizită la Sarajevo, principalul oraș al Bosniei. Ferdinand era considerat un sprijinitor al ideii „triplei monarhii” austro-ungaro-slave. Apariția unui al treilea regat slav ar fi reprezentat o amenințare politică majoră pentru Șerbia, care își arogase rolul de portdrapel al luptei de emancipare a slavilor de sud. Militanții organizației naționaliste Mlada Bosna au
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
militari prin care le cerea să organizeze alegerea de delegați pentru Marea Adunare Națională, care avea să fie convocată la Ankara. Mustafa Kemal a făcut de asemenea apel la lumea islamică să-l sprijine, în condițiile în care el și sprijinitorii săi continuau lupta în numele sultanului, care era de asemenea și calif. Principalul obiectiv al naționaliștilor ar fi fost, în aceste condiții, eliberarea califatului de sub ocupația Aliaților. Naționaliștii au plănuit în această fază a luptei organizarea unui nou executiv și a
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
creștinilor care luptau pentru libertate și erau bombardați de flotele creștine aliate cu ocupanții turci au produs indignare populară. În întreaga Europă Occidentală au apărut manifestări de simpatie populară pentru cauza creștinilor cretani, iar cauza rebelilor greci a câștigat noi sprijinitori. Marile puteri au trimis pe 2 martie o notă verbală guvernelor Greciei și Imperiului Otoman, prezentând posibilile soluții ale „Chestiunii Cretane”. Astfel, Creta ar fi putut să devină un stat autonom sub suzeranitatea sultanului. Poarta a răspuns trei zile mai
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
se ofereau în acel moment. Bulgarii au considerat în aceste condiții că cea mai bună alegere este intrarea în război de partea Puterilor Centrale. Invadarea Serbiei de către bulgari a grăbit colapsul armatelor Belgradului. Grecia a rămas neutră. Venizelos era un sprijinitor hotărât al alianței cu Antant, nu doar din cauza convingerii că Regatul Unit și Franța aveau să câștige războiul, dar și din cauza faptului că aceasta era singura opțiune care mai rămânea Greciei. Premierul elen considera că puternica flotă anglo-franceză putea să
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
reîntoarcă în Atena pe 29 mai 1917, iar, după acest moment, Grecia unificată a intrat în mod oficial în război de partea Aliațlor. Întreaga armată elenă a fost mobilizată, (deși în cadrul forțelor armate au continuat să existe tensiuni între ofițerii sprijinitori ai regelui exilat și cei venizeliști), și a participat la operațiunile militare împotriva Puterilor Centrale pe frontul din Macedonia. În toamna anului 1918, armata elenă cu efective de 300.000 de soldați, era cea mai importantă armată națională aliată de pe
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
semnificativ odată cu discuțiile cu privire la tabăra în care Grecia trebuia să se înroleze în timpul conflictului mondial. Regatul Unit sperase că existau considerente strategice suficient de importante care să-l convingă pe regele Constantin să-și alăture țara cauzei Aliaților. Regele și sprijinitorii săi insistau însă pe o neutralitate strictă, cu atât mai mult cu cât rezultatele războiului erau greu de anticipat. Nu în ultimul rând, legăturile de familie ale familiei regale îl făceau pe Constantin să se decidă cu greu ce tabără
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
fost concepută de fapt de Alfred Milner. Quigley scrie că „Această declarație, care este cunoscută dintotdeauna ca Declarația Balfour, ar trebui numită mai degrabă "Declarația Milner", de vreme ce Milner a fost adevăratul autor al documentului și a fost, se pare, principalul sprijinitor al lui în Cabinetul de Război. Acest fapt nu a fost făcut public până pe 21 iulie 1936. La acea dată, Ormsby-Gore, vorbind în numele guvernului în Camera Comunelor au spus: "Versiunea pusă inițial pe seama Lordului Balfour nu a fost documentul final
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
primare, iar în anul 1906, Vasile Stroiescu a oferit 200.000 ruble pentru construirea unei mari catedrale ortodoxe la București. Pentru a ușura situația țăranilor basarabeni și-a arendat acestora moșiile, la prețuri foarte mici. Pentru marile sale merite de sprijinitor al culturii românești, în anul 1910 (mai) a fost ales membru onorific al Academiei Române iar ca semn de prețuire a fost ales ca senator al Transilvaniei în Parlamentul României Mari. Interesul pentru Basarabia creștea în România, acest fapt este dovedit
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
de datoria tuturor musulmanilor adevărați să îi înfrângă pe naționaliști.” Amenințarea acestei mișcări contrarevoluționare a fost înțeleasă imediat de naționaliști, care au luat imediat măsuri de contracarare a forțelor lui Ahmet Anzavur. Anzavur s-a ținut de cuvând și, împreună cu sprijinitorii săi a început să atace reprezentanții guvernului în teritoriu. Până în noiembrie, noi recruți s-au adăugat forțelor sale. După ce a refuzat să aibă orice fel de discuții pentru încetarea luptelor cu naționaliștii, Anzavur și oamenii lui au fost etichetați drept
Revolta lui Ahmet Anzavur () [Corola-website/Science/327015_a_328344]
-
