332 matches
-
Dar gura ta și vorbele-ți curate Le-aș pângări și le-aș ucide toate ... Din trupul tău mi-aș încropi altar, Iar sufletul l-aș face clopotar Să fim acolo-n ceas de rugăciune, Un jar aprins și-o spuză de tăciune. Și cuibărit la pieptul tău cuminte Ca pruncul ți-aș căta, gura fierbinte Dormind vegheați de îngeri și zăpezi, în visul meu, să vii să înoptezi ... Te caut ... De-ai ști cât îmi este de dor De tine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Din două inimi, contopită, Iubirea mea te va sfinți. Vei fi pe cerul meu un soare, O lună, stea, și înger sfânt, Vei fi iubirea mea cea mare, Pe cer, pe apă, pe pământ! Vor fi pe cerul tău o spuză, Iubiți, admiratori, o mie. Ei te-or iubi, o noapte, Muză, Eu te-oi iubi, o veșnicie! Cizelare divină Am să mă las o vreme un om fără simțire, Un om fără vedere și fără de auz. Mirosul să-mi lipsească
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Brătieni, conservatori, legionari, comuniști. Cu toții nu făcuseră altceva decît să arunce țara din rău în mai rău, neavînd alt scop decît pricopsirea materială și gloria lor personală. Din cauza asta au negociat întotdeauna prost pentru popor, avînd însă grijă să tragă spuza pe turta lor, uite de-asta n-o să fiu eu niciodată dispus să mă compromit cu ei, zicea. Era convins că erau toți o apă și un pămînt, că sînt făcuți din același aluat, clasa politică în România a fost
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dădu din cap. — Puțin. — Ai citit ziarele? — Le-am evitat. — Ei bine, fata ucisă e cea mai fierbinte știre de la bomba atomică încoace. S-au alocat o sută de polițiști doar pentru o singură crimă, Ellis Loew urmărește să tragă spuza pe turta lui, iar Lee parcă a-nnebunit... Kay îmi tăie triada cu un zâmbet: — Iar tu erai știrea zilei luni, în timp ce acum ești neica nimeni. Și vrei să pornești în urmărirea marelui tâlhar, ca să ai parte de încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe Mai-Baka și-i porunci să numere arcașii. CAPITOLUL II Aproape de țărmul apusean al Țării Nisipurilor, aerul era încă răcorit de boarea mării. Dar în față, spre răsărit, se întindeau nisipurile uscate în care se putea coace oul, ca în spuză. Soldatul Iahuben se săturase și de călătoria pe mare, de zilele petrecute pe drum de la țărmul țării fierbinți până aici și mai ales de gândul că are de străbătut tot deșertul acestui uriaș ținut cu oameni negri, cu fiare primejdioase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întoarce, Mai-Baka va fi atunci foarte departe, rob în țara voastră blestemată. - Totuși mai sunt câteva zile până plecăm. Cine știe! murmură Auta, însă și glasul lui era acum nehotărât. Cerul începea să-și topească și bezna și stelele în spuza apoasă a dimineții. Încă puțin și steaua străină nu se mai văzu. Soarele începu să se ridice din nisipuri, luminând baobabul și curmalii oazei. Iahuben ocoli gardul și intră în țarc. Acum ședeau toți patru pe iarbă. - Cum ați venit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
marea turbure și caldă Și aruncă-n loc de spume nori de fum, scântei și vânt; Și în nunta ei grozavă turnuri negre ea aprinde Și făcliile-uriașe cătră stele le întinde... Evul arde - Roma este oceanicu-i mormânt. Norii sunt o spuză-n ceruri și prin ei topite stele. Și, ca oceanul negru răscolit de visuri grele, Urbea își frământă falnic valuri mari de fum și jar; Din diluviul de flacări, lung întins ca o genune, Vezi neatins cu arcuri de-aur
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lui o prorocie - vorba lui mărgăritar; Și l-aude valea-adîncă și L-aud stelele multe. De pe stânca lui Cesarul stă-n uimire să-l asculte - Vorbele-una câte una lunecă-n ureche-i clar: "Vai vouă Romani puternici! - Umbră pulbere și spuză Din mărirea-vă s-alege! Limba va muri pe buză, Vremi veni-vor când nepoții n-or pricepe pe părinți - Cât de naltă vi-i mărirea tot așa de-adînc-căderea. Pic cu pic secând păharul cu a degradărei fiere, Îmbăta-se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în a lui urmă a-nchis a lumei ușă La visele ei turburi, cu mari deșertăciuni; Pe focul cugetărei a presurat cenușă, Ci sub cenuș-ard încă consumători cărbuni. Atunci visul mărirei s-a șterge-n a lui gând Când peste spuza sură se va turna pământ. Atunci claustrul îl fuge - și-n țărmuri sterpi de mare Se trage să găsească liniștea-i ce s-a dus, Dar vai! ș-acolo l urmă visările-i amare Căci lumea cu-a ei visuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
