312 matches
-
al trilogiei Jderilor, operă suprapunând documentelor fundamentale disponibilitățile ficțiunii; instrumente mijlocitoare, informațiile de arhivă nutresc retroviziuni într-o regie narativă subiectivă. Sintetizând în spiritul construcțiilor epopeice, Sadoveanu e apropiat, firește, baladescului și legendarului; discursul scriptic despresurat lasă câmp liber oralității, spunerii spontane. Deși figură monumentală, nu voievodul stă în primul plan, ci pitorescul Manole Păr Negru (mare comis) cu fiii lui și alții ca aceștia: "Oamenii măriei sale". Vrafuri de materiale pregătitoare vorbesc despre marile ranguri boierești (comis, hatman, vornic, postelnic, vistiernic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai important al ceremonialului. Învățarea „moștenirii misterioase și sacre” se face în mentalitatea arhaică românească prin intermediul (re)memorării acțiunilor arhetipale într-o formă perfecționată, care are puterea magică de a reinstaura lumea mitică și de a transforma „personajul principal” al spunerii în chiar strămoșul întemeietor. „Corpusul de rituri și învățături orale” reprezintă „vehiculul principal de legătură între generații în transmiterea complexului cultural”. Bazându-și întreaga analiză a fenomenului inițiatic pe ideea ridicării la statutul uman numai prin cunoașterea trecutului cultural, Mircea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acum eroina. Povestitorul mimează surprinde¬rea inocentă, dar accentuează demonstrativ calitatea imaculată a tinerei, ca semn al convingerii definitive asupra harului suprauman. Retragerea din implicarea directă („treaba lor”) conferă instanței narative superioritatea observatorului pasiv la timpul mitic deschis de propria spunere, pregătind retragerea totală din el, cerută de închiderea faliei lingvistice spre sacru. Repudierea inițiatică survine alteori dintr-o concepție la fel de fabuloasă, fiind imaculată: doar privind un flăcău în timp ce era izolată, fecioara dă naștere lui Busuioc și Musuioc , alteori feciorul de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ale nerăbdării de a pătrunde în sacru, și durata lor nu este niciodată parcursă. Nu entitatea mitică trebuie să parcurgă intervalul formator, ci nerespectarea acestuia provoacă ieșirea din lumesc și călătoria spre mit. Soțul special simte distrugerea provocată de actul spunerii și mai vine doar o dată în planul social pentru a comunica sentința rituală. Vorba greșită anulează punțile cu dimensiunea privilegiată și se așază în opoziție cu actul povestitului care recuperează statutul înalt al inițiaților. Lăudăroșenia incri¬minată are un raport
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Regal, de unde se putea vedea balconul Comitetului Central, în care urma să apară și să vorbească Ceaușescu. Mulțimea era nu prea bine controlată. Cel puțin în zona unde ne oprisem noi, oamenii discutau între ei, nu părea prea interesați de spunerile "genialului conducător", dar teama de securiști, care formau poate jumătate din auditoriu, îi silea pe cetățeni să fie precauți. Cei mai mulți participanți gălăgioși erau grupurile de tineri, care, cu un vocabular violent, deranjau pe vecinii lor, motiv de ceartă. Am auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de teatru în care două personaje discută despre starea lumii, a sinelui, a sinelui sinelui. E mult dinamism cultural și de viață în aceste dialoguri, e multă risipă de metaforă, de aforisme, de ficțiune și afecțiune. De multe ori sinceritatea spunerii este simulare sau disimulare și cu atât mai mult pătrundem în teritoriul artei. Trăim într-o literatură vie care își formulează continuu, cu fiecare scriitor nou apărut, limitele și ilimitările. Cât de mare, cât de importantă se (mai) regăsește literatura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a fi incapabil să faci altceva pe lumea asta, în afara literaturii. Spui în altă parte: "... sunt un-ins-carescrie, un ins dependent de text, un ins care fără scris, fără literatură nu are rost". Cât e literatura spaimă, cât e necesitate a spunerii, cât e lehamite...? Un artist spune și se împlinește, pe când un pustnic, de exemplu, ca să se împlinească trebuie să tacă...! E scriitorul un guraliv de nemântuit? Fără darul trăncănelii metafizice, scriitorul ar fi doar un biet vierme incapabil să devină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de colo colo, din lume-n lume, din om în om. E posibil ca această ocupație să-mi aducă o stare de bucurie împlinitoare cum mi se întâmplă când scriu. Fiindcă scrisul, practicarea literaturii înseamnă, așa cum constați, spaimă, necesitate a spunerii (eu aș adăuga o nuanță necesitate a numirii), dar înseamnă și bucurie. Într-adevăr, cei care scriem am putea fi priviți ca niște dependenți de cuvânt/ vicioși/ bolnavi, ca niște nemântuiți limbuți, ca niște extrovertiți, care, pentru a funcționa, pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
