359 matches
-
singur de grijă cum o putea printre cititorii de diverse calibre și gusturi din ziua de azi. (C.B.) Calea ascetică Rătăceau prin hățișuri umbroase întîlnindu-se chiar cu imaginea lor răsfrîntă-n oglinda firii înșelătoare. Erau mulți încăierîndu-se verbal și nici o idee sprințară nu-i îndemna la echivocuri nici vreo veveriță grațioasă nu le tulbura privirea ființa cea de-o potrivă cu firea părea împresurată de frica de-a nu cădea în prăpastia uimirii de sine. Și erau mulți amuțind de-nfricoșarea de-a
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
interioru-i devastat de viziuni precare doar prin colțuri umbrite de spaimă se aciuiază demonii închipuirii ca niște fantasme din trecutul fugar. Pericol de moarte poezia prin inoculare sub limita sublimă a sensului hașurat prin coduri de bară care obturează rațiunea sprințară prin uitarea cuvintelor șlefuite bacovian în sufletele moarte. E un blasfem pentru creștinătate îmi zice seminaristul milenarist de la Neamț unde s-a mai pomenit decît în Gogol seraficul să se negocieze ceea ce doar Sfîntul Duh în nerăbdare ca să se fixeze
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
din care râsul, încolăcit acum, în must distrugător se va desfășura cândva. Dar bate lung lumină rece-n geamuri, corpusculi nemiloși, uscați, ce fac mai aspră dimineața când el colindă vesel și cifrat. Căci fața lui scânteietoare, verde, un clavecin sprințar, ascunde, în râsetul artizanal, înflăcărații iezi: cruzi, moi, proteici, zburdând în văi, întunecat, ca-n taină și surdină, nicicând ademeniți să stea pe loc. Convoiul lor mărunt veghează, neintimidat, iar îngerul, un Laokoon abil, se smulge dintre șerpi printr-o
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
apocrife), mi se pare cel mai atașant, prin umoru-i mai... moldav, oleacă "dulșe". Poantele lui pot fi picante, - mordante, însă, mai deloc. Păstorel e bun chiar când e rău. Ca să nu mai spun că e un mare tehnician al versului sprințar. De la Dimov aveam să aflu, acum vreo 40 de ani, "cea mai frumoasă epigramă românească; n-are mai mult de două vorbe, - luați aminte!": "Treceau în sus/ Un rus și-un tun;/ Și tunul, rus,/ Și rusul, tun." Păstorel (nu
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
picior! I-o închis gura, iote așa. Când oamenii dădeau năvală s-o descoase, curioși, că de unde știe atâtea despre fotbal dacă este oarbă, răspundea cu siguranță și cu demnitate în glas: - Ei, vede Dumnezeu și pentru mine! Și vorbele sprințare, săreau jucăușe depășind orice barieră. Toți eram în admirație cu zâmbetul plimbat de la un chip la altul. Ne despărțeam greu de ea și așteptam cu nerăbdare o altă ocazie, altă poveste din mirifica lume a fotbalului. O adevărată enciclopedie, bătrânica
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
pămă tufurile albe ale bumbacului sălbatic? Vino în New York și la Chicago, unde clădirile uriașe stau să-ți cadă în cap... — Ioana, m-ai zăpăcit, nu fugi așa de repede, nu mă mai pot ține după tine! Ea însă continuă sprințară, în același ritm: — În Berlin și în Dresda, orașe distruse de bombar damentele ultimului război, azi refăcute complet, mă simt străină... noile construcții au șters definitiv farmecul locu rilor de altădată. La Stuttgart, în tinerețe, am luat lecții de pictură
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
fiecare dimineață? Întâi deschid radioul pentru noutățile zilei și, cum de obicei știrile nu sunt îmbu cu rătoare, pun imediat mâna pe buton și caut mu zică de dans. Nici dacă m-ar pișca un țânțar n-aș fi mai sprințară. Sar deodată din pat și, neavând partener, la nouă dimi neața, iau mătura și o bună jumătate de oră dansez fără oprire pe ritmul nebun al vreunui rock. Nu mă mir că pe urmă tensiunea mi se urcă la douăzeci
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
și nu mă mai plâng atâta! Mai dă-o... Doamne iartă-mă... Babele își făcură câte-un set de cruci. — Hai, mergem să vedem ce-i. Se încolonară la lift. — Ete-o pe Florica, râse una, o porni pe scări! Da’ sprințară ești, Florico, azi! — Păi i-un etaj. Până vine liftuuuu... Bocăniră în ușă cu degetele noduroase. Pe partea ailaltă liniște. — Fă, Florico, să știi că nu-i a bună... Că când vine..., te ia pe neașteptate! — Ptiu, ptiu, scuipară babele
