356 matches
-
bronz. Și gândul acela îmi trece prin cap ca și cum ar fi singurul care există. — Să facem un copil. Am luat-o prin surprindere. Zâmbește, pufăie pe nas, își ridică sprâncenele, se scarpină pe picior, o serie de mici manifestări de stânjeneală. — Scoate-ți spirala. — Glumești? — Nu. Și simt că ar vrea să nu fi înțeles. Suntem căsătoriți de doisprezece ani și nu am simțit niciodată nevoia să adăugăm ceva cuplului nostru. Știi că nu cred. Ce nu crezi? — Nu cred în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
călduță și profundă mi-a cuprins abdomenul, apoi umerii, gâtul. Exact ca plăcerea unei femei. Dar curând am redevenit bărbat, Angela, și nu mi-a rămas nici o plăcere. Doar mirosul respirației mele, în timp ce ultimele gemete mureau pe divanul acela. Și stânjeneala, și o neașteptată tristețe, care în întunericul acela violat era și mai tristă. Picioarele îmi înțepeniseră și eram murdar ca un adolescent. Câinele, care nu pierduse un geamăt din orgasmul meu, îmi stătea lângă genunchi. M-am ridicat și, lovind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
uitaseră de ea, mă uitam în jur căutându-l cu privirea pe chelner. Nu era liniștită, îmi făcuse o favoare iar acum, cu coatele pe masă, își pișca bărbia cu o mână, nedorindu-și altceva decât să plece. Îi simțeam stânjeneala chiar și de la distanța aceea. Chelnerul se aplecă spre ea ridicând capacul în formă de cupolă care ținea caldă mâncarea. Italia folosi lingura, poate ca să mânânce o supă. M-am întors către Manlio care o fixa. Ea își dăduse probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
era ascuns acolo unde eu nu-l puteam vedea... Poate se temea de mine, de aceea mama ei mă șfichiuia cu privirea aceea lividă. Am încetat să mai privesc în jur, să nu mă prăvălesc mai mult decât trebuia în stânjeneala aceea emblematică. M-am lăsat atras de un râuleț mocirlos, pe ale cărui maluri uscate se vedeau gunoaie și un nor rătăcitor de musculițe. Bărbatul de lângă mine era tăcut și profesional. În localități încetinea, ca și cum ar fi vrut să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
soarele pătrundea prin una din ferestre, luminînd brațul Maricrisei. Era liniște, un calm odihnitor. Thomas s-a simțit, cîteva clipe, cuprins de o pace cum nu mai cunoscuse de mult. Brusc, starea s-a risipit. I-a luat locul o stînjeneală. Dacă atunci ar fi ajuns, dintrodată, lîngă Ingrid, i-ar fi povestit acesteia tot - poate l ar fi iertat, convinsă că o asemenea mărturisire nu pornește decît dintr-un imens regret; dintr-o astfel de spovedanie putea să Încolțească o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
trebuia să auzi din partea unui prieten adevărat. De acum Înainte, nu voi mai aminti de acest subiect, În afară de cazul În care tu vei deschide discuția. X Când ajung la Samarkand, sunt istoviți de frig, de legănatul În șaua cailor, de stânjeneala care s-a instalat Între ei. Omar se retrage numaidecât În pavilionul său, fără a-și găsi timp să cineze. A compus, pe parcursul călătoriei, patru catrene pe care Începe să le recite cu voce tare, de zece, de douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trebuie să plece urgent din oraș. Luke a fost foarte dezamăgit. Michael clatină din cap. Între noi fie vorba, cred că nu te‑ai înșelat în privința ei. — A! Bine. Ridic stângace din umeri și iau meniul, pentru a‑mi ascunde stânjeneala. Nu‑mi vine să cred că Luke i‑a spus lui Michael ce i‑am zis despre maică‑sa. Ce altceva i‑a mai spus? Cât am la sutien? Un timp mă uit la lista cu felurile de mâncare, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Nu mă pot echilibra decât dacă mă împingi înapoi. Mi-e frică să nu te împing prea tare, zice Finn, uitându-se în sus la mine. E așezat în fața mea, cu picioarele depărtate pe podea și cu o expresie de stânjeneală pe față. — Nu contează dacă mă împingi foarte tare, ideea e să mă împingi destul, pentru că dacă nu mă împingi destul, cad peste tine și-ți rup nasul, și mi se rupe și mie spinarea. — Ce se întâmplă aici? zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
