561 matches
-
ai venit azi? Al dracului, nu se lăsa, pocitul. O ține, la o adică, așa, cu tava în mână, în mijlocul camerei, s-o biciuiască. Iar ăștialalți, nimic, mutulache, nu aud, nu vad, nu crâcnesc. Zeamă lungă ăla, Titi, răul ăla spurcat și slugă, numai ochi în cap, ochelarist, bine zice Gina, să vadă tot despre toți, să transmită ălora de-l țin în slujbă. Iar pisicuța, sfor sfor, bineînțeles, toarce și mustăcește, n-ar scoate un cuvânt, s-o mângâi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu e vorba anume despre mine, cine știe ce aiurite informații despre mine. În definitiv, știți destule despre mine, despre familia mea, despre filantropul Marga, despre Sonia, despre utopicul inhibat Gafton, nu cred că v-ar putea influența bârfe răuvoitoare sau gura spurcată a lumii să gândiți despre mine altfel decât merit. Nici calomnii ieftine nu v-ar influența, sper. Știu ce se vorbește despre cei ca mine. Nu degeaba mi-a cerut mucoasa aceea să-i arăt legitimația, să mă deschei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zisă Mila, Mila Ianuli. Curvoiul. Zeitatea înlocuirilor și înlocuitorilor, Curvoiul marelui anotimp păgân, batjocura seducătoare... da, da, asta voise, de fapt, să-l întrebe pe amuțitul combatant, exilat în lună... ce mai face Curvoiul, cum te mai descurci cu sublima, spurcata? Dar nu mai are timp, mâinile și lacrimile și scâncetul pornesc simultan și bărbatul e acolo, la un pas. O glumă idioată, pe care nu mai are timp s-o livreze, s-o elibereze. O glumă din care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai tare bărbia. Fierbea. Turba. El, ditamai generalul, rătăcise singur ore în șir prin orașul adormit. Nu-și mai găsea locul. Nu mai avea stare. Vizitiul mâna caii de la acea troică improvizată, cu pocnete de bici și cu cele mai spurcate înjurături rusești și românești. Chiar el îl încuraja. Îi făcea bine să le audă. La un moment dat îi strigase să oprească. Coborâse și luase un pumn de castane coapte. Le luase cu mâna direct din tăvița sub care ardeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Să-i facă pomană lu’ tac-su, cică, păi, mie-mi spui ce zace-n asta? Mirelei îi e limpede. Păi, bineînțeles c-a venit să dea cu nasu’, ca să-i mănânce de cur pe-amândoi cu Roșioara și cu spurcatele alelalte, Rafaele, ce-or mai râde ele când s-or strânge la soră-ta. Ce-or mai freca-o ele că iar a pus-o curva aia de Mirela cu-n copil, și uite că de data asta și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
întâmplat? Fața ei exprimă indignare, stupizenie, frică. Poate e doar din cauza bigudiurilor, poate se teme că poliția vine să-i spargă ușa, s-o batjocorească în toiul nopții, să spună apoi că au fost țiganii. Știe ea în ce lume spurcată trăim. A doua zi, sub pretextul ghicitului în cafea, gazda o atrage în sufragerie pe Sabina. Încearcă să o tragă de limbă în legătură cu noaptea trecută. Văzând că nu izbutește, se gândește să ne strice cel puțin plăcerile matinale: - Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scorpia și șerpii, prin puterea vrăjilor demoniace, necromantice, a farmecelor ce l-au zămislit; și se va preschimba, din embrion, în Plaga Plăgilor! Într-un Tartor, într-un Ne-Asemeni, într-o Ne-Ființă, într-o entitate cu desăvârșire rea, spurcată, crudă, nemiloasă, ce va conduce mâine oștile satanice, pe aliații, pe năimiții, pe vasalii, uneltele și slujitorii lor umani, pe renegați, atei, pe farisei, pe sicofanți, pe scelerați, degenerați, pe desfrânați, pe iude și pe idolatri, adică omenirea decăzută, spre
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ale pierzaniei, vor fi îmbrățișat orașul, iar sărutul distrugerii și al calvarului îl va face să ardă ne-ntrerupt, în noapte, mistuindu-l, calcinându-l..., până la scrumul primei infernale dimineți, de după. Adversarii nu trebuie nicicum subestimați. Diavolii, etern-damnații, făpturi decăzute și spurcate, luntrașii lacului de foc și de pucioasă, de la hotarele întunecimii, au fost printre îngerii cei mai puternici și mai mândri. Au fost heruvimi! Totuși, alegerea vă aparține vouă și doar vouă, domnilor. Bine, bine, dar..., de ce tocmai noi? se înăsprește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