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mișcări ca vântul care-o cuprindea înfășurându-i genunchii, o împingea din spate și-ncerca, în unele momente, punându-și toată puterea, s-o oprească sau s-o dea peste cap, lăsând-o pe neașteptate, capricios și luându-i-o sprințar înainte, într-o goană buimacă de flăcău îndrăgostit, care-și râdea de moliciunea ei, șuierând printre tufe și izbind cu fruntea trunchiurile arinilor foșnitori, cu frunzele zburătăcind mărunt, sub razele lunii, ca niște roiuri de fluturi albi gata să zboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
amândoi că formularea asta e mai aproape de adevăr. Bella ridică paharul și sorbi delicat din substanța aceea pe care soldații reușiseră să o apropie destul de mult de vinul făcut din struguri. - Ești trist. Sau preocupat..., continuă împăratul pe același ton sprințar. N'Gai Loon cumpăni un moment dacă nu ar fi fost nevoie să îi spună lui Bella despre isprăvile de luptă ale lui Zuul. Știa că împăratul îl suspectează că are ceva împotriva creaturii aceleia caraghioase și că, oricum, chiar dacă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
planuri, trebuie să atacăm psiacul! Airam îl privi surprinsă: - Sper că vă dați scama, înălțimea voastră, că nu avem decât o singură șansă. Odată compromisă ascunzătoarea noastră... - Nu și dacă atacăm prefăcîndu-nc că suntem băștinași, zise Kasser pe un ton sprințar. Ba chiar în felul ăsta s-ar putea să ne facem rost și de niște aliați. Poate chiar tânărul acela cu abilități de quint ne va ajuta... - Dacă este ceea ce cred cu, mai degrabă ne va omorî pentru provocarea asta
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
reprezentațiile, ceilalți s-au mai rotit, au mai plecat, noi am rămas acolo, la datorie. Adevărul era că ar fi fost și greu fără noi, eu aveam, orice s-ar zice, rolul cel mare, iar Jeni, frumoasă tare, talentată și sprințară, era tonică și dădea reprezentației un fel de bonus pe care spectatorul îl percepea imediat. Ne-a plăcut, ne-a plăcut grozav și am jucat-o peste tot, de la Cetatea Histriei până la Festivalul Nebunilor de la Amsterdam. Doamne, ce de povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
birou. Apoi se așeză și îl contemplă, cu un sentiment de neliniște tot mai accentuat. Cu lumea din jur se petrecea ceva, iar el nu putea să înțeleagă ce. Și ce era cu silueta stranie pe care o văzuse sărind sprințar printre pietrele de mormânt? Aproape că uitase de ea. Părintele St John Froude se ridică, ieși pe terasă și o porni pe cărarea ce ducea la biserică. — într-o duminică?! urlă directorul de la Sweetbreads. într-o duminică?! Dar noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cotradictorie față de opinia generală. La urma urmei, cursa nu se câștiga prin viteză, ci printr-o inconsecvență ilogică iremediabilă, iar viața era toată numai accident, anarhie și haos. Regulile erau făcute pentru a fi încălcate, iar omul cu o minte sprințară era mereu cu un pas înaintea celorlalți. După ce ajunse să stabilească această nouă regulă, Wilt se întoarse pe partea pe care-i plăcea să se culce și încercă să adoarmă, dar somnul nu-i venea deloc. încercă și pe cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
învăța să-l suporte. Doar nu descoperise caracterul paradoxal al libertății numai ca să cedeze încă o dată lanțurilor înrobitoare ale casei din Parkview Avenue, ale Tehnicului și ale avânturilor plate ce-o cuprindeau pe Eva. El era Wilt, bărbatul cu mintea sprințară. * * * Eva se îmbătase. Reacția automată a părintelui St John Froude la teribila ei confesiune fusese să treacă de la whisky la niște alcool polonez de 150 de grade, pe care îl ținea pentru situații de urgență, iar Eva, prinsă între chinurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cizeleze forma din noiembrie -, dar romanul, în forma din toamnă, e încă unitar, își păstrează ritmul interior, simți tic-tac-ul acțiunii, personajele au carne destulă, există un element de destin care le unește. Așa, redus cu încă două sute de pagini, devine sprințar, aproape cinematografic tocmai ce nu voia să scrie cînd l-a conceput, de-aceea a și creat personajul feminin, implicat în destinul tuturor, obligînd celelalte personaje la lungi introspecții. Acum a rămas doar acțiunea. Mai răsfoiește o dată romanul. Culmea-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Cu excepția lui "și", "de aceea" și "totuși", totul, până și prepozițiile și adverbele, intră în cod. Traducătorul, sângerând sub această chingă și amețit de reiterarea figurilor acestui cadril infinit, este tentat periodic să respire evadând în stil: un cuvințel mai sprințar, același lucru spus altfel decât până acum etc. Greșeala pândește la capătul acestei