699 matches
-
fereastră, căci e rău de turbare. Turtă Cînd cineva face turtă și altul îi rănește vatra, se ceartă cineva din casă. Turturică Mai înainte de a-ți cînta turturica întîi primăvara, să mănînci brînză cu smîntînă, că de nu, te-a spurcat cînd ți-a cîntat. Tuse Cînd ai mînca vreun păr de mîță, te apucă tusa și poți muri. Dacă mănînci din mămăliga pe care a mîncat-o mîța, vei tuși. Țarcă Primăvara, înainte de-a începe să mergi la vînat, să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Treci cioară, peste casă, untul mi s aleasă!“ Untdelemn Untdelemn de vei vărsa, la o nenorocire te așteaptă. Untdelemn vărsat din nebăgare de seamă însemnează pagubă; dar, ca să nu [se] producă, trebuie să-l presari cu sare. Ură Dacă se spurcă vreun cîne într-o grădină la o casă unde este o fată mare, se crede că pentru acea fată s-a trimis ură. Cînd te speli pe obraz cu apă din gură e rău de urît. Dacă au prins oarecare
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și farisei despre încălcarea datinii. Cărturarii și fariseii vin la Isus și îl întreabă de ce ucenicii lui încalcă datina și nu se spală înainte de a mânca pâine. Isus le răspunde, chemând mulțimile în preajma sa, că nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese. În acest context, adresându-se mulțimii și referindu-se la farisei și la cărturari, rostește Isus "Lăsați-i pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; și dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Billy, era la rândul său prezentat ca un strașnic băutor de bere rural, boem și bonom, ignorându-i-se evidentele calități manageriale. În scurt timp s-a schimbat și receptarea publică a locuitorului din Sudul rural, prea-cunoscutul hillbilly, rasist și spurcat de gură, scandalagiu și intolerant, în bătrânul cumsecade. Ibidem, p. 129. 481 Ibid., p. 131. Elvis a fost primul care a plasat o punte între country și rock, succesul său nebun și moartea prematură exercitând o influență asupra culturii americane
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
1936). Este un profund analist: „Eărbații ăștia au niște înfumurări de neînghițit” (20.08.1935); un domn are mâna moale „ca o plăcintă” (20.09.1938). Portretele sale trasează umbre și lumini. Un violonist e „viguros ca un stâlp”, alții „spurcă pământul cu prostia lor” (9.01.41). La Nae Ionescu apreciază „felul lui de a privi realitatea în ochi...” (14.08.45). Mircea Vulcănescu „vorbește cu simplitate, cu voluptate, stăpân pe el, pe ideile lui, pe subiectul pe care-l
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cât și al războiului devastator, este semnificativă frecvența în titluri a cuvântului „sânge”: Pecetea sângelui, Nopțile sângelui, Buciumă sângele, Stropi de sânge etc. Destinul Basarabiei este permanent raportat la destinul vitregit al întregii țări: „Te-arată, Mare, Decebal, / Și-ți spurcă sfânta sabie / Cu două aprige tăișuri -/ Unul pe Someș și Trei Crișuri, / Altul, pe Nistru, sus pe mal, / Să nu stăm singuri în furtună / Cu Doamna Basarabia” (Decebal la Vadul lui Vodă). Trecutul și prezentul, legenda și istoria, imaginarul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
multă sete din țigară. Soțiile par a fi mult mai disciplinate. Nu ies din rând, nu fumează, nu fac neîncetate deplasări după cafea. Ba, mai mult, își ceartă soții : „Cum ai să o atingi tu pe Sfânta cu buzele alea spurcate de țigară”, spune mustrător una dintre ele. Bărbații nu răspund nimic, doar că încetează să mai glumească. Obsesia aceasta a spurcăciunii, a întinării sacrului am întâlnit-o mai târziu și la o vânzătoare ambulantă de batiste și lenjerie de corp
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
te scoli mort! Nimeni, în afara șobolanilor de apă și a șerpilor, nu are presentimentul unor asemenea catastrofe. Când venea aia urâtă, se băteau clopotele și în porțile muribunzilor se atârnau niște cârpe negre, apăreau butoaie cu oțet ca să nu te spurci , mai există și metoda izolării, a lanțului pus pe poartă și a arnăuților care trăgeau cu pușcociul pentru ca nimeni să nu se mai apropie de locul nesănătos. Cadavrele se ardeau vaccinuri nu existau , dar te mai salva câte unul care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