au Început să cânte imnul Panther Corporation. Nici măcar nu știam că avem așa ceva. — Nici eu, zic surprinsă. Și cum era, mișto ? — Tu ce crezi ? Ridică din sprâncene cu efect comic, iar eu Încep să chicotesc. E foarte ciudat, dar parcă stânjeneala din relația noastră a dispărut aproape de tot. Adevărul e că mă simt de parcă am fi prieteni de când lumea sau așa ceva. — Și cum e cu Ziua Angajaților În Familie ? spune. Abia aștepți să vină, nu ? — Mai bine mă duc să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să recităm prin rotație. Cei doi băieți simpatici ofereau trecătorilor pliante Însoțite de fraza: „ să ne amintim de poetul nostru Mihai Eminescu”. Cei care primeau pliantele, nu aveau timp să se dezmeticeasă din uimire, fiind Încercați de un sentiment de stânjeneală. Nu Înțelegeau ce se Întâmplă, nu mai văzuseră așa ceva, evenimentul literar, poezia „scoasă În stradă” i-a luat prin surprindere. Citeam pe fața lor mirare, contrariere și blocaj, acesta este termenul cel mai aproape de adevăr. Desigur, am avut parte și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În ochii celuilalt licări o nuanță de nemulțumire: nu accepta să-i spună pe nume decât cei cu adevărat apropiați lui, cei care plătesc, își spuse Charlot. —Nu-ți aduci aminte de mine, Jules, zise Charlot. Omul dădu semne de stânjeneală, poate glasul îi suna oarecum cunoscut. Vremurile erau însă destul de tulburi: unii clienți dispăruseră definitiv, alții - care stătuseră ascunși - se întorseseră, profund marcați de detenție, iar pe alții - care nu stătuseră ascunși - nu era prudent să-i încurajezi să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
discret plasată și luminată atât de slab încât abia îl vedeam pe Luke. —îți place, păpușo? a murmurat el. Am dat aprobator din cap, strălucind de încântare. Orice mi s-ar fi părut minunat. A urmat un scurt moment de stânjeneală când ne-am așezat față în față, pentru că, în fond, niciodată nu mai fusesem în situația aia. Există un singur lucru mai intimidant decât momentul când ajungi în pat cu un bărbat, pentru prima dată, iar lucrul ăsta e momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
părea să vorbească în același timp, iar eu, șezând tăcut, mă simțeam stânjenit. Dar eram prea timid să nu mă alătur vreunuia dintre grupulețele care păreau absorbite de propriile lor treburi. Dra Waterford era o gazdă bună și văzându-mi stânjeneala se apropie de mine: — Vreau să vorbești cu doamna Strickland, îmi spuse ea. E pur și simplu nebună după cartea dumitale. — Cu ce se ocupă? Eram conștient de ignoranța mea și dacă dna Strickland era cumva o scriitoare binecunoscută mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am cercetat în tihnă pe Strickland. Era mai voinic decât mă așteptasem. Nu știu de ce mi-l imaginasem subțirel și cu o înfățișare insignifiantă. De fapt, era voinic și lătăreț, cu mâini și picioare mari, și își purta cu oarecare stânjeneală hainele de seară. Te făcea să te gândești la un vizitiu îmbrăcat elegant pentru această ocazie protocolară. Era un bărbat de patruzeci de ani, nu prea chipeș, totuși nu urât, căci avea trăsături destul de frumoase, numai că erau puțin prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în ritm amețitor cascade de triluri argintii. Zburda. Zburda peste tot, peste șotroane desenate cu creta pe cenușiul asfaltului și fustița se umfla de aer când ateriza pe pătratele de cretă. Lăsați-l, doamnă, spuse Delia încercând să-și ascundă stânjeneala. Nu mă deranjează. Dar, Delia, o să-ți păteze sarafanul! Nu-i nimic... Vreau să spun că nu, nu cred că mi-l pătează. Săreau zglobii peste șotroane fetele în fustițe bleumarin cu buline albe. Fustițele li se umflau de aer
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zâmbea maestrului. Numai că, în momentul în care îi deschisese ușa lui Dave 2, toate acestea erau la distanță de mai multe săptămâni și ședințe de grup. Pentru moment, îl invitase înăuntru. Dan dispăruse să se îmbrace. Suferea încă de stânjeneala aceea adolescentină care distruge orice preludiu. Dave 2, care între timp se făcuse comod în bucătărie, cu un ness și o țigară, tocmai îi spunea lui Carol: — E foarte tânăr, dar, dacă i s-a luat, Carol dragă, ăsta poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
