1,757 matches
-
nu de Dumnezeu.“ „Fapta de milostenie este zălogul veșniciei“, zise Petru. „Minunea este o mărturie pentru cei Încă neîncrezători.“ „Dumnezeul vostru ar putea drege vătămarea unei fecioare?“ Îl Întrebă Simon, privindu-și Însoțitoarea. „El are puterea spiritului“, spuse Petru, vădit stînjenit de Întrebare. Sofia zîmbi cu Înțeles. „Dar oare, cum să zic eu, are și putere fizică?“ adăugă Simon. „Cum să nu“, zise Petru fără șovăire. „Cel care i-a lecuit pe leproși, cel care a...“ „...prefăcut apa În vin, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se cuvin postelnicului Grigore Roset în hotarul Fruntești și și s-au dat alături de moșia sa Filipeni, hotărâți (stâlpiți) cu pietre hotar. Alegerea cumpărăturilor dumnealui postelnicului Grigore Roset făcute în hotarul moșiei Fruntești ce le-au înfățișat 1846 octombrie 12 Stânjeni Palme Palmaci 3 - Schimbul de la Conachi sin diaconul Toma după zapisul lui din 4 octombrie 1845 încredințat de către giudecători. 8 - De la Niță sin Ioan Teneș neprihăniți de răzeși. 3 7 5 ½ De la Neculai Năstase, Gheorghi Năstase și sora lor Casandra
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și șase stânjeni, șase palme și cinci pol palmaci în ființa obștii răzășilor făcându-se alegerea și stâlpirea potrivit cu glăsuirea sobornicescului hrisov, s-au și dat în stăpânirea dumnealui postelnicului pe lâng proprietatea dumnealui Filipeni statornicii lor stăpânire a trii stânjeni ci-i are dumnealui schimbu cu deosebite * 1584 (7092) iunie 25 Petre Voievod întărește lui Cozma Dunavățu și celor patru nepoți ai săi, partea de moșie din Poiana Filipenilor pe care o au de moștenire de la bunicul lor Filipaș. Suret
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
numeam Surorile Anisete, mereu atinse de o pudoare și de o Înfățișare feciorelnică, patrulînd prin jurul Clarei cu un liturghier În mînă și cu o privire polițienească prin care arătau pe șleau că eu eram În plus, că prezența mea o stînjenea pe Clara și pe toată lumea Întreagă. Totuși, cel mai rău dintre toți era maestrul Neri, a cărui nefastă simfonie era tot neterminată. Era un ins ferchezuit, un filfizon din San Gervasio care, cu toate că Își dădea aere de Mozart, mie, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Am urmat-o în salon. Jaluzelele erau lăsate parțial, ca să întunece încăperea, iar dna Strickland ședea cu spatele la lumină. În fața căminului, în picioare, se afla cumnatul ei, colonelul MacAndrew, care își încălzea spinarea la focul aprins. M-am simțit groaznic de stânjenit când am intrat. Mi-am închipuit că sosirea mea i-a surprins și că dna Strickland m-a lăsat să intru doar pentru că uitase să mă amâne. Mi s-a părut că și colonelul e deranjat de intruziunea mea. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Și-l cinstesc din toată inima. E lucrul cel mai minunat de pe lume. E însă o mare povară pentru cei care-l posedă. Ar trebui să fim foarte îngăduitori cu ei și foarte răbdători. Am rămas de-o parte, puțin stânjenit de scena aceasta domestică, și m-am întrebat de ce insistase Stroeve să vin cu el. Am văzut că nevastă-sa e gata să izbucnească în lacrimi. Dar nu numai pentru că e un geniu te rog să-mi dai voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
atelierul. M-am gândit că o să fie distractiv. Întotdeauna mi s-a părut că e nostim să ai pe cineva cu care să mai schimbi o vorbă când obosești lucrând. Mi-a spus toate acestea încet, cu câte o pauză stânjenită între fiecare afirmație și nu-și mai lua ochii blânzi și stupizi dintr-ai mei. Am văzut că erau plini de lacrimi. Am impresia că nu prea înțeleg, i-am zis. — Strickland nu poate lucra împreună cu altcineva în același atelier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ca și conștiința, avea să fie din nou alături de el. Nu putea scăpa de ea cum nu poate scăpa o cauză de efectul ei. Pezevenghiul - ca și artistul și poate chiar și gentlemanul - nu aparține nici unei clase. El nu e stânjenit de nerușinarea vagabondului și nici tulburat de eticheta prințul. Dar dna Nichols aparținea unei clase bine definite, din ce în ce mai gălăgioasă în ultima vreme pătura inferioară a clasei de mijloc. De fapt, tatăl ei era polițist și, sunt convins, foarte eficient. Nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Priorat, pe la amiază Dante ieși din chilia sa și o apucă prin galeria deschisă. Ușile de la chiliile celorlalți priori erau și ele deschise. Colegii săi se strânseseră laolaltă și discutau cu Însuflețire. Când Îl văzură, tăcură dintr-o dată, fixându-l stânjeniți. Mai cu seamă unul dintre ei, scund și cu o privire piezișă, de tâlhar, avea aerul că ascundea ceva. Dante se apropie hotărât. - Ce te neliniștește așa, Lapo? exclamă el, Înfruntându-l. Celălalt Își ridică bărbia cu aroganță. - Dumneata, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
