327 matches
-
de revolver curmară viața rivalului. ...Acum se judeca procesul. Toți eram de părere că acuzatul avea să fie achitat, chiar dacă crima fusese premeditată. Doamna Bogdan însă (Amely, cum îi spuneam) osândea cu înverșunare pe soția infidelă. ― Cum a putut, ticăloasa, spumega ea, cum a răbdat-o inima să jure în fața icoanei că-i nevinovată?... ― Nu, Amely, nu trebuie s-o condamni astfel, zise Mihaela, nu știi ce s-a petrecut în sufletul ei... ― Eu cred că nu s-a petrecut nimic
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Ca s-o rănească până în străfundul sufletului generozitatea mea! Am așteptat-o cu încordare toată ziua, dar n-a venit. A venit în schimb Alexa. O trimisese în locul ei, în numele ei, veșnic ca ambasadoare! Ea nu catadixea să se deranjeze. Spumegam de mînie: " Lasă că te fac eu să vii, stimată doamnă Nenișor. Și cât se poate de repede. Cu o sută de kilometri pe oră. Nici o grijă în privința asta!..." I-am spus Alexei pe un ton scăzut, încercînd să-l
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
era altfel, că era diferit, că era de altă rasă decât ea. Asta conta și asta avea să conteze întotdeauna, indiferent de balivernele părinților lui, care îi spuneau că educația îl va face un om respectat. Abdulah pur și simplu spumega de furie și nu știa ce să facă, pentru că ar fi vrut să-și strige întreaga ură tuturor celor din magazin, în frunte cu nesimțita respectivă. Ceea ce se întâmplă însă depăși cu mult imaginația lui Abdulah și deveni, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
strigă personajul, fericit. Ți-am spus c-o să-ți fur pula în cele din urmă!! Te-am avertizat! Cioran înnebuni de ciudă. Nu mai putea. - Futu-z gâtu mă-tii de dobitoc, dă pula-napoi, futu-te-n gură dă muist, spumegă el, pizduind cumplit și năpustindu-se spre Luca. Numai că, poate datorită diferenței de vârstă dintre cei doi, Luca era cu mult mai ager și folosi instantaneu această calitate pe care-o avea pentru a se arunca în lac. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să nu mai putem deosebi nimic de nimic? Cum a putut fi atât de crud? Cum a putut fi atât de inspirat? Nu știu, nimeni nu știe și probabil că nici nu voi afla prea curând răspunsurile acestor întrebări, așa spumegând și plin de cea mai cruntă ură cum sunt, deși, cum am spus, simt că tocmai astăzi, în ziua aceasta a morții, voi căpăta toate cheile cunoașterii. Aș vrea ca măcar acum cineva dintre prietenii, părinții sau frații mei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dați cu banii statului în baltă, vă bag pe toți la pușcărie, de nu vă vedeți, băăă!... Virgil vru să spună și el ceva, dar celălalt săltă de pe scaun roșu la față ca sfecla și începu să tune și să spumege, așa că nu-i mai rămase decât să se retragă discret de-acolo. Mai târziu el aflase că individul cu burta cât un sac burdușit bine era un fost ciocănar de la atelierele Grivița, școlit peste noapte la fără frecvență și făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
PM. Scos din minți, acesta tot Încerca să dea cu piciorul Într-un cort de camping pustiu. - Ticălosul! Ticălosul, a șters-o cu lingourile mele, s-a cărăbănit prin muzeu! Lingourile mele! Hoțul! Asasinul! Trebuie să dați de urma lui! spumega el ca turbat. Lucas ordonă cîtorva oameni să Împresoare și să protejeze ascunzătoarea lui Ryan și, de asemenea, să cheme tehnicienii de la Poliția Specială. PM stărui să-i tragă pe Fersen și pe Marie spre galeria care ducea la muzeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
porcăriile astea nu le-aș agăța nici pe peretele unui closet, spune făcîndu-le în sfîrșit vînt în direcția grămezii de gunoaie aprinse deasupra căreia cîțiva manifestanți zgribuliți își freacă palmele, numai de pus pe foc sînt bune, închide subiectul*. Petrică spumegă de furie, Monte Cristo se închide și mai tare în sine, de acum înainte nu va mai scoate nici un cuvînt decît atunci cînd va fi nevoie, în locul lui, vor vorbi faptele. De undeva din întuneric apare și Santinelă care rămîne
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să ne convingeți imediat ce apele au început să se limpezească? Nu ne-ați demonstrat că totul nu-i decît o mascaradă? — Tocmai de-aceea i-aș strînge pe toți de gît dacă mi-ar cădea în față. Cum să nu spumegi de furie, reia Bătrînul încercînd să-și stăpînească nervii, cînd vezi cum unora le iese totul, iar tu ești mereu marginalizat, și nimeni nu-și mai amintește de tine decît atunci cînd are nevoie să te folosească în scopuri mîrșave