muzică, zicea Cehov - mai stângaci, mai pueril nu mă pot exprima; fără vreo pauză, a spus Cehov, vreo cinci nuvele dintre care, oricât de puțini știam rusa, Draga de ea! Am urmărit-o ușor, fără efort, purtat doar de melodia spunerii până la Iasnaia Poliana (în sfârșit!), acolo unde Tolstoi, după lectura nuvelei, ar fi lăcrămat, după cum țineam minte dintr-un text al lui Gorki (Gorki sau...?, - oricum, un text care avea grijă să sublinieze că lui Tolstoi nu-i plăcea teatrul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mod efectiv În ultimă instanță - constructorii nu mai pot preda la cheie sau În stare de funcționare aproape jumătate din obiectivele planificate pe Întregul an 1973>>”. Credem că cele de mai sus arată totul despre modul În care se Încerca spunerea răspicată a adevărului În presă și cum se Înlocuia acesta cu minciuni nerușinate, plăcute urechilor de măgar roșu ale Falsului Servitor al Națiunii (FSN), Nicolae Ceaușescu, beneficiarul moral al mărețelor realizări socialiste. c.w. Nu confunda republica cu eliberarea, tovule
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
e una dintre capodoperele Pixar. O capodoperă e Ratatouille : are o poveste cu mai multe niveluri, are personaje mai bune și ajunge la inima spectatorului pe căi mai curate. Dar chiar dacă povestea din WALL-E nu e de aceeași calitate, calitatea spunerii ei ridică filmul deasupra oricărui alt blockbuster din vara asta. Din momentul în care cei doi roboței ajung la bordul stației spațiale, filmul se transformă într-o satiră a societății de consum. Acest refugiu e undeva între un mall și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dar o făcea în sensul „imperfecțiunii”, în sensul luxării debitului poetic ; era mai curând o operație de organizare a tăcerilor, a suspensiilor, a eludărilor. Greșeam adineaori : nici de o logică a supunerii nu e vorba, ci propriu-zis de una a spunerii. În asta consta marea, extraordinara lui artă. Aș prefera de altminteri să evit epitetul „mare”, nu din prudență, nu, vai de mine, din prețuire moderată (din contra), dar epitetul e prea lipsit de determinări, spunând prea mult, nu spune destul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
stilului. Sensibilitatea se află, cum observă Constantin Ciopraga, „sub semnul aspirațiilor către «geometria» versurilor”. Elegiace, meditative, confesive, descriptive, patetice, satirice, poeziile sunt lucrate cu scrupul artizanal. Fascinat de muzică, Ț. năzuiește, uneori narcisiac, la sonoritatea fluidă, la perfecțiunea versificației, la spunere impecabilă. Des invocatul Orfeu conviețuiește, în spiritul său, cu Dedal, fiindu-i subordonat. Conștient de acest raport, autorul microeseurilor din Stalactite în alabastru (1986) nu se revendică totuși din constructorul labirintului, dar se declară sculptor: „Un sculptor geme-n mine
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
mi-o arătați. Cu cele mai bune gânduri, Radu Petrescu Dacă aveți cumva nr. 12 (1977) al Vieții Românești, iată o erată la cele două articole ale mele: Retrospectiva Mimi Podeanu (p. 64) rândul 22 de sus: nu supunerea, ci spunerea; rândul 10 de jos: nu atmosfera porumbeilor, ci metafora porumbeilor; (p. 65, coloana 1) rândul 21 de sus: nu artistice, ci artistei. Expoziția Marin Gherasim (p. 66, coloana 2) rândul 15 de sus: nu pătat, ci pătate; rândul 30 de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
impresiona chiar și pe cel mai insensibil lector al Gherlei. Este de la sine înțeles că poetica cruzimii exclude, de la bun început, tehnica literară savantă și figura de stil: limbajul narațiunii este unul direct, sacadat, în care tensiunea provocată de nerăbdarea „spunerii” a ceea ce nimeni nu îndrăznește să denunțe răbufnește parcă furios în înjurătura neaoșă și în expresiile obscene ale gardienilor și comandanților - semne răsturnate ale unei lumi infernale. Întors viu din această lume, naratorul are datoria sacră de a scrie: văzut
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
Romane. Ce-a mai rămas din ea, la un Echenoz sau un Toussaint, poate fi considerat similar fărîmelor armonice rămase din muzica clasică În Preludiile lui Messiaen. Scriitura devine - o parte a lingviștilor contemporani a anticipat deja - un spațiu al spunerii, “qui met l’accent sur le présent de l’énonciation”. Este acesta, poate, modul prin care proza Împrumută din poezie. Eroul literaturii de azi rămîne cel care “se spune”, iar scrierea, modalizată ca spunere, reprezintă individul ca principiu rezistent la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a anticipat deja - un spațiu al spunerii, “qui met l’accent sur le présent de l’énonciation”. Este acesta, poate, modul prin care proza Împrumută din poezie. Eroul literaturii de azi rămîne cel care “se spune”, iar scrierea, modalizată ca spunere, reprezintă individul ca principiu rezistent la presiune. Cei cu rezistență scăzută, sau cei cărora oricum refuză presiunile de orice fel, aleg, generic, o literatură borgesiană: arheologică, fabulos-livrescă, care dilată timpul atît cît trebuie, adică pînă acolo unde i se pierd