frumosul rîuleț Nicolina. Asta nu înseamnă că cei care aruncă mizeriile în Bahlui sînt mai simțiți. Nu, toți sînt niște nesimțiți. Deci în pîrîul ăsta nenorocit, cu un firișor de apă cît două creioane, se arunca tot ce este mai spurcat pe pămîntul ăsta, atît de tolerant cu nesimțiții. Spun tolerant, pentru că, în mod firesc, dacă pămîntul ar fi după mintea mea, ar trebui să crape exact sub picioarele nesimțiților și... gogîlț, să-i înghită. Revin la pîrîul ăsta pîrlit, numit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cuprinși instantaneu de o teamă paralizantă, căutând brusc un punct de apărare și ascunzându-se înapoia fustelor mamelor ca în spatele unor inexpugnabile metereze fortificate. Șintărul nu era o persoană iubită; dimpotrivă. Cine pronunța numele lui trăia cu impresia că își spurcase și otrăvise cavitatea bucală cu o substanță rău mirositoare, lipicioasă și înecăcioasă, simțind imperios nevoia unei purificări cu anafură și agheasmă. Era complet desconsiderat, prezența lui în comunitate fiind justificată și apreciată strict la ingrata muncă pe care o îndeplinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ferească lumea de ei, ar fi murit de mizerie și de răutatea pe care o produce mizeria în sufletul celor condamnați, căci în sufletul nenorocit și simțămintele se nenorocesc. Acolo leproșii ar fi primit nevestele și ibovnicele necredincioase să le spurce cu pofta lor și cu puroiul lor fetid, cu gura fără dinți, cu batjocura pumnilor fără degete, pedeapsă mai cumplită pentru aceste păcătoase decât tăișul gealatului. Dar acestea sunt închipuiri bolnave căci, trecând pe lângă aceste câmpuri, ți se îmbolnăvește facultatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aduceți-mi o friptură de vită și apă minerală!" Cei cu porcul și țuica s-au ospătat copios, iar șeful delegației, într-un moment de neatenție al bietului fotograf, a înfipt furculița într-o bucată de purcel și i-a spurcat friptura vecinului, care, furios, s-a ridicat de la masă blestemându-și confrații. Aveam să aflu că mulți ziariști din delegație studiaseră prin România sau aveau neamuri ori prieteni care fuseseră pe la noi și știau cam ce putea oferi bucătăria națională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Papa l-am gâdilat cu o episcopie catolică la Baia. Putea să mă gâdile și el cu niscai gălbiori. Un război se duce și cu aur, nu numai cu inimă vitează și sfinte binecuvântări. N-o fi vrut să te spurce, clipește hâtru Țamblac. Știi: "Banul, ochiul dracului"... Ba să mă spurce! Să mă spurce! "Spurcăciune" de aiasta, pohtesc! Din păcate, nu se prea îndeasă nimeni... Noi ne-am făcut datoria, am plătit scump în sânge! E rândul lor. Este acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să mă gâdile și el cu niscai gălbiori. Un război se duce și cu aur, nu numai cu inimă vitează și sfinte binecuvântări. N-o fi vrut să te spurce, clipește hâtru Țamblac. Știi: "Banul, ochiul dracului"... Ba să mă spurce! Să mă spurce! "Spurcăciune" de aiasta, pohtesc! Din păcate, nu se prea îndeasă nimeni... Noi ne-am făcut datoria, am plătit scump în sânge! E rândul lor. Este acolo, în scrisoarea Veneției, o frază cu o corabie, ce mult mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și el cu niscai gălbiori. Un război se duce și cu aur, nu numai cu inimă vitează și sfinte binecuvântări. N-o fi vrut să te spurce, clipește hâtru Țamblac. Știi: "Banul, ochiul dracului"... Ba să mă spurce! Să mă spurce! "Spurcăciune" de aiasta, pohtesc! Din păcate, nu se prea îndeasă nimeni... Noi ne-am făcut datoria, am plătit scump în sânge! E rândul lor. Este acolo, în scrisoarea Veneției, o frază cu o corabie, ce mult mi-a plăcut... Țamblac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sunt dați dracului răzășii aiștea ai Moldovei! izbucnește Ștefan în hohote de râs. Pentru dreptul lor se iau de piept și cu Dumnezeu. Nu-l văd bine nici pe Agapie, nici pe Chiriță... Teamă mi-i că s-au cam spurcat... Aruncă o pungă de galbeni, și talerul dreptății se înclină. Câți dintre cei ce împart dreptatea nu se mânjesc, rezistă la strălucirea aurului? Unii se ung cu fasole și strigă: "Eu sunt sărac și curat!!". Și sub el colcăie viermii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că n-aș vrea să fiu "Pâinea lui Dumnezeu?" Dar pot? Iaca, năravuri noi ce nu ne fac cinste au prins cheag în Moldova: peșcheșul, șpaga, lenea, pufăitul pe sofa din narghilea... Poruncitor: Care dregător e dovedit că s-a spurcat la aur, să fie pus să-l înghită să se sature! spune el poruncitor. Ce să mai pomenesc de scârboșenia