CARNAVAL În ceea ce privește clubul Princetonian, Amory Își realizase scopul. Snobii din anul trei, termometre ale succesului finreglate, Îl simpatizau tot mai mult pe măsură ce se apropiau alegerile, așa că Tom și el erau vizitați de grupuri de studenți din anii mari, care intrau stânjeniți În cameră, se așezau pe marginea pieselor de mobilier și vorbeau despre câte-n lună și-n stele, dar nu și despre subiectul ce-i captiva pe toți. Pe Amory Îl amuzau ochii ațintiți asupra sa, iar dacă oaspeții reprezentau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iar pe băiatul de la telegraf l-a metamorfozat Într-o creatură asemănătoare lui Puck, de o Încântătoare originalitate. La Început, calitatea aceasta a Clarei l-a enervat puțin pe Amory. Considerându-și propria unicitate suficientă, el s-a simțit destul de stânjenit când ea a Încercat să descifreze În el alte lucruri noi și interesante, spre beneficiul altor suspinători prezenți. Se simțea ca și cum un regizor artistic politicos, dar insistent, ar fi Încercat să scoată de la el o interpretare nouă a unui rol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
greoi capul, se uită la mine prin oglindă și înțepenesc. Beligan plângea. Am rămas locului, siderat de imagine și jenat că am dat buzna ca un prost peste om fără să bat la ușă. Cred că a simțit că eram stânjenit și s-a explicat: ― Am ratat, Mihai. Nu eram în stare să scot un sunet și atunci a continuat: ― Rolul. Țin atât de mult la rolul ăsta și nu am puterea să-l fac să trăiască așa cum ar merita. ― Meștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
rock’n’roll‑ul pe care i‑l explică adesea Rainer. Rainer are în asemenea situații un Campari cu sifon în față și explică efectele muzicii moderne, în timp ce Hans ar prefera să lase muzica să‑și facă efectul, dar e stânjenit de trăncăneala lui Rainer. Rainer a mințit deja când a spus că cunoaște personal un muzician, ceea ce nu e deloc adevărat. Nu cunoaște nici un muzician, doar se dă mare. Rainer ăsta ține adesea prelegeri lungi pe diverse teme care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fi putut să îl prind pe omul ăsta și dacă aș fi purtat un costum de scafandru. Becker oftă și clătină din cap: — O, Doamne! Îmi pare rău, domnule, zise el. Nu am vrut decât să îl opresc. Se uită stânjenit la pistol, ca și cum nu i-ar fi venit să creadă că arma putuse să omoare un om. — Doar să îl oprești? Ce ținteai, lobul urechii? Ascultă, Becker, când încerci doar să oprești un om, cu excepția cazului în care ești Buffalo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
serioși, ignorat, Aristip suporta neajunsurile acestei reputații care, așa cum se întâmplă adesea, ține de fantasmele, de imaginarele neînfrânate și de delirurile iscate în mintea celor mărginiți, a celor mărunți și meschini când vine vorba de plăcere. însuși acest cuvânt îi stânjenește și-i face arțăgoși pe pedanții triști și constipați. Căci cum s-ar fi putut vorbi corect despre Aristip și ai săi dacă vreme de secole n-a existat o doxografie în limba franceză, până la cea stabilită de mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
celui de-al doilea. Epicur nu gândește atât în termeni de bine și de rău, cât în termeni de bun și de rău. în această ordine de idei, „bun” desemnează tot ceea ce permite realizarea proiectului filosofic, iar „rău” ceea ce-l stânjenește, îl încetinește sau îl face imposibil. Dincolo de bine și de rău, gândirea Grădinii propune un utilitarism hedonist în numele căruia răul se suprapune suferinței. Ceea ce este bun caracterizează fie absența suferinței, fie suprimarea ei. în afara de asta, nimic nu este adevărat... Răul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
punct pentru a evita să privească ceea ce trebuie văzut. Negare, rea credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare organizate timp de secole de către oameni pentru a evita cruzimea evidenței. Tot atâtea ficțiuni, fabulații, mituri care împovărează inteligența și stânjenesc înaintarea către adevărata filosofie - cea care produce înțelepciunea, pacea cu sine, cu ceilalți și cu lumea. Nici optimist, nici pesimist, Lucrețiu pune bazele unei gândiri tragice. El nu optează nicio clipă pentru cea mai bună dintre lumile posibile, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