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
face atît pentru că, desigur, „are ceva de spus”, cît și pentru că posedă mijloacele tehnice necesare. În acest moment În literatura franceză există două tabere despărțite de concepția despre scriitură: universitarii cred În frază, În stil, În vreme ce nonconformiștii cred În simplitatea spunerii. Alături de Pascal Quignard, Pierre michon, Pierre Bergounioux, Anne Garréta posedă o retorică tradițional franceză, elegantă pînă la rafinament, uneori abstrusă, exploatatoare moderată de dicționar: o scriitură elitară. Nu voi merge mai departe cu critica acestui stil care nu este În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dezinteresului pentru „eu” remarcat de Gilles Deleuze În anii ‘70, există o ierarhie imprescriptibilă a autenticității, unde rostit Înseamnă automat rost, adică sens, iar scris Înseamnă mereu mediere, amînare, Înșelăciune. Postulatul de la care pornesc toți cei care mizează pe autenticitatea spunerii este că autenticitatea este cu atît mai mare cu cît suprafața de expunere a intimității este mai Întinsă. În unele situații, Însă, intimitatea nu este absorbită fără rest de construirea unor identități sexuale. Expunerea este mai puțin a cărnii sugerate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
retipărită în multe ediții și încununată cu lauri academici. Preamărind virtuțile moldovenilor și muntenilor, ca și isprăvile de neasemuită vitejie ale atâtor voievozi înțelepți și evlavioși, C. tinde să sădească în sufletul copiilor sentimentul iubirii de țară. Căldura și naturalețea spunerii, maniera familială colocvială sunt argumente captatorii ale acestor evocări la gura sobei. Un roman cu subiect ce se vrea pilduitor este Moțodel (1934). Reușita eroului (un orfan care ajunge negustor pricopsit și filotim) vrea să arate unde duc vrednicia și
CRISTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
sobă vreascul din pădure / care-a băut cu noi odată soare / și-n flacăra ce va zvoni ușure / vom auzi și ploile pe mare / și vântul cald care suia pe șure.” Același timbru elegiac, aceeași propensiune spre linia melodică a spunerii și spre concentrarea discursului sunt vizibile în Rondeluri (1980), carte care definește întru totul un tip de sensibilitate poetică. SCRIERI: Argintatul pește și alte poezii, BUCUREȘTI, 1970; 41 de sonete, București, 1975; Rondeluri, București, 1980; Un gând, un chip știut
IANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287483_a_288812]
-
începuse să facă versuri pe la 16 ani, a apucat să scrie și chiar să publice ignorând ideea de geniu. Cu numai cinci ani înainte de Caracteruri ieșise pe piață cu un alt volum, Rost de poezii. Rost, adică enunțare, mod al spunerii, manieră de articulare. Probabil că dacă ar fi formulat titlul cu o sensibilitate modernă a vocabularului ar fi spus Vorbire poetică. Scriitorul încerca să prezinte cititorilor români ideea de specializare a capacităților lingvistice, să îi obișnuiască cu faptul că există
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de calificarea tranșantă. Un aspect care desparte monografia de o analiză politologică dominată de idealul clasic, al unei neutralități epistemologice, este importanța dată portretului etic. Verdictele sunt enunțate cu plăcere, cu siguranță. ș...ț Dan Pavel ne-a obișnuit cu spunerea lucrurilor pe nume” (sublinierile ne aparțin). Pe plan internațional, este absolut firesc ca, de pildă, un political scientist cu orientare liberală (în înțeles american) să întreprindă o critică extrem de dură, dar eficace la adresa Partidului Democrat. Nu e o noutate faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
acesta, ci pentru a vedea cum se constituie. Iar în această modalitate semiologică de constituire a textelor, forma, care nu mai reprezintă o anumită manieră sau stil de a spune ceva, ci condiția 36 37 posibilității de a spune, osatura spunerii, este totodată și într-un sens mai general decât era mesajul, conținut. Dar nici luată în sens strict, identificarea limbajului cu formele și manifestările culturale nu este favorabilă înțelegerii structuralismului. Urmarea acestei identificări ar fi identificarea structuralismului francez cu lingvistica
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sau ,Cele mai frumoase balene sinucigașe apar pe malul oceanului în luna mai." Prima parte, care ,prefațează" Nebulon-ul propriu-zis, făcută, ca și el, din sedimente de vîrste diferite e despre ,maeștri" adevărați sau născociți, despre ritualuri de călătorie și de spunere, despre marile ,inițieri" și micile surprize: Haritina, vrăcița cu trupul acoperit de flori desenate, o natură moartă schimbată în tableau vivant, ,unchiul" Solomon, Maharajahul, semănînd așa de bine, peste ani, cu un anume scriitor Salman (Rushdie, sîntem lăsați să completăm
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]