încordară, ochii lor galbeni sclipeau, se sfâșiară urlând, își apucară beregățile, căzură unul peste altul și căutară zadarnic. Oamenii râdeau, asmuțindu-i cu alte bucăți pe care le zvârleau din ce în ce mai departe. Se lăsase răcoarea. La picioarele lor rămăsese doar o spuză roșie, pierită. Fumau sprijiniți în cozile lopeților. Erau osteniți și strânseră paiele rare din jur. Se lungiră unul câte unul pe pământ. Împrejur mirosea a bălegar încins. Începea o noapte liniștită. Câinii se ogorâră lângă gunoieri, îngenuncheară pe labele dinainte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
biciul, Nicolaie, Haralmbie de la hram, tot poporul lor din cer. Deasupra, într-un nor albastru, au desenat ochiul Tatălui cu vopsele negre și verzi, veghind de acolo; semnul Sfintei Treimi îl așternuseră deasupra altarului, spre răsărit. Tavanul era, tot, o spuză de stele, albe și roșii, pe o noapte întunecată. Pe pereți, lângă ferestre, pictorii zugrăviseră pe Sfinții Părinți cu schiptrul puterii. Mai la stânga, nu lipsea mitropolitul cu mitra și cârja lui. Era o frumusețe! La isprăvire, au scos schelele, tot
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de iarnă, mă apucă dracii. Îmi vine să mă las de meserie. - Cum adică? - Să mă fac om la casa lui. M-am săturat de atâta hîrțuială, mi-ajunge. Se opri punând jos păturile: Mai ia-le și tu... Priviră spuza de stele risipite pe cerul negru. Din mahalaua Cuțaridei se auzeau câinii. - Auzi, Parasqhive? Câinii... Și câinii au o casă a lor, un stăpân. Dacă pleacă undeva, au unde se-ntoarce, da noi? Ucenicul scuipă, așezîndu-se pe pachetul moale, legat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mare și cea mică le luați de v-or plăce Dară pe cea mijlocie - mi-o căzut dragă de foc Și nici ea nu zice baiu, bat-o hâtrul de noroc. Pe încet se stinge focul și s-acopere cu spuză... El de mânică o trage... și unind buză pe buză 515Ei șoptesc... ș-ar spune multe și nu știu de und-să-nceapă Căci pe rând și-astupă gura, când și gura se adapă; El o simte-n a lui brațe tânără
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
colibii? Marta mînue cociorbe Iar Maria toacă hribii, Iar ciobanu-și pune gluga, Mai îndrugă câte - ndrugă, Ese-n noaptea cu scântei Ș-o tuli urât de fugă, Parcă-i dracul în călcăi. Iar la colțul marei vetre Stau pe laiți, lângă spuze, Un moșneag și trei cumetre, Povestesc mișcând din buze. Tinerica puica nașa Prejmuește tot pe moașa, Pe când spală la un blid, Iar bătrâna gată fașa Și cumetrele se râd. - Măi ciobane ortomane, Unde-mi mergi așa pe frig? - Da la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
stea -n loc Și să iasă pe obloc. 2. Ca să fie ușa o pocroviță spartă Că așa-i mai înfrumusețată. 312 {EminescuOpVI 313} 3. Când duhanul nu le va ajunge Cămișul gol vor suge. 4. Când va fi mălaiul în spuze Să steie toți să se lingă pe buze. 5. Când vor fi cu lucrul amestecați Să le fie ochii lăcrămați. 6. Cămeșile să le fie îmblătoare Să le poarte pe spinare, Perini de abă Să le fie de treabă, Sau
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
1Ai îmblat cât ai îmblat, dar acum ți s-a-nfundat. 2Ai înghițit un ac, ai să scoți un fier de plug. 3Ai găsit un sat făr-de câni și îmbli cu mînile-n șolduri. 4A intrat vulpea-n sac. 5Ai dat spuză ș-ai luat cenușă. 6A vorbit și nea Ion, că este și el om. 7A găsit sac de bucate. 8Aleargă după iepure cu carul. 9A lăsat-o în coarda de jos. 10Al meu scaun să-mi trăiască, alt picior în loc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai mult). 361A găsit un sat fără câini și îmblă cu mîinile-n șolduri (se zice pentru cei ce negăsind împotriviri își fac mendrele lor). 362A intrat vulpea-n sac (se zice pentru cei vicleni ce singuri se prind). 363A dat spuză ș-a luat cenușă (adică nimic a dat, nimic a luat) 364A vorbit și nea Ion, că este și el om (Se zice în bătaie de joc pentru cei ce grăiesc vorbe proaste, socotindu-le de vorbe mari). 365Decît un