banii. Trebuie să dovedești că foamea de bani sau infatuarea pe care ei ți-o provoacă e un lucru absolut firesc... niciodată n-am simțit cu adevărat că mi-aș merita banii pentru tot ceea ce am făcut (e o mare stânjeneală) și probabil că tocmai de asta mi-au ieșit toate fără prea mult efort. N-o să fiu în stare să arunc tot bănetul ăsta pe apa sâmbetei. Nu e destulă apă pentru așa ceva și-apoi sunt prea mulți bani. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ceea ce am observat ca fiind răspunsul clasic la urât: experiența ororii (dezgustului, supărării) și a amuzamentului (încântării, bucuriei) în același timp; “râsul care moare în gât și devine o grimasă sau care este nuanțat cu o isterie moderată ori cu stânjeneală”. Credem că acesta este locul în care urâtul se întâlnește cu grotescul, cu mențiunea că efectul ultimului asupra spectatorului este mai tulburător și neliniștitor. În timp ce este evident că sentimentele ororii și dezgustului sunt direct psihologice, nu același lucru îl putem
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
că băiatul, palid, rămăsese neclintit, privind. Și Germanicus privi golful și spuse, cu autoironie: — Aici, și de o parte, și de alta, în vinele mele curge sângele dușman. Râse. Fiul său tresări auzind râsul acela, dar toți fură cuprinși de stânjeneală și nimeni nu răspunse. În tăcerea aceea, Germanicus îi ceru căpitanului flotei, magister navis, să-i arate locul precis al faimoasei bătălii. Căpitanul arătă cu degetul spre partea cea mai îndepărtată a golfului. — Marcus Antonius își ascunsese corăbiile acolo, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
deschis. Abia dacă eram rănit. Mergând spre casă după ce-o lăsasem pe secretara mea Renata, scăpată dintr-o tulburentă relație cu mine, și încă mai purtam centura de siguranță pe care o legasem intenționat, ca s-o scutesc de stânjeneala unei îmbrățișări. Pieptul mi se învinețise serios la impactul cu volanul, genunchii mi se izbiseră de tabloul de bord atunci când corpul intrase în propria-i coliziune cu interiorul mașinii, dar singura mea rană gravă a fost un nerv retezat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
marcate de cicatrice pe vopseaua caroseriilor, se freca de ele cu șoldurile rănite ca o pisică sâcâitoare. La standul Mercedes, reuși să-l facă pe tânărul vânzător s-o cheme ca să inspecteze interiorul unei mașini sport albe, bucurându-se de stânjeneala lui atunci când o ajută să-și potrivească picioarele zdrobite în spațiul dintre bancheta din față și bord. La aceasta, Vaughan fluieră admirativ. Ne-am plimbat printre standurile și platformele rotitoare, Gabrielle croindu-și șontâcăit loc între directori de firme auto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
El se Îndepărtă, cu mobilul la ureche și, făcînd un gest cu bărbia, Îi făcu semn lui Morineau să-l urmeze. Marie se apropie de Ronan și de tatăl lui, Îi Întrebă dacă știau unde plecase Gwen, apoi remarcă brusca stînjeneală a tînărului. Nelăsîndu-se nici el Înșelat, Philippe Îi porunci să vorbească, iar Marie, văzîndu-l că șovăie, se Înfurie. - Vrei ca maică-ta s-o sfîrșească la fel ca ei? Îl Întrebă ea cu brutalitate, arătînd spre sicrie. - Nu, firește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei, ca și cum memoria mea ar fi suferit dintr-o dată o lacună imensă, o sincopă. Pentru că nu pricepeam cine este ființa atât de caldă și apropiată ce știa totul despre mine, până la cele mai bizare intimități. O stare de jenă și stânjeneală pune stăpânire pe mine, este prima dată când memoria mea fabuloasă îmi joacă feste. Ea îmi vorbește deodată despre cele mai mici și neînsemnate detalii ale "locuinței noastre", cum spunea ea, așa cum ar face o soție iubitoare ce urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
e, cu adevărat, pedeapsa pentru o purtare nedreaptă? zise el, vorbind mai curând cu sine. Iar dacă ar fi așa, ce rău a fost pedepsit prin supliciul meșterului mozaicar, la San Giuda? Peste sală se pogorî o tăcere plină de stânjeneală. Dante nu se aștepta la nici un răspuns, așa Încât continuă: — Am aflat că În curând se va deschide și la Florența un Studium general. O facultate a Artelor, ca În Îndepărtatul Paris. Și prin voința lui Bonifaciu, de-a dreptul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
auzit spunându-se printre poeții iubirii, că Dante Alighieri s-a Întors În Împărăția cărnii și a căcatului? Dante roși, fără să mai răspundă. Privea În jur, În căutarea unui pretext de a se despărți. Celălalt păru să Îi observe stânjeneala. Fu cât pe ce să stăruie În sarcasmul lui, Însă mai apoi schimă subiectul, revenind la accentele frivole de cu puțin timp În urmă. Am asistat la Înscăunarea voastră la San Piero. O ceremonie impresionantă, cu adevărat. Puterea cerului Îmbinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]