jurist Pipulea! Bleah...! Nu ține fenta! N-ai tu față să mă prostești și să-mi dai mie lecții, când ai plecat cum ai plecat, din Parchet! Băi, Croco, mai zii o vorbuliță, și mă jur că-ți plombez gurița spurcată, cu asta! și Apostatul îi arată nevricosului de Crocodil, sticla de vin, golită. Nu glumesc! Ai întrecut măsura! Domolește-te! Nu mai trăncăni! Cu domn' Dan, n-ai tu nici în clin, nici în mânecă! Cu domnu' Avocat, nici atât! Ce-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rând, ușa de la camera ei a căzut din balamale. Pe urmă, ceasul acesta, dintr-odată, a stat. Pe urmă, bucătăria s-a umplut de gândaci roșii, ceea ce noi n-am avut niciodată... — E, dar-ar dracu-n ei de lighioane spurcate ! Că io numa cu gazu ce-i țiu la respect, altminteri ce-ar mai da ei năvală ! Da io gâlgâi cu sticla pân toate colțurile unde-i știu că s-aciuiază. Numa capra de cumnată-mea tot strâmbă din nas
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
strâmbă din nas, nu și nu, că gazu miroase, păi, a ce miroase, zic io. A ce ? A gaz ! Las’ să miroasă, zic, că gazu nu lasă putoare și în el am bază, că n-am nici picior de lighioană spurcată. C-altminteri, ce mă făceam cu casa asta putredă a lu Moapsa ? Că lemnăria toată e putredă, de veche... — Cu gaz ? Eu am folosit insecticidele noastre, dar... Ba parcă le mergea chiar mai bine... După ce te tot uiți ? Parcă iar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la masă, de ce s-o arunc ? De ce s-o ia ei ? De ce să le-o dau tot lor înapoi, spune și tu ! De ce să se piarză ? Ce gândaci, care gândaci ? Nu e gândaci deloc... Nu-i nici picior de lighioană spurcată... Păi cum să fie, dacă io dau cu gaz pân toate colțurile pe unde știu că se face, dau cu gaz și-acasă, dau și-aici, și lighioanele spurcate una nu îndrăznește... Dau și-acasă, dau și-aici, da, da
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gândaci ? Nu e gândaci deloc... Nu-i nici picior de lighioană spurcată... Păi cum să fie, dacă io dau cu gaz pân toate colțurile pe unde știu că se face, dau cu gaz și-acasă, dau și-aici, și lighioanele spurcate una nu îndrăznește... Dau și-acasă, dau și-aici, da, da, ce te miri... Dau și-aici, păi dacă n-aș fi io să dau cu gaz, ar fi plin tot salonu ! Da ce crezi ! Așa că lasă-mi toate ale
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tot trupul gol. Apoi respirați adânc și cât mai rar, pentru ca îngerul luminii soarelui să poată fi de asemenea adus înăuntrul vostru. Și îngerul luminii soarelui va alunga astfel din trupul vostru toate lucrurile necurate și rău mirositoare care vau spurcat atât pe dinafară cât și pe dinăuntru. Și toate lucrurile necurate și rău mirositoare vor ieși atunci afară din voi, așa cum întunericul nopții se topește și dispare în fața strălucirii minunate a soarelui care răsare. Pentru că vă spun cu adevărat, sfânt
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
au văzut toate relele, păcatele și necurățiile plecând în grabă de la ei. Și au realizat atunci că suflarea unora devenise la fel de rău mirositoare ca aceea care iese din măruntaie, și unora le-a ieșit saliva din gură, și o vomă spurcată și rău mirositoare a ieșit din părțile lor interioare. Toate aceste necurății au curs prin gurile lor, unora prin nas, altora prin ochi și urechi, și o respirație fetidă și îngrozitoare le-a ieșit multora din tot trupul lor, prin
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Să fie sfinți pentru Dumnezeul lor și să nu necinstească Numele Dumnezeului lor, căci ei aduc Domnului jertfele mistuite de foc, mîncarea Dumnezeului lor: de aceea să fie sfinți. 7. Să nu-și ia de nevastă o curvă sau o spurcată, nici o femeie lăsată de bărbatul ei, căci ei sunt sfinți pentru Dumnezeul lor. 8. Să-l socotești ca sfînt, căci el aduce mîncarea Dumnezeului tău; el să fie sfînt pentru tine, căci Eu sunt sfînt, Eu, Domnul, care vă sfințesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
său; căci untdelemnul ungerii Dumnezeului său este o cunună pe el. Eu sunt Domnul. 13. Femeia pe care o va lua el de nevastă, să fie fecioară. 14. Să nu ia nici o văduvă, nici o femeie despărțită de bărbat, nici o femeie spurcată sau curvă, ci femeia pe care o va lua de nevastă din poporul său să fie fecioară. 15. Să nu-și necinstească sămînța în poporul lui, căci Eu sunt Domnul care-l sfințesc." 16. Domnul a vorbit lui Moise, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