tentații periodice de a ieși din cod. El trebuie să accepte, așa cum va trebui să accepte și cititorul, că se află în fața unei enorme fugi a gândirii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Gulian, atunci când îi asasina cultural pe Maiorescu sau pe Blaga, făcea muzică de cameră. Filozoficește, Wald nu avea ce să-mi dea, pentru că descindea direct dintr-o paradigmă a pustiirii filozofiei de care trebuia să scape mai întîi el. Fiind sprințar, inteligent și superficial, nu a avut însă răbdarea necesară, odată trecut de 40 de ani, să asimileze un autor sau un domeniu. Îi plăceau prea mult spectacolul, cozeria, calamburul, ca să mai găsească în el resursele necesare pentru lucrul metodic și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
umeri un chip alb-pietros;/ Zborul de cuvântalbatros/ Sângerând pe vârful de spadă/ Urmărit de visuri de pradă - / Rămân perpetuu omul crâng,/ Cu copilul de mână cât viața de lung”. Parcă să ne scoată din atmosferă gravă a momentului, jucăuș și sprințar la Început, cu iz de legendă și glumă pământeasca, sfârșind Într-o seriozitate, prielnica momentului și prevestind conținutul altui volum de poezie a lui Alexandru Tăcu, vine Aurel Ștefanachi scriitor, poet și editor, dar și mare prieten, dintotdeauna, al autorului
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Toată treaba asta cu Duncan făcuse din el un moșneag. Ziua aceea de februarie era rece, dar senină. Era cinci fără un sfert, iar soarele apunea: pe cer erau cîteva aerostate de baraj - singurele lucruri care reflectau lumina, alunecînd rozalii, sprințare, pe cerul care se Înnopta. Viv și tatăl ei se Îndreptau spre Wood Lane. Acolo, lîngă stația de metrou, era o cafenea unde se opreau de obicei. Totuși, cînd ajunseră azi acolo, găsiră niște femei ale căror fețe le recunoșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ce cu ultimele forțe imploră cerul pentru a mai trăi. Într-adevăr, acum acest bătrân renunțase la oceanul verde și foșnitor al frunzelor fragede și începuse cu galben și cu roșu să își ia coasa. M-am oprit la râulețul sprințar de astă-vară; am privit fața ruginie a undelor. Razele soarelui par filtrate prin miere și îi dau o înfățișare blândă și liniștită. Am privit codrul și l-am întrebat cum se simte. Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare și, astfel
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și totuși mâna i se oprește, privirea-i cade-n depărtare, ochii se închid, capul greu cade pe masă și, dacă nu doarme, nici mare lucru nu face în clipele acelea. Și nu doară că i-ar fi lene ori sprințara muză ar fugi sastisită de dânsul, ci altceva se-ntâmplă atunci: o sfială, o reținere, mai pe românește o jenă. Urmându-și pas cu pas făpturile, împărțind cu ele bucuriile și necazurile, frigul, foamea, setea, marșurile lungi, umezeala, șicanele, bătăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
până deseară la ospăț, n-ai vrea să mergem să facem nani? — Nani? - ganguri Ruxăndrița. Ba da, vreau, vreau! - și bătu din palme ca un copil, sărind cu putere în picioare. Episodul 81 MÂHNIRI Pe când Vodă, întovărășit de tânăra și sprințara sa Doamnă, ieșea pe ușă, papagalul se desprinse lin de pe umărul stăpânului său și zbură înapoi, așezându-se în jilțul proaspăt părăsit de domnitor. Câteva clipe fu liniște. Se auzeau doar strigătele slabe ale prostimii de-afară, ce venea zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe scaun, devenea un fluture ușor care își lua zborul de pe degetele subțiratece ale doamnei și se avânta în văzduh în căutarea sunetelor pe care nu le putea ajunge niciodată fiind urmate de altele și mai mângâioase sau și mai sprințare. Goana după sunete era întreruptă de vocea blândă a doamnei Ana care îi dădea un fior, o neliniște în piept "E târziu, copile. Mama te așteaptă." Acum știe, știe cât o iubise pe doamna Ana încă de atunci, de când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
acordat nici o importanță dacă nu apărea ea să le readucă în centrul atenției, să le dilate fantastic. Reușea de minune să împingă umorul către marginea lui era imposibil să nu-ți descrețească fruntea. Dar în afara intervențiilor ei însuflețite, a ciripitului sprințar, cu greu se mai urnea din loc o discuție interesantă, dar și atunci, exact când nu te așteptai, rămânea în suspensie, se bloca fără să lămurească toate aspectele. Carmina nu înțelegea ce se întâmplase cu el, se plictisise, medita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]