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în cealaltă cameră: cele două "fete" cum le numea el. Mura care, cu toate că se culca ultima, se scula înaintea tuturor, senină și dornică de muncă; după ce se spăla pe ochi, pregătea, plimbând ibricul uriaș de cupru adus din Turcia prin spuza încinsă încă din timpul nopții, trei porții mari de cafea și le servea în cești chinezești de porțelan străveziu, pe o tipsie din alamă lustruită cu cenușă din vatră și celor doi colocatari: lui Nea Laie și Patriciei. Patricia constituia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai vedea la doi pași împrejur. Ne uitam cu ochii țintă, acolo, unde ar fi trebuit să fie fortărețele, dar, în bezna nopții, nu le deslușeam. De jur împrejur întunericul era negru, tainic și plin de amenințări... Mă uitam la spuza de stele risipite pe cerul ca Gheorghe TESCU 104 păcura, și, mereu stinse de nourii care se îndeseau trecând unul după altul, din ce în ce mai întunecați și mai amenințători. Un cântat de cocoș, adus pe pale de vânt, de undeva dintr-un
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
că iscusința sa de vânător fusese, încă o dată, deosebită și că atinsese animalul în locul exact. Căderea nopții îl surprinse pe când mai mânca, și nu se iviseră încă primele stele când adormise, apărat de vânt de un tufiș și încălzit de spuza focului. îl trezi râsul hienelor ce se adunau, atrase de antilopa moartă, dar dădeau târcoale și șacalii, așa că înteți focul, care îi alungă până la marginea umbrelor, și rămase apoi cu fața spre cer, ascultând vântul, și gândindu-se la faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bună și somn ușor, dragule. ― Aceeaș urare și din partea mea, părinte. Abia când am ieșit din chilia călugărului mi-am dat seama că se înserase de-a binelea. Spre asfințit, pe o scamă de nour uitată în zare se ghicea spuza luminii soarelui trecut dincolo de coama dealului. Am pornit cu grabă spre chilia mea. O fărâmă de lumină ca o lacrimă pâlpâia în fereastră. Simțeam și eu oboseala cislei din cursul acelei după amieze. A fost cea mai lungă din câte
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
șofer spunînd: „E-n regulă, John!“ și duba porni În viteză. Polițiștii priviră În urma ei. Apoi mai schimbară cîteva cuvinte Între ei, rîseră, vorbiră despre planuri, bucurii și obligații viitoare, spuseră „Noapte bună!“ tuturor și plecară, doi În susul străzii, spre spuza de lumini de un cafeniu livid, și trei În josul străzii, unde locul era mai Întunecat, mai liniștit, mai pustiu și unde străluceau alternativ luminile verzi, galbene, roșii. Taximetristul cel glumeț, care-și oferise serviciile mortului de pe brancardă, se Întoarse iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Străbătuseră drumuri lungi, inutile, poteci încrucișate, ocolite, deseori abrupte, întrerupte de cascade și rădăcinile copacilor groase, seculare, ieșite tainic la iveală ținând stânca să nu se irosească și parcurgând vremea asmuțiți în clipite. Un răstimp nesfârșit, pierdut în mărturisiri amestecase spuza moleșelilor cadențate din frumusețea așternută a anotimpurilor fragile. Ce roade singurătatea ori viitorul incert? Ce mecanism le împrejmuiește fruntea? Ce rod al imaginației își cerne nehotărârile? Îi fulgeră pe amândoi verdictul dat umanității: ’’Prietene, de vei dispărea, un altul îți
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
elipsele cu centrele asimetrice, intersectate pe nicăieri se zbăteau îndrăcite prin grădina împărătesei în ținută prea elegantă; în infinitul ușor depărtat și-n opoziție continuă ai pus la copt acoperind prăpăstiile, o vânătă și-un ardei gogonat rătăciți împreună în spuza fierbinte risipită-ntr-o clipă indusă voit, cutreierând spaimele, asaltând visele înflăcărate, realitățile fecunde și mai ales stelele întunecate de vești negrăite. În magazinul de șmecherii ai împroșcat din trompetă alergând amorțirile, Verdele Împărat era epuizat în vopsele iar aburul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
toate acestea? P.H. Lippa închină să atribuie acest „har” doar senectuții înțelepte. Tânărul caută cu prea multă patimă, în femeie, partenera de sex, încât nu are răgazul necesar aprofundării „relației”. Dacă aș fi răutăcios aș spune că P.H.L. iar „trage spuza pe turta pensionarilor”. Dar nu sunt!) Pentru a putea aprecia „minunea maternității”, crede scriitorul, este nevoie de timp, de „experiență personală”, cultură și meditație. Domnul R. le deține într-o „măsură mulțumitoare”. De aceea, insistă P.H.L. în continuare, iubirea la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]