celor ce "fac turcește", de parcă s-au isprăvit muierile de pe fața pământului! Ele... pe ele cine le mai strânge în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mângâiere, zâmbește Ștefan. Și... și capul logofătului... Și capul Domnului, chiar... Numa' capul călăului n-are a se teme. Domniile trec, călăul rămâne. "Pereat mundus, fiat justitia" Da' aiasta de unde ai mai scos-o? Aaa, și pe tine te-a spurcat blăstămatul de grecotei? Că ne-a smintit la cap cu înțelepciunile "Prea Sfinților lui Învățători": Platon, Aristotel, cum îi mai cheamă... Și... și totuși, în numele acestei "Dreptăți absolute", să nu pierzi omenia, cutează Tăutu. Ștefan tace, apoi, încetișor: Am și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se mânie Ștefan. Ai văzut ce căsoaie și-au ridicat?! În vreme de zurbă, inimoșii mușcă țărâna și tâlharii întorc miliardele cu lopata! Vistiernice! poruncește el brusc. Mâine! În zori! Încaleci! Scormonești vămile! La sânge! După lege! Vameșii s-au spurcat la șpagă! Se fură grânele! Se fură peștele! Și pădurile se fură! Să fie dovedită hoția și tâlharii să fie puși să înghită tot ce-au furat, să se sature! Și aurul! Și peștele! Și pădurile! Ce-au dobândit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că m-ai ferit de greșeală. Iaca pentru ce te-am înălțat al meu prim-sfetnic. Haide! Curaj! Sparge buboiul! Apăi, se șușotește că Măria ta nu păzești datina, rânduielile statornicite din vechime, "obiceiul pământului". Mai abitir ne roade că spurci cinul boieresc cu oameni proști pe care-i ridici în slujbe și-n dregătorii, de-au ajuns să ne poruncească, nouă, boierilor, "marilor boieri" -, să ne poruncească te miri cine!... Un ăla, un coate goale, un... un neica nimeni... Mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și cu mâna acelorași boieri, ce se dădeau mereu de partea celui mai puternic -, i-a strecurat în borșul de pește mult plăcut lui un prăfuleț din minunata otravă venețiană, moștenire de familie. Și, astfel, Aron-Vodă Răspopitul a ajuns să spurce Scaunul Moldovei cu curul său răpciugos! E rândul lui taica, Bogdan, să intre în scenă... Cu ajutor unguresc de la Iancu de Hunedoara, l-a zdrobit la Crasna, dar Aron-Răspopitul a fugit și s-a oploșit în grațiile craiului Cazimir. Bogdan-Vodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în iad! Scot eu dracii din el! spune și smulge cu furie pumnalul, schimonosit de ură. Cu aiasta! O gaură în spate! O găurică! Ce-or să se mai bulucească dracii să iasă! hohotește el. O să plece cu sufletu' lui spurcat cu tot! Isaia cade pe gânduri... Entuziasmul i se moaie. Nu, nu-i bine. Dacă-ți întoarce lovitura?.. Aista-i dracu' gol", îl străfulgeră un gând. O săgeată rătăcită în bătălie din spate. Nu se știe de cine slobozită, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Tăciunarii mei au și aprins feștila! strigă Mihail. Ștefan se aprinde, cu patimă, văzând, trăind tot ce povestește, tot ce poruncește: Capcanele îi vor aștepta gata țepuite! Prăvălim peste ei pădurile înținate în coajă! Desfundăm drumurile! Rupem podurile! Secăm apele! Spurcăm fântânile cu hoituri! Pârjolim grânele, fânețele! Le săgetăm dobitoacele de povară cu săgeți otrăvite cu venin de năpârcă, cu zeamă de cucută, să rămână în drum cu bombardele ce sparg "Catapeteasma Ceriului"! Împroșcăm, săgetăm cu șomoioage de foc pânzele corăbiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îl bate pe umăr: N-ai teamă. Ți-am făgăduit doar: Voronețul... O să mă străduiesc să-mi țin cuvântul... Fii pe pace! Ai mai văzut drac mort? râde el și se plesnește peste gură. Iar am sfeclit-o! Ți-am spurcat bisericuța cu drăcușori... Cum plec, fă o sfeștanie, o molitvă de curățire; afum-o cu tămâie, spal-o cu agheasmă... Mulțămesc de găzduire și de povața cea bună, spune Ștefan și se apleacă adânc înaintea lui Daniil. Daniil se ploconește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai hilar și mai abil decât orice fanariot exportat de un imperiu leneș și depărtat; un biet și mărunt șef de stat care, după ce confiscase tot ce mișca și stătea, și-a vârât mâna-i hrăpăreață și În istoria națională, spurcând pentru multă vreme icoane și simboluri sfinte naționale! Un nebun, de fapt, pe care „ai săi” l-au izolat, s-au folosit de el - deși el credea că Îi folosește! - și apoi l-au ucis, după Îndelungi ezitări, de teamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]