de hin; vei bea din ea din cînd în cînd. 12. Hrana s-o mănînci ca turte de orz pe care le vei coace în fața lor cu balegă de om." 13. Și Domnul a zis: "Așa își vor mînca pîinea spurcată copiii lui Israel printre neamurile printre care îi voi izgoni." 14. Eu am zis: "Ah! Doamne Dumnezeule, iată, sufletul meu n-a fost pîngărit niciodată; din tinerețea mea și pînă acum, niciodată n-am mîncat dintr-un dobitoc mort sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
zilele, și ai ajuns la capătul anilor tăi! De aceea te fac de ocară printre neamuri și de batjocură printre toate țările. 5. Cei de aproape și cei de departe își vor bate joc de tine, căci ești vestită ca spurcată și plină de tulburări. 6. Iată că în tine, toți voievozii lui Israel își întrebuințează puterea ca să verse sînge. 7. În tine, tatăl și mama sunt disprețuiți, străinul este chinuit, orfanul și văduva sunt asupriți. 8. Tu Îmi nesocotești locașurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
multe ambarcațiuni turcești. Probabil, pescari. Țărmurile se apropie vertiginos. Cel din stânga aparține Europei, cel din dreapta Asiei Mici, dar, din câte observ, nu diferă unul de altul. Europa e contaminată, probabil, la Istanbul, de misterele tulburi ale Asiei, iar Asia e "spurcată" de adierile logicii europene. Asta îmi stârnește alte gânduri. Uităm, în genere, că n-a existat un singur imperiu roman. Și, poate, noi, românii, ne tragem, mai degrabă, din Bizanț decât de la "Rîm". Ne lipsește rigoarea latină, caracteristică Romei, în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Șurubul s-a strâns, până când, aproape că nu s-a mai putut, deoarece, nu mai rămăsese nici un ghivent. Atunci, Capul, a recurs la invenția pe care o avea în minte de mulți ani. Sosise, pe capul omenirii, și criza aia spurcată, economică și financiară. Tocmai, bine, ce a picat, pe ideea inovatoare a lui Nuțu Rastel. Gata, i-a adus, el, la cunoștință, într-o zi, Nuței. De azi nu mai cumpărăm pâine. Avem, slavă domnului, destul de mult porumb. Și măcinat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Cum urci, casele pe stânga. Apoi acolo-i, la dom’ comisar Butelcă. Intrând în curte, omul se opri mirat : - Aici e ? Apoi nu-i la dom’ comisar. Bine că nu-i la dom’ comisar. Pot să-ți spun acuma că spurcată nație de om e. Fără picior și fără mână, da’ scoate sufletul din om. ... Ia te uită la nașu ! Așa-i el. S-a și apucat de treabă. Eu am să stau oleacă, să-mi potrivesc fierăstrăul. Până nu potrivesc
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
drăguță cu ea... Sigur că nu știam Încă nimic... Deși atîta parfum, chiar expresia Vilmei Îmi ascundea ceva, chiar mersul ei... Eu am fost drăguță, dar ea s-a purtat foarte obraznic de la Început... Vorbește foarte murdar, are o limbă spurcată și provocatoare, s-a obrăznicit și-a luat nasul la purtare, Își bate joc de oamenii săraci, dar cinstiți... Și fără să roșească de loc Îmi spune că e tîrfă la un bordel de pe Victoria... Poate că dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se atingeau tot timpul, chiar și acum. Ritual de maimuță, îi spuneau ei. Își mângâiau tot timpul mâinile când citeau împreună, își masau umerii când spălau vasele. „Știi ce ești?“ îl acuza ea, ciupindu-l. „Ești un masajofil bătrân și spurcat.“ El îi răspundea cu gemete fericite. La intervale tot mai mari de timp, pe care nici unul dintre ei nu se obosea să le calculeze, încă se jucau unul cu celălalt. Oricât de sporadică era dorința, persistența ei îi mira pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
au putut trece dincolo... da, și ea stătea și rîdea la ei. Sigur că povesteau toate cîte le spunea ea (Însă eu le-am zis: „Doamne! nu se cădea să zică astfel de lucruri!“), dar Amanda a avut totdeauna vorba spurcată, nu se sinchisea defel de ce zicea, iar mai tîrziu toți spuneau că le-a strigat așa: „Ce, mă, vă trebuie pod ca să treceți un prăpădit de pîrÎiaș? Păi, Înseamnă că nu sînteți decît o șleahtă de nemernici!“ - zice. „Mă, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]