căutării voluptății, ea atrage totul în direcția sa, dar Marte nu doarme nici el și împiedică plăcerea să dispună de puteri depline. Filosofia constă în arta de a o urma pe Venus, de a te inspira de la ea, pentru a stânjeni, atât cât se poate, voința și capriciile zeului războiului. -8- Rafinarea unei rațiuni polemice. Pentru a duce un război contra războiului, Lucrețiu propune o epistemologie radical demistificatoare. Instrumentul lui? O rațiune polemică, în sensul primar al cuvântului: cine pleacă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de peste tot s-au ivit primele mlădițe de rapiță. Așa cum cunoașteți și dumneavoastră, când ești trimis undeva în spațiu să cultivi o anume plantă, o anume legumă, este interzis să iei și alte semințe cu tine, tocmai pentru a nu stânjeni creșterea plantei-bază, cum o numim noi. Și, totuși, vreun tovarăș mai șugubăț de jos a reușit să ne strecoare - unde, nu știu - și două-trei semințe de rapiță, știind probabil cum se dezvoltă rapița în cosmos. Gluma, trebuie să recunosc, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
uitat cu atenție în toate părțile, așteptându-mă la o altă glumă sinistră și prostească. Nimic altceva decât urmele legăturilor de pe corpul meu cu care fusesem țintuit și tatuajul cu secera și ciocanul. În rest, puteam respira lejer, nu mă stânjenea nimic. În cadă, apa curgea peste mine, împroșcând faianța, iar aburul ce se ridica înecăcios din baie acopereau pereții și oglinda. Brusc apa începu să miroase a praf iar trupul prinse o năclăială cenușie care se scurgea lăsând în urmă
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
îmi permite un autovehicul electric, pentru mine și mulți alții, bicicleta a rămas singura alternativă. Așa că îmi iau bicicleta și plec spre serviciu. Pe drum, sunt depășit și claxonat de câțiva șoferi nervoși, fericiți posesori de autovehicule electrice, care par stânjeniți de un amărât ce pedalează vioi pe bicicletă în încercarea de a nu întârzia la serviciu. Ajuns la destinație, parchez bicicleta în spațiul special amenajat pentru acestea și mă îndrept către intrarea în instituție. O cameră de supraveghere montată chiar
O ZI BANALĂ... DIN VIITOR de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362813_a_364142]
-
vreun câine? Poate el-ai zgândărit cu nuiaua asta a ta...fermecată? -Păi...ce v-am spus până eu până acum? Râse cu poftă Tudorel. Ce, acolo pe câmp erau câini? Hja, ha, ha! Domnul și doamna Ștefănescu se uitau stânjeniți unul la celălalt. Nu știau cât adevăr și câtă fabulație a fost în povestirea băiatului. Învățătorul insistă totuși : -Bine, Tudorele, pe paltonul tău se cunoaște urma colților de lup. Dar praful de stele...nu se vede, mă! Sau poate...l-
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
încercat să fie politicos, spunându-i că dacă preferă camera, el se poate duce în altă parte. Ea nu a acceptat, însă, favorurile și a început să-și adune lucrurile împrăștiate prin toată camera. Preda o privea fix, din cadrul ușii, stânjenindu-i mișcările, îndrăgostindu-se de ele. A doua zi, ieșind la plajă, Aurora a primit prima scrisoare de dragoste de la el: “Dar iată că o adiere de durere, de părere de rău, de mâhnire izvorăște din inima mea. Te-am
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
veverița fu întâmpinată de hohote de râs. Singurii care aplaudau erau un șoricel mititel și un puișor gălbior. Pesemne că toți cei care plătiseră pentru bilet, se așteptau să se distreze pe seama porcușorului. Acesta apăru îmbujorat pe scenă, purtând ușor stânjenit vestuța roșie cu care îl îmbrăcase veverița și papionul auriu. Se închină în fața audienței care continua să râdă, își alese o frunză de salcâm, o strecură între dinți și începu să cânte așa cum îl învățase ciobănașul. Ei, ce să vă
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
mitologice,a soțului. Viața de studentă, dar și vacanțele verilor când căldura juca în aer, sau prima vizită, marcată de tensiune, la părinții lui Sven din Sighișoara, conversațiile în limba săsească, mai ales a bunicii Jeje, care nu o înțelegea, stânjenind-o, sunt adevărate tablouri ale unei trăiri autentice. Povestirile din care este constituit romanul sunt adevărate secvențe cinematografice ce curg firesc și atractiv, nu numai datorită întâmplărilor prin care trece personajul, dar mai ales prin felul cum sunt scrise. Romanul
SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368444_a_369773]