pe termen scurt în Balcani, otomanii pierzând pentru o vreme inițiativa politică și militară. Asediul Constantinopolului a fost ridicat, trupele din zona balcanică fiind trimise să lupte împotriva mongolilor. Această înfrângere i-a împărțit pe otomani în mai multe facțiuni, sprijinitoare ale fiilor lui Baiazid, care scăpaseră din dezastrul de la Ankara. Ca urmare, între aceste facțiuni a izbucnit un devastator război civil. Slăbirea temporară a Imperiului Otoman a amânat sfârșitul Imperiului Bizantin și cucerirea definitivă a Balcanilor de către turci. Bătălia are
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
facă această lucrare pentru salvarea sufletelor tuturor eroilor români, pentru salvarea creștinismului de pe glob și pentru salvarea neamului românesc. Această lucrare o cer sfinții îngeri și eroii noștri, iar Maica Dmnului poruncește Maicii Iuliana de la Schitul Rogoz dându-i că sprijinitor pe pictorul Vasile Păscu. Iar acestor ostenitori intru această lucrare să nu le lipsească rugăciunea, mersul la sfântă Biserică să fie regulat, postul și faptă cea frumoasă că și sfatul bun."",- bibliografie album VASILE PĂSCU O VIAȚĂ PENTRU ARTĂ - autor
Vasile Pascu (pictor) () [Corola-website/Science/326625_a_327954]
-
Într-o încercare de minimalizare a măsurilor represive, guvernul turc i-a categorisit pe kurzi drept „turci montani” până în 1991. În deceniul al cincilea al secolului trecut, panturcismul a fost influențat de propaganda nazistă Filozoful și scriitorul Nihal Atsız, un sprijinitor fervent al panturcismului și turanismului, a fost și un apărător al docrinelor naziste, până acolo încât a adoptat tunsoarea și tăietura mustății lui Adolf Hitler. Alparslan Türkeș, un alt susținător important al panturcismului, a avut o poziție pronazistă publică în timpul
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
Opinia publică maghiară s-a divizat în privința relațiilor cu Austria. O seamă de unguri au păstrat speranța separării de Austria, în vreme ce alții au căutat să colaboreze cu Viena, în condițiile respectării constituției și legilor Ungariei. Ferenc Deák a devenit principalul sprijinitor al colaborării cu guvernul central austriac. Deák a apărat legalitatea măsurilor luate în timpul guvernării lui Lajos Kossuth și a susținut că modificarea lor necesită aprobarea Dietei Ungare. Pe de altă parte, el a fost de acord că detronarea Habsburgilor de pe
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
refuzau să îi sprijine planurile acestuia din urmă. Hmelnițki era dornic să vadă la fața locului evoluția discuțiilor din Seim și să afle din timp dacă apărea vreo moficare a poziției acestuia cu privire la planurile de război. De asemenea, Hmelnițki și sprijinitorii săi s-au folosit de această vizită pentru obținerea tuturor informațiilor necesare și pentru evaluarea situației police. În octombrie 1647 a avut loc o importantă întâlnire în apropiere de Cihirin, în timpul căreia Hmelnițki a reamintit delegaților cazacilor despre situația din
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
prezent la asediul asupra Parisului în 886, însă este posibil să fie vorba de un unchi sau un nepot al său omonim, numele de "Reginar" sau "Reginhar" ("Régnier", "Rainier") fiind extrem de comun în această familie. Reginar a fost inițial un sprijinitor al lui Zwentibold în 895, însă a rupt relațiile în 898, după ce acesta din urmă a devenit rege. El și alți magnați care constituiseră baza pentru alegerea lui Zwentibold cu trei ani mai devreme, au profitat de ocazia ivită de
Reginar de Lorena () [Corola-website/Science/328523_a_329852]
-
După unirea Bucovinei cu România, Wassilko a fost ales cu mare majoritate în 1919 și 1922, deputat în Parlamentul Român, în care a deținut funcția de vicepreședinte al senatului. Gheorghe a fost atât înainte, cât și după război, un mare sprijinitor a societății culturale Junimea, al carei președinte de onoare a și fost. După ce Gheorghe Wassilko și frații săi Ștefan, Alexandru și Victor au fost deja onorați la 19 decembrie 1905 cu titlul de cămărari imperiali, au mai fost ridicați la
Gheorghe Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/328788_a_330117]
-
Consiliului ca urmare a insistențelor lui Churchill. Președintele Roosevelt a inițiat încă din timpul războiului planuri pentru crearea în perioada postbelică a unei organizații internaționale noi, mai durabile, care să înlocuiască Liga Națiunilor. În perioada interbelică, Roosevelt fusese inițial un sprijinitor al Ligii Națiunilor. Încrederea în Ligă i-a scăzut treptat datorită ineficienței organizației internaționale în prevenirea conflictelor armate, cel mai grav fiind chiar a doua conflagrație mondială. Roosevelt a dorit să creeze o organizație internațională care să asigure pacea mondială
Cei patru mari () [Corola-website/Science/335721_a_337050]
-
al nepotului lui, prințul Mihail Skopin-Șuiski. După înăbușirea revoltei în octombrie 1607, a apărut un nou pretendent la tron. Falsul Dmitri II a reușit cu ușurință să adune o armată de polonezi, cazaci și ruși infideli. Nici el și nici sprijinitorii lui nu credeau cu adevărat că este fiul lui Ivan al IV-lea. Deși nu semăna deloc cu Falsul Dmitri I, atât Maria, mama adevăratului Dmitri, cât și Marina, soția Falsului Dmitri I, i-au sprijinit pretențiile la tron. Marina
Vasili al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333662_a_334991]