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lui să se împace cu asta. De câte ori primea oaspeți și avea nefericita inspirație să mă închidă în cameră, băteam cu pumnii în ușă până ce, dacă nu era larma prea mare și se auzeau zgomotele, se vedea nevoit să-mi deschidă, spumegând de furie și îngrozit de ce va urma; deoarece în prezența prietenilor și cunoscuților lui eram totdeauna și mai îndrăzneț, îmi arătam cu cruzime sentimentele antipaterne și răspundeam la amabilități cu o proastă creștere care mă înfiora uneori și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un răspuns deosebit de demn atunci când se trezise cu dușmanca ei de moarte la celălalt capăt al firului de telefon. —Julia! Ce plăcere neașteptată, exclamase ea pe un ton măsurat. Desigur, fusese sarcastică, dar măcar nu începuse să urle și să spumege. Julia se lansase într-o ofensivă plină de șarm, spunând cât de minunată fusese Deborah în circumstanțele date, că trecuse mult timp de la momentul separării și cât de plăcut ar fi pentru James dacă ele două s-ar înțelege, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
copiii aveau picioarele ude, dar se simțeau atât de bine. Înfofoliți În trei straturi de haine, Ben și Emily se joacă mulțumiți lângă șuvoiul de culoarea cafelei cu lapte care iese la suprafață din coasta dealului din spatele golfului Whitesands și spumegă pe stânci până să se verse În mare. Emily a construit un castel cu grădini acvatice și o fântână arteziană făcută dintr-o scoică, iar Ben culege câte o pietricică pe care o duce până la marginea șuvoiului, o aruncă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ramuri de sălcii argintoase O-ntreagă-mpărăție în cuib legănător, A firii dulce limbă de el era-nțeleasă Și îl împlea de cântec, cum îl împlea de dor. Visa copilul... Fruntea-i de-o stâncă răzimată, Privea uimit în râul ce spumega amar, Și arunca v-o piatră în apa-nvolburată. Râdea, cânta degeaba... plângea chiar în zădar. El vede ierburi nalte în mândră zi cu soare. Crescute-ajung la brâul unei copile. Lin Prin iarba mare trece ș-aminte luătoare Plivește flori
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aceea pe lângă geamul băii de la demisol. Și chiar s-a aprins lumina, doar că fereastra nu mai era deschisă. Am dat s-o împing cu piciorul, dar era zăvorâtă. Mi se părea că deslușesc umbra femeii mișcându-se prin cameră. Spumegam ațâțat, neputincios, umilit de destin. Când eram în toiul deznădejdii, a oprit o Volgă neagră. Au coborât doi. Nu a trebuit să se recomande. Sclipeau a Servicii: duhneau a cătușe și a beci cu pumni de-ți îngheța mațul. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o expoziție. Spre deosebire de alți artiști pe care îi sprijinise, Smith nu voia să aibă de-a face cu New Yorkul. Petrecuse deja șase ani acolo și, după ce fusese respins de toate galeriile din oraș, revenise la Chicago acrit și furios, spumegând de dispreț față de lumea artei și de toate curvele însetate de sânge și lacome de bani care o populau. Harry l-a botezat „geniul posac“, dar, în ciuda firii sale necioplite și uneori combative, pictorul cel arțăgos era, în adâncul sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
au fugărit prin cartier pe mincinos. Ce chelfăneală i-au tras! Juncu își pierde cumpătul și-l ia de guler pe Toma. Ce cauți aici, mă, nesimțitule? Vedeți, oameni buni? Iar mă ia la bătaie. Eu spun adevărul despre șarlatan. Spumegînd de furie, Juncu îl împinge pe Toma cu forță și acesta cade. De ce-l bați, mă, animalule? țipă lumea. Se crează o busculadă și Juncu încasează cam mai mult decît se aștepta. Nu mai continui campania, anunță Juncu la partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ar mai umfla strugurii lor de neastîmpăr, ar mai mușca ele un organ dezacordat și ce muzică ridicolă, ce muzică falsă ar Începe să picure din acest pix care mutilează hîrtia? „e un nor sub țeasta bătrînului general tace și spumegă altfel piciorul cui ar bate această grenadă În peretele din spate al catedralei visez În clipa În care părul meu se Împletește cu părul unui munte vin două limuzine din direcții opuse am de apărat o infirmitate o ciupercă roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aterizat cu putere, împroșcând în jur fragmente disparate. Și apoi... Și apoi a început să plouă, o aversă grea de litere, cuvinte, imagini, frânturi de întâmplări, fețe, locuri - o pădure, un oraș noaptea târziu - marea din jurul meu agitându-se și spumegând de atâtea lucruri căzând peste tot. Iar eu eram pierdut pe acolo pe undeva și peste tot, mă scufundam, mă împrăștiam, pierzându-mi mințile, gândurile și cunoștința. Am deschis ochii. O lumină umedă și proaspătă se scurgea pe după draperii - sosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
va ajunge cândva la fel, dacă nu poate fi împiedicată acum, la vremea potrivită. Dragostea o s‑o împiedice să ajungă așa. Cei din orchestra filarmonică nu cântă decât chestii reacționare, cum ar fi Schubert, Mozart și Beethoven, susține Anna spumegând de furie. Când l‑au ascultat pe Webern duminica trecută, au aplaudat ca idioții, deși în fond disprețuiesc genul ăsta de muzică. Publicul orchestrei filarmonice e mult prea binecrescut ca să‑l fluiere pe Webern, ei știu ce statut are acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ne întoarcem la căsuța noastră primitoare. Altfel doamnele or să ne rețină inutil cu vorbăria. Știi tu ce‑o să facem noi mai târziu, sugerează mama și‑l trage pe tata de‑acolo cu propunerea asta neexprimată. Acesta își ia avânt, spumegând de furie. Nu, nu vrea să fie reținut de cucoanele astea împopoțonate, fiindcă mai are încă multe planuri pe ziua de azi. E o pasăre mare care‑și face cu greu vânt de pe o cracă pe alta. Și uite‑așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a speranței! au strigat ei. Stradă scăldată În răcoare, În lumina piezișă, stradă cu fațade Înalte și adîncă umbră albastră, stradă scăldată În aerul mișcător al dimineții poleind valurile, stradă cu docuri vechi și ruginite, pe unde bacul teșit intră spumegînd, Împovărat de un zid de fețe mici și albe, ce privesc fix, atent, În tăcere, către tine, mîndră stradă! Stradă inundată de mirosul greu și Înțepător de cafea proaspăt rîșnită, de mirosul verde și plăcut al banilor, de mirosul proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care mi s-a părut ani de zile că semăna nici mai mult, nici mai puțin decât cu o bibliotecă modernă din Alexandria. Aici, spre sfârșitul adolescenței mele, zăboveam ore-n șir, uitându-mă la copertele cărților ieftine în timp ce Verity spumega și bătea din picioare afară. Însăși vederea acestor cărți îmi dădea întotdeauna sentimentul miracolului: ele păreau să sugereze existența unei lumi îndepărtate, populate de oameni frumoși și talentați, dedicați celor mai înalte idealuri literare (aceeași lume, desigur, în care norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cutremură toată casa. Lui Iliuță îi crește inima. Cu asemenea prieten, nu-i mai e teamă de nimic. Și începe să scrie. Ce-ț doresc eu ție dulce Românie Țara mea de glorii țara mea de dor Fiarbă vinun cupe spumege pocalul Fără să vrea limba îi iese din gură, urmărind buclele celor doi de l. Uf! Greu mai e. Deodată Mureș latră, chiar sub fereastră. Cin’ să fie? Mama nu e că pe ea n-o latră cățelul și oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
jumătate, o promisiune chiar. Și-apoi autobuzul s-a mai și golit după ce a trecut de centru, nu mai sunt acum decât puțini călători. Unul sau doi au rămas în picioare, ca doi marinari lângă catargul ce înfruntă marea agitată, spumegând de furia lui Poseidon. Șoferul accelerează chiuind și cei doi temerari sunt zgâlțâiți de colo colo prin marile hârtoape, dar nu se dau bătuți. Restul pasagerilor, mai cuminți, stau jos și privesc cu sau fără luare aminte pe geam, afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de nerăbdare să-mi spună ce s-a mai întîmplat acolo, în Bhowanipore. Când am plătit camionarul și hamalii, l-am luat cu mine în cameră, am cerut ceai d-nei Ribeiro și am deschis o nouă cutie de țigări. Harold spumega că nu rămân cu el de vorbă, dar probabil că a ghicit în plecarea mea bruscă de la Sen ceva mai mult decât îi mărturisisem și nu cuteză să vină și să ne întrerupă. Khokha îmi aduse un exemplar din Uddkita
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]