5,301 matches
-
rezistă cu stoicism unor asemenea presiuni. Și ce presiuni! Alții ar fi explodat de mult. Dar ei nu și nu. Îți vine chiar și să râzi când Îl vezi pe Vanghele (știți, Caragiale are și comic de nume?!) cum face spume la gură Împotriva primarului general și În final le Înghite tot el, fără măcar să bage de seamă. Vezi să nu te Îneci, Vanghele mamă, cu propria salivă. Ar fi păcat de asemenea primar PSD-ist și de alții ca tine
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
da chiar ne-ar lua julanii de proști și nu e cazul. Om fi noi creduli, blânzi, neranchiunoși, da proști ... se Înșală amarnic cei ce zic asta despre români. Exemplul cel mai sugestiv sunt domnii ceia care după ceau făcut spume la gură la televizor și s-o stuchit cu alții, o trecut de la PRM la PSD. Nici nu merită să ne mai amintim cum Îi cheamă. Da iaca, c-o mai apărut doi: aiștia mai domnoși di feliu lor, Duvăz
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
sortez ideile pe căprării, că am să vi le spun cum le aud și cum Îmi vine la Îndemână. De-a valma. Da cine are ochi să citească și cap să Înțeleagă, va pricepe. Basta. Că-ți vine să faci spume la gură, când vezi câte le clocește mintea. Da cine te ascultă? Că părerea noastră nu contează, nu-i așa? Că doar nu suntem „mari”și „la modă” ca să se intereseze vre-o televiziune de noi. Ce-s proști, să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
dimpotrivă. Nu știți la ce mă refer ??! Știți foarte bine, că v a tras o sperietură s-o țineți minte toată viața : REFERENDUM. Erați așa de speriați că până și președintele și-a ieșit din tradiționalul zâmbet și-a făcut spume la gură à propos de indiferenți. Greșiți domnule președinte, nimeni nu mai este indiferent În țara asta, pentru că nu-l lăsați. Ceea ce s-a Întâmplat În 18-19 noiembrie este Revoltă nu indiferență, remarcați bine. Este revolta tăcută a românului chinuit
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
apărări - cea a patriei mamă. Pentru că acum nu are nimic, decât pe bunul Dumnezeu să-l apere. Iar noi dormim și ne bucurăm dacă putem, să-l urâm pe cutare, sau să ne mai certăm cu cutărică, sau să facem spume la gură pentru cine știe ce prostie sau vulgaritate, pentru că de 14 ani Încoace numai cu dintr-astea ne-am obișnuit și cică am evoluat. Da, dar În jos și asta se cheamă involuție, nu cum vreți să ne faceți voi să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
pantalonii reiați de catifea argintie, vestă și haină închisă la doi nasturi, cu un cap mai înalt decât toți și-o privire seniorială, prefectul vorbea cu generalul, balansându-se cu mâinile la spate. Orchestra cânta pe-un podium. Perechile dansau. Spuma șampaniei sfârâia în cupe de cristal. Pe mese tronau munți de fleici și cornuri prăjite. Dinții mușcau vârtos, nesățios, ca din miezul însuși, mustos și picant, al vieții. O tristețe de moarte-l doborî, căci viața aceea nu era a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tot trupul să se desprindă și să coboare, să se amestece printre cheflii și dansatori, să-i împingă într-o parte și să-și facă loc s-o caute pe Irina, și râsul care fierbea în el, umflat ca o spumă de șampanie, să rămână acolo, sus, suspendat în gol, nor îndârjit și răzbunător. Ce căuta el, aici? Era nebun că venise, că se lăsase împins de curiozitate, de îndoială, de gelozia lui rea și venise să afle, ce? că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
că n-avea să se descurce. Simțea răcoarea jilavă, încărcată de foșnete și miresme tari, uscăcioase, pătrunzând în carnea și sângele ei. Se repezi într-o fugă ușoară, alături de vânt. Florile de sânziene îi jucau pe gleznele goale ca o spumă. O spumă mirositoare care se umfla luând-o pe sus. În rest, noaptea se înălța mereu și ultimii trâmbițași ai exodului uitați pe câmp, greierii, își începuseră cântarea magică. Lungi poteci și cărărui tainice, abia ghicite cu simțul ei noctambulic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
avea să se descurce. Simțea răcoarea jilavă, încărcată de foșnete și miresme tari, uscăcioase, pătrunzând în carnea și sângele ei. Se repezi într-o fugă ușoară, alături de vânt. Florile de sânziene îi jucau pe gleznele goale ca o spumă. O spumă mirositoare care se umfla luând-o pe sus. În rest, noaptea se înălța mereu și ultimii trâmbițași ai exodului uitați pe câmp, greierii, își începuseră cântarea magică. Lungi poteci și cărărui tainice, abia ghicite cu simțul ei noctambulic de orientare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
e tot. Moartea a mângâiat clapele pianului cu degetele ei de fantasmă în ritmul ultimului foxtrot al domnului Goodman din Aurora. EPILOG Cerboaica îi auzi chemarea de departe. Îl auzi de departe despicând cu trupul lui puternic, suplu și impetuos, spuma înghețată a cerului scuturat în zăpezile proaspăt căzute. Și-l închipui înaintând năvalnic, în salturi mari, împrăștiind acolo unde abia atingea pospaiul de spuză albastră o avalanșă orbitoare în jur, lăsând în urmă un evantai de pulberi în lumina nelimpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nărilor, în plină forță a bărbăției lui, cu șolduri musculoase, pieptul puternic, arcuit ca o platoșă, fumuriu pe spinare și roșcat-alburiu în partea dorsală, din care se contura proeminentă teaca însemnelor lui nobiliare sub moliciunea burții spuzită cu-o ușoară spumă sidefie. Dacă se dovedește adevărată vestea pe care zici că mi-o aduci, îi declară, patetic, Cerboaica, ai de la mine un bolovan de sare! Tudor scoase un muget slab zbârcindu-și nasul cu nările tremurânde, și buzele i se umflară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a fost obligat de voie de nevoie să se căsătorească cu o fată din satul vecin. Și cum zicala este adevărată. „Averea mărită muerea” și Toader - fecior frumos, cu părul blond, ochii albaștri, mustăcioara lui - spicul grâului, fața lui ca spuma laptelui, de statură mijlocie, se pricopsise cu o femeie mai în vârstă decât el, mai înaltă, mai grasă, cu o față lungă, neagră și încruntată la figură, de-ți venea să tot fugi de ea. Cu alte cuvinte mânca pui
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
o văd sub măslini și migdali aproape de cer, în înălțime! Spre Palma de Mallorca aș pleca și eu să văd perlele angelice, din Manacor, cu aerul lor rece, la gâtul și pe pieptul cald al femeii de la mal, acoperită de spuma mării, în seara de smarald. Rusaliile au coborât după zece zile de la Înălțare, mare sărbătoare pentru creștini! Sfântul duh era apă vie, era foc pentru a ne înnoi, pentru a ne înverzi! Așa spunea Apostolul Ioan citat de Patriarh, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ambele brațe sub el. Copilul era culcat pe brațe cu capul spre cotul stâng al Bunicii G. și era îmbrăcat într-un sac de copil bleumarin; numai la cap, în dreptul fețișoarei se vedeau colțurile croșetate ale unei bonețele albe ca spuma laptelui. Bunica G. s-a uitat la el și apoi la mama O. și a întrebat-o: - Și eu ce să fac cu el? Iar mama O. mi-a răspuns: - Tu trebuie să ai grijă de el. Știam amândouă că
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
dar totodată a creat și viețuit pe plan filozofic și liric de la tonalitate melancolică: Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii: Ce sens avu venirea ! Și-acum ce sens plecarea ? până la zbor mistic: La cei răi nu-mi voi spune, nici la cei buni secretul. A gândului esență în verb sărac ar fi. Eu văd un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
filozofie nu a pătruns misterul. "Căci neputință-i totul ce-un sân a conceput": Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, Iar moartea n-o să-i scadă rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii: Ce rost avu venirea ? Și-acum, ce sens plecarea ? Dar transfigurarea prin poezia absolută face să tacă vocile deznădejdii și ale tăgadei: Surâs și puritate! O, răsărit divin! În cupe scânteiază câte-un imens rubin! Fă dintr-un ram de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
s-a făcut greață. Cu picioarele încolăcite în jurul colonadei vechiului meu adăpost, mama tocmai împăturea un certificat de naștere. Pe Lea o chemase Delia Hriavu. Am închis ochii. Îmi simțeam stomacul în gât și melcul urcându-mi pe piele, în spuma lui grețoasă, de culoarea șteviei. Numai că nu mai aveam unde să mă ascund de el. David. Îmi era dor de David. Hoașcafacefarmecehoașcafacefarmecehoașcafacefar mece... 9. Ema. Schiță finală. Tranziție spre portret Unde să te duc azi? Femeia Lego. Ți-aduci
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
feluri. Hering cu fructe, cu mirodenii orientale, cu sosuri dulci, sosuri acrișoare, piperate, eterate, vârtoase, sosuri în care se ghicesc scoici și corali, în care se deslușesc Marocul, Italia, Corfu, portul Barcelonei, Istanbulul. Un Sud fărâmițat în valuri, valuri de spumă ușoară, mereu în escorta peștelui sărat, cu oase subțiri și friabile, ca de gheață. Heringul e Nordul. — Am găsit! — Da, domnule? Ca singurul bucătar din lume care călătorește în compania unui valet (Evgheni i-a devenit aproape indispensabil de când oasele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
scoată din buzunar o batistă veche și relativ murdară, să-și șteargă disperarea de pe frunte. — O să fac o școală de bucătari la bord. Înapoi în buzunar, batista se mototolește în tusea înecă cioasă a posesorului. — O să-i învăț să facă spumă de morun, pâine cu alge, o să le arăt cum se gătește bine halibutul, o să-i învăț cum să per pe lească peștele în grăsime de balenă... O ușoară amețeală se abate asupra valetului, care simte nevoia să se așeze pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
seama la masa 202. Paharele de cristal de un luciu perfect. Farfuriile cu monograma lui împletită cu numele vasului în dansul unor căluți de mare albaștri, învolburați pe porțelanul de un alb polar. Fața de masă impecabil călcată, ca o spumă fină peste suprafața rotundă, cu picioare ca o coadă de sirenă. Scaunele tapițate cu velur moale și verde. Curățat, la fiecare două zile, cu un burete adevărat, pescuit din insule pârlite ca niște spinări de crap uitate sub soare. Printre
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și verde. Curățat, la fiecare două zile, cu un burete adevărat, pescuit din insule pârlite ca niște spinări de crap uitate sub soare. Printre faldurile feței de masă însă, o coadă de triton începuse să se scorojească, iar undeva pe sub spuma brodată sărise vopseaua. Puțin mai încolo, o ceșcuță de cafea fierbinte, părăsită lângă farfurioară, lăsase o urmă ceva mai mare ca un bănuț pe mahon. Ivan dormea. Ivan dormea adânc. ...da. Uite-i cum își împachetează, din nou, lucrurile. Ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fi făcut rețetele scrise cu cretă să se scurgă unele într-altele, lăsând ardeiul iute să alunece pe nesimțite drept în inima homarului și caperele să nimerească, în chip cu totul și cu totul nepo trivit, într-o linguriță de spumă de fragi. Deserturile mânjiseră felurile principale, băutura se eva porase în ingredientele mielului perpelit în ulei de struguri, cantitățile se revărsaseră, curcubeic, în recipiente ale căror contururi se topiseră de mult și alunecaseră în dâre luminoase pe nervurile de lemn
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
până la arderea la foc mic a celui din urmă neuron conștient că este neuron. Sigur că vrei altceva. Orice. Numai adu-le! Cum or fi, reci, calde, insuficient de fierte, fără gust, fără muștar... Berea poate să fie caldă, fără spumă, nu, nu, vă rog, chiar insist: caldă și fără spumă! Nu contează când, în cinci minute, într-o oră, astăzi, săptămâna viitoare. Numai promiteți-mi, domnule, dragule, jură-mi că mi le aduci. Că le voi avea la un moment
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
conștient că este neuron. Sigur că vrei altceva. Orice. Numai adu-le! Cum or fi, reci, calde, insuficient de fierte, fără gust, fără muștar... Berea poate să fie caldă, fără spumă, nu, nu, vă rog, chiar insist: caldă și fără spumă! Nu contează când, în cinci minute, într-o oră, astăzi, săptămâna viitoare. Numai promiteți-mi, domnule, dragule, jură-mi că mi le aduci. Că le voi avea la un moment dat în fața ochilor, supuse simțurilor olfactive, tactile, de orice fel
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
face atât de frumoasă amiaza, preocupat de ceea ce e concepția, curgerea râului, promenada. Este o zi liniștită de primăvară călduță, își deschide soarelui verdele pufuleț al născutului frunziș al plopilor; surâde râul; este neted oceanul cerului, fără altceva decât ușoara spumă a norilor la apus; aerul, cărnos și umflat de arome. Se simte băiatul pe pajiște ca păpădia prin aer. De partea cealaltă a râului, orașul cu turnurile și capitelele, iar imensa înflorire de piatră, primăvăratecă de asemenea